Eu nu am spus unde au fost dusi. Dumneata ai facut o afirmatie (referitoare la portile raiului) iar eu am pus o intrebare legata de afirmatia facuta. Astept raspunsul.

P.S. Cred ca ati facut o afirmatie pe care nu o puteti argumenta. V-am intrebat, de unde ati scos-o pe asta cu portile raiului deschise, numai dupa invierea Mantuitorului?

Veniti cu acele versete care vorbesc despre acea "forta animatoare" care nu moare niciodata. Probabil va referiti la suflarea de viata, pe care a dat-o Dumnezeu. Atunci sunt de acord cu dvs. Dar, aceasta suflare de viata nu este ceva constient, cu simtiri si sentimente. Este o "componenta" a sufletului (omul in intregime).

"Domnul Dumnezeu a fãcut pe om din tãrîna pãmîntului, i-a suflat în nãri suflare de viatã, si omul s-a fãcut astfel un suflet viu."(Facerea 2:7)

Observati? Tarana + suflare de viata = suflet viu (omul).

Iar moartea este exact procesul invers creatiei. "pînã nu se întoarce tãrîna în pãmînt, cum a fost, si pînã nu se întoarce duhul (suflarea de viata) la Dumnezeu, care l-a dat."(Eclesiastul 12:7)

Apropos de suflet = suflare de viata + tarana (adica suflet = om).

,,Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău…” (aici suflet = suflare de viata? parca era insusi omul)

"Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. " Daca sufletul e insusi omul, ce rost mai are sa enumere si inima care face parte din om? Daca sufletul e suflare de viata, parca nu avea sentimente.

"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă;[...]" Daca sufletul = trup + suflare de viata, atunci cum sa ucizi trupul fara sa ucizi sufletul?

"[...] temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să-l piardă în gheena "
I-auziti! Si sufletul, si trupul. Doua elemente distincte.

"Îndrăznind deci totdeauna şi ştiind că, petrecând în trup, suntem departe de Domnul, căci umblăm prin credinţă, nu prin vedere, avem încredere şi voim mai bine să plecăm din trup şi să petrecem la Domnul" Cine petrece in trup? Cine sa plece din trup la Domnul?

"Socotesc, dar, că este drept, cât sunt în acest cort, să vă ţin treji, prin aducere aminte, fiindcă ştiu că degrabă voi lepăda cortul acesta, precum mi-a arătat Domnul nostru Iisus Hristos.[...]" Presupun ca atunci cand spune cort se refera la trup. Dar cum sa-l lepede? Poate sa iasa suflarea de viata din el, dar atunci n-ar mai face referire la "el" ca individ (eu sa lepad), caci doar am stabilit ca suflarea de viata este ceva impersonal (fara sentimente, fara constiinta), deci nu se cuvine vorbirea despre ea la persoana I. Asa cum nici daca as fi operat si mi-ar taia o parte din ficat, sa zicem, nu as vorbi: m-au scos din burta si m-au cusut la loc in pantecele altuia.


"Dar duhul din om şi suflarea Celui Atotputernic dau priceperea. " Cum adica duhul din om si suflarea (de viata a) Celui Atotputernic? Nu erau acelasi lucru? Ce-o fi duhul din om? Caci e clar ca nu se refera la suflarea de viata din moment ce se afla amandoua intr-o enumeratie.

Mantuitorul, cat a fost mort, s-a dus sa binevesteasca mortilor si duhurilor tinute in inchisoare? Daca intr-adevar , morti fiind, nu am mai simti, auzi, gandi nimic, la ce bun sa binevesteasca ceva mortilor? Nu ar vorbi la pereti?

Referitor la

"Tot ceea ce mâna ta prinde să săvîrşească, fă cu hotărâre, căci în locuinţa morţilor in care te vei duce, nu se află nici faptă, nici punere la cale, nici ştiinţă, nici înţelepciune", cel mai probabil ca acest verset se refera la viata traita pe pamant si mai ales la faptele facute cu trupul. Ce fapta mai poate face tarana in mormant? O data ce ai murit, trupul nu mai poate face nimic. Dar asta nu inseamna ca sufletul moare si el (si nu ma refer la suflarea de viata).

Noi vasineac venim cu versete peste versete, dar NUMAI cu versete raminem :))), adica literatura, ca dovezi..sufletul :)

Toata demonstratia pe care ati incercat sa o faceti, se bazeaza pe necunoasterea semnificatiilor expresiei "suflet", folosita foarte des in Sfanta Scriptura.

"Suflet" inseamna si viata:

"Eu sunt Pastorul cel bun. Pastorul cel bun isi da sufletul pentru oi. [...] asa cum Ma cunoaste pe Mine Tatal, si cum cunosc Eu pe Tatal; si Eu imi dau sufletul pentru oile Mele. [...] Tatal Ma iubeste, pentru ca imi dau sufletul, ca iaras sa-l primesc. Nimeni nu Mi-l ia cu sila, ci il dau Eu de la Mine. Am putere sa-l dau, si am putere sa-l primesc din nou: aceasta porunca am primit-o de la Tatal Meu. - Ioan 10:11,15,17,18

"Doamne", I-a zis Petru, "de ce nu pot veni dupa Tine acum? Eu imi voi da sufletul pentru Tine." Isus i-a raspuns: "Iti vei da sufletul pentru Mine? Adevarat, adevarat, iti spun, ca nu va canta cocosul, pana te vei lepada de Mine de trei ori. - Ioan 13:37,38

Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ti se va cere inapoi sufletul - Luca 12:20

Va recomand un link unde este tratata foarte amanuntit si din toate punctele de vedere (inclusiv lingvistic) problema multiplei semnificatii a cuvantului "suflet:
http://www.proto-teologia.info/wiki/...5?title=Suflet

P.S. Daca tot incercati sa demonstrati teoria "sufletului nemuritor" v-ar fi mult mai usor daca ati apela la filozofia antica greceasca (in special cea a lui Platon). De acolo a fost preluata aceasta idee, nu din Sfanta Scriptura. Din pacate, chiar si unii (nu toti) din Sfintii Parinti au fost influentati de aceasta filozofie pagana.

Doriti sa comentez, din punct de vedere al Sfintei Scripturi, toate versetele postate de Laur? Daca da, spuneti-mi si o voi face (nu azi, ca este tarziu, ci maine seara). Dar, pana una alta, va recomand si dvs. acest link cu explicatii de inalt nivel si pe intelesul tuturor:
http://www.proto-teologia.info/wiki/...Proto-Teologia
Trateaza chiar problema pe care ne chinuim sa o intelegem

Cunosc foarte bine semnificatiile cuvantului suflet din Sfanta Scriptura. Intr-adevar, primul verset citat de mine poate avea si aceasta interpretare (va cere viata pe care El a dat-o). Totusi, in al doilea verset face clar distinctia dintre trup (inima), suflet , vointa (cugetul) si fapta (puterea). In al treilea se separa clar trupul de suflet. Si viata nu are cum sa fie, fiindca daca s-ar ucide trupul, clar, s-ar lua viata. Distinctia este clara in partea a doua a versetului cand le enumera pe amandoua simultan. Al patrulea arata clar existenta sufletului (acel ceva care petrece in trup), suflet care va parasi trupul si se va duce sa petreaca cu Domnul (altfel nu mai spunea voim sa plecam din trup). Cam la fel stau lucrurile si in cel de-al cincilea verset citat, unde Sfantul Petru arata clar ca urmeaza sa paraseasca trupul (cortul). Iar, daca nu ar fi vorba despre sufletul de care va spun, nu ar mai spune ca urmeaza sa paraseasca. Si daca este suflul lui Dumnezeu, nu s-ar mai exprima astfel: "cat inca sunt " si voi lepada pentru ca nu ar putea sa se exprime referitor la ceva ce nu-i al lui ca si cand ar fi insusi acel ceva.

Duhul din om si suflarea Celui Atotputernic? Cine-i duhul din om?
Si, in fine, caror duhuri sa binevesteasca?

De unde cunoasteti?

As vrea sa te contrazic un picut fara rautate ,nu doresc sa te supar dar nu toata lumea uita de mortii lor .Poate sunt persoane carora li se mai intimpla dar pentru asta nu trebuie sa generalizezi. Doamne Ajuta pe cei vii ,si aseazai in loc cu verdeata pe cei morti.

Irelevant. Am spus ca sunt de acord ca "suflet" in Biblie poate avea si alt sens decat cel de "suflet" propriu-zis.