În prealabil postat de iustin10 (Post 245332)

Ce ma mira pe mine este ca restul rugaciunilor se invata,si se rostesc cu cuvinte,pe cand aceasta rugaciune simpla e de fapt un strigat interior . Ea nu are nevoie parca de cuvinte ,desi paradoxal ,trebuie rostita explicit,si fiecare cuvnat din cele putine ale ei,are importanta.De as fi orb si surd si nu doar 'low memory' cum ma declar,si daca nu as putea cu nici un chip,nici macar prin alfabetul Braille sa iau cunostinta de alte rugaciuni, si tot as multumi Domnului pentru aceasta simpla si scurta rugaciune.Pentru ca prin ea se intalnesc real in mine ,toate persoanele implicate in mantuire :
-Hristos ,pentru ca e e invocat direct >>>> "Doamne Iisuse Hristoase"
-Tatal pentru ca e deasupra tutror >>>> "Fiul lui Dumnezeu"
-Duhul sfant pentru ca de la El asteptam tot harul >>> "milueste-ma"
-si la sfarsit eu, cel descult precum Moise pe muntele sfant >> "pe mine pacatosul"

În prealabil postat de Daniel777 (Post 245704)

Avem nevoie si de celelalte rugaciuni. Ce bine ar fi daca am citi,daca ne-am ruga zilnic din Psaltire!

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 245715)

Sincer, forte sincer , cine te împiedică Daniel ?

În prealabil postat de Daniel777 (Post 245744)

Mă împiedică:
1.Dorinta de a gusta din placerile lumii acesteia
2.Întâietatea pe care o dau trupului faţă de suflet.
3.Lipsa exemplelor din jurul meu,a oamenilor care se roagă,într-un mod eficient.

Sincer,nu am întâlnit pănă acum un om total dedicat vietii duhovniceşti,lui Dumnezeu.
Toti spun lucruri frumoase,interesante,însă trăirea autentică lipseşte.

În prealabil postat de carmina (Post 245749)

Probabil ca nu vei afla prea curand, mai mult ca sigur, si nu intr-un forum; oamenii duhovnicesti pe care ti-i doresti dau o cu totul alta valoare timpului si comunicarii cu semenii lor.

Am citit undeva, mai demult, ca nu toata nemultumirea de sine este ziditoare de suflet. Se pare ca sunt destule tertipuri, cum spunea cineva, prin care se poate conduce un suflet la deznadejde, iar acesta poate fi unul dintre ele.

În prealabil postat de Daniel777 (Post 245755)

Nu mai am demult speranţa că voi întâlni astfel de oameni.Nădejdea mi-o pun doar in speranţa începerii unui drum duhovnicesc autentic,la un moment dat.
In ceea ce priveşte deznădejdea,din fericire sunt din fire optimist,dar sunt alte pericole care mă pândesc şi mă ameninţă.
Nemulţumirea poate fi bună,dacă e un criteriu de selecţie riguros.