![]() |
Citat:
Cred ca dumnealui ar fi ras de mine cu atatea preocupari pt sanatate si pt stilul de viata sanatos. Noi oamenii de acum suntem total indepartati de generatiile trecute care traiau cam aspru,auster si munceau o gramada.Da,dar...aveau pace sufleteasca,il aveau pe Domnul,traiau toti in buna randuiala,nu in faradelege. Era modul lor de viata,in sanul naturii,fara stress,fara poluare, fara mancaruri din plastic etc. Cele mai frumoase amintiri le am si eu de la vacantele petrecute la tara,alaturi de bunici ,in sanul naturii in liniste deplina,iubire si armonie. Si ce saracacios mancam acolo dar eram multumita si fericita ca sunt cu ei,ce mult ii iubeam!! Cata pace aveau in suflet si in priviri!! Se facea mancare de post obligatoriu miercurea si vinerea,miercuri mancare de cartofi si salata iar vineri post mai aspru cu cartofi fierti cu sare si paine si poate seara o salata,mancare pe care nu o mancam inainte de o rugaciune la masa. Seara,ne adunam toti in sufrageria care era un salon elegant caci bunicul avea gusturi pt antichitati :) Acolo citeam Biblia sau alte carti din biblioteca bunicului,povesteam,ne tineam de glume si eram multi caci toti nepotii si nepoatele ne strangeam in vacante acolo,plus parintii nostri... Unchiul meu,ateu convins si amator de cefe de porc mereu facea gura ca nu se gateste nimic cu carne in zilele alea de post,ca ce face el,lesina??!! Desi nu prea avea cum sa lesine pt ca era destul de rotunjor :) Pur si simplu,acum ma dor toate amintirile cu ei...niste vremuri atat de frumoase si lipsite de griji... |
Culmea ca tocmai la oamenii grasi si neinvatati cu postul, le vine rau si lesina cand nu mananca, li se prabuseste glicemia si se declanseaza mai greu mecanismele compensatorii...si le este foarteg greu sa stea fara carne, mai ales.... eu tot mai incerc sa ma abtin macar de la carne miercurea si vinerea, si cred ca fac foarte bine...din pacate numai paine si legume& fructe ca inainte, nu mai pot, ma doare rau stomacul. Seara nu pot gati si manca nimic gatit, aseara de ex am mancat doar lapte cu fulgi de ovaz si puti a branza de vaci cu mar ras.. ( asta pt ca la pranz imi adusese mama putina varza cu mamaliguta, si mi-a placut, dar...).... oricum ma simt vinovata, cand ajunge sa ma doara, fie ca am mancat ceva ce nu trebuie, fie ca nu am mancat la timp, etc..
Ca o gluma, mi-a zis al meu sa mananc acum cat pot si cat vreau, ca pe urma...dupa ce nasc si alaptez, nu o sa mai mananc nimic juma de an ( nu stiu de ce, poate din cauza greutatii pe care o sa o acumulez?)... acum i-am zis si eu ca daca nu mi se vindeca stomacul, daca nu mananc 2 zile se gaureste de tot si raman fara el, mai mananc doar perfuzii, nici nu mai e nevoie sa fac operatie de micsorarea stomacului.... |
Mai intai Yasminei:
Da, conteaza stilul de viata, poate mai mult decat alimentatia. Am constatat si eu ceva asemanator: ma duceam in vacante sau concedii la rude la tara. Mancam lucruri care acasa imi faceau rau. Ei acolo nu aveam probleme. Ori ca produsele alea aveau alta calitate, ori faptul ca eram mai relaxata, era alt stil de viata. Nu stres, nu griji, nu spaime. Este totusi altceva. Si te gandesti ca la tara se mananca greu, cu slaninuri, paine multa, carne. Da se mananca si lactate si legume. Dar si lucruri grele gatesc. Nu stiu, poate in alte zone se posteste/postea. Eu n-am intalnit ceea ce spui tu. Cert este ca la oras te termina si stresul si or fi si produsele altfel. Iar stresul si spaimele dau efecte dezastruoase: stomac, intestin, inima, piele, totul este afectat. @fallen 1. Oamenii suporta diferit diversele alimentatii. Nu are treaba greutatea, sau mai putin. Obisnuinta...pai daca ajungi la ea! Daca nu suporti nici nu poti ajunge la ea. Stomacul te doare de la stres si griji si probleme. Faci gastrita, colita si pe urma nu suporti mancare de post sau vegana, fiindca nu suporti legume si fructe. Ai grija cu alimentatia in timpul sarcinii, ca nu esti numai tu. Mai este si puiul tau si daca nu-i dai ce-i trebuie, nu se dezvolta bine. Ce spune sotul tau ca se inatmpla dupa nastere este asa: Cand alaptezi nu ai voie sa mananci multe lucruri pentru ca ele ajung in lapte si dauneaza copilului. Ce mananci tu se rasfrange in mare parte in laptele produs de tine care isi schimba calitatea. Copilul simte tot: si alimentatia ta, si stresul sau nelinistile tale. Si acum si dupa nastere. Asa ca ai grija: aliemntatie corecta si completa si multa liniste. Si vezi ca in timpul sarcinii organismul tau cere diverse, sau dimpotriva altele (car iti placeau) le refuza. Functioneaza altfel. |
