Aici deja m-ati pierdut. Daca Iazul de foc/Iezerul este locul unde este aruncat Iadul, cum ar putea sa fie asta o transformare a Iadului daca Iazul de foc este moartea a 2-a? Moartea arata o disparitie nu o transformare.

Nu nici vina, nici gravitatea nu e aceeasi. Si nici pedeapsa nu e acceasi. Asa cum nici ptr cei drepti rasplata nu e aceeasi. Nicaieri nu se specifica, ce-i drept in Sf Scriptura (nu vorbesc si de Sf Traditie aici unde aspectul de gaseste) ca pedeapsa nu va fi uniforma, dar la cei drepti se specifica faptul ca rasplata nu va fi uniforma (un exemplu e pilda talantilor).
Si inca o data Dumnezeu la Judecata nu sta cu cantarul, sau cu balanta. Ai facut mai multe fapte bune in Rai cu tine, tu mai multe rele in iad cu tine. Sentinta se va da in functie de cum ne raportam la Dumnezeu, cat de apropiati sau departati duhovniceste suntem de El.

Pentru a completa tabloul, luaţi în calcul şi Pilda lucrătorilor în vie, unde răsplata este uniformă (un dinar).

Aveţi perfectă dreptate.

Si totusi, sunt 2 locatii unde se duc oamenii, una Cerul, pentru cei buni unde vor trai in fericire alta Iadul unde vor fi chinuiti cu foc, nu mai conteaza acuma cat de tare este data flacara pentru a parjoli pe pacatos. Nu credeti ca diferenta intre cele doua e cam...radicala?

Nu e pierzanie. Pacatosul e pierdut sau instrainat de comuniunea cu Dumnezeu.

Instrainat complet de comuniunea cu Dumnezeu, pacatosul nu este, deoarece este in viata si asta se poate numai prin Duhul lui Dumnezeu, daca Dumnezeu isi retrage Duhul, nu mai exista viata!

[quote=osutafaraunu;416113]Argumentul acesta mi s-a părut cel mai comic, deşi în esenţă expresia e plină de tragism. Păi domnule Lucian, dinţi de diamant să ai şi după 2-3 miliarde de ani de scrâşnit ţi se tocesc! http://yoursmiles.org/tsmile/med/t118017.gif
Stiti ca nu eu m-am exprimat asa, ci Hristos. Poate ca diamantul de toceste, dar dragostea Lui Dumnezeu nu finita. Asa ca ii va "arde" in continuare.
Mi-am adus aminte acum de pilda cu cei doi datornici. Cand a fost aruncat in temnita datornicul caruia initial i se iertase datoria, se spune ca a fost dat pe mana chinuitorilor pana cand isi va plati datoria. Si tot Hristos spune ca ce va da omul ptr sufletul sau. Cum pacatosul "este dat pe mana chinuitorilor" si are ca datorie sufletul si nu are ce sa dea ptr sufletul sau va ramane acolo in veci. Dar deje stiu raspunsul dvs cum ca acesta este doar o parabola si nu trebuie interpretata "ad literam" asa ca daca asta vreti sa raspudeti nu va mai obositi.

Eu v-am raspuns cum e cu tortionarul. Nu Dumnezeu in chinuie ci faptele lor. Acum Dumnezeu l-a facut pe om liber si omul in libertatea lui a ales indepartarea de Dumnezeu ar fi nedrept din partea Lui Dumnezeu sa il forteze sa fie cu el sau sa il suprime pentru a nu fi acolo unde omul a decis ca vrea sa fie.
Eu v-am adus un verset din Sf Scriptura (atat timp cat nu vreti ca acceptati Sf Traditie) unde se spune clar ca sufletul e nemuritor. Doar ca nu vreti sa il acceptati ptr ca e scris intr-o carte necanonica. Nu e ererica, doar ca e necanonica.
In schimb dvs nu veri putea aduce nici un argument cum ca Dumnezeu va suprima sufletete pacatosilor. Tot ce veti putea aduce vor fi exemple unde se vorbeste despre moarte. Dar tocmai ptr ca suntem crestini stim ca moartea nu insemna sfarsitul existentei. In schimb exemple despre chinuirea pacatosilor exista.

