Hai sa nu exageram. Limba latina a fost folosita de catolici de cand lumea si pamantul, de abia de acum 50-60 de ani au inceput sa foloseasca limba care se vorbeste in tara respectiva. Pana la Vatican II, toata slujba, in afara de predica, era in latina. Si da, unii isi doresc intoarcerea la latina, chiar la biserica la care merg eu cam jumatate de slujba este in latina. Nici o problema, unii, ca mine de exemplu, se descurca destul de bine cu latina, si sunt traduceri alaturi de textul in latina, deci nu vad de unde problemele de intelegere.

Pe de alta parte nici prin gand nu exista pericolul ca o sa incepem sa avem slujbe in slavona sau greaca. :D

Din nou, exagerezi, sau poate ar trebui sa vorbesti in nume propriu. Mai toata lumea care este cat de cat dusa la biserica cunoaste termenii bisericesti cei mai uzuali, chiar daca sunt arhaici, sau provin din alta limba.

Da, asa e, unii oameni au impresia ca daca se schimba un cuvant sau altul, atunci se schimba credinta, sau credinta nu mai are aceeasi valoare, nu mai este la fel de adanca, ceea ce nu e adevarat IMO.

Problema este, si asta este putin cam deranjant, cand limbajul bisericesc arhaic nu ramane doar in cartile de rugaciune ci se extinde si la limbajul de zi cu zi, ceea ce mi se pare o exagerare.

@Noesisaa
1. Si eu spuneam ca la inceput, multa vreme, s-a folosit in catolicism limba latina. Pe urma s-a trecut la limba tarii respective, cu mici exceptii (unii termeni cred ca au ramas in latina si la ei).
Mai de cativa ani incoace am auzit ca Vaticanul a hotarat sa se revina la limba latina. Cat s-a aplicat asta si unde, nu se stie.
De ce ti s-ar parea tie acum imposibil sa se ia si la noi o asemenea decizie, ca doar tot de traditie milenara tine, si asa cum se sustine aici cu inversunare de catre unii (in toate aspectele legate de traditia ortodoxa), sa se revina la limbi mai vechi ale ortodoxiei: aramaica, ivrit, slavona, greaca.
Pe mine nu m-ar surpinde si nu mi s-ar parea imposibil.

2. Problema nu este numai a mea si a unor generatii care abia au avut acces la credinta in general, daramite sa mai si studieze in amanunt (limbaj, muzica, scrieri, canoane, Sfinti Parinti etc.), ci si a tineretului. Si asa si la ei se pune problema sa nu se mai predea religia in scoli, catehism in biserica nu se face, parintii nu stiu (ce fac aia care nu stiu asa multa carte ?).
Se duc si ei ca si noi la biserica, asculta si dau din cap, neintelegand de fapt sensul?
Eu ma stradui sa ma uit prin carti, sa mai aflu. Am un dictionar mai mult sau mai putin complet. Ar trebui sa merg cu el in buzunar la biserica, la feicare slujba.
Se deschid fire de discutie aici pe forum si acei f.experti in credinta nici macar nu explica la inceput despre ce este vorba. Intra in subiect. Cine stie pricepe, cine nu...

Sa stii ca nu mi-e usor. Nu stiu altora cum le este (tie de ex.), sa stau de fiecare data sa pricep despre ce se vorbeste, fie ca e vorba de denumiri de slujbe (deschisese cineva un subiect despre pavecernita, nici acum nu mi-e clar cand se face, carti religioase (ce patim la biserica la strana pana ne lamurim ce cantari si din ce carti sa le luam, si care este mineiul, octoihul, triodul si mai care mai sunt, unde si ce gasim).
Si in tipic se spune: aia si aia, in termeni strict arhaici. Ghici ce e...
Ne traduce/lamureste parintele ca sa nu aibe surprize.

Chiar nu mi se pare nostim. Trebuie sa stii limbajul fiecarui domeniu si asta se invata fie studiind (in scoli si facultati), fie treptat, in ani multi de experienta practica. Sunt si traducatoare si stiu aceste lucruri. Un traducator sau interpret profesionist de obicei evita sa lucreze in domenii ale caror limbaje nu le cunoaste bine (din studiu, sau experienta practica/hobby), ca altfel se poate ajunge la greseli periculoase (ex. in medicina/farmacie daca ai tradus ceva aiurea, poti distruge/omori un om).
Poate candva voi ajunge si eu experta in teologie, dar mai este drum lung si greu pana atunci.

