N-am spus nicaieri ca aceasta idee despre post apartine bisericii, ci eu asa am inteles din articolul despre originile postului de pe acest site.
Am mai spus si ca nu mi-e clar daca Iisus a spus undeva despre aceasta obligatie.
Au fost oameni (iudei) care asa au simtit sa faca si au postit 1 zi, 2,3.
Postul asa cum este el azi este de data mai recenta, scrie acolo.
Abia atunci, dat de Sinod, sau de cineva din B.O, a capatat sens de canon, de obligatie.
Desi biserica nu poate obliga. Sunt niste indicatii.
Se si spune de altfel ca tine fiecare cat si daca poate.
Chiar azi s-a citit din Apostol despre: "cel ce nu mananca sa nu judece pe cel ce mananca si invers si etc., despre post".
Revin la idee: postul este ca o jertfa din iubire.
Cand iubesti pe cineva faci anumite jertfe, faci ceva pentru el (macar niste compromisuri), dar nu din obligatie, ci pentru ca asa simti tu.

Si eu consider ca fiecare fapt ce-l faci pentru credinta este o jertfa si este din iubire si are aceeasi valoare cu postul.
Iti iei din somn si din alte activitati (cu familia), ca sa mergi la biserica, este o jertfa, iti iei timp de la alte activitati ca sa te rogi si sa citesti, sa inveti, tii niste sarbatori si nu faci ceea ce-ti trebuie sau ai nevoie, sunt tot jertfe. Etc.
Iei din dragostea cuvenita pentru sot/sotie si din viata de familie, ca sa fii pentru biserica. Si asta este o jertfa.
Si nu te obliga nimeni, dar le faci.
Si iubirea de aproape si ajutorul dat celui de langa tine, este tot o jertfa pentru om si pentru credinta.

Sunt surpinsa ca-mi spune un om de alta confesiune despre post.
Eu nu stiu cum este la greco-catolici, daca se tine post ca la noi ortodocsii, sau nu. Poate ca este ca la catolici si atunci este usor sa spui unui ortodox...
Stiu numai ca la catolici postul este mai bland si mai usor de tinut pentru multi (oua, lactate ai voie sa mananci, peste).
Este drept ca am inteles aici dintr-un alt mesaj, ca Biserica Catolica (nu stiu daca amandoua) hotaraste si postul si ce anume ai voie sa mananci.
Are titlu de obligatie/porunca?

Si nu poate fi totusi nicaieri o porunca, din moment ce exista categorii de oameni si situatii in care nu se poate aplica: gravide, lehuze,bolnavi (inclusiv cronici), batrani, copii pana la o varsta, cei ce muncesc greu etc.

In incheiere o subliniere: eu nu sunt impotriva postului, ci numai pentru a fi lasat la latitudinea/putinta omului: cand si cum. Exact ca orice jertfa din iubire despre care vorbeam. Altfel este deja o povara.

Te rog sa ne faci si noua un calendar al postului pe care intentionezi sa-l tii,din curiozitate.Pe al Bisericii il stim....
Sau daca nu intentionezi sa tii unul exact,macar in ce limite intentionezi sa oscilezi.De exemplu vei pastra miercurea si vinerea?

Poruncile...
 

In legatura cu poruncile, pentru ca am vazut ca Daniel sustine ca postul este o porunca.
Mi-am luat carticica mea de rugaciuni unde am si indrumarile de baza pentru crestini si am gasit asa:
1. Cele 10 porunci dumnezeiesti (deci de la El): sa nu ucizi, sa nu-ti faci chip cioplit etc.
Acolo nu scrie nimic de post!

2. Cele 9 porunci bisericesti
Acolo scrie intr-adevar despre post.
Dar acum sunt f.nelamurita, chiar baf.

Deci nu cere Dumnezeu, ci cere biserica?!
In plus toate acele 9 porunci se refera numai la biserica institutie si la oameni: sa ne rugam pentru cei din fruntea tarii, sa avem grija de averea si obiectele bisericii, etc.

Aici apare problema pentru mine.

@Daniel777
Spuneam ca depinde de fiecare om in parte cum poate.
Ca sa te linistesti am sa-ti spun cum fac eu:
Alimentar
1. Tin numai vinerile
2. Si cate o saptamana in cele doua posturi mari (Craciun si Paste).
In rest sunt f.moderata si am multe zile in saptamana numai cu lactate si ou (in plus fata de postul ortodox).
Sunt probleme de sanatate si financiare.
Fripturi vad tare rar...
De aia spun, daca omul si asa vede unele lucruri rar, tot post se cheama.

Trupeste
Tin mai mult decat spune biserica, dar nu se nimereste ziua...ca nu decid numai eu ci si sotul si...natura.