Citat:
Prietenul lui,Nea Petre era vegan de nu-stiu-cand,a trait pana la 93 de ani iar sotia mai mult. Era si foarte credincios,daca te duceai la el stia pt cei ai venit si ce ganduri ai. Strabunicul tinea post negru in fiecare vineri dar in secret. Oameni simpli si smeriti,ma bucur ca i-am cunoscut! |
Citat:
|
Asa, deci iara revenim la vechea problema: duhovnicul nostru ar putea spune ca nu ne boteaza copilul pana nu n cununam, caz in care va trebui sa cautam alt preot pe care nu-l intereseaza si o face doar pentru bani...doar ca aceluia va trebui sa-i dam multi bani...mi-aduc aminte de o astfel de ineptie pe care a zis-o si bunica-mea odata, Dumnezeu s-o ierte, ca daca nu mai esti fata mare nu mai ai voie sa intri in biserica imbracata in alb, si preotul iti cere bani ca sa te mai cunune...
Cand lumea in targ si pe net vehiculeaza asemenea teorii , exact asta ii determina pe tinerii necredinciosi sa se gandeasca serios sa renunte pana si la aceste ultime sacramente care se mai practica, respectiv cununia si botezul...sau asta si vreti, sa ramana nebotezati copiii ateilor, iar ei sa moara fara slujba si fara pomenire, eventual sa li se refuze si ultima impartasanie, chiar daca o cer??? ( cam multa invidie la crestinii practicanti, zic eu..poate ati uitat ca Dumnezeu a dat aceiasi plata si celor care au venit in vie la ceasul al 11-lea...) |
Nu, nu înseamnă că trebuie să căutați alt preot. Întreabă-ți duhovnicul, care cu bună intenție pune presiune pe voi ca să vă căsătoriți, ce este de făcut, în situația în care bărbatul tău refuză cununia. Rămâne copilul nebotezat? Nu cred că îl va lăsa așa. Poate va reuși să aibă o discuție cu al tău.
|
Nu cred ca va face presiuni asupra noastra, sau a lui mai ales...poate in felul asta ar risca sa ne indeparteze, sa nu ma mai lase deloc la biserica, cu copilul, si ar fi cam riscant. Acum depinde din ce pct de vedere priveste, unii preoti considera ca nu au nevoie de enoriasii slabi in credinta si carcotasi si nici nu e nevoie sa faca compromisuri ca sa ii pastreze. Dar in cazul meu, nu a spus dansul ca nu-mi boteaza copilul, ci colegi de-ai nostri de aici...
Pede alta parte ma gandesc ca poate ar fi mai bine sa las omul in pace,sa il eliberez de povara pacatelor mele, mai ales ca ne si mutam, poate artrebui sa ne vedem de treaba si sa nu-l mai solicitam, nici t sfestanie, nici pt molifte, se poate trai si fara ele, cred, botezul l-om face cand l-om face, unde l-om face, apoi om merge si la impartasit, cand mai creste copilul si o sa pot si eu sa merg singura cu el pe jos, sa nu fie nevoie sa ma rog de al meu sa ne duca cu masina, sau sa se scandalizeze ca plec iarna cu copilul pe autobuz, etc.. |
Citat:
Eu nu cred ca va ramane copilul nebotezat din cauza ca nu v-ati casatorit inca(mai ales ca barbtul este cel care refuza,deci in situatia asta si tu esti la mana lui si nu neaparat iti poate gasi vreo vina). Acestea sunt chestii fine,nu poti obliga pe nimeni niciodata sa"te ia". Dar faptul ca ati ajuns sa aveti un copil impreuna,sa aveti proiecte comune pt o casa noua,astea da sunt semne ca in sfarsit"indaratnicul"se indreapta inspre casatoria(si)cu acte in regula! Zic eu... Nu va lasa Dumnezeu,fiti fara teama! PS-dar de ce sa mergi iarna cu autobuzul la botez?S-au desfiintat taxiurile in Bucuresti :21: |
Citat:
De ce sa refuze vreun preot sa-l boteze? Poate cei 2 nu se vor casatori niciodata,copilul a fost un accident,poate se vor desparti in viitor,cum sa ramana soarta copilului pe mana lor? |
Ora este GMT +3. Ora este acum 19:19:27. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.