Repet: ma refer la termeni religiosi, si nu la arhaisme placute ale limbi romane comune, obsinuite. Toate obiectele din biserica, imbracamintea clerului, slujbe, carti, perioade ale anului bisericesc, etc., nu sunt in limba romana.
Perdeaua este dver, usa altarului nici nu stiu cum o cheama, cutitul pentru proscomidie il cheama si pe ala intr-un fel, etc.
Nu mai vorbesc de supranumele grecesti date lui Iisus (Panthocrator si mai nu stiu cum), sau maicii sale si icoanelor sale, monahilor (aghiorit si mai nu stiu cum). Trebuie sa le stii pe toate si ma intreb de unde.
Cine cade invatat cu ele din cer?

3. Mi-a spus cineva (absolvent de conservator, mai varstnic, care s-a ocupat si cu asa ceva), ca de ex. muzica psaltica a fost adaptata in timp. Majoritatea cantarilor au fost transpuse de la slavoni si greci, pentru stilul bisericii noastre romanesti.
De aceea aceleasi cantari suna in manastiri altfel decat in bisericile de mir. Si este bine asa. Sunt mai pe intelesul si sufletul mireanului.
Deci acolo a fost posibil, da?

Toata problema e sa vrei, pana la urma. Daca vei privi totul cu scepticism si cu retinere, sau cu dispret chiar, nu o sa mearga. Daca te opui unui lucru, daca nu ti-l doresti, in primul rand, cum poate sa-ti fie usor sa ti-l insusesti?

E nevoie si de un efort personal, ca in orice activitate, dar daca il "sarezi" cu putina dragoste, o sa vezi ce usor iti va parea. Cunosc tineri (chiar de liceu) care iubesc atat de mult Biserica si tot ce inseamna Biserica, incat s-au acomodat foarte usor si in scurt timp, la toate prescriptiile tipiconale, fie de randuiala a slujbelor, de limbaj bisericesc, de Traditie, de Sfinti Parinti. Au cercetat singuri, dar au primit si indrumare buna de la duhovnic. Acuma pare totul o poveste, dar daca i-ai cunoaste ai putea spune si tu "Uite ca se poate!" :)

Daca o sa insotesti mereu pomenirea Sfintilor Parinti, sau cuvintele folosite de ani buni in Biserica, cu o umbra de dispret, nu o sa ajungi nicaieri.

Eu "multe" nu am vazut pana acuma, dar pentru un lucru pot sa bag mana in foc - cei ce au vrut cu adevarat, au reusit, cu ajutorul lui Dumnezeu. Au reusit sa se acomodeze, chiar cu placere, acolo unde parea o lume total diferita (asa cum este si Biserica azi, dar nu din vina ei). Cei ce nu au vrut, nu au reusit nimic. Cu forta nu se poate...

Post binecuvantat!

Nu am citit tot threadul dar uneori cuvintele vechi creeaza confuzii. Cum suna intr-o rugaciune "cu moartea pre moarte calcand", nu am stiut multi ani daca era cu sensul de pe sau spre :(

Trebuie doar sa intrebi, cand ai o nedumerire.

imi cer iertare de la inceput dar va rog sa imi permiteti sa va atrag atentia ca in orice domeniu [medicina ,invatamant, mecanica etc]se foloseste un limbaj specific.credeti ca daca nu cunoasteti toti termenii de care faceti referire, nu va mantuiti? marea majoritate sunt pentru cei avizati si specializati care in discutii folosesc termenii care le transmite mesaje stricte si la obiect . pentru cei neavizati sunt o "limba straina". sunt sigur ca ,daca nu sunteti medic,nu faceti diferenta intre pensa si penseta.l a fel si in biserica .important pentru noi este mesajul pe care ni-l trimite biserica prin lucrarile ei

Plus de asta, mai exista si dictionare pentru termenii neantelesi , dar in situatia de fata 99% sunt pe inteles. Doamna Sofia si doamna profesoara Fani au tendinta clara in a exagera in chestiunea arhaismelor de "neanteles". Doamna Sofia , va pot trimite gratuit un dictionar , iar de doriti va rog lasati-mi o adresa !

si nu sunt arhaisme.fac parte din limba vie romana si sunt in concordanta cu gramatica chiar daca vin din slavona greaca sau latina . pana la urma in limba romana siau facut aparitia multe englezisme de care nu mai comenteaza nimeni . pana la urma fac parte din grupul de neologisme si cred ca nu asta ar trebui sa deranjeze pe nimeni mai putin un credincios adevarat

Bine ai remarcat! Medicii au invatat limbajul stiintei lor, fara sa protesteze, si asta nu i-a impiedicat sa ajunga medici buni, la fel si inginerii, arhitectii, economistii, etc. Tocmai aici, unde simtim noi ca ne putem baga voia proprie "mai usor", incepem sa cobim cand vine vorba de limbaj. :)

Da, Andrei, pentru ca intentia medicilor este de a invata medicina, nu de a o critica...