|
Citat:
Aveai serviciu, dar erai platit mai putin ca un somer. Eu imi amintesc ca ai mei abia se descurcau cand era vorba de o haina noua de cumparat. Darmite casa sau masina... Ca de, traiau numai din salariu. Si aveau amandoi studii. In ultimii ani, trebuia sa stai la coada pentru orice: hartie igienica, lapte, oua. Erai de altfel multumit daca stateai, ca inseamna ca 'se bagasera' aceste pretioase produse. Anumite forme ale saraciei nu se simteau atunci pentru ca nu aveai termen de comparatie. Nu erau reclame, toti din jur traiau la fel, sai stabii aveau magazinele lor cu circuit inchis. |
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
parintii mei si=au pierdut amandoi serviciul atunci cand au facut cerere de plecare definitiva in strainatate. Am stat doi ani asa. Citat:
Era si mai multa seriozitate si constneciozitate. Lucrurile s-au degradat peste tot. |
Citat:
Între moralitatea peroadei interbelice și moralitatea perioadei anterioare (România clasică sau "La Belle Epoque"), degradarea a existat, dar nu era general perceptibilă. În anii 50 și 60, lucrurile intraseră deja pe un tobogan. Dar adevărata prăbușire a avut loc chiar sub ochii mei. Pe de altă parte, să nu-i dea Dumnezeu omului cât poate duce. Cine știe ce surprize ne mai rezervă viitorul apropiat... |
Păi la vârsta mea, 92 de ani și 7 luni, la ce să mă gândesc? Mi-am trăit traiul, mi-am păpat ”mălaiul”...
Pe dinlăuntru sunt plin de viermi, pofta pititochiulhului, trufia și nepăsarea vieții, fericirea lenii și răzbunarea pismei... bucuria mortăciuciunilor... Sunt devorat de toate... poftele și plăcerile... trupești cerebeloase care-mi stăpânesc tot sufletul credul... Sunt plin de întrebări venite din credința cea mare pentru slavă de la oameni, din credința necredincioasă, din necredința credincioasă, din necredința necredincioasă, deci sunt un „înțețeleptopitecus erectus” și merg după tot felul de minterese ce poartă fesuri sau fese că nu știu cum e pluralul la fes sau turbturban baban... Și totul mi se trage de la cafia și țigară și de la frică... pentru că am fost învățat de mic să strâng plăceri deșarte, să-mi satisfac zgârcenia, să-mi omor timpul, și să am tot felul de idei pentru tot felul de idile ca să visez cu ochii deschiși la cele mai plăcute răzbunări, răzbunările aristocratice, sabante, iuți, necruțătoare, strâmb-drepte, și toate pentru aBERE și cafIA... căci ele îți dau așa o satisfacție cum că după munca cia grea te poți relaxa... adică să devi nepăsător... munca de a ajunge nepăsător pentru că ai destui bani... și gata, apoi aștepți liniștit moartea... Mi-am pus nădejdea în gLume, am așteptat să o moștenesc pe ia, și așa am tot muncit la nesfârșit pentru cine? Pentru autoîntinarea mea, ca să nu trebuiască să am relație cu nimeni, să fiu independent, să fiu o noțiune de sine stătătoare, să fiu liber, să am libera voire... Și acum la final am ajuns la concluzia că defapt viceversa era calea cea bună, ar fi trebuit să lupt mereu din liberă voire cu libera voire ca să ascult de Cuvântul lui Dumnezeu... până acuma n-am reușit... Oare mai are șanse de îndreptare un bătrân „copt” de 92 de ani și 7 luni și plin de bogății? Bogății deșarte... arte... arte marțial? La ce-mi folosește să câștig toată gLumea dacă sufletul mi-l pierd în gheenă că toată mintea lucreză tot pentru trup, socotește mereu cum să satisfacă ispita duhului minciunii măririi de sine... prin avariție sau vorbărie goală... adică vorbărie plină de răzbunări prin goliciuni... Da tot e bine că măcar am reușit marea