|
Sfântul Efrem Sirul Imnul Nasterii Domnului Doamne, nimeni nu stie cum s-o numeasca pe Maica Ta! Sa o numim „fecioara”? Iata, aici e Pruncul. Sa o numim „femeie”? Dar ea nu a cunoscut barbat. Doamne, nici pe Maica Ta nu o putem cuprinde cu mintea; atunci cum sa Te cuprindem pe Tine? Cu adevarat, ea singura Îti este Maica; si sora, împreuna cu toti; si mireasa împreuna cu toate inimile curate. O, Frumusete a Maicii Tale, Tu însuti cu toate podoabele ai împodobit-o! Înca înainte de a veni Tu ea mireasa Ti-a fost, dupa fire. Si într-un chip suprafiresc a zamislit dupa care ai venit Tu, Cel Sfânt. Si fecioara a ramas, nascându-Te pe Tine într-un chip prea sfânt. Nascându-Te Maria a dobândit si cele ale femeilor nuntite: mai presus de fire a zamislit; si împotriva firii sânul ei s-a umplut de lapte! Dintr-odata ai prefacut pamântul prea însetat într-un izvor de lapte! Purtându-Te pe Tine, Munte prea mare, Doamne, usoara i-a facut povara! Si Te-ai lasat hranit ca sa-i potolesti foamea. Si Te-a alaptat pentru ca asa voit-ai Tu: sa-Ti fie sete. Iar daca Te-a îmbratisat pe Tine, Carbunele aprins, Doamne, sânul nu i l-ai stricat. Minunata este Maica Ta: Domnul intra în sânul ei si se face rob. Vine Cuvântul si în sânul ei a tacut; Trasnetul intra în sânul ei si amuteste; Pastorul vine si iata în sânul ei se face Miel si da glas nascându-Se. Caci sânul Maicii Tale, Doamne, a rasturnat rânduielile: Ziditorul a toate a intrat bogat si a iesit sarac. A intrat Cel Prea Înalt si a iesit umil; A intrat Stralucirea si a iesit în vesmânt vrednic de mila. Iata a intrat Cel Puternic si în sânul ei a îmbracat vesmântul fricii; Daruitorul tuturor a venit sa cunoasca foamea. Cel ce-i adapa pe toti a venit sa cunoasca setea. Gol si despuiat a iesit Cel ce-i îmbraca pe toti. Binecuvântata fie porumbita care a purtat pe Vultur pentru noi. Te laudam Doamne a toate, Cel care faci sa fie totul atât de usor! Iata si un scurt articol aparut astazi , lamuritor si bine venit . Doamne ajuta ! : Sfântul Efrem Sirul ne-a lăsat moștenire unele dintre cele mai frumoase texte lirice despre praznicul Nașterii Domnului. Diacon și catehet al comunităților creștine siriene, Sfântul Efrem cânta învățătura ortodoxă în așa-numitele 'madrașe', acele versuri și refrene din care alcătuia imne ce răsunau în lăcașul de cult. Imnele Sfântului Efrem îmbină teologia semită cu teologia biblică, într-o formulare ce depășește chingile conceptelor. Versurile din secolul al IV-lea au darul de a cânta taina și se învârt în jurul ei, dar nu o epuizează. Prin imne, Sfânta Scriptură este țesută și interpretată în manieră proprie. Teologie prezenteistă În imne, timpul nu cunoaște 'înainte' și 'după', ci totul este într-un continuu extraordinar al teologiei prezenteiste. Diac. Ioan I. Ică jr prezintă tehnica așa-numitelor imne ale Sfântului Efrem, astfel: 'Madrashe-le - echivalentul sirian al ebraicului midrashim, învățături - erau deci învățături sau predici în versuri și strofe cu valori variabile, cântate de cor sau de un solist după melodii indicate de manuscrise în fruntea lor și care fixau în același timp o structură prozodică precisă. După executarea fiecărei strofe, comunitatea intervenea cu un refren'. Acest stil avea să fie temelie pe care melozii Imperiului Bizantin au clădit cântarea bisericească: 'Madrashe-le efremiene și-au avut un corespondent în prima imnografie bizantină în faimoasele kontakia, gen ilustrat cu strălucire tot de un sirian elenizat, nu mai puțin celebrul Roman Melodul († cca 560); evreu creștin originar din Emessa Siriei, Roman cunoscuse cu certitudine madrashe-le efremiene'. Diac. Ioan Ică jr, traducătorul imnelor Sfântului Efrem în limba română, arată particularitatea acestor creații, 'dată de profunda lor intimitate cu universul Scripturii atât în literalitatea lui, cât și în imaginile și simbolurile ei profunde': 'O regulă generală pentru lectura de către cititorul modern, infinit mai ignorant în ale Bibliei decât sirienii din secolul al IV-lea, este consultarea în paralel a tuturor referințelor și aluziilor biblice, la care se adaugă obligatoria familiarizare cu limbajul și simbolistica liturgică și sacramentală a Bisericii'. Cel mai potrivit comentariu la creațiile lirice ale Sfântului Efrem, cel numit 'Harfă a Duhului', stă ascuns în propriile cuvinte din Imnul 2: 'Trimis spre laudă la cetele îngerești, menit spre izbăvire în timpul slăvit, cruțat spre bucurie în ziua cea binecuvântată, și eu am fost făcut părtaș la iubire și am izbucnit în cântări. În imne curate Îl voi lăuda și în melodii sfinte Îl voi cânta; voi slăvi Pruncul Care ne-a mântuit!' 'O minune este că Dumnezeu S-a arătat ca un prunc' În Imnul 1, Sfântul Efrem Sirul cântă minunea împlinirii profețiilor vetero-testamentare despre Nașterea Domnului: 'Astăzi Fecioara a născut pe Imanuel [Is. 7, 14] la Betleem; cuvântul pe care l-a rostit Isaia s-a înfăptuit astăzi. S-a născut acolo 'Cel ce numără în cartea Sa neamurile' șPs. 87, 6ț; psalmul pe care l-a cântat David s-a împlinit astăzi. Cuvântul pe care l-a rostit Miheia s-a făcut astăzi faptă; căci un păstor a ieșit din Efrata [Mi. 5, 2] și toiagul său a păstorit sufletele. 'Iată o stea a răsărit din Iacob și o căpetenie s-a sculat din Israel' [Nm 24, 17]. Proorocia pe care a rostit-o Valaam și-a găsit tâlcuirea astăzi. Lumina ascunsă s-a pogorât și frumusețea ei a răsărit dintr-un trup; răsăritul, de care vorbea Zaharia [Za. 2, 5], a luminat azi Betleemul. Lumina împărăției a răsărit în Efrata, cetatea împăraților; binecuvântarea pe care a rostit-o Iacob șFc. 49, 10ț s-a împlinit astăzi. Pomul vieții aduce nădejde muritorilor [Pr. 12, 3]; cuvântul întunecos al lui Solomon și-a găsit lămurirea astăzi. Un copil S-a născut astăzi și I S-a dat numele 'Minune' [Is. 9, 6]; căci o minune este că Dumnezeu S-a arătat ca un prunc'. 'În această zi ni s-a arătat un dar pe care nu l-am cerut' Evenimentul istoric al Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos, petrecut acum peste 2.000 de ani, este cântat 'astăzi', deoarece nu are început și nici sfârșit, ci este prezent continuu. Sfântul Efrem arată cât de minunată este ziua acestui praznic și cum trebuie să o trăim: 'Astăzi a fost pus în noi cheagul din casa lui David; să fim, așadar, milostivi față de prigonitorii noștri, ca fiul lui Iesei față de Saul [1 Rg. 26]. Blânda sare a proorocilor a fost împrăștiată azi între neamuri, să dobândim prin ea noul gust prin care poporul cel vechi s-a făcut searbăd! Să ne alegem cuvintele în această zi a mântuirii; să nu rostim nimic de prisos, ca să nu fim noi de prisos pentru ea! Aceasta e noaptea împăcării; nimeni încruntat și întunecat să nu fie în ea; în această noapte care dă pace tuturor nimeni să nu amenințe și să nu facă tărăboi! Aceasta e noaptea Celui Blând; nimeni să nu fie amar și aprig în ea! În această noapte a Celui Smerit nimeni să nu fie trufaș și mândru! În această zi a iertării, nimeni să nu-și răzbune vreo greșeală! În această zi a bucuriei să nu împărțim dureri! În această zi blândă să nu fim aprigi! În această zi liniștită să nu fim arțăgoși! În această zi în care Dumnezeu a venit la păcătoși, cel drept să nu se ridice în cugetul său mai presus de cel păcătos! În această zi în care Domnul a toate a venit la robii Săi, să se plece și stăpânii în iubire spre robii lor! În această zi în care Cel Bogat a sărăcit pentru noi, să-l lase și bogatul pe cel sărac să ia parte la masa lui! În această zi ni s-a arătat un dar pe care nu l-am cerut. Să dăm, așadar, milostenie celor ce ne-o cer cu glas mare! Aceasta este ziua care a deschis rugăciunilor noastre ușa înaltului cerului. Și noi să deschidem ușile noastre celor care ne-au greșit și ne roagă de iertare'. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 22 decembrie 2011) |
Citat:
|
Colind de Mihai Eminescu
Sculati, sculati boieri mari Ca va vin colindatori Nu va vin cu nici un rau Ca v-aduc pe Dumnezeu. Pre Dumnezeu mititel Mititel si fasatel. infasat in foi de nuc Cu tichie verde-n cap. Iar in fundul tichiei Este-o piatra nestemata Ce plateste lumea toata Tarigradul jumatate Si Brasovu-a treia parte Sus in poarta lui Hristos Sa fiti boieri sanatosi |
Astazi se sfarsesc proorociile, astazi se face marea taina prin care Dumneze-Fiul se naste ca prunc omenesc. Astazi se incepe mantuirea lumii: Pamantul il primeste in pestera, in loc de palate bogate si frumoase pustiul ii ofera ieslea in loc de leaganul cel scump. Dumnezeu le primeste cu smerenie pe toate ca sa ne invete si pe noi smerenia care este baza mantuirii. Se coboara Dumnezeu Cuvantul, nedespartit de Tatal si de Duhul Sfant, sa invete omenirea cum trebuie sa duca viata noastra pe pamant, care este data fiecaruia numai ca sa se pregateasca pentru cea vesnica si fericita; Dantuieste lumea astazi, mareste cu ingerii si pastorii pe cel ce S-a aratat Prunc azi, Dumnezeul cel inainte de veci. Iisuse, Pruncule Preasfinte, Cel ce ai impodobit cerul cu stele, cel ce tii cu mana toate marginile pamantului, arata-Ti mila Ta cea mare noua, celor ce cu dragoste si credinta cinstim Nasterea Ta cea minunata si, inchinandu-ne scutecelor Tale, cu recunostiinta Iti strigam: Slava intru ei de sus lui Dumnezeu, si pe pamant pace, intre oameni bunavoire! Amin!
|
Toata legea crestineasca
Toată legea creștinească Astăzi să se veselească Că stea mare s-a ivit Sus la sfântul răsărit Și străluce cu tărie Vestind mare bucurie, Că veșnicul Dumnezeu A trimis pe fiul său Să se nască-n Viflaem Precum prorociri avem Și să facă o mântuire De la veșnica perire Lui Adam celui căzut Cu tot neamul de demult Și cu celălalți cu toții, Următori ai lumii, nepoții Legea sfânt-a Domnului, Mântuirea omului. La apus și miazănoapte Era întuneric foarte Și-n părțile luminate Precum și la miazănoapte Că s-a născut pe pământ Astăzi Mesia cel sfânt. Ei au alergat să vadă De ce e atâta rază Și l-au aflat înfășat Pruncul în iesle culcat, Iar Fecioara lăudată Lângă el sta suparată Căci în Viflaem oraș Nu și-o căpătat sălaș. Și-a născut pe fiul sfânt În iesle, jos pe pământ. Irod, marele-mpărat Auzind s-a supărat, Din vorba celor trei crai S-a făcut un mare vai El toți pruncii i-a tăiat Câți imprejur au aflat. Găndită cu tiranie Fiind mare la mânie Gândită fară folos Să taie și pe Hristos. Pe Hristos nu l-a tăiat, Tatăl sfânt l-a apărat Căci un înger i-a trimis De-a spus lui Iosif in vis De-a lui Irod cuget rău Spre fiul lui Dumnezeu Si-a zis către Maria De s-a dus în Iudeia. Până la Egipt s-aud dus Cu dulcele prunc Iisus. Și-a scăpat de moarte grea Pe care Irod făcea. Noi dorim ca să vă fie La mulți ani cu bucurie La mulți ani s-aveți noroc De nașterea lui Hristos. |
Veniti cu totii dimpreuna
VENITI CU TOTII
Veniți cu toții dimpreună Să ne facem voie bună Să ne bucurăm de Domnul Și să strigăm cu tot omul; Că ne e Domn și mântuință Și să strigăm cu credință Lui din hotarele toate I se-nchină țări și gloate; Că marea cu valuri înalte De-a Lui mână sunt lucrate De El sunt făcuți și munții Și brazii mari și mărunții; El a făcut tot pământul Singur, numai cu Cuvântul Și nouă ne este Domnul Împărat peste tot omul; Iar câți în El nu crezură, Ispitiră și văzură, Părăsiți de Domnul fură Căzând în dreapta Lui mână. http://www.youtube.com/watch?v=Nh_KthdGlUs OASPETI CU AZUR IN GENE Oaspeti cu azur în gene Si zapada pe opinci Se ivira la ferastra Cu colinde si tilinci. Cântec leganat si fraged, Înfloriri de ghiocei Umbre mari tineau isonul Albastrind pe dupa ei. Se parea ca-n zvon de aripi Si miros de tamâier În colinda mi se-ngâna Pui de om cu pui de cer. Si cântara, si urara Si plecara ca un dor, Stralucea un puf de înger Risipind pe urma lor. Si era o pace alba, - Ca ninsoarea, si era O sfiala ce din stele Pâna-n inimi tremura. Bacii lepadara grija: Astazi lupii tin ajun, Porumbeii nu viseaza Vânt de uliu capcaun. Si zavozii si dulaii Sa mai larmuie se tem, Boii rumega cu botu-n Ieslea de la Betleem. Fa-mi-te numai ureche Ca s-auzi, batrân pamânt: Sus, în leagan prins de stele, Gângureste Pruncul Sfânt. http://www.youtube.com/watch?v=Q2Umk...eature=related |
George Cosguc
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu, Pădurea iarna doarme, c’așa vrea Dumnezeu. Și numai câte-un viscol o bate uneori, Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori. Și tace-apoi și-adoarme, când viscolele pier, În noaptea asta însă, vin îngerii din cer. Și zboară’ncet de-alungul pădurilor de brad, Și cântă’ncet; și mere și flori din sân le cad. Iar florile s’anină de ramuri până jos Și-i cântec și lumina și-așa e de frumos! Iar brazii se deșteaptă, se miră asta ce-i, Se bucură și cântă ca îngerii și ei. Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu, Dar uite ce-ți trimite dintr’însă Dumnezeu. Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii, Așa cum au găsit-o, cu flori și jucării. Departe într-un staul e’n față-acum Isus, Și îngerii, o, câte și câte i-au adus. Dar el e bun si’mparte la toți câți îl iubesc, Tu vino, și te’nchină, zi: “Doamne-ți mulțumesc”. |
Pe cer, în noaptea ceia, ardea un colb de stele De-asupra omenirii cu pãcãtoase gloate, Cu Regi, pe fruntea cãror sclipiau Coroane grele, Cu-Impãrãtii supuse pe veci pieirii toate... Si-atunci, in noaptea ceia seninã si adâncã, Zãrirã Magii lumii, pe cer, o mare stea, - O stea strãluminatã, ne mai vãzutã încã, Si-au fost purces, cu daruri, cãlãuziti de ea !... Cãci, - cititori in stele fiind în noaptea humii, - Trei Magi stiau cã vine, cu strãlucire foarte, Iisus-Mântuitorul sau Impãratul lumii, Cel Care-avea sã calce cu moartea peste moarte ?... Ei au stiut cã'n lume Cel care-avea sã vinã, Va 'ntuneca, prin Mila-I, toti Regii si-Impãratii : La slabi, va da toege, la orbi va da luminã, Va sãtura flãmânzii, va adãpa 'nsetatii !... Si L'au aflat pe-Acela a Cãrui sfântã milã, Ca soarele venit-a pe oameni sã-i mângâe, - Si Magii 'ngenunchiarã pe umedã argilã, Si daruri I-au dat : aur, si smirnã, si tãmâe !... Atunci, berbecii, boii, viteii si asinii, Cu-al rãsuflãrii abur, au încãlzit pe-Acel A Cãrui sfântã frunte urma s'o 'ncingã spinii, Si 'n cue mari, pe Cruce, sã-L batã I s r a e l !... Vasile Militaru |