O.K?

Dacă nu credeţi că Biserica este maică şi învăţătoare, vă asemănaţi cu protestanţii. Iar dacă, de fapt, credeţi, atunci răspundeţi la întrebarea: ce trebuie să faceţi dacă mama vă cere un anumit lucru ? Ce credeţi că ar trebui să facă o fetiţă a cărei mamă spune: "fiica mea, în zilele cutare şi cutare să nu mănânci porc !". Şi cam ce credeţi despre un copil care nu ascultă asta, zicând "Mama nu poate să-mi poruncească mie. Mama poate să îmi dea anumite îndemnuri de care eu sunt în drept să ţin seama sau să nu ţin seama". Sau zicând "Mama, să-mi poruncească mie ? Eu nu accept porunci decât de la tata. Or, tata nu mi-a spus nimic despre asta, atunci când a plecat pentru o vreme !".

Vedeţi dv ? Tata a plecat, dar nu ne-a lăsat copii ai nimănui. Ne-a lăsat în grija mamei, cu care am auzit că mai şi vorbeşte din când în când, prin mesageri. Şi tare se va supăra, văzând că nu am ascultat-o.

Scuze ca nu m-am facut inteles, eu ma intrebam daca atunci cand e dezlegare la peste in posturi este dezlegare si la untdelemn si vin si pentru acest lucru ceream o sursa de informare.

In afara daca faci pestele pe gratar, cum altfel il gatesti daca nu cu ulei?? Bun, poti sa il fierbi, dar peste fiert? Adica logic vorbind...

Cat despre vin, merge bine cu pestele.

Pestele se poate face si la cuptor, in folie de aluminiu. Daca il condimentezi bine, iese foarte gustos si se poate servi cu lamaie.

Ca sa va raspund la intrebare. Poate ca exemplul ales nu este tocmai potrivit.
1. Nu sunt protestanta, desi este adevarat ca mi-as dori niste schimbari. Nu cunosc ce spune protestantismul si mi s-a pus de mai multe ori in carca.
2. O mama isi cunoaste copii si stie ce poate sa le impuna.
Daca stie ca nu-mi face bine un lucru, sau nu pot sa-l fac, nu ma forteaza.
Este aici o diferenta totusi:
Nu este vorba de neascultare, ci de neputinta.
Sunt niste probleme de sanatate totusi.
Nu putem totusi sa fim pusi in aceeasi oala.
In ceea ce priveste ce spune tata si ce spune mama: ce ne facem cand parintii spun lucruri diferite si noi la mijloc?
Si de fapt pentru mine Tata este Dumnezeu, iar Mama este Maica Sa.
Chiar azi le spuneam in biserica asta, rugandu-ma la icoanele lor.
Ierarhia bisericii pentru mine nu este mama.
Voi ma tot invinuiti pentru asta, iar eu nu pot sa va explic.
Voi chiar asa simtiti, ca ierarhia si institutia bisericii va sunt mama?
Explicati-mi ca sa inteleg.

Da, eu chiar aşa simt: Biserica este mama mea. Ea m-a învăţat să mă rog, ea m-a învăţat (prin persoanele calificate care îi formează ierarhia) ce este bine şi ce este rău, ea mi-a pus dumnezeiasca învăţătură în braţe şi mi-a spus: "ia şi citeşte" şi tot ea mă călăuzeşte când am o difucultate de înţelegere. Când am greşit, mama mă iartă, când mă rătăcesc, mama mă îndrumă. Fără ea, nu am hrana cea îngerească, fără ea, nu am nici loc, păzit de furi, unde să pun capul în siguranţă. De aceea, nu prea îmi place când văd că cineva încearcă să despartă pe mama mea de tatăl meu şi cred că cine spune că mama mea nu este sfântă şi nu îmi vrea binele, deja face primul pas ca să spună că tatăl meu nu este sfânt şi nu îmi vrea binele. Fiindcă atunci când tata a plecat o vreme, a promis că va trimite Duh Consolator asupra mamei mele şi m-a învăţat să o ascult, spunîndu-mi că cine va asculta de mama lui, de tatăl lui va asculta. De aceea, mă tem pentru fraţii şi surorile mele care nu o ascultă pe mama, mă tem ca atunci când tata va veni înapoi, îndurerat va spune: "voi sunteţi copiii mei ? Plecaţi, că nu vă cunosc !"

Dar cum pot eu să explic şi la ce foloseşte ? Ori simţi asta, ori nu simţi: această simţire a raportului filial pe care îl avem cu Maica şi Învăţătoarea noastră e dar de la Dumnezeu: rugaţi-vă să îl primiţi.