Este instrainat complet de comuniunea cu Dumnezeu. Comuniunea insemna fericire. Continuarea vietii o are din asemanarea cu Dumnezeu care este sursa existentei. Normal ca Dumnezeu ii permite si sutine existenta, dar asta nu insemna comuniune.
Eu nu am sustinut existenta autonoma de Dumnezeu. Doar Dumnezeu are viata in sine.

Cu alte cuvinte, Dumnezeu sustine si permite existenta a ceva ce este rau, fie ca ne referim la pacatosi, fie ca ne referim la demoni !

E evident ca una o vom lua simbolic si una ad literam. Doar ca evident, le vom lua invers.

Dar ptr ce eu voi oferi un raspuns si o argumnetare ca rog sa oferiti si dvs.
Unitatea de masuta e aceeasi, rasplata e diferita. Pilda lucratorilor de vie se refera la faptul ca omul poate aduce roade indiferent de momentul in care incepe sa lucreze, sa se pocaiasca. Dovada talharul de pe cruce, care a castigat Raiul pentru un cuvant. Deci toti cei ce vor asculta cuvantul Lui Dumnezeu si il vor implini se vor mantui. Deci plata, dinarul, este mantuirea. In schimb coroborand cu pilda talantilor, cel ce a primit 5 talanti si i-a inmultit a mai primit 5 talanti, cel cu 3, 3. Deci fiecare va fi rasplatit in functie de cat a lucrat. Si asta o va face pentru ca e drept Dumnezeu.
Acum cu pilda lucratorilor de vie mi-ati mai dat un argumnet la cei osanditi pe veci. Ati spus ca Dumnezeu nu ar fi corect sa platesca ptr cateva zeci de ani de rautate cu chinul cel vesnic. Dar daca asa s-a "tocmit" Dumnezeu de la inceput? Daca omul a stiu de la inceput ca ptr faptele in cei cativa ani va primi fie fericirea vesnica fie osanda vesnica? Tot nu ar fi drept?
E clar ca si pe tema asta anumite caracteristi si "decizii" ale Lui Dumnezeu le intelegem cu logica umana si unele pe care nu le intelegem le punem pe intelepciunea Lui Dumnezeu.
Eu spun ca este in intepciune Lui Dumnezeu plata vesnica ptr fapte, atat fericirea cat si chinul, iar dvs spuneti ca e in intepeciunea lui Dumnezeu sa fie rasplatiti toti la fel indiferent cantitatea de efort cumulata.
PS: Astept explicatia la pilda talantilor.

Minunată imagine! Dragostea lui Dumnezeu care îi arde pe păcătoşi în focul Iadului în eternitate... Iar cei mântuiţi stau şi privesc cum urlă de durere blestemaţii, mai aruncă câte un vreasc pe foc spunând cu mânie "Aşa vă trebuie! Arză-v-ar focul iubirii lui Dumnezeu să vă arză!" Şi tot aşa în decursul veacurilor eterne fără pic de milă şi strop de apă pe limbă (că doar aşa spune parabola celebră)!

Haideţi să schimbăm puţin metoda.:3: Nu, nu este o parabolă, trebuie interpretat ad-literam!
Nefericitul a făcut o datorie de 3 ori mai mare decât rezerva în aur din Trezoreria României! Cum a reuşit sclav fiind, ne veţi explica dvs.

Mi-e milă de dvs. că singura dovadă aţi găsit-o într-o carte necanonică, dar ce să fac? Mai căutaţi, poate...

Deja v-am adus două exemple, poate aţi uitat: Ioan 3,16 + Matei 10,28. Iar acolo (iar mi-e milă de dvs.) nu se vorbeşte despre moarte, ci despre pieire (nimicire, distrugere, ruină).

Aveţi dreptate, noi credem în înviere. Însă din moartea a doua (moartea de care vor avea parte nelegiuiţii) nu mai există înviere!

Interpretare tendentioasa.

Dar de ce sa schimbam? Nu este o parabola si nu un exemplu. Este o alegorie dace vreti sa ii spuneti asa. Dar fiind o parabola si respectand ce credeti dvs, corect ar fi fost sa se spuna ca l-a dat imparatul la moarte. Dar nu. Dvs interpretati cum vreti si nu cum ar rezulta citind obiectiv.

