Re:
 

Da, m-am gandit foarte bine. Asta e tot ce mi-am dorit sa fac vreodata.

Insa, momentan gandurile mele nu rezoneaza prea bine cu Romania... intentionez sa practic meseria in alta tara, nu aici... poate chiar pe alt continent... Nu imi doresc un viitor in Romania. Sunt foarte dezamagita de tot ce ma inconjoara aici... Inclusiv de educatia pe care cel mic o primeste la gradinita. La 4 ani stie sa socoteasca, sa scrie si vorbeste o limba straina la nivel conversational. Este o fire creativa si nu este vazut deloc bine de educatoare.

In fine, oricum am ganduri de plecare. Acestea sunt sperantele mele de viitor.

Totul este sa nu-ti faci ganduri prea roz despre cum ar fi in alta tara.
Acum nu (mai) umbla cainii cu covrigi in coada. Criza se simte peste tot.

Re:
 

Sigur ca nu imi imaginez un scenariu mult prea roz. Insa totusi, chestiunile de baza exista si nu se compara cu ce este aici. Oricum, cale lunga pana acolo...

Pai sunt recunoscute studiile de aici?

Teoretic, da. Insa facultatile din Romania nu sunt acreditate european si nici international de catre asociatiile de dincolo, care iti dau dreptul de libera practica la nivel global. Sunt probleme cu diplomele si in Romania. In mod normal, trebuie sa dau testul pentru libera practica, ca sa pot practica acolo. USA, NZ, Australia si posibil si Europa. Care de exemplu pt Noua Zeelanda costa 5000usd. Am citit foarte multe despre astea. Nu am gasit niciun colegiu in Romania care sa imi ofere diploma de asistent, nu stiu daca mai exista. Exista doar un curs de tehnician, de 7 luni, care costa 28mil, dar care din pacate in UE nu are nicio importanta. In strainatate exista tehnicieni, asistenti vet. care au urmat facultati sau colegii de cativa ani; sunt acreditati de acele institutii si sunt foarte bine vazuti... deci tehnicianul de aici ar trebui sa se scoleasca acolo pentru a lucra in UE sau altundeva. Din pacate, cam asta este situatia.

Pai si de ce sa faci atat efort pentru o meserie care nu ai degand sa o practici in Romania sau chiar daca ai incerca, sansele de a avea o slujba bine platita sunt destul de mici iar afara nu poti sa o practici?

Daca ai de gand sa emigrezi, pune deoparte bani pentru asta, gaseste-ti acolo o slujba buna din care sa poti sa te intretii si sa platesti cursurile care sunt valide acolo.


Alfel, mai piezi inca 2-3 ani aici, cheltui niste bani si pentru ce?

M-am gandit si eu la optiunea asta, dar pana la urma niciodata nu stiu in ce va fi schimbarea. Cine stie ce imi rezerva viitorul? Si daca stau degeaba, timpul trece. Poate imi ajuta Dumnezeu si termin aici, si doar testul de libera practica va trebui sa il dau acolo. Nu stiu. Chiar nu stiu. In acest moment nu imi doresc decat sa fie bine si nu stiu cum.

Nu este atat de simplu. Mai ales pentru mine, cu un copil mic dupa mine. Nu am 19 ani ca sa o iau iar de la capat cu facultati si doctorate. As lua-o si maine de la zero, in strainatate, daca as stii ca sunt acceptata la facultatea de acolo, sau poate si altfel, cu un an pauza, insa cine imi da mie bani de plecare si stabilire? Acum de exemplu, nu am decat bani de paine si nu stiu cat de optimista ma voi mai putea tine. E foarte complicat. Mai sper un pic.

Cei trei ani sunt de fapt 6, iar cand ajungi n anul 5 e acolo un profesor - poate ai noroc sa nu mai fie- care vrea 100 de euro ca sa te treaca.

daca ai noroc sa lucrezi din timpul facultatii la un cabinet sau magazin si pastrezi relatia buna cu angajatorii, ( si nu intri in vreun conflict de interese) mai ales dc e un lant mare, sa ramai si dupa ce termini, eu zic ca e ok, cel putin pana acumulezi cunostinte si resurse sa-ti deschizi propria afacere. daca vrei sa faci cabinet sau cosmetica insa iti trebuie si manualitate, pe care sa o exersezi din timpul facultatii, preferabi. dc vrei doar magazin, tb sa ai cunostinte bune de management/marketing, ceea ce din pacate iti trebuie si la cabinet, alaturi de manualitate. prea multa teorie (medicala ) nu are rost sa stii, ca nu intereseaza pe nimeni. Oricum pe cartile scriese de ai nostri nu prea are rost sa dai banii, pt ca si alea mai noi, ori sunt copy-paste dupa altele straine (ar fii bine) ori dupa altele mai vechi (ceea ce ma tem ).

Din pacate si anul 1 si anul 2, au profesori de genul descris mai sus de tine... Eu am invatat ca o nebuna sa pot promova... am avut profesor la care a trebuit sa dau de doua ori ca sa iau examenul. A fost oribil in sesiune. Cat despre carti, sunt vechi si fara sens. Insa sunt doua, trei materii la care ni le baga pe gat, ca altfel nu trecem... Nu intereseaza pe nimeni ca tu esti diferit, toti vor acelasi lucru. Din punctul asta de vedere, sunt foarte dezamagita. Am lucrat jumatate de an cu norma intreaga, mi-a placut foarte mult, in ciuda a multor lucruri... inca sper sa mai merg la cabinet. Pana la vara as avea posibilitatea sa invat lucrand cu animale mari. Insa acum, este obligatoriu sa am banii de taxa. Fara ei nu pot face nimic. :(

Inca o data, ce te face sa crezi ca ai facut alegerea corecta?

Uite colega noastra de mai sus, a trecut prin toti cei 6 ani de facultate si acum lucreaza practic ca vanzatoare si nu cred ca n-ar fi vrut sa gaseasca un cabinet unde sa practice.

Tu crezi ca poti duce inca 4 ani de facultate si pentru ce, sa obtii un salariu de 1000-1500 ron/luna si in plus studiile nu sunt recunoscute?

Macar daca ai avea certitudinea ca s-ar putea echivala in strainatate cu un curs de scurta durata dar si acela, cu ce il platesti?

Efortul asta nu era mai demn de medicina umana, de exemplu?

Nu pot sa privesc in viitor cu teama ca nimic bun nu se va intampla in viata mea. Inteleg punctul tau de vedere, insa cred ca am luat cea mai buna decizie atunci. Nu consider ca am gresit alegand sa imi urmez visul. Orice ar fi, vreau sa stiu cand privesc inapoi ca macar am incercat, m-am straduit, chiar daca am esuat. Eu vreau sa fiu medic. Imi doresc enorm. Numai Dumnezeu stie daca voi sfarsi prin a fi vanzatoare cand voi termina studiile, sau voi izbandi a-mi fauri viitorul mult visat. In momentul de fata, de mine depinde cat de tare imi dau silinta ca sa reusesc. Eu sper sa pot sa imi continui studiile si sa le si termin. Eu imi doresc un viitor bun si pentru mine, si pentru copilul meu. In strainatate se pune problema doar de examenul de libera practica.

Adica medic veterinar.

De ce asa mare vis in legatura cu asta?

E prea complicat sa explic. Imi pare rau. Tot ce pot sa spun, este ca imi doresc foarte mult sa reusesc. Sper sa gasesc solutiile potrivite. :)

Nu vad de ce ar fi ceva asa complicat? Ti-e greu sa scrii?
E ceva rusinos, sau cum?

Nu este nimic rusinos. Dar sunt sentimente personale pe care le port in suflet cu privire la visurile mele.

Mi se pare cam ciudat, pana acum ne-ai spus cate in luna si in stele despre viata ta si acum deodata, la un lucru minor..

Mie mi se pare că eşti cam lipsit de delicateţe... Fără supărare... Cred că eşti adeptul operaţiilor fără anestezie...

