Incertitudinea si tensiunea alegerii intre cele doua cai spre mantuire arata ca inca nu a venit vremea de a pasi pe una dintre ele.
Cand se incepe... este nevoie de a se incepe cu toate fortele... care oricum vor slabi si vor fi incercate, dupa alegere.

Unii spun ca vor sa intre in manastire fara sa fii trait macar o zi in manastire. Si e dureros. Daca esti facut pentru manastire, te cheama Dumnezeu la acesta slujire prin toate. Imi aduc aminte de marturia parintelui Iustin Marchis, care spunea ca dupa ce a mancat o supa in manastire, a simtit ca nu se mai pota desparti de viata din manastire. Sa nu se inteleaga ca era orbit de patima mancarii. Sa se inteleaga ca prin toate, chiar si prin mancare Dumnezeu iti spune "vino sa-Mi urmezi sub acest chip".

Era un speolog, la o emisiune de ieri, care isi amintea de curiozitatea lui din vremea copilariei asupra pesterilor.
Auzind de la tatal lui, cum ca "Dumnezeu a facut pesterile", mai tarziu el va spune, in duhul parintelui Iustin Marchis:
"M'am facut speolog ca sa inteleg cum a facut Dumnezeu pesterile."

da am avut-o si inca am aceasta "dilema",imi arde sufletul d dor numai cand ma gandesc la manastire si la Hristos..astept sa.mi termim studiile ca sa plec..ca simt ca ma cheama cu disperare..nu mai pot sta..

Vasilica, ai vorbit cu părintele tau pe tema aceasta? Ai citit recomandarile marilor duhovnici in ceea ce priveste calugaria?
Ai rabdare! Domnul iti va da gandul cel bun si daca acesta este planul Lui pentru tine, atunci totul va fi bine.

Eu am avut un moment cand am oscilat inainte de liceu intre manastire sau lume.
Am ales lumea. Am incercat sa ma realizez profesional, am dat o multime de examene si am ajuns la concluzia ca nu pot promova adica nu pot inainta nici din punct de vedere financiar nici profesional la servici (dar in sensul ca de vreo 8 ani bat pasul pe loc desi am luptat o gramada).
Apoi anul trecut m-am simtit obosita fizic si am zis ca vreau sa am un copil cat il mai pot creste. M-am dus sa adopt un copil dar la situatia mea financiara nici nu se putea asa ceva.
M-am dereglat hormonal dupa o perioada in care am dormit putin si mi-a scazut sistemul imunitar. Si am zis ca vreau inseminare artificiala. Ai mei au zis ca nu sunt in toate mintile si ca pot gasi pe unul si e mai bine decat cu doctorii si au zis ca nu ma sprijina financiar daca fac inseminare artificiala (ceea ce m-a speriat putin pentru ca nu stiam daca ma pot descurca singura). M-am dus totusi la doctor sa fac inseminare artificiala si m-a cuprins o asa mare oboseala ca abia ma mai tineam pe picioare. I-am scris unui parinte de la muntele Athos si l-am rugat sa se roage ca eu vreau inseminare artificiala.
Parintele mi-a zis:"Daca Dumnezeu nu da familie si copii stie El ce face. ..asteptam voia lui Dumnezeu si daca nu vedeti o solutie in urmatorii 2-3 ani v-am recomanda sa va ganditi pe viitor si la manastire. Poate aveti de la Dumnezeu alta chemare. Dar si aceasta se va vadi in timp."
Eu m-am intrebat de ce 2-3 ani? Si eu eram obsedata de copil...un an de zile am fost. Anul acesta l-am inceput cu cosmaruri si mi-a trecut orice dorinta de a avea copil. A trecut si perioada cu cosmaruri. Si am inceput sa citesc carti religioase mai mult si m-am gandit ca poate manastirea e drumul meu...eram chiar hotarata sa merg la manastire numai ca nu m-a lasat parintele duhovnic...In ianuarie a trebuit sa merg la alt parinte duhovnic pentru ca nu prea mai venea in Bucuresti parintele meu (mi-a dat dezlegare). Si acest duhovnic mi-a zis sa merg cateva zile la o manastire si mai discutam. Am fost si mi s-a sters din entuziasm. Cu parintele duhovnic n-am vorbit pentru ca nu stiu ce sa-i spun. Mi s-au cam epuizat toate planurile.

Tomita, ai rabdare... nu te grabi nici cu facutul de copii, nici cu manastirea. Cred ca ar trebui sa iti asculti duhovnicul. Vezi-ti de drumul tau in viata si roaga-te sa se faca voia Lui.
Ce ii vei spune copilului cand te va intreba de ce nu are si el un tata, precum altii?

Acum nu mai vreau copil...asta in mod sigur..niciodata nu am sa am copil si nici nu vreau sa ma casatoresc.
Problema este ca nu stiu daca trebuie sa ma duc la manastire...acum o percep ca pe o constrangere...anul viitor va trebui sa fac o alegere sau daca nu in mod sigur o schimbare.
Prietena mea cu care locuiesc se marita si se va muta in alt oras...cel tarziu anul viitor daca nu anul acesta.
Imi place ideea de manastire dar cand ajung acolo parca imi pierd linistea...poate nu am stat mai mult timp...nu stiu...

dilema asta in care sa aleg manastirea sau viata de simplu mirean am avut-o si eu ca tot omu si pana la urma am decis ca in lume raman..imi amintesc de cineva de pe site-ul acesta care zicea si zicea foarte bine "decat in manastire cu gandul la lume mai bine in lume cu gandul la manastire".

eu cred ca ar trebui sa te sfatuiesti cu parintele tau duhovnic si sa stai cateva zile la o manastire - ca sa vezi cum te simti in acele imprejurari , sa vezi cum este sa fii in ascultarea staretului. Viata la manastire este frumoasa , dar trebuie mult mult efort.
Roaga-te Lui Dumnezeu sa te lumineze.