realizare de a mă crede vrednic, păi nu se vede cum? Âmi plâng de milă, mă cred victimă, mă nemulțumesc și mă aliez mereu fără să-mi dau seama cu toți răzvrătiții... și de frică primul cuvânt este o cîrteală și o nemuțumire, o bârfă prin care mă scot vrednic și mă îngâmf în timp ce pe ăla despre care bârfesc îl scot prost, nebun, ispitidiot, amăgitor, înșelător, eretic, sectant, urât, rău, absurd, rătăcit, amăgit, satană în haină de oaie... Deci dacă am reușit să mă liniștesc crezându-mă vrednic căci așa pățesc: -dacă îmi zic că-s vrednic cred imediat că e așa -dacă îmi yic că nu-s vrednic și îmi pun în cap toată mocirla păcatelor, atunci sufletul care e mai deștept ca mine tot vrednic mă crede că aș fi, că știe el că defapt tot aia vreau... să mă cred vrednic... Dar mă întreb, un om bătrân la 92 de ani și 7 luni, e el vrednic după o viață risipită în pofte și plăceri și în socoteli deșarte frecate la nesfârșit? Și mai e ceva, sufletul din mine, se arată mereu ca un tinerel frumos și naiv, e suficient să mă uit la el și gata... ai zice că am 29 de ani și 7 luni dacă ai vedea ce văd eu... și când se uită la câte o femeie, parcă e și mai tînăr și mai puternic, și mai frumos, și mai îndrăzneț... cum privește, cum găsește prilejul păentru privilegiile întinării și îngâmfării... păi nu vezi tataie că abea poți să te ridici din pat ca să mergi la baie? Degeaba îmi zic fiindcă el, tinerelul, el crede... Crede ce vrea el... Nu Dumnezeu ci năluca gLumii... Deci e o mare tragedie... ce vine de la câtștiiG pentru aBere ca să ai așa un fel de dans... comunitar. Iată că iar v-am dat de lucru... v-am dat din aberea mia... ia... ia... nu te lăsa, ia... ia... nu sta. |
Sa ne traiti domnule "vsovivi"! Lasati, ca daca sunteti aici, sunteti pe drumul cel bun..Spuneti ca v-ati cheltuit "averea" in tot felul de...Asa facem toti. Ideea , chiar si la o varsta asa de avansata ca a dumneavoastra, este ca doar starea de spirit conteaza, adica aplecarea spre cele sfinte de moment, de starea de trezvie ... Sa aveti gandul smerit tot timpul..si are grija Domnul !
|
Citat:
Da, am lucrat LEGAL, dand angajatorului Certificatul de incadrare in grad de invaliditate si de handicap, pentru a nu mi se opri impozit (pentru ca la gradul II, prin Lege, nu se oprea impozit). Nu eu sunt obligata sa depun fisa fiscala, ci contabilul unitatii la care sunt angajata, atata timp cat am doar UN SINGUR SERVICIU. Daca mai munceam si in alta parte, eu eram cea obligata sa merg la Circa Financiara. Asadar, veniturile ERAU DECLARATE, an de an. Casa de Pensii nu s-a legat de acest aspect, ci de faptul ca, in conceptia dumnealor, eu, cu gradul II de invaliditate si gradul accentuat de handicap NU AVEAM VOIE SA LUCREZ. Desi, repet: pe deciziile mele medicale, scrie "capacitate de munca pierduta in cea mai mare parte", iar la rubrica "recomandari profesionale" nu se specifica nimic. Ar fi putut (si era obligatia lui!) medicul expert sa scrie, ca in alte dati, "nicio munca". Si intelegeam ca nu am voie sa ma angajez, si nu ma angajam. Dar atunci cand mi-a scris asa ceva, intr-adevar nu puteam merge deloc si, prin urmare, stateam acasa, fiind o povara pentru ai mei. Dar nu aveam alta solutie. Cum am inceput sa merg, mi-am finalizat Studiile Aprofundate si m-am inscris si la examenul de titularizare. Examene pe care le-am luat. Imi spuneti de evaziune. Ce vreti sa ziceti? Ca am furat statului 123.770.000 lei vechi, pentru ca nu mi-am dorit o viata decenta? Mi-a dat el, statul, bani de medicamente? (ultima pensie a fost de 430 