Eu cred ca am dreptul sa imi rezerv doua, trei ganduri si trairi personale. Nu vad ce este rau in asta. N-am dat in cap la nimeni, ca sa ascund lucruri. Sunt pur si simplu trairi pe care le pastrez in sufletul meu. Ce este atat de ciudat si absurd in asta?

Nici eu nu cred ca trebuie sa renunti. daca asta iti doresti cu adevarat, umeaza-ti visul! Cu timpul cred ca lucrurile vor intra pe fagasul normal, si chiar si la noi in tara se va putea practica medicina veterinara la standarde moderne, cu profesionalism. Dar asta depinde in mare parte si de noi (daca nu in cea mai mare parte). Nu trebuie sa asteptam sa se schimbe lumea, ci noi trebuie sa fim cei care facem schimbarea, nu trebuie sa ne lasam dusi de val, daca toata lumea pare ca e pe un drum gresit nu trebuie neaparat sa mergem si noi in aceeasi directie... Poate ca mai sunt o mana de oameni care mai au onoare, nu cred ca padurea are numai uscaturi, important e sa ne rugam sa ii intalnim si sa impartasim din experienta lor, sa luam ce este bun de la fiecare si din fiecare experienta sa invatam ceva.

In principiu, da. Erau si acolo avantaje si dezavantaje, desigur. Adica inca 5-7 ani de rezidentiat, care in principiu e un lucru foarte bun, insa la noi in tara nu e exact ceea ce ar trebui sa fie (adica dupa ce te chinui sa treci examenul, stai pe un salariu de mizerie inca 5-7 ani, si cel mai rau, nu ai de la cine sa inveti ceea ce trebuie, pt ca nu se stie, ori nu se vrea acest lucru, insa avantajul ar fii am vazut ca exista posibilitatea de a face rezidentiatul afara, ceea ce pare intr-adevar sa fie un lucru bun).

Acum daca unii au impresia eronata ca daca nu iti faci treaba ca lumea si omori animale e mai putin grav decat sa omori oameni, adevarul e ca orice mesere ai avea, daca nu o faci cu simt de raspundere, tot de oameni iti bati joc, pana la urma, si daca esti lipsit de integritate si de simt moral, si pui interesele proprii mai presus, nu conteaza ce meserie ai, chiar si medic de oameni daca esti, tot nu o sa iti pese ca le faci rau, pe termen lung, daca asta iti satisface interesele imediate.

Dar de ce operatie, presupui ca este o boala legata de acest subiect?

Cum crezi.
Dar nu te-am intrebat de viata ta sentimentala, ce relatii ai avut cu barbatii sau alte lucruri care ar fi de inteles sa fie un mare secret.

De fapt, se pare ca pana acum am fost cam singurul care l-a interesat ce facultate faci si de ce, deci stai linistita, majoritatea de aici pur si simplu nici nu e interesata de legaturile tale sentimentale secrete cu animalutzele.
Si probabil nici de altele.
Sper ca in "real life" sa ai prieteni mai buni cu care sa impartasesti motivatiile tale secrete, ambitiile, problemele, etc.

12 ani de chin pentru medicina veterinara? Ca pe urma sa-ti trebuiasca iarasi un sac de bani ca sa-ti deschizi un cabinet propriu, fara cine stie ce clientela sau sa fii angajata la cineva care a avut destui bani sa faca asta dar iti da un salariu de mizerie si poate te trateaza si ca ultimul om, cum ai spus ca ai patit tu?

De ce n-ai investi timpul asta in medicina umana, o ocupatie cu mult mai multa trecere si sanse de viitor?

Pai explica-ne cum a reusit idealismul tau sa schimbe sistemul, de exemplu.
Ca pana la urma ai zis ca nici macar nu poti profesa in domeniu iar acolo unde lucrezi si are mai mult legatura cu comertul veterinar decat cu medicina veterinara esti pusa sa faci tot felul de invarteli, daca am inteles bine.

Te rog sa nu ma intelegi gresit si te rog sa nu te superi pe mine. :)

"Real life" este cum este...

