Chiar ma bucur ca ai postat! Ma gandeam ce mai faci...
Nu deznadajdui, dupa furtuna vine si vreme buna si sunt convinsa ca in suferinta ta, Dumnezeu te tine in brate! Bucura-te!
Sfantul Ioan Iacob Hozevitul(Romanul) spune sa pomenim cu lacrimi pe cei adormiti ca si ei se roaga neincetat pentru noi!

... Nu stiu ce m a facut sa retin cateva explicatii in legatura cu bolile si moartea unor parinti...

... De pilda, Sfantul Lavrentie al Cernigovului, le a spus celor apropiati ca daca pana la Boboteza nu se indreapta, atata i fuse, si intr adevar cateva saptamani a mai trait...

... Tot Sfantul Lavrentie le spunea celor apropiati despre ultimele timpuri, si ca unii dintre ei vor ajunge sa traiasca acele timpuri, la care unul dintre ei a intrebat daca si el, si cuprins de teama de viitor, a spus ca nu vrea sa ajunga in acele timpuri, la care parintele a spus ca unii vor avea niste boli si vor muri mai degraba, iar respectivul s a imbolnavit destul de curand si a murit...

...Cand un parinte din manastire a murit de cancer, s a zis ca trebuie sa se intample si astfel lucrurile pentru ca cei din neam sa se poata elibera din legaturi...

Ce mai fac, nustiu daca e normal dar imi este dor de sotul meu. Si intamplator am dat de acea poezie care mi-a placut foarte mult si care i se potriveste amintirii lui Ciprian. Ce pot sa zic decat ca imi plange sufletul mereu....cred ca o alta poezie exprima foarte bine ceea ce simt .

Dor
Trec zilele-n zbor
Şi timpul în neştire trece
Însă numai un singur dor
Cu viaţa timpul şi-l petrece.

Mi-e dor de tine, fiinta dragă,
Mi-e tare dor; Ce mult mi-e dor!
Aş vrea să ştie o lume-ntreagă,
Că fără tine pot să mor!

Dar viaţa merge înainte,
Iar timpul zboară fără habar
Inima-mi plânge în zadar.
Căci nimeni înapoi n-aduce
O fiinţă a cărei vieţi s-a stins;

Lacrimi pe obraz se plimba in tacere
Fie zi sau noapte ma framant neincetat
Caci viata–mi pare amara fiere
De cand Domnul mi te-a luat

Tu ai plecat spre vesnicie
Tu cel ce mereu m-ai alintat
In clipe grele de urgie
M-ai incurajat, m-ai ajutat
Şi acuma orice veselie
E ca şi cum n-ar exista;
Nimic nu-mi mai place mie,
Decât doar amintirea ta…

Si daca oamenilor par o puternica persoana
Ei nu ştiu ca-n suflet port a ta icoana
Si stiu ca nu sunt singura din lume
Ce a pierdut pe cineva
Şi nu-i de ajuns un singur nume
Izvorul vieţii a-l seca.
Mai sunt mulţi care-mi sunt aproape
Şi unii chiar mă înţeleg,
Dar numai tu ai fost tot ce se poate
Chema mai bun, mai înţelept.

Si mă gândesc mereu la tine,
Tu eşti mereu doar lângă mine…

Nu inteleg de ce am gasit mustrare in loc de mangaiere, poate ma ajutati voi, cu interpretarea acesor cuvinte.

Iata ce scrie in Epistola I catre Timotei a Sfantului Apostol Pavel; CAP 5:

"Iar de văduvele tinere fereşte-te. Căci, atunci când poftele le îndepărtează de Hristos, vor să se mărite.
Şi îşi agonisesc osândă, fiindcă şi-au călcat credinţa cea dintâi.
Dar în acelaşi timp se învaţă să fie leneşe, cutreierând casele, şi nu numai leneşe, ci şi guralive şi iscoditoare, grăind cele ce nu se cuvin.
Vreau deci ca văduvele tinere să se mărite, să aibă copii, să-şi vadă de case, şi să nu dea potrivnicului nici un prilej de ocară.
Dacă vreun credincios sau vreo credincioasă are în casă văduve, să aibă grija lor, ca Biserica să nu fie împovărată, ci să poată ajuta pe cele cu adevărat văduve. "

Gabriela draga, esti o tanara care stie de Dumnezeu si El este singurul care te va ajuta si va aduce bucurie si lumina in viata ta. El singur le randuieste pe toate. Incredere, credinta, rabdare. El este Cel ce va vindeca ranile tale. Doamne ajuta!