ron. Adunand cu 600, suma este de 1030 ron. 800 - 900 se duc pe medicamente - pe langa pareza, hernie de disc, diastazis tibio-tarsian, reumatism articular, gastrita hiperacida, leziune de menisc, mai am si un nodul tumoral hipofizar etc.). Plus ca trebuie sa-mi ajut si parintii, cu cat pot. In concluzie, NU MAI RAMANEAM CU NIMIC. Bine ca nu trebuie sa cumpar mancare, pentru ca nu as avea cu ce.) Mi-a dat el, statul, bani ca sa ma pot opera pentru leziunea de menisc si pentru hernie de disc? Mi-a dat el, statul, bani ca sa le dau medicilor si asistentelor "atentiile"? 2) Da, plang, pentru ca nu am acei bani, iar parintii mei s-au imbolnavit mai tare, de cand cu necazul cu Casa de Pensii: tatal meu a facut, de 2 ori, stop cardio-respirator (dumnealui, care era baza familiei, care era mai sanatos, care ne sprijinea -fizic-), mama are diabet, face insulina, are hipertensiune arteriala, a suferit un accident vascular, la ochi, a lesinat pe strada. Si toate acestea numai pentru ca eu am lucrat, dorindu-mi sa nu fiu o povara pentru ei. 3) Pentru diastazisul tibio-tarsian trebuie sa mai fac operatie, care ma costa 5000 de euro. Este vorba de 2 suruburi (pentru ca este vorba de o fixare in suruburi a oaselor gleznei). Unul singur costa 2500 euro. La mine e nevoie de 2 suruburi. N-am mai pus la socoteala ca trebuie sa le dau "atentii" medicilor, asistentelor. Repet si va rog, din suflet: daca poate cineva si vrea sa ma ajute, ii voi fi recunoscatoare toata viata. Eu nu pot face viata si uneori ma gandesc... la ce-i mai rau... Pentru ca o alta alternativa nu intrezaresc. De asemenea, va rog: daca aveti cunostinte ce m-ar putea ajuta, vorbiti-le si despre mine. Va multumesc. Doamne, ajuta! Va doresc numai bine! |
Citat:
Conform Legilor de protectie a persoanelor cu handicap, SUNT OBLIGATA SA-MI CAUT DE MUNCA, SA MA ANGAJEZ "CONFORM CAPACITATII DE MUNCA FIZICE SI INTELECTUALE". Intr-adevar, nu mi se oprea impozit, la gradul II. Telefonul il platesc, RATB-UL, metroul - le platesc atunci cand Primaria nu are bani pentru a le da acestor societati. Si au fost ani multi cand METROREXUL refuza sa-mi primeasca cartela gratuita, pe motiv ca Primaria sectorului in care domiciliez nu le-a virat banii. Aveam dreptul si la asistenta medicala gratuita. VORBE! PE HARTIE! Caci, ca sa fac un RMN sau o Tomografie computerizata trebuia sa dau multi bani! |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Orice subiect are multe fete
Depinde de unde priveste fiecare. Am invatat multe lucruri de la fiica mea, Dumnezeu sa o odihneasca. Prin anul 1996 am fost nevoita sa-mi las casa la care tineam foarte mult, nu pentru ca era mare, sau luxoasa, caci nu era, ci pentru ca era oaza mea. Nemtii au o vorba:casa mea=castelul meu (chiar daca castelul are doar cateva incaperi). Am reusit sa cumpar o locuinta, dar mai mica decat cea de dinainte, nu eram multumita, as fi vrut ca fiica mea sa aibe si ea camera ei, separata, unde sa-si poata primi prietenii, sa stea de vorba fara sa-i deranjez eu, sa aibe intimitate (in sensul bun al cuvantului, nicidecum altceva), plangeam si ma necajeam. La un moment dat fata mea mi-a spus; mama ce te tot necajesti atata, gandeste-te ca altii nu au nici macar cat avem noi, suntem amadoua, ne e bine (desi ea facea transfuzii in fiecare luna-isi acceptase crucea-de cand era bebelus...dar ne era BINE IMPREUNA) si am scapat de... alte neplaceri cunoscute noua.... De atunci, de cate ori am tendinta sa fiu nemultumita de ceva, un neajuns, imi amintesc vorbele ei intelepte.
