În prealabil postat de ory
(Post 145465)
Ce mult gresesc oamenii cand se zgarcesc in gesturi frumoase, exact cum spunea intr-un spot bublicitar de inlaturare a indiferentei. O clipa de indiferenta poate face ravagii, insa tot o singura clipa, tot atat poate dura si ajutorul nostru pentru ca unui om sa-i salvam viata si, de ce nu, sa-i aducem o bucurie in suflet.
De natangi ce suntem, ne-am obiosnuit sa asociem frumoasul cu uratul, bucuria cu teama, astfel ajungand sa ne izolam in propria lume de care nimeni sa nu se impartaseasca,nici noi insine, fiindca ea nu are valoare in singuratate.
N-am inteles niciodata in viata, de ce se departeaza oamenii, unii de altii, iremediabil ?
Viata este prea scurta, prea saraca in sensuri individuale, prea habotnica in negativism, de ce ne-am priva oare de bucuria ce o putem darui si o putem primi de la oameni ? Putine sunt bucuriile si acelea sunt extrem de complexe in constructia lor, nu ne sunt chiar asa la indemana, nu sunt atat de ieftine in simtire, nu le putem fabrica deseori, si atunci, de ce le inlaturam cu atata inconstienta, cand sufletul se hraneste si se echilibreaza prin ele ? !
Ne autoflagelam, fara ca macar sa ne dam seama cat rau ne facem, sau cat de nepretuit este acest farmec de convietuire intre oameni si pentru oameni.
|
