Ar fi bine daca am putea face mai des aceasta rugaciune pentru tara noastra.
Doamne miluieste!

Te rog, Doamne, revarsă peste oameni harul Duhului Sfânt ca ei să cunoască iubirea Ta. Încălzeşte inimile abătute ale oamenilor ca ei să Te slăvească în bucurie uitând întristările pământului.

Mângâietorule bunule, cu lacrimi Te rog: mângâie inimile întristate ale oamenilor. Dă noroadelor să audă dulcele Tău glas: „Iertate sunt păcatele voastre”. Da, Doamne, stă în puterea Ta să faci minuni şi nu e minune mai mare decât a-i iubi pe păcătoşi în căderea lor. Să iubeşti un sfânt e uşor, căci el este vrednic de ea. Da, Doamne, ascultă rugăciunea pământului. Toate noroadele sunt întristate; toate sunt abătute în păcat; toate sunt lipsite de harul Tău şi trăiesc în întuneric.

O, noroadelor, să chemăm la Domnul tot pământul şi auzită va fi rugăciunea noastră, pentru că Domnul se bucură de căinţa oamenilor

Cuviosul Siluan Athonitul

Cel ce prin cântări fără tăcere şi cu laude neîncetate eşti slăvit „întru cei de sus de Puterile cele gândite; Cel ce şi corul obştesc al firilor ii faci să-Ţi înalţe cuvântare de laudă după cuvintele ce sunt într-însele, Cel ce şi de îngeri, şi de oameni, şi de vietăţile cele necuvântătoare, şi de stihii întru tot ceasul eşti lăudat şi de toată suflarea şi zidirea cu vrednică cuviinţă eşti preamărit, împreună cu unul născut Fiul Tău şi cu preasfântul Tău Duh . Puterea cea izvorătoare şi neîmpuţinată şi pricina dintâi'* a izvoarelor de putere curgătoare ale Dumnezeirii şi ale luminii. Cel preadeplin întru toate cele ce sunt, de către cei mai sus de necercetat, depăşind cunoştinţa tuturor, de cei mai de jos cu totul neînţeles, iar intru cei din mijloc cu desăvârşire necunoscut. Bunătatea cea necuprinsă şi pururea vieţuitoare. Cel ce întorci toate spre ceea ce este defolos, fiind început al bunătăţii, şi le îmbunezi şi în bunătatea lor le păzeşti. Cel ce cu atât de tare dragoste ne-ai iubit pe noi încât pe Fiul Tău cel unul născut la neamul nostru L-ai trimis, şi S-a întrupat, şi prin iconomia Lui cea înfricoşată, prin Cruce şi moarte, din stricăciunea morţii şi din legăturile iadului cele nedezlegate ne-ai izbăvit Cel ce eşti bun spre cei nemulţumitori şi Te bucuri de mântuirea celor pierduţi. Cel ce pe toţi cei păcătoşi ca mine, numai pentru nădejdea lor, cu milă îi îngrădeşti şi eşti mai iubitor de fii faţă de ei decât orice părinte.
Preaînalte, Necuprinsule, Preabunule Părinte, Atoatefăcătorule, Atotputernice, toţi ne închinăm Ţie şi Ţie ne rugăm, chemând spre ajutor şi sprijin milele Tale şi îndurările Tale. Ascultă, Doamne, ticăloasa mea rugăciune, a netrebnicului şi nevrednicului robului Tău. Vezi mintea mea cea schimbătoare zăcând înaintea bunătăţii Tale şi aşteptând ajutorul cel de sus, de la dreapta Ta cea atotţii- toare şi căutând mântuirea.
Tu cunoşti, Stăpâne, „Cel ce cerci inimile şi rărunchii, că şi întru cele de-a dreapta şi întrucele de - a stânga şi prin firea mea şi prin nevăzuţii vrăjmaşi, neîmpăcat război am de-a pururea. Căci dacă mă abat spre cele de-a dreapta, îndată se înmulţeşte asupra mea nedreptatea mândrilor şi mă fac spurcat şi de scârbă înaintea Ta Doamne, „ca o zdreanţă lepădată s-a socotit toată dreptatea mea". Dacă ticălosul meu trup îl voi griji cât de puţin pentru neputinţa lui, îndată ca o mare sălbăticită se fac şi mintea, şi inima, şi nu pot birui nebunia nestăpânită a pântecelui şi nu mai am pace, ci din toate părţile sunt tras de gânduri către pofte necuvioase şi de aceea cad cu totul întru cele de-a stânga. Dar precum m-ai izbăvit, Doamne, pentru îndurările Tale cele multe din deşertăciunea şi rătăcirea lumii, aşa şