Prin virtutea smereniei crestinul isi da seama ca depinde intru totul de Dumnezeu. Smerenia cere ca fiecare om sa-si reaminteasca de slabiciunile sale, dar si partile bune ale aproapelui.

George, multumesc pentru randurile frumoase. Intr-adevar, Sfanta Treime e Exemplul exemplelor. Totusi am cateva nelamuriri. Din ce zici tu ar insemna ca omul sa nu mai vorbeasca deloc despre el, sau sa vorbeasca numai de lucrurile care il ponegresc. Ma gandesc ca daca vorbesti despre tine, dar slavindu-L pe Dumnezeu ca te-a ajutat sa faci ceva, nu cazi din smerenie, nu?

Elena

http://www.crestinortodox.ro/Batjocorirea_lumii-160-19893.html

Sper ca acest articol sa-ti raspunda la intrebarea ta(daca nu l-ai citit deja), articol care mi s-a parut unul dintre cele mai bune din ultima vreme

Sigur ca in cazul acesta este slavit Dumnezeu. Smerenia este prezenta in faptul ca Dumnezeu se descopera prin faptele noastre.
Pe mine personal m-a impresionta exemplul Sfantului Macarie Egipteanul, cand ii spune ucenicului ca in aceasta lume trebuie sa se comporte asemenea unui mort, adica la manie sa fie asemenea unui mort , dar si la laude trebuie sa fie asemenea unui mort(sa nu se mandreasca). daca nu se cunoaste acest exeemplu am sa-l expun mai pe larg.

Pai exemplul se cunoaste, cum se mai cunoaste si cel din Pateric in care avva il trimite pe ucenic in cimitir sa arunce cu pietre in morminte si apoi sa-i ridice in slavi pe cei adormiti ca sa inteleaga ca ei nu reactioneaza in niciun fel. Problema e ca eu nu reusesc ca exemplele intalnite sa le pun in practica, adica maldarul de informatii acumulate (multe deja uitate) sa prinda viata in mine si sa ma transforme launtric. Of, Doamne!
Voi cum faceti?

Elena

Poate ca in postarile anterioare am fost cam teoretic. Eu zic, bine ca avem aceste exemple si fiecare dupa puterile sale sa le urmeze. Si nereusita noastra este o dovada a smereniei, daca suntem constienti si avem in vedere relatia cu Dumnezeu.

Permanentizarea relatiei cu DUMNEZEU este cheia succesului ca sa spun asa. Cel putin la mine, chiar daca ma abat, gresesc catusi de putin, constientizez in aceasi secunda, abaterea . Obsesia dragostei de Dumnezeu este cea mai frumoasa si utila "obsesie"din viata noastra si astfel putem pretinde catusi de putin ca mergem intru smerenie si pocainta, altfel totu-i teorie in pustiu.

Draga mea in lume e greu sa fii smerit(prost asa interpreteaza oamenii cuvintul asta) ,te calca toti in picioare.
As vrea sa pot sa-ti dau ceva sfaturi dar nu am. In lumea asta trebuie sa ne luptam cu toate ispitele.
Eu zic sa te rogi pentru asta la Maica Domnului.

Despre care smerenie vorbiti? Despre aia de la generalitati "dependenta de calitate"?:D:D:dozingoff::dozingoff:

Cristi, sunt curios daca reusesti sa constientizezi "abaterea" inainte sa fie comisa sau dupa, eu cred ca aici e cheia. Nu o lua drept o judecata ca nu suntem aici sa facem asta ci ca un "detaliu tehnic"
Reusesti sa opresti de ex minia inainte sa-ti iasa pe gura sau sa-ti acapareze mintea?

Elena ,lucreaza cu principalele patimi si vezi ce simti, daca de ex la vederea unor pompieri dezbracati la bust simti ca mijeste ceva care nu poti controla inseamna ca nu ai ajuns la autocontrol care este premergator dezpatimirii
Exemple sunt cu gramada...trebuie doar constientizate INTENTIONAL asa cum o faceau sfintii care dansau cu prostituatele de mina in piete incercind astfel sa le indrepte...