Evrei cred in nemurirea sufletului. Si asta va spun cu certitudine. Poate ii intrebati si pe ei pe ce se bazeaza. Oricum nu veti accepta nici un raspuns ptr ca dvs credeti ca il aveti pe cel corect. Eu nu sunt atat de milos. Fiecare si-o face cu mana lui. Aveti posibilitatea de a accepta adevarul si vi s-a si explicat de ce si totusi nu accepatati. Cand Iisus vorbeste despre Judecata spune ca cei pacatosi il vor intreba cand nu i-au slujit. Dvs nu veti putea spune ca nu ati stiut. Veti intreba daca nu ati vindecat si scos demoni in numele Lui si el va va spune ca nu va cunoaste.

Doar daca vreti sa intelegeti pieirea ca nimicire. Daca se intelege corect sensul adica "moarte" se refera la pierderea vietii vesnice, adica exact opusul a ceea ce ar putea castiga. Acum daca dvs aveti dreptate eu in cel mai rau caz dispar, adica oricum nu mai simt suferinta. Pacatosii pot sa isi faca de cap ca oricum nu li se intampla ceva rau. De fapt cei care cred ca la moarte fizica se termina totul au dreptate. Au fost rai si pacatosi ii suprima Dumnezeu si gata. Dar daca eu am dreptate sincer ar trebui sa va fie mila de dvs. E cam naspa.

A cui?

Ca să nu vă plictisesc spunând că e doar o parabolă, cum aţi prevăzut.

Da, evreii din cultul mozaic actual, cred în nemuirea sufletului. Această nenorocită erezie au importat-o din Babilon, apoi în perioada elenistică au "consolidat-o" prin intermediul filosofiei greceşti. Nimic nou sub soare, cam asta s-a întâmplat şi mai către noi... Cu toate acestea, profeţii VT şi apostolii NT n-au scos o vorbuliţă despre "nemurirea sufletului", sau "nemurirea mortului" - cum spune fr. Grasu. :3:

Cruntă absurditate! Adică pieirea n-ar fi nimicire, ci doar moarte care de fapt e nemurire (a sufletului)... Şi uite aşa, "a pieri" a ajuns sinonim cu "a trăi". Şi încă veşnic! Apoteoza absurdului! În aceste condiţii, mă întreb ce o mai fi însemnând la polul opus, viaţa veşnică a celor mântuiţi? Cumva distrugere, nimicire, ruină?

Staţi aşa că nu v-am dat osânda... nici n-aş avea căderea s-o fac... Şi n-am zis că osândiţii nu mai simt suferinţa... dimpotrivă o simt, atât cea fizică (focul), cât şi cea psihică (amarnica remuşcare şi condamnarea propriei conştiinţe)!

Ameninţarea cu flăcările iadului nu pocăieşte pe nimeni. Dacă ceva schimbă un om în bine, aceea e iubirea lui Dumnezeu

Minunată imagine! Dragostea lui Dumnezeu care îi arde pe păcătoşi în focul Iadului în eternitate... Iar cei mântuiţi stau şi privesc cum urlă de durere blestemaţii, mai aruncă câte un vreasc pe foc spunând cu mânie "Aşa vă trebuie! Arză-v-ar focul iubirii lui Dumnezeu să vă arză!" Şi tot aşa în decursul veacurilor eterne fără pic de milă şi strop de apă pe limbă (că doar aşa spune parabola celebră)!

Daca ard in acest foc pacatosii, a fost alegerea lor. Omul nu are liberul arbitru? Ce, Dumnezeu il baga pe om in Rai cu forta? Si chiar daca ar fi asa, acel om ar fi fericit in paradis? Eu cred ca nu pentru ca locul lui nu este acolo. Doamne ajuta!

Daca sufletul e nemuritor si dupa moarte omul pacatos se duce in Iad unde este chinuit iar cel drept se ridica la Cer pentru a fi cu dreptii, in ce mai consta Invierea? ca si cel rau dar si cel drept sunt vii. A....stiu ce veti zice, ca Invierea consta in aceea ca sufletul celui drept primeste un trup. Dar...se pune intrebarea, daca sufletul traieste si asa, bine-mersi, la ce-i mai trebuie trup? Si doar la asta se rezuma Invierea, la faptul ca sufletul viu primeste o haina(trupul)?

trairea ortodoxa in Romania.
 