Rugaciunea ce se citeste la Nasterea Domnului Iisus Hristos, inainte de impartasirea credinciosilor
Stăpâne Doamne, Dumnezeule atotțiitorule, când Te‑ai născut din Fecioara Maria în Betleemul Iudeii, cu spaimă făpturile s‑au minunat și lumea s‑a bucurat de nașterea Ta; Cel ce ai făcut pe om după chipul și asemănarea Ta și i‑ai dat lui Botezul spre pocăință; Care ne‑ai adus pe noi în zilele acestea preacurate către înfrânarea patimilor spre nădejdea învierii; Cel ce ne călăuzești pe noi spre adevărul Dumnezeirii Tale și ai întărit inimile noastre și mintea a Te cunoaște pe Tine, Fiul lui Dumnezeu, Care ridici păcatele a toată lumea, Tu acum, Stăpâne, Iubitorule de oameni, primește pe robii Tăi precum ai primit pe Petru, când se afunda în mare, și pe care, când s‑a lepădat de Tine și a plâns cu amar, iarăși l‑ai primit; primește acum, Stăpâne, lacrimile, suspinul și pocăința robilor Tăi, precum ai primit pe desfrânata ce plângea și cu lacrimi uda picioarele Tale și cu perii capului le ștergea ca să ia mila Ta; Cel ce ai primit pe tâlharul cel răstignit împreună cu Tine pe cruce și ai zis lui: astăzi vei fi împreună cu Mine în rai. Căci am auzit glasul grăind și pe îngeri cântând, pe magi închinându‑se cu daruri și pe Irod tulburându‑se, că Dumnezeu S‑a arătat cu trup spre mântuirea neamului omenesc. Pe Tine acum, Stăpâne, Iubitorule de oameni, toată făptura Te laudă, grăind: Hristos Se naște, slăviți‑L; Hristos din ceruri, întâmpinați‑L; Hristos pe pământ, înălțați‑vă. Puterile îngerilor se bucură, cetele mucenicilor se veselesc, văzând slăvita și cinstita prăznuire; și toți cu vrednicie o lăudăm cu inima și cu buzele. Și acum, Bunule și Iubitorule de oameni Doamne, primește pe robii Tăi aceștia (N), cărora le pare rău de păcatele lor, cele știute și cele neștiute, cele de voie și cele fără de voie; și cu știuta Ta iubire de oameni, primește plecarea genunchilor și postul robilor Tăi, ca plinind poruncile Tale și ajungând acum la sfânta și cinstita Naștere, curați și fără prihană, să se împărtășească cu preacuratul Tău Trup și Sânge, al Domnului nostru Iisus Hrisos, a Căruia este slava, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte și cu Preasfântul și bunul și de‑viață‑făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor, Amin. |
Nasterea Mantuitorului - o poezie scrisa de Ion Creanga
In Betleem colo-n oras Dormeau visând locuitorii Iar lânga turma, pe imas Stateau de paza, treji, pastorii. Si-n miez de noapte dulce cânt Din cer cu stele-a rasunat Se rumenise cerul sfânt Pastorii s-au cutremurat. Din slavi un înger coborî: „Fiti veseli!”- îngerul Ie-a spus „Plecati, si-n staul veti gasi Pe Craiul stelelor de sus!” Pastorii veseli, în oras Spre staul cu pasi iuti pornira Si-un prunc atât de dragalas Acolo-n paie ei gasira. Nici leagan moale, nici vreun pat Doar fân mirositor pe jos, Pe fân, în iesle sta culcat Micutul prunc: Iisus Christos. El, Fiul domnului si Crai Al stelelor de farmec pline De-atunci cu drag, la voi, din Rai Cu fiecare iarna vine!… |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 17:43:02. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.