Dumnezeu sa-l ierte si sa-l ocroteasca pe parintele Teofil. Incerc sa-l cunosc acum din marturiile celor mai informati. Are un nume de calugarie atat de frumos.

Daca ati participat la inmormantarea parintelui Teofil va rog sa ne impartasiti si noua cateva ganduri...poze.

A fost impresionant la Sambata. Desi am participat si la priveghi aseara,si azi la Liturghie si inmormantare, inca mi-e greu sa ma obisnuiesc ca nu mai e in preajma noastra parintele. Il cunosc din 2002 pe parintele Teofil, de atunci ma si spovedesc la dansul. A fost aspru cu pacatele si ingaduitor cu neputintele. A facut ceea ce predica , adica a cuprins in iubire pe toti care au venit la dansul.
A fost frumos mesajul PF Daniel, a fost de asemenea deosebit cuvantul IPS Laurentiu.

O manastire plina de pustiu
 

Doamne-ajuta!

Ieri s-au adunat in jurul Parintelui Teofil mii de chipuri - cei mai multi, tineri - pe care se intiparise durerea despartirii de marele duhovnic de la Manastirea Brancoveanu. Doar frigul si distantele au facut ca sa nu fie zeci de mii de oameni prezenti la Sambata de Sus. Suflete pustiite de despartirea de dansul. Foarte multi tineri. Priveghiul, Utrenia, Sfanta Liturghie si slujba de inmormantare au inrourat spatiul sacru al manastirii cu lacrimile despartirii. Oricat de constienti ar fi fost de faptul ca trecand la cele vesnice parintele a scapat de apasarea acestei lumi, oricat s-ar bucura ca, in sfarsit, parintele poate contempla frumusetea creatie Lui, oricat de convinsi ar fi fost ca Dumnezeu i-a pastrat un loc frumos unuia care si-a facut viata dar Lui si oamenilor, ieri, izvoarele de lacrimi au rupt zagazurile privirilor triste ale celor prezenti.

Marea manastire brancoveneasca era acoperita mii de suflete cernite si parea, paradoxal, mai goala ca niciodata. La usa chiliei dansului nu mai astepta nimeni. In paraclisul unde spovedea usa amortita dezvelea un interior trist, in fundalul caruia scaunul gol iti rupea instantaneu lacrimi din inima. Manastirea de care ma leaga atatea amintiri frumoase imi este foarte greu sa mi-o inchipui azi. Ceva s-a rupt din frumusetea ei dar, asa cum Maica Domnului a reinfrumusetat-o de fiecare data cand alti mari duhovnici au parasit-o (Parintii Arsenie Boca si Serafim Popescu), asa si acum am convingerea ca alt suflet frumos va umple abisul lasat de mutarea la Domnul a dragului nostru duhovnic, parintele Teofil Paraian.

In final as vrea sa redau finalul de capitol - "Bucuria inimii, veselie vesnica" - pe care l-am citit ieri, cand m-am intors de la Sambata:

"Acum, ce-as vrea eu, iubiti credinciosi? As vrea sa fim mai buni, as vrea sa fim mai iertatori, mai trecatori cu vederea, mai intelegatori. Sa fim mai buni pentru ca pentru oamenii buni tine Dumnezeu lumea aceasta. Stiti ca, vorbind cu Avraam, Dumnezeu a zis ca, daca vor fi zece drepti in cetate, nu va pierde cetatea. Sa fim cat mai multi drepti ca sa tina cat mai bine lumea aceasta si, mai ales, sa ne scuteasca de razboaie. ... Sa ne fereasca Dumnezeu de rele si, mai intai de toate, sa ne ferim noi de rele ca sa ne feasca Dumnezeu de necaz, dupa cum spunea un parinte duhovnicesc care a trait si in manastirea noastra, Parintele Arsenie Boca: "Omul se roaga de Dumnezeu sa-l fereasca de necazuri si Dumnezeu se roaga de om sa se fereasca de pacate. Care pe care sa-l asculte?" Bineinteles ca noi pe Dumnezeu; atunci si Dumnezeu asculta de noi."

Dumnezeu sa-l aseze intre cei drepti!

Va rog sa ma iertati, dar nu am putut sa filmez sau sa fac poze, desi am luat aparatul cu mine.

Doamne-ajuta!

Nu am avut ocazia sa-l cunosc, dar parea un om tare bun.. doar privind pozele sale care apar aici pe site.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca cu sfintii !:53::53:

Dumnezeu sa-l odihneasca acolo unde dreptii se odihnesc!
 

Pe marele duhovnic Paraianu l-am vazut prima data la Trinitas TV. Asa cum s-a mai spus pe acest site inca de la primele cuvinte iti ajungea la suflet si te ungea la suflet mai ceva ca mierea dulce de albine. Pacea si linistea sufleteasca i se citea pe chip. Emana atata evlavie, smerenie si iubire crestineasca incat nu se putea sa nu-l iubesti din prima clipa. L-am indragit mult si regret ca nu m-am intalnit personal cu el. As fi putut face mult mai multe pentru a ma intalni cu sfintia Sa.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Incep sa cred, acum, dupa ce nu mai este, ca parintele Teofil a fost, pentru cei care l-am cunoscut, un dar de la Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Da, Dumnezeu ne-a zambit prin parintele Teofil

Frumos spus, asta inseamna ca si noi trebuie sa le zambim altora. Asa vor vedea si altii in noi un dar al lui Dumnezeu. Ce minunat ar fi daca de astazi L-am face pe Dumnezeu sa zambeasca prin orice om.

Adevarat! Mai ales ca un om traieste in lume si dupa moartea sa, prin faptele si vorbele pe care le-a transmis celorlalti. Eu una nu l-am cunoscut pe par. Paraianu, dar asta nu inseamna ca nu ma pot bucura si eu de scrierile si de cuvintele sale, prin cartile lui sau prin amintirile voastre. Asta inseamna ca nu trebuie sa fim egoisti si sa imprtasim si altora ce ni s-a impartasit si noua la un moment dat! :25:

Parintele Teofil Paraian a fost un om al bucuriei in Hristos, Domnul.Am participat la unele din conferintele Sfintiei sale si mi-am simtit sufletul mangaiat ca de o aripa de inger multa vreme dupa aceea.Se producea o minune, suferinta sufleteasca se stingea,sufletul capata o invelitoare care sa-l fereasca de anumite lovituri ale vrajmasului.Avea totdeauna pentru toti cei care ii solicitau lamuriri, o vorba de duh, o rugaciune potrivita ca leac de vindecare a sufletului, o poezie crestina pe care o recita cu foarte mult patos.Prefera sa recite mai ales din lirica crestina a monahiei Zorica Latcu.Dumnezeu sa-l odihneasca cu ceata sfintilor in Imparatia Sa cea Cerasca!Lacrimi fierbinti imi inunda ochii inca, pentru Parintele Teofil ,dar si bucuria pe care a propovaduit-o o simt in suflet, gandindu-ma ca,acolo sus noi toti care l-am cunoscut si am sorbit cuvintele sale, avem inca un rugator la Bunul Dumnezeu.