Nu imi place deloc ce vad in tara asta numita Romania, desi sunt roman, nascut in cultul ortodox si botezat ortodox si incerc sa fiu si ortodox (pt ca nu pot afirma inca ca sunt; a fi ortodox e lucru greu sa nu ne amagim cu titulatura, uitand de trairea in Duhul Sfant). Bate un vant de pustiire in sufletele multor romani si ei nu isi dau seama. Doritori de viata buna, multi cauta sa aiba un serviciu care sa le aduca bani si abia apoi se gandesc sa mai traiasca si spiritual. Odata angrenati in sistemul asta de viata, dupa model occidental, devin simple obiecte, dat fiind ca in ei Duhul Sfant lucreaza prea putin sau deloc. Ei traiesc cu viata pe care au primit-o la nastere si nu realizeaza ca aceasta viata se erodeaza si se pierde daca omul este interesat doar sa consume si sa se "distreze". Parintii generatiei actuale cauta sa satisfaca de la cele mai mici varste dorintele copiilor in loc sa ii educe in spirit crestin ortodox. Cred (de fapt sunt convins) ca Iisus Hristos are dreptate cand ne spune:
"27. Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl.
........................
7. Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru care El rabdă îndelung?
8. Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?"
Ma tem ca suntem si noi romanii intre cei de care Iisus Hristos face pomenire.
Oare credinta noastra a ajuns un automatism, o practica asemeni altor practici? Sper sa mai fie traitori in Romania care sa fie cu inima la Dumnezeu si sa nu il cinsteasca doar cu buzele.
"13. Şi a zis Domnul: "De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte, dar cu inima este departe, căci închinarea înaintea Mea nu este decât o rânduială omenească învăţată de la oameni."

Suferi de mandrie, saracul de tine....
 

Ce bati campii semidoctule? Adica experienta de viata a unor prooroci, a unor apostoli, a unor sfinti traitori in Hristos, marturia lor e mai prejos decat tine, mare personalitate spirituala (vai, nerecunoscuta!). Esti plin de mandrie si ai impresia ca lumea se invarte in jurul tau... Vai de tine, de prapadit! In fine, nu esti singurul, mai ai frati intru erezii....

Si....?
 

Si vrei raspuns? Asteapta... Il vei afla cand vei parasi aceasta dimensiune.

pt ca Dumnezeu l-a creeat pe om trup si suflet.La inviere omul va primi un trup glorificat, ceva de genul care l-a avut Hristos dupa invierea s-a din morti. Doamne ajuta!

Atunci care ar mai finalitatea? Toate pildele se refera la castigarea mantuiri, sau la pierderea ei. Nu cred ca aveti ce sa contestati pana acum. In pilda asta nu este vorba despre castigarea mantuirii, ci despre cum se pierde, adica neiertandu-ti aproapele. Dar finalitatea ultima este ce se intampla in vesnicie, nu? Fie mantuirea, iar aici nu se vorbeste despre ea, fie piederea ei, si atunci (pe baza credintei dvs) ar trebui sa se vorbeasca despre suprimare. Deci mult mai nimerita ar fi fost condamnarea la moarte. Eu niciodata din pedeapsa datornicului nu am sa am cum sa inteleg ca l-a nimicit Dumnezeu. Deci fie S-a exprimat gresit Mantuitorul, fie invataturta in care credeti este gresita.

Si Mantuitorul i-a lasat asa? Nu le-a spus si lor, ma sa stiti ca sufletul este muritor. Ca eu din pilde nu inteleg asta. Cel mai probabil nici evrei nu intelegeau.
Dar mai mult decat atat, i-a lasat Dumnezeu sa creada asta? Dumnezeu care ii corecta mereu? Spuneti prea multe prostii.

Viata vesnica e cam opusul ei. Deci daca a te chinui vesnic faptele pe care le-ai facut dumnevoastra o vedeti ca viata... Este existenta, dar nu viata. Existenta in lipsa Vietii. Viata o da Dumnezeu celor ce fac voia Lui.
Daca omul moare si totusi sufletul lui ajunge la Judecata inseamna ca moartea nu inseamna suprimare. Sau inseamna doar cand asa vreit dvs sa o interpretat?
Eeeeeeee stati linistit, ca daca aveti dreptate (Slava Domului ca nu aveti) osanda mi-o dau eu de acum. Va scutesc pe dvs de responsabilitate.

Da? Cand? Eu nu intelesesem asta pana acum.
Si daca e asa nu mai e Dumnezeu cel mai mare tortionar din Univers? Sau e cel mai mare tortionar din Univers doar daca este vesnic chinul? Ca Dumnezeu e drept asta am inteles. Dar mai e si bun. Si cum din bunatate, pe cei buni, care nici ei nu sunt buni, doar acceptabili, Dumnezeu ii rasplateste cu fericirea vesnica ptr cativa ani de slujire imperfecta, de ce, tot din bunatate, nu ii suprima direct pe pacatosi si ii chinuie mai intai? Ce satisfactie are Dumnezeu din asta, ca doar nu e cel mai mare tortionar din Univers. Vedeti cum e cand te bazezi pe i invatatura gresita la ce concluzii pe poate ajunge. Poate incercati totusi sa intelegeti ca dvs gresiti si ortodoxia nu.
Nici nu ar trebui. Daca cineva face voia Lui Dumnezeu formal, din frica (nici nu se poate asa ceva) raportat la Dumnezeu tot nu se poate mantui. E ca si datul de zeciuiala din izma, marar si chimen.

Da, evreii din cultul mozaic actual, cred în nemuirea sufletului. Această nenorocită erezie au importat-o din Babilon, apoi în perioada elenistică au "consolidat-o" prin intermediul filosofiei greceşti. Nimic nou sub soare, cam asta s-a întâmplat şi mai către noi... Cu toate acestea, profeţii VT şi apostolii NT n-au scos o vorbuliţă despre "nemurirea sufletului", sau "nemurirea mortului" - cum spune fr. Grasu.

Pe apostolul Petru l-ai uitat? Doamne ajuta!

Haide sa fac o completare. La Judecata Particulara se primeste o sentinta partiala, bazata doar pe faptele savarsite in timpul vietii. Si rasplata se aplica doar sufletului. Dar omul e trup si suflet. La Judecata Universala omul va raspunde si de urmarile faptelor sale asupra posternitatii. Iar rasplata se va aplica atat sufletului cat si trupului reinnoit.
Mai mult, ptr cei care pun intrebari de genul careia i-ai raspuns tu, daca sufletul este nimicit dupa Judecata, de ce nu este nimicit dupa moartea fizica? Si ptr drept, de ce sa traga sufletul un pui de somn si sa nu primesca rasplata chiar de dupa moartea fizica. Dar sa pui intrebari altora la care ptr invatatura pe care o sustii nu ai raspuns e usor. Ptr ca in timp ce ortodoxia are raspuns ei nu au.

Stai putin ca imaginea e oricum deformata si nu in conformitate cu invatatura Bisericii, asa ca nu trebuie sa raspundem. Putem sa prezentam invatatura corecta, nu sa raspundem la asa ceva.
Cei mantuiti nu stau si se uita ptr ca cei pacatosi nu sunt cu ei ptr ca au refuzat. Nu e nici ca ii ignora, stiu in ce stare se afla, dar stiu si ca ei au ales. Stiu ca Dumnezeu e bun si i-a chemat la El si ca ei au refuzat si ca Dumnezeu nu ii forteaza. De aia ne-a dat libertatea. Si atat spunem. Nu are rost sa raspundem la prostii de genul "mai aruncă câte un vreasc pe foc spunând cu mânie "Aşa vă trebuie! Arză-v-ar focul iubirii lui Dumnezeu să vă arză!".