|
Citat:
Vreau să fiu sinceră cu tine și să-ți spun că am încercat un sentiment de invidie atunci când ți-am cunoscut familia. Sunteți bogați Jenica! Foarte bogați. |
Citat:
Ai dreptate, santem bogati Dorina. Ii multumesc Stapanei ca mi-a amintit asta astazi .. Maica Domnului sa va rasplateasca tuturor celor care m-ati pomenit.:6: |
Sfântul Ioan Gură de Aur
SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR: Bucuria lăuntrică nu poate fi răpită omului de bine
Ceea ce ne trebuie, este ca ținta tuturor faptelor noastre și tot ceea ce ni se întâmplă, să fie iubirea de Dumnezeu. Când vom avea adânc înfiptă această rădăcină în sufletul nostru, nu numai bunul trai, cinstirea, rangurile, luările în seamă, ci și defăimările, vorbirile de rău, ocările asupririle, chinuirile, toate acestea, într-un cuvânt, vor purta pentru voi roade de bucurie. După cum rădăcinile pomului înșile sunt amare și cu toate acestea din ele ies roade care ne plac, tot așa întristarea după voia lui Dumnezeu ne va aduce o mare bucurie. Știu cei ce adesea s-au rugat și-au vărsat lacrimi în suferință, câtă bucurie au cules, cum și-au simțit conștiința curățită și de jos s-au ridicat cu o și mai mare de nădejde. .................................................. .................................................. .................... Dacă râvniți după mulțumire, nu urmăriți bogăția, nici sănătatea trupească, nici slavă, nici puterea, nici luxul, nici ospețele desfătătoare, nici veșmintele de mătase, nici ogoarele mănoase, nici casele arătoase, nimic asemenea acestora. Ci căutați înțelepciunea cea după Dumnezeu, și alegeți calea virtuții. Și nimic din ce este, nimic din ce poate fi, nu va avea tăria să vă mâhnească. Ce zic eu să vă mâhnească? Ceea ce mâhnește pe alții, vouă vă va spori bucuria! |
Adică trebuie să ai în minte aplauzele și gratuitările Cerești, și astfel nu ai să tot numeri ca prostu* câte stele ai moștenit... în Cer, în joacă de-a gLumea. Sau ce trebuie să ai în mintea ta aia serioasă așa ca gLumea? Ce? Vitamina minX!
|
Citat:
|
Citat:
Ramaru a fost un pericol timp de 6 luni in 1970. Iti era frica sa mergi pe strada in Bucuresti in acea vreme, dar a fost prins si de atunci nu am mai auzit de alte cazuri asemanatoare. Eram in Bucuresti pe atunci, asa ca am trait acele vremuri. Salariile erau in Lei, nu in dolari. Eu, ca proaspata absolventa, am putut lua un apartament (nu am primit de la serviciu), cu imprumut pe 10 ani, nici decum pe 30. Am luat si avansul imprumut, deci practic plateam doua imprumuturi din doua salarii de stagiari, dar s-a putut, cu chiu cu vai. Prin anii Ž70 mai exista morala, caci fiecare fata visa mai intai sa se casatoreasca; toti copiii erau botezati. Ca existau si pacate, e adevarat, dar cand nu au existat?!? |
Citat:
Romanii nu aveau posibilitatea plecarii definitive. Iar intregirea de familie dura o vesnicie. Ce s-au schimbat timpurile! |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Sunt posibilitatile limitate, astfel incat copiii asteapta sa moara parintii sa mosteneasca apartamentul dat de comunisti (multi se resemneaza definitiv cu ideea asta, si incep deja sa decoreze dupa propriul gust "casa lor"). Majoritatea doar cu ala au ramas. Si sunt limitate posibilitatile si pt un absolvent de facultate.Sincer, aici in mare parte cred ca-i de vina sistemul de invatamant (tot!... dar la cel universitar ma refer acum, majoritatea facultatilor, in special cele tehnice, unde se fac mereu noi descoperiri) in care se preda materie care e depasita de 20-30 de ani sau mai mult. Si normal ca nu le serveste la nimic cand isi cauta servici, si cu tot invatzatul nu s-a ales decat cu o diploma de pus pe perete afish, pt ca habar n-au sa lucreze pe domeniul lor, punandu-li-se in fatza alt mod de lucru nou- nu de acum 30 de ani despre care au invatzat in scoala. Sunt facultati unde se predau chiar materii MULTE care nu folosesc absoluut DELOC profilului respectiv DOAR pt ca profesorii care predau sa ramana in posturi, fiindca au cunostinte sus-puse. Asta e la noi... E de vina si mentalitatea ca "facultatea iti asigura un viitor". Poate isi da o sansa faptul ca ai in cv "studii universitare" da' cam atat. E egal ala care termina cu 10 cu ala care termina cu 6. Daca ala cu 6 stie sa lucreze cu un program/masina/utilaj nou, care chiar de foloseste in zilele noastre, ala ia postul. Spre deosebire de cel cu 10 care a stat sa toceasca materie de acu' 40 de ani, inutile, ca sa se poata ai lui lauda la rude ca a terminat odrasla cu 10. Intelegeti ideea? |
Citat:
(știi tu cine se antrena marți și joi ca să se poată lăuda sâmbăta cu ciucuriozâtatea, fvariseul) |
Citat:
|
Citat:
De fapt eu nu eram din tabara alora care ziceau ca e bine in Romania ;-) Pur si simplu nu ma pronunt dspre cum este acum decat in mica masura, pentru ca sunt plecata dinainte de revolutie. Ce spuneam eu este ca si in occident este greu sa iti iei casa (era muuult mai usor acum 10 ani, in Belgia preturile s-au cam triplat intre timp, dar cum si chiriile erau mai mici atunci, multi poate nu s-au gandit sa isi ia casa) si si aici chiriile sunt cam la fel de mari ca rata de la banca. Ziceam asta celor care ne acuza pe noi cei plecati ca traim in puf. Si si aici unele studii nu iti dau posibilitatea sa iti gasesti un loc de munca in cunditiile actuale de criza mai ales. Dar s-ar putea sa fie mai greu in Romania, si banuiesc ca este, din moment ce atatia pleaca sau vor sa plece. |
Degeaba e-ști sărac dacă dor-e-ști să fii bogat, dacă ai duhul lăcomiei și al minciuniunii iubirii măririi aristocratactice de sine... adică vrei să fi și tu un privilegiat la umbra legii, să parvii ca și căpăpușa la adăpostul legii... atunci defapt ești mai rău ca și bogatul, că ăla fiind bogat nu se mai gândește cu poftă mare și multă la cum să facă avere fiindcă deja are destulă și o risipește pe plăceri, nu mai visează la cai verzi pă păreți ca săracul cu gând să parvie și care se visează nonstop să ajungă bogat... ca să se răzbune pe sărac... că de aia se răzbună săracul pă bogat că defapt el vroia să se răzbune pă sărac dar de lene se răzbună mai întâi pă bogat că-i mai simplu să fure și îi ia averea și apoi tot pă sărac se răzbubună... toată viața, ca un fel de hoby.
