Preasfânta Stapâna de Dumnezeu Nascatoare, primeste aceasta putina rugaciune si o du Fiului tau si Dumnezeului nostru, ca sa mântuiasca si sa lumineze, pentru tine, sufletele noastre

Miturile evreilor sint de neinteles, pentru ca in relatie cu inchipuiri despre om care pot destabiliza viziunea. Chiar crezi ca zeul face, deci poate mintui, cind el este doar o inchipuire, iar istoriile despre el si oameni doar fictiune?

Da, eu chiar cred si tocmai de aceea bucuria mea e deplina. Nu ma mira ca tu nu poti intelege! Tu nu cauti adevarul, tu iti creezi propriul adevar!

Adevarul este unic despre ce s-a intimplat sau ce este pozitiv si cel cunoscut din evolutie, nu din legende. Daca mintuirea tine de zeu, ea nu exista, el fiind doar un personaj imaginar printre altele.

Iosif draga,
Din cate spunea parintele Cleopa, ne rugam in camara inimii noastre, acolo unde ne intalnim Mirele, adica pe Hristos. Deci intalnirea se face in inima fiecaruia din noi, nu vine de sus sau de jos, din dreapta sau din stanga, pentru ca este pretutindeni. Dumnezeu este o fiinta necuprinsa, este tot ce a creat, este pretutindeni in jurul nostru si in fiecare din noi, in acelasi timp, este necuprins si ma repet totodata.
Nu-L putem cuprinde in cuvinte, il putem simti in sufletul nostru.
Poti sa te nasti prost si naiv, sa fii nestiutor de carte, sa nu ai ocazia sa asculti frumoase prelegeri, dar, daca ai inima curata, El este in inima ta indiferent daca-i stii numele sau nu.
Aici ma refer la cei care nu-s crestini.
Si mai este ceva.
Noi definim mantuirea fara a avea cunostiinta practica de ea.
Practica ne omoara, cum se spune.
Putem insira vorbe frumoase fara sfarsit, sa umplem forumul de ele, dar, daca nu exista si in realitate vorba este desarta.
Tu Iosif te consideri deja mantuit?
Caci daca este asa, as dori foarte mult sa-mi impartasesti din experienta ta personala.
Carti am citit destule, dar oameni care au ajuns la mantuire nu am cunoscut.
Sa nu iei in nume de rau ce-ti spun dar, lumea este plina de datatori de sfaturi, mai putin de traitori.
Si se vorbeste aici pe forum foarte mult din carti.
Mai putin din experienta fiecaruia.

Mantuirea este un proces, el se finalizeaza la sfarsitul vietii. Mantuirea este legata direct de transformarea noastra prin conlucrarea cu Dumnezeu!
Insa exista insa si semne importante si incurajatoare ca suntem pe calea mantuirii. Nu mergem pe o cale nesigura! Si de aici vine bucuria mantuirii. Noi traim cu adevarat intre deja si nu inca. Adica il avem pe Hristos Mantuitorul in inimi, dar mantuirea deplina vine la sfarsitul vremurilor.

Daca Dumnezeu ne-ar fi lasat intr-o nesiguranta totala a mantuirii, probabil ca nu am mai merge pe cale. E foarte greu, El insa ne daruieste semne de incurajare prin harul Lui mangaietor. Mergem la sigur, facand ce depinde de noi, lasandu-L pe El sa face ce depinde de El!

Lumea e plina de datatori de sfaturi, si de putini traitori. Intr-adevar, dar aceia putini mai indruma altii putin si tot asa,caci nimeni nu s-a nascut traitor al credintei, ci fiecare a invatat sa traiasca. Noi invatam sa traim atunci cand avem dorinta de a creste, dorinta de a ne apropia de Hristos si prin aceasta apropiere de mantuire.

Hristos nu imi este strain, El este cel mai important in viata mea si tot EL ma va ajuta sa dobandesc aceasta mantuire, care ,pentru mine, inseamna nedespartirea de EL si de dragostea Lui.

In lumea de dincolo, iti voi putea da raspunsul definitiv la intrebarea ta. Deocamdata iti marturisesc bucuria de a ma afla pe calea mantuirii pe care sper ca mergem laolalta cat mai multi!

"prin conlucrarea cu Dumnezeu", mintuirea nu este in relatie cu zeul evreilor, el nu este fiinta, ci simbol, deci nu poate face. Discursurile religiosilor sint in relatie cu imaginarul, deci ca o viata fictiva inventa

... o viata inventata. Cum se poate avea un acord cu cei care cred omul altceva decit este?