În prealabil postat de Marius22 (Post 223017)

In mod paradoxal, vederea lui Dumnezeu poate fi atat inceput cat si incununare a vietii duhovnicesti. Viziunea Sfantului Apostol Pavel, se inscrie in prima categorie. Ea l-a miscat profund aducandu-i convertirea la crestinism.

Pentru un isihast, vederea slavei dumnezeiesti reprezinta, asa cum spune Costel, un raspuns al lui Dumnezeu la iubirea omului. Si intr-un caz si in celalalt, vederea lui Dumnezeu reprezinta un dar. Nimeni nu ajunge la vederea Sa, pentru ca si-a propus acest lucru, ci pentru ca Dumnezeu binevoieste catre el.

În prealabil postat de annajanette (Post 222888)

mai bine comentati topicul ca sunt sigura ca va puteati abtine de la comentarii, deci mi-a placut foarte mult povestea ..acum este mai clar?
daca aveti vreo poveste interesanta va astept s-o prezentati.

În prealabil postat de Miha-anca (Post 223021)

Era o intrebare intemeiata, caci nu cunosc cuvantul si nu imi spune nimic.
Marfa e ceea ce se cumpara si are un pret, dar nu poate fi adjectiv, adica sa arate insusirile cuiva. Pe viitor fii amabila si raspunde la intrebari, in loc sa vii cu asemena comentarii de prisos. Cand am ceva de spus, fii sigura ca nu intarzii sa scriu.

În prealabil postat de pacatosul (Post 223022)

Mai degraba cred ca mai de folos ar fi sa ne vedem potrivnicul cum lupta in fiecare clipa cu noi,cu cata sarguinta unelteste impotriva noastra toate doar ca noi sa nu ne mantuim.
Foarte frumos se spune ca mai de folos este omului a-si vedea pacatele,decat a vede ingeri,minuni sau pe Dumnezeu.Inca nu v-ati prins ca acuma suntem la ora de examen abia la final se va arata cui i-am slujit si unde vom merge...
Dumnezeu in stare noastra pe langa firea pacatoasa trupeste suntem foarte limitati si tu vrei sa il vezi pe Dumnezeu,sa cuprinzi infinitul in calota asta mica in care sta un amarat de creier care 24/7 se gandeste numai la sine.Cei care au ajuns la vederea Lui Dumnezeu au atins un prag al desavarsiri,insa nici atuncea nu il pot vedea,dupa moarte toate ne vor fi dezvaluite,acuma sa ne vedem de lucrarea de control in continuare ca vrajmasul nu doarme si mereu ne arunca din mai rau in mai rau.
Sa ne vedem de pacatele noastre si sa nu ne irosim timpul atat de pretios daruit noua pentru a lucra porunca Lui Dumnezeu(ca doar Dumnezeu se ascunde in poruncile Sale).

În prealabil postat de Dumitru73 (Post 223020)

Dar comentariul tau nu este un raspuns la intrebarea "ce rost are?"

În prealabil postat de Irina Georgeta (Post 222899)

Dar Dumnezeu deja ni se arată, numai că sub altă formă... Se arată prin tot ceea ce ne înconjoară, prin întreaga Sa creaţie, văzută şi nevăzută. Tot ceea ce este în jurul dumneavoastră Îl reprezintă, oamenii cu toată fiinţa lor, natura cu frumuseţea ei plină de mister şi chiar propria persoană. Dumnezeu este pretutindeni, cu atât mai mult în inimile noastre. Ce poate fi mai justificabil ca faptul că te gândeşti că lumea întreagă a fost creată de Mâna Sa, de la cele mai mici la cele mai mari detalii? Până la Viaţa de Apoi, nimic nu poate fi mai doveditor şi mai plin de prezenţa divină ca însăşi lucrarea în sine. Când problemele mă apasă şi simt că îmi pierd şi nădejdea şi puterea de concentrare, îmi aduc aminte că Dumnezeu aşează totul într-o ordine bine pusă la punct - ciclul vieţii, mişcarea planetelor, fenomenele naturii, semnele şi faptele de zi cu zi - şi mă liniştesc. Nu Îl văd fizic în faţa mea atunci când mă rog, dar cu siguranţă liniştea sufletească pe care o capăt după rugăciune este semn că este acolo. Dumnezeu este iubitor, afectuos şi practic în acelaşi timp. Chiar şi aşa, se spune că timpul rezolvă totul. Nu este adevărat. Dumnezeu este cel care controlează timpul şi lucrurile care se petrec simultan în acest timp. Chiar prin aceasta Îl vedem! Să nu uităm de Îngerul Păzitor şi de blândeţea Sfinţilor. Toate sunt prin El. Plus să nu vom putea admira Divinitatea în persoană până nu vom reuşi să admirăm întâi ceea ce Îl reprezintă. Oare am putea noi să fim demni de a-L vedea pe Dumnezeu ca persoană prin cinstire şi iubire când abia apreciem ceea ce vedem în jurul nostru? Oare nu înainte de toate trebuie să căutăm să apreciem ceea ce avem şi mai apoi să cerem mai mult? Eu cred că întâi trebuie să ajungem să fim conştienţi de ceea ce deja ne este la îndemână şi să aşteptăm, pentru că Dumnezeu ştie cum să aranjeze totul, doar El a creat acest tot.

p.s.: Îmi cer iertare pentru îndrăzneală dar vă fac o mică observaţie printr-o rugăminte, aceea de a nu mai scrie prescurtat numele Domnului. Totuşi, nu este d-nul prof şi nici dr.ing., ci Dumnezeu.