Deci e obligator ca săracul să dorească să fie tot mai sărac, mereu, toată clipa fără ca să fie compătimit de nimeni... altfel, dacă dorește să fie mai bogat, imediat i se ivește prilejul de a se zgârci și face o afacere dezastroasă pentru el bătând palma cu diavolul gLumii... și nu mai scapă din întuneric până la pensie și apoi mai așteaptă doi trei ani ca să moară... degeaba. Ca orice creștin trebuie să vrei să fi creștin adevărat și atunci trebuie să-ți dorești cu ardoare, știu că doare tare, să-ți dorești să fi tot mai sărac și tot mai curat, pe interior... adică să mânci tot mai puține păcate... tot mai puțină îngâmfare și mândrie și apă străină și blestemată... să ai tot mai puțini mafihoți în care să-ți pui nădejdea... Dar în tot timpul ăsta trebuie să și muncești pentru Hristos... dar mai mult părinții pentru copii... fiindcă toți copiii cred mereu că totul le e de joacă... și atunci joacă... teatru. |
|
E interesant cum gandesti!Ne descretesti fruntile acum, cand atata lume este tensionata- si motive sunt destule!!!
|
Doar ce m-am intors din Romania, unde am intalnit un om sarac, dar bogat: pe Parintele Proclu.
In rest Romania m-a incantat cu multime de peisaje de vis. Avem o tara minunata. |
Despre saracie
Daca ar finumai din cauza saracie pt a impedica ca oamenii sa traiasca degent
ar fi ceva.sunt mai multe cauze cateva in ele 1-situatia financiara s materiala 2-felul cum arati 3-de unde vii 4- ce scola ai facut 5-religia parerea mea este asa daca prietenii nu sunt cu dumnezeu si cu biserica nu are rost sa stai cu el la fel in cazul casatoriei nua re rost pr ca se va trai dupa moda lumeasca lumea nu mai este ca inainte si asta ma sperie interesul pt bani a ajuns f exagerat nu se mai uita aproape nimeni la credinta la suflet |
Saracia
Despre saracie
Daca ar finumai din cauza saracie pt a impedica ca oamenii sa traiasca degent ar fi ceva.sunt mai multe cauze cateva in ele 1-situatia financiara s materiala 2-felul cum arati 3-de unde vii 4- ce scola ai facut 5-religia parerea mea este asa daca prietenii nu sunt cu dumnezeu si cu biserica nu are rost sa stai cu el la fel in cazul casatoriei nua re rost pr ca se va trai dupa moda lumeasca lumea nu mai este ca inainte si asta ma sperie interesul pt bani a ajuns f exagerat nu se mai uita aproape nimeni la credinta la suflet |
Ionut 12, ai atins multe puncte adevarate legate de traiul din Romania.
Din pacate multi cred ca banii il fac pe om, cand de fapt banii mai mult il strica pe om: cu cat are mai multi, cu atat crede ca este mai grozav. Eroare! Iti urez sa iti gasesti o sotie pe masura idealurilor tale care sa te inteleaga si care sa te pretuiasca pentru ceea ce esti, nu pentru banii din buzunar. Cu ajutorul lui Dumnezeu o vei gasi! |
Sărăcia este un conducător sigur care duce pe om pe cărarea spre cer. - Sfântul Ioan Gură de Aur
Sărăcia nu este un viciu dar mizeria, stimate domn, mizeria este un viciu, în sărăcie mai păstrăm încă noblețea sentimentelor înnăscute. În mizerie însă, nu le mai păstrează nimeni niciodată - Fiodor M. Dostoievski Adevărata sărăcie este mai puțin o stare de venit decât o stare de spirit. - George F. Glider |
ionuț12, nu mai fi chiar așa de supărat pe sărăcie și pe necaz și minciună... ca să nu vie careva să te înveselească... și să te umflii de râs... și apoi să te apuci așa sărac cum ești de dans ca gLumea... ca toată gLumea ''bună'' cu nasul roșu de la wisisky scoți-an, adică un fel de zamă de plocoșniță, și să ai surpriza apoi să ajungi să fi tot așa de sărac exact ca și ea, exact după chipul și asemănarea ei, a gLumii ''bune'' cu ochii roșii... bună de tot... ''săraca''.
Deci dragă inut12, nemulțumiroiul hoț și iuțimea mâniei nu sunt bune... la inimă, cu niciunchip. |
Și încă o vorbă din bătrâni dacă n-ai priceput, pe scurt cum ar veni, ar veni cam așa:
''nemulțu-mitului i se ia darul'' (celui ce are i se va mai da iar celui ce nu are i se va lua și ceea ce credea el că are) |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 13:57:52. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.