Si ce e de facut dl.Windorin?

Sa avem grija de noi si de copiii nostri. Vom da seama de ce am facut cu noi si cu copiii nostri, nu de ce fac cei din jurul nostru. Suntem datori sa petrecem cat mai mult timp impreuna cu copiii; sa avem o comunicare cat mai buna cu ei si cu Dumnezeu (rugaciune), precum si sa iesim cat mai des din casa. Facand asa, copiii nu se vor instraina usor de noi si de Dumnezeu.

In rest, mila lui Dumnezeu.

e problema mare cu copii.
si cum zici si tu comunicarea este cea mai importanta, dar din pacate cam lipseste.
sau nu este deplina. asta pentru ca increderea nu este deplina.

Era asa si nu altfel,deoarece nu aveau TV sau televiziunea nu oferea atatea ore de transmisie si programe.
Pe unchiul meu(care s-a nascut taran)nu-l mai poti dezlipi acum de ecran.
Isi face treburile in functie de grila programelor,treburi care sunt intotdeauna intarziate.
Banuiesc ca unchiul meu nu este un caz izolat printre alti tarani...

Corect,de asta am intrebat cum facem sa scapam acum de televizor.

Pacat, ar fi cumplit sa vina vremea cand trebuie sa stai la poarta ca bunicul sa-si vada telenovela si apoi sa vina sa-ti deschida.

Vremea asta a si venit.

Noi avem Radio Renasterea...
Acum vorbeste IPS Bartolomeu...una din cuvantarile sale.

Pai ce este de facut?!?!
Primul pas este sa realizam ca este o adictie care ne consuma cam 3 sferturi din timpul petrecut acasa.Timp pierdut,timp in care esti absent din viata;treburile treneaza de pe o zi pe alta,pana cand se ajunge la o totala stagnare a activitatilor:parinti prea ocupati cu TV-ul ca sa mai petreaca timp de calitate cu copiii,sotii care nu mai comunica,nu mai au o discutie seara pe banca din curte;fiecare se uita in ecranul lui si traieste intr-o alta dimensiune data de "cutia" respectiva:ecranul telefonului,TV-ului,computerului.Se ajunge la intrainare in cadrul aceleiasi familii.

Imi aduc aminte ca seara dupa ce veneam de la job nici nu aveam cum sa vb cu parintii mei,caci erau instalati la tv si nu aveam timp de discutii:mi-ar fi placut sa vb cu ei despre ziua mea infernala la job si intamplarile de peste zi.Noroc ca aveam niste prietene bune care nu consumau tv si eram toate serile la ele,pt conversatii si socializare.

Din nou ce este de facut?Nu prea stiu cum pot fi indrumati altii care nu vor sa priveasca lucrurile din latura negativa a indobitocirii prin tv...Cu forta nu pot fi ajutati.Cine are copii,poate limita de acum expunerea la tv si internet,pt a avea mai tarziu un copil ce poate folosi un limbaj coerent si inteligent,nu doar unul monosilabic.

Dar la ce va uitati mai frate la televizor? Doar filme comerciale,stiri contrafacute ,si spectacole care se repeta mereu.Eu nu mai am de vreo 3 luni ,si parca nu ar fi existat niciodata . Cine nu e fericit chiar cand e singur,nu poate fi fericit nici cu ajutorul televizorului . Plictiseala nu se trateaza cu televizorul ,caci acesta e o hrana prea slaba pentru suflet. Ea doar indica o problema in interiorul noistru ,ca nu suntem capabili sa vedem frumusetea lumii ,si prezenta lui Dumnezeu in toate lucrurile,si avem nevoie de acest surogat numit TV .Pentru ca sufletul nostru nu traieste,ci vegeteaza.