Hai sa ii spunem crestinism . Crestinismul e credinta in invataturile Lui Hristos. Si cum singurii care cred in invataturile corecte si complete ale Lui Hristos suntem noi (ortodocsii), suntem singurii crestinii. Ceilalti isi atribuie abuziv si nejustificat o denumire. Dar asta era doar o completare. Raspunsul ti-l dau la faptul ca nu te poti numi crestin (o sa ii spun asa si nu ortodox). Crestin inseamna membru al Bisericii Lui Hristos. Membrii Bisericii sunt cei Botezati si care marturisesc credinta adevarata. Asta nu ii face perfecti. Nu, ei sunt pacatosi. Dar ptr ca sunt pacatosi nu inseamna ca nu mai sunt crestini. Nici ca Biserica nu este Sfanta ptr ca membri ei nu sunt Sfinti. Biserica este Sfanta ptr ca este Sfant Capul ei Hristos, care ne sfinteste si pe noi. Si, dupa cum ziceam, pacatosi fiind, dar membrii ai Bisericii sale, pentru ca Domnul este bun ne iarta daca ne caim si ne marturisim pacatele, iar ulterior ne unim cu El prin Taina Euharistiei. Asta nu insemna nici ca puteam sa gresim la nesfarsit ptr ca El ne iarta. Nu, noi trebuie sa ne luptam cu patimile si sa ne indreptam, sa nu mai pacatuim. Prin rugaciune si fapte bune, avand harul Lui Dumnezeu impartasit prin Sf Taine vom creste duhovniceste si ne vom mantui. Doamne ajuta.

Nu sunt semidoct, ci sfertodoct. Iar câmpiile nu le bat, că eu mi-s mai de la deal.:105:

Dar ce v-aţi aprins aşa? Mai cătinel, că nu face bine la inimă! http://yoursmiles.org/tsmile/illness/t2513.gif

Eu cred că vă faceţi prea multe probleme de unde nu aveţi. Aveţi o apetenţă deosebită pentru parabole, mai exact pentru elementele lor irelevante. Şi nici asta n-ar fi o problemă atât de mare, dacă n-aţi stabili dogme pe baza acestor felii de "învăţăturtă". Mergând pe această cale, putem conchide că Dumnezeu este un Judecător nedrept (Luca 18), că El trimite în sclavie (pilda în discuţie), ori că laudă corupţia şi furtul în afaceri (Luca 16,8).

Cum am mai spus, nu din pilde trebuie să înţelegeţi asta, cel puţin nu din pildele care tratează alte probleme. De exemplu pilda cu bogatul Lazăr şi săracul Luzăr. Despre murirea ori nemurirea sufletului trebuie să înţelegeţi direct din exemplele de viaţă (ori de moarte), gen învierea lui Lazăr. Hristos nu-l cheamă pe Lazăr să se coboare nici din Cer, nici de la streaşina casei, ci să iasă din mormânt.

Ce pretenţie aveţi de la un prost?:9: E mai grav când un deştept debitează prostii!

Şi "existenţa" cine o dă? Diavolul? Poate el susţine ori întreţine existenţa, ba încă la infinit? Ori omul însuşi, care a ajuns acum zeu în Infern? Haideţi domnu' Lucian să lăsăm Legendele Olimpului. http://yoursmiles.org/tsmile/demon/t1467.gif

Nu vă place termenul "suprimare"? Eu nici nu l-am folosit. Să folosim termenul "încetarea existenţei" că pare-se vi-e mai la îndemână. Între moarte şi judecată -mă refer desigur la faza executorie a judecăţii (κρίμα)- nu uitaţi că intervine învierea.

Pentru că n-aţi fost atent, ori pentru că prejudecata a fost mai puternică decât atenţia. Chinul va surveni la faza executorie a judecăţii, adică în focul final, nu imediat la moartea omului.

Exact, aţi intuit bine.

Vedeţi dumneavoastră, mântuirea se capătă prin har nu prin faptele bune. Că aşa cum bine aţi spus, nici oamenii buni nu sunt buni (ba uneori se dovedesc a fi groaznic de răi-fiecare ne-am descoperit în această ipostază), ci "acceptabili", mai corect acceptaţi prin şi datorită harului lui Hristos şi desigur datorită acceptării lui Hristos ca Mântuitor personal.

Şi dacă concluzia dvs. e cea greşită? Dacă înţelegeţi greşit că "Dumnezeu îi chinuie"? În Scriptură există două expresii ce aruncă lumină asupra raportului mântuire/pierzare: "anul de îndurare al Domnului" vs. "ziua mâniei lui Dumnezeu". Cam aşa stau lucrurile...

Vedeţi că tot aţi înţeles ceva?

Cum să-l uit? Doamne fereşte!

A folosit el cumva expresia "nemurirea sufletului", ori "nemurirea mortului"?

Parcă parabola (Luca 16) spune altceva: Lazăr stă, se uită, ba chiar conversează cu bogatul în chinuri... ori acum nu vă mai place interpretarea literalistă a parabolei?

Ai dreptate, Dumnezeu nu obligă pe nimeni să intre cu forţa în Rai. Pentru un păcătos irecuperabil, Raiul ar fi un adevărat loc de chin. Nu tu alcool, nu tu tutun, droguri, dezmăţ, etc.

Da, crestinul va primi un trup asemanator cu al lui Isus Cristos, incat fiecare inviat Il va vedea pe El exact asa cum este. Dar daca sufletul se duce in Cer, imediat dupa moartea dreptului, cum Il vede pe Isus? nu asa cum este? atunci revin la intrebare: la ce-i mai trebuie un trup?


1 Ioan 3:2
Ştim că dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este.

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=36&cap=3

Daca la venirea a 2-a a lui Isus, atunci vom primi trupul si Il vom vedea cum este El, intrebarea mea este sufletele cum Il vad pe Domnul? ca ele sunt deja cu Domnul, in Cer? nu-L vad asa cum este pana nu primesc trupul glorificat?

Bine ati spus, ca in parabola nu se specifica despre sufletul lui Lazar si sufletul bogatului, ci de ei insisi, Lazar si bogatul. Interesant, nu? De ce nu vorbeste Isus de sufletele lor?

Prietene, nu puteau fi ei insisi! Aminteste-ti ca bogatul ii spune lui Avraam ca mai are acasa 5 frati care traiesc.Despre Invierea mortilor si Judecata generala nu putea fi vorba nu? Atunci...concluzia o tragi tu prietene! Doamne ajuta!

Sunt situaţii când vorbeşte şi despre sufletele oamenilor, dar nu în sensul de fantome, strigoi sau moroi; ci în sens biblic, adică fiinţa umană completă, vie.

Sufletele in cer vad din maretia lui Dumnezeu atat cat pot ele sa vada si atat cat vrea Dumnezeu sa se descopere. Aminteste-ti cum l-au vazut cei 3 ucenici pe Iisus pe muntele Tabor. Au vazut ceea ce a vrut Iisus sa le arate. Si asta e doar o mica...MICA parte din maretia Domnului pe care nici intregul univers nu poate sa o cuprinda. Doamne ajuta!

esti smecher prietene!
Citeste in VT la Isaia 14:9-11 si Iezechiel 32:21-32 si Rut 2:20. Doamne ajuta

Da, Iisus a fost vazut de Petru, pe Iacov, Ioan impreuna cu Moise si Ilie. Petru a spus ca ar fi bine sa fie facute niste colibe de aici rezulta ca Moise si Ilie au fost prezentati in corp uman. Deci Petru si ceilalti doi nu au vazut niste suflete (care nu se pot vedea cu ochiul uman) ci imaginile lui Moise si Ilie, ca oameni.

A voleur, voleur et demi! Mai pe româneşte: tu eşti şi mai şmecher! Îmi prezinţi tot pasaje poetice ale Scripturii. De ce nu dai şi exemplul din Judecători 9, pentru a mă convinge că copacii vorbesc?

prietene sa inteleg ca tu sustii ca omul dupa ce moare, sufletul omului doarme si el? Doamne ajuta!

În antropologia biblică, sufletul viu este omul întreg (trup + suflare de viaţă), este fiinţa umană vie.

[quote=Profetul de carton;416686]Da, Iisus a fost vazut de Petru, pe Iacov, Ioan impreuna cu Moise si Ilie. Petru a spus ca ar fi bine sa fie facute niste colibe de aici rezulta ca Moise si Ilie au fost prezentati in corp uman. Deci Petru si ceilalti doi nu au vazut niste suflete (care nu se pot vedea cu ochiul uman) ci imaginile lui Moise si Ilie, ca oameni.[/QUOTE

Apostolii au vazut sufletele lui Ilie si Moise. Faptul ca au putut sa le vada este ca Iisus le-a permis asta. Doar nu sustii ca au inviat si apoi au murit din nou. Doamne ajuta!