Cred ca Fallen facea referire la medicina umana. Acolo se cere rezidentiatul parca de 5 ani. In strainatate, la veterinara se face specializare, dar nu atatia ani. Oricum, salariile sunt foarte bune.

Poate intr-o zi, va fi o schimbare majora in bine in Romania, in acest domeniu. Sau poate se va vedea mai bine vantul benefic. Si eu cred ca mai sunt oameni de omenie... Momentan, mai este mult si bine pana acolo...

Pai cine a zis ca am putea , vreunul dintre noi, sa schimbam sistemul? tot ce putem face, daca putem ,si trebuie sa ne straduim in acest sens, este sa ne pastram noi integritatea morala si profesionalismul si sa facem ceea ce trebuie, ce este corect, chiar daca sistemul in care lucram ne cere sa facem altceva, sa nu ne lasam dusi de val, chiar daca asa ne-ar fii mai comod si mai confortabil. Daca lucram pt altcineva, suntem angajati, si acela nu vrea sa-si declare toate veniturile si sa plateasca toate darile la stat, pana la urma e problema lui si mai putin a noastra, dar preferabil ar fii, desigur, sa nu ne implice si pe noi in aceasta activitate. insa in privinta responsabilitatii profesionale, chiar si atunci cand lucrezi pt altcineva, responsabilitatea actului medical iti apartine, in momentul cand ti-ai pus semnatura si parafa, chiar daca ai procedat asa ca urmare a cerintelor sau sugestiilor superiorilor tai. Asa ca aici trebuie sa fim cu bagare de seama, ce fel de persoane sunt, ce caracter si ce pregatire au cei pt care lucram, sa nu ne trezim prinsi la mijloc intr-un conflict de interese. Desigur cand esti tanar si experimentat, si mai esti pe deasupra si constrans de imprejurari sa-ti pastrezi jobul, atunci risti cel mai mult sa fii indrumat intr-o directie gresita, si chiar sa ajungi sa crezi ca ceea ce faci tu este bine, cand de fapt nu e...iar daca se intampla ca la un moment dat sa ti se deschida cumva ochii, si sa vezi ca pana atunci ai procedat gresit, atunci poate apare un conflict de interese, atat intre tine si ceilalti, cat poate chiar si in interiorul tau. Cu toate astea, insa, cunosc persoane care au avut coloana vertebrala si si-au mentinut pozitia verticala atunci cand li s-a cerut sa faca lucruri cu care nu au fost de acord, iar punctul e vedere le-a fost respectat si recunoscut, pt ca daca nu s-ar fi intamplat asa, persoanele respective ar fi refuzat sa faca acele lucruri cu care nu erau de acord si le considerau gresite, cu toate riscurile si consecintele de rigoare. Acum intr-un fel reglementarile legale ar fiioarecum in favoarea noastra, pentru ca cica n-ar mai fii voie sa-si deschida cabinet sau farmacie veterinara cineva care nu e de meserie; insa tot nu e o mare diferenta, pt ca de obicei cei care au bani sa-si deschida nu sunt cei mai bine pregatiti, probabil toata facultatea au facut-o "pe bani" (oricum e pe bani, insa una e sa platesti doar taxele si sa iei examenele pe bune, alta e sa platesti in plus ca sa iei si examenele fara sa mai inveti), sau sunt persoane "sponsorizate "de parinti sau parteneri care n-au nici o treaba cu profesia, dar insa nu se dau in laturi sa impuna strategii pe marketing.
Insa un lucru imbucurator este ca acei colegi care au fost bine pregatiti si au avut coloana vertebrala, dupa multi ani de servit la asemenea personaje, au reusit pana la urma sa-si deschida propria afacere, e drept la scara mai mica, dar macar nu sunt obligati sa umble cu "cioara vopsita" si sa faca compromisuri de ordin moral si profesional.

Offf... asa e. Lasa Fallen, o fi bine candva. Trebuie sa pastram cumva speranta. :)

Fata de vremea noastra sa stii ca mie mi se pare ca facultatea a evoulat semnificativ, si ca dotari, si ca personal (ma refer la clinici) si ca cazuistica; probabil in primii ani sunt aceiasi dinozauri pitecantropi, insa in "clinici" s-a mai innoit matca, au aparut personaje noi si interesante. pe vremuri daca se nimerea sa ai ore dupa 12, mai ales medicala, infectioase, etc, batea vantul , nu mai era cazuistica de nici o culoare, acum am auzit ca la medicala mai ales se duce lumea dimineata la 9-10 cu animale si pana la 2-3 dupa-amiaza nu apuca sa intre ... Trebuie doar voi sa aveti dorinta de a invata si de a pune mana sa faceti ceva, efectiv; chiar si pe vremea noastra dc un student era vazut ca e interesat de cazuistica era lasat sau chiar indemnat sa participe la investigatii si la proceduri, desigur sub suprevegeherea si indrumarea cadrului didactic. Am avut si noi cativa profesori buni, o parte inca mai sunt, ba chiar am inteles ca s-au inmultit. Cred ca daca nu a devenit deja facultatea noastra competitiva, lucrul asta se va intampla in curand. Mai greu cred ca este sa se alinieze toti ceilalti practicieni, mai ales cei din teritoriu, adica viitorii nostri angajatori, ca astia sunt cam de moda veche, si ca ideologie si chiar si ca practica, sunt "pe stil vechi"...

Poate ca ai dreptate in aceasta privinta. S-au mai schimbat din lucruri. Am mai auzit discutandu-se despre asta. Insa mai mult auzite, decat fapte. In raport cu inferioritatea cu care suntem tratati si pretentiile lor banesti, nu se observa nicio schimbare in bine. Din contra. Ma rog, tind sa cred ca nici la celelalte trei facultati nu umbla cainii cu covrigii in coada... Pana la urma, cine vrea si poate sa faca facultatea asta o face si cine nu, nu. Pacat ca se intampla asta. Mie una mi se pare dureros, zic de mine si de situatia mea. Insa ce sa fac, rabd, sper. Nici eu nu stiu cum sa la mai iau. Sunt din ce in ce mai deprimata. Sper ca lucrurile sa se aseze si pentru mine.

Buna
 

Buna Maria

Nu ai o alta ruda cu care ai putea lasa copilasul si tu sa ti cauti de munca in alta tara. Eu locuiesc in Anglia si poate te as putea ajuta. Daca esti interesata lasa mi adresa ta de mail.

Elena

Suntem doar noi doi. Multumesc pentru mana de ajutor. Mai am totusi sperante ca voi putea sa platesc taxa de studii... Nu stiu cum...

Nu stiu daca are vreo importanta, insa vroiam sa va spun ca de maine teoretic nu o sa am internet. O sa-l taie. Poate doar daca gasesc vreo retea wireless neparolata voi mai putea scrie (daca trebuie). Insa, in cazul in care nu o sa mai pot scrie, va doresc de pe acum Craciun fericit si un An Nou minunat! Imi pare rau daca v-am suparat pe unii dintre voi sau pe toti cu problemele mele, promit sa nu va mai deranjez, sau cel putin voi incerca. Si mai promit ca o sa ma straduiesc mai mult sa avem un viitor mai bun. Poate totusi mila lui Dumnezeu ajunge si la noi. Va rog sa va rugati si pentru noi daca puteti. Mai am 5 lei pana la mijlocul lui ianuarie. N-am reusit sa-i cumpar nimic celui mic. Sunt foarte trista, insa sper sa nu mai ajung vreodata asa...

Numai bine va doresc!

Maria

Probabil nu se pot compara temerile unui student obisnuit (examene, colocvii, promovari, etc) cu ale unei mame singure in preajma Craciunului... Nu poti ajunge la ai tai, macar acum de sarbatori? Poate primesti un ajutor de la tatal copilului? daca nu, nu ai prietene, colege pe care sa le vizitezi de Craciun? mergi la vreo biserica? acolo ai putea sa intalnesti persoane binevoitoare si cu siguranta si tu si cel mic veti primi dulciuri, fructe, sau poate chiar un cadou; la noi la biserica pana acum s-a facut in fiecare an serbare de Craciun, cu cadouri pt copii, pom, chiar si "Mos Craciun" (recunosc ca anul asta nu stiu daca s-a facut sau urmeaza sa se faca, nu mai sunt la curent). poate pana la urma nu e atat de important sa fie mancare multa pe masa, asta nu a facut fericit pe nimeni, cat linistea si impacarea sufleteasca. chiar daca acum e greu, vom invata sa supravietuim, nu avem incotro. cu siguranta vor veni si vremuri mai bune, Doamne ajuta!

Buna Fallen,

Din pacate, nu am putut sa ma aliniez in randul colegelor mele de la facultate, care au 20 de ani si petrec intr-una... viata mea "complicata" este vazuta ciudat si este prost inteleasa de catre colegele mele. Asa cum la fostul loc de munca eram vazuta ca pe un fel de victima, de zici ca daca esti parinte singur si te zbati, ai vreun fel de boala contagioasa... Am fost recent la un interviu si mi s-au scos ochii cu "ce faci cu copilul?, il duci undeva asa-i, ca sa poti munci la noi zi si noapte (vorba vine)?"... mi s-a acrit de tot. La ce mai cheama mame la interviu, daca le defavorizeaza in acest hal? Imi aduc aminte cum la locul de munca erau 2 gravide si de cat de nervoasa si antipatica era managera din acest punct de vedere... Am intrebat cred ca peste 20 de persoane, cunostinte, daca ma pot ajuta cu ceva, macar pana trec acest hop si nimic... unii sunt la munte, altii in vacante peste hotare si toti zic ca nu au bani. Nu mai am nicio asteptare acum. Sunt foarte dezamagita. Peste doua zile e Craciunul si sunt in pom. N-am de niciunele, de niciun fel... Si ma doare ca nici pt cel mic nu am un cadou... M-am tot gandit daca eu as avea mereu o situatie financiara foarte buna, daca as fi intrebata cum as proceda, oare tot ca ei? Nu cred, si sper sa am mereu bunavointa sa fac bine, in functie de puterile mele. Asta este, incerc sa fiu tare... Insa sunt extrem de trista.

Craciun fericit si numai bine, tuturor!

2014
 

La multi ani, tuturor!


Va doresc un an nou fericit! Un an nou extraordinar, plin cu reusite, sanatate si presarat cu bucurii! Un an nou lipsit de griji si deznadejde, un an nou bogat in dragostea si puterea lui Hristos!

Va doresc tot ce-i mai bun!

Buna seara!
 

M-am intors cu vesti.

Vreau sa va spun ca am reusit sa imi platesc integral, primele doua transe din taxa de studii la facultate (2750lei). Mai am 1050 lei de achitat, urmatoarea transa si ultima si aproximativ doua sute de euro de returnat unei persoane care m-a ajutat. Va multumesc pentru sprijin si rugaciuni, caci fara voi si Dumnezeu, nu as fi reusit! Chiar cand eram lipsita de speranta, in ultima clipa a venit ajutorul. Stiu ca nu e roz acum, insa sper din tot sufletul sa reusesc sa aranjez lucrurile cum trebuie. Mai sunt intr-adevar multe de facut...

As vrea sa va intreb, iertati-mi indrazneala... m-am tot uitat pe freecycle, dar degeaba. Are cineva o centrala termica second-hand, chiar si noua, cu tot cu calorifere si vrea sa mi-o vanda in rate mici pe o perioada mare de timp? Nu mai fac fata cu mucegaiul si condensul! Am inhalat la greu umezeala si spori... si nu mi-e numai de mine, ci de cel mic... M-am tot incalzit dand drumul la cuptor, la aragaz, caci calorifer electric nu indraznesc sa pun in priza, la cat e de scump curentul... Stiu ca nu reprezint un candidat ideal in materie de finante, insa promit ca in timp, putin cate putin as achita-o. Daca stiti pe cineva, dati-mi va rog un pm.

1 Martie
 

Buna dimineata!

Va doresc tuturor o primavara minunata, cu mult soare si bucurii infinite!


Maria

Multumim, Maria! Si voua la fel!