Nu inteleg unde vezi mustrarea. Cred ca Sf. Pavel le mustra pe acelea care au fagaduit sa nu se mai marite dupa ce au ramas vaduve, dar si-au uitat fagaduinta.

O vad ca pe o mustrare pentru ca eu nu vreau sa ajung astfel. Pentru ca vreau ca Dumnezeu sa nu-mi fie aprig judecator in cele ce voi face de acum inainte. Consider ca de acum mai mult ca oricand voi da seama de faptele mele si am invatat ca intr-adevar in fiecare clipa trebuie sa fii pregatit deoarece nu stii niciodata cand vine clipa, te stii sanatos si deodata te trezesti ca numai ai nici o sansa la viata. Mie frica, ca din atat de multa durere sa nu ajung nu numai sa spun ceea ce nu se cuvine si sa fac si ceea ce nu se cuvine. Sunt de pricipiu: niciodata sa nu spui ca eu nu voi face cutare pacat si nici sa judeci ca l-a facut altul pentru ca imediat il poti savarsi si tu.

Gabriela draga,
 

Nu este mustrare! Sfantul Apostol Pavel indeamna la casatorie pe vaduvele tinere tocmai pentru a fi ferite de a cadea in pacat dar tot Sfantul Apostol Pavel indeamna si la pastrarea vaduviei curate. Acum depinde de putinta fiecaruia. Tu te simti singura, dar nu esti! Rugaciunea vaduvei are mare trecere inaintea lui Dumnezeu! Te crezi poate nedreptatita, dar nu esti! Nu stii ce intorsatura ar fi luat viata voastra mai tarziu; crede ca s-a intamplat ce e mai bine pentru mantuirea voastra!
Cred ca ti-e dor si e normal pentru ca l-ai iubit, daca nu il iubeai nici nu te casatoreai cu el insa crede si faptul ca Dumnezeu nu ne vrea raul! Tu prin Crucea vaduviei poti dobandi sfintenia (ex citeste viata Sfintei Xenia)! Il poti mantui pe sotul tau, nu te descuraja! Iubirea si durerea vor ramane in sufletul tau dar toate sa fie in Hristos, nu fara El!

Iti inteleg durerea,ptr.ca am trecut prin ea....si imi puneam mereu intrebarea "de ce?"....chiar nu stiam ce sa mai fac...ajunsesem sa fac depresie,atunci am zis "trebuie sa fac ceva"...si am facut .Am alergat la duhovnic,l-am rugat sa-mi citeasca niste rugaciuni(nici acum nu stiu cum se cheama)dar,mi-au facut f.bine sufleteste,apoi am alergat la cea mai apropiata manastire,unde era o icoana facatoare de minuni a MAICUTEI DOMNULUI...si m-am rugat in genunchi ,cu lacrimi in ochi.....am simtit mina intinsa a MAICUTEI....crede-ma te rog....nu te mai chinui cu intrebarile,incearca singura sa gasesti calea spre linistea sufleteasca.Si o vei gasi.Bunul Dumnezeu si Prea Curata Lui Maica sa te ajute.Apoi incearca sa vorbesti cu" sotul tau"....vei simti ....si din partea lui o mangaiere.Exista o mare legatura intre noi cei de aici si cei de "dincolo".

Exista un adevar in ce spui- e bine sa nu judecam, pentru ca Dumnezeu iti poate trimite ispita, incercandu-ti astfel puterea de a rezista ispitei.