De curand am intalnit si reprezentarea iconografica a Mantuitorului batand la usa, nascuta, foarte probabil, sub influenta binecunoscutei scene de factura pietista. Desi imprumuta in forma, caracterul iconografiei ortodoxe, se inscrie aceasta icoana in tiparul erminiei picturii bisericesti ortodoxe?

http://www.mccrimmons.com/uploads/products/712_1.jpg

http://www.picturesofjesus4you.com/i...er-sallman.jpg

Complicate imagini de pus pe coliva, intotdeauna m-am intrebat oare cum se fac, si mai ies si atat de exact si nemaipomenit de frumoase !

E nevoie de sabloane speciale si de rabdare. Am folosit si eu niste sabloane, nu chiar atat de complicate. Sunt de efect.

Uneori prefer sa ornez coliva simplu, cu o cruce din nuca si cu nuca de cocos inmprejur.

Întrebarea ta conţine deja o bună parte din răspuns. Scena se înscrie morfologic în tiparul picturii bisericeşti numite astăzi neobizantine, dar tema nu prea are consistenţă iconologică, fiindcă nici măcar nu acoperă complet mesajul versetului biblic pe care pretinde că-l ilustrează . (Apocalipsa 3,20). Probabil această scenă, inspirată, după cum foarte bine ai observat, de un desen pietist popularizat pe filieră neoprotestantă, a fost zugrăvită undeva în pronaos sau pridvor, în spaţiul rezervat preferinţelor beneficiarului, unde apar de obicei multe năstruşnicii vizuale legate de tradiţia locală, hituri artistice ce animă evlavia enoriaşilor, familia şi activitatea ctitorilor etc.
La Dionisie din Furna nu există niciun fel de sugestie pentru Apocalipsa 3:20, temele proxime fiind "Pilda uşii şi staulul oilor" şi "Pilda uşii", ambele amplificate ecleziologic şi foarte bogate în discurs teologic, pe când această "Iată Eu stau la uşă şi bat" este doar un flash tautologic al începutului unui verset din Apocalipsă. Însă trebuie precizat clar şi răspicat că erminiile nu sunt nicidecum cămăşi de forţă ale iconografiei. Ele au apărut, ca şi canoanele în general, în urma unor derive artistice ale iconarilor în al doilea mileniu creştin sub influenţa tabloului religios catolic şi au avut ca scop păstrarea liniilor de forţă ale artei vizuale biserceşti în ograda Tradiţiei Bisericii Una. S-au făcut, şi se vor mai face încă, tâlcuiri iconice oarecum inedite dar perfect tradiţionale, în afara celor prescrise de erminii aşa cum se vor produce şi tot felul de zugrăveli analfabete teologic cu pretenţie la statutul de icoane. Bunăoară, vor mai fi canonizaţi sfinţi cu chipuri şi fapte care vor primeni continuu patrimoniul iconografic al Bisericii.
Nu cu mult timp în urmă am fost solicitaţi să analizăm posibilitatea realizării în frescă a unei suite iconografice pe tema "Via Crucis" sau "Drumul Crucii", mai pe înţelesul nostru. Lucrarea a fost comandată de o comunitate greco-catolică care şi-a zidit o biserică foarte frumoasă şi pe care şi-o doresc împodobită cu pictură bisericească autentică, dar vor musai şi "Via Crucis". Am văzut pe viu iconostasul deja terminat şi pot spune că dă clasă la 85% din bisericile ortodoxe construite recent, deşi pictorul este ortodox, meşter de şcoală veche şi înclinat să respecte cu acrivie dorinţele clientului. Cu alte cuvinte, pictează bine sau prost după dorinţele beneficiarul.
La greco-catolicii ăştia pictorul respectiv s-a molipsit de entuziasmul şi dorinţa lor de a avea o biserică cu o pictură de mare calitate şi o să le facă o pictură de mare calitate. Până acum doar iconostasul, dar am văzut studiile la scară pentru frescă şi am rămas cu gura căscată, sesizând modul cum pictorul a înţeles că insereze ansamblul inedit al drumului Crucii fără să bruieze frizele consacrate din registrul superior, în urzeala cărora a strecurat trimiteri subtile şi culte la secvenţele pătimirii lui Hristos din imediata vecinătate. Şi fiindcă pictorul este ortodox, nu l-a lăsat inima să lase Drumul Crucii în capcana dolorismului specific catolic în care celebra devoţiune cu acelaşi nume se împotmoleşte, finalizând ansamblul tematic exact în pragul Pogorârii la iad de unde continuă cu un ciclu al Învierii similar ca dimensiune, abordare stilistică şi tematică cu Via Crucis, însumând toate popasurile praznicale ale Penticostarului, inclusiv un splendid subansamblu al Arătării lui Hristos la marea Tiberiadei.
Probabil, când vor fi trascrise în frescă, aceste soluţii iconografice vor alcătui o lucrare de referinţă pentru pictura liturgică din vremea noastră.

coliva are rolul ei, care nu este acela de a fi suport de icoana comestibila.

De acord. Mi-am dat seama de asta abia dupa ce mi-am cumparat mai multe tipuri de sabloane, primind si laude nemeritate pentru frumusetea colivei. Un pic de mandrie tot mi s-a cuibarit in minte... Acum simt mai multa liniste in suflet cand o ornez simplu.

Multumesc, Antonia. :53: Mi-ar place sa pot face si eu asa o coliva frumos ornata, dar nu cred ca as avea rabdare. De aceea si eu tot la ornamentele simple apelez cel mai des. :)

Unde este biserica aceasta greco-catolica? Interesant de tinut minte, poate vreodata ne poarta pasii pe acolo.

http://4.bp.blogspot.com/-rrvFlyAm8h...nt+panagia.jpg

Este prima data cand intalnesc o icoana de acest fel, in care Maica Domnului sa fie reprezentata purtandu-L in pantece pe Mantuitorul.

intuiesc
 

poate ca sa se identifice femeile insarcinate cu Maica Domnului si barbatii sa ia aminte cu se poarta cu femeia insarcinata

dar si ca sa aminteasca felul venirii Mantuitorului pe Pamant, in contrast cu "adeptii Teoriei Astronautilor Antici" in care se arunca ipoteza ca Mantuitorul ar fi putut descinde dintr-o nava citita de cei 3 Magi ca stea...

nu stiu daca este canonica pictura sau daca si-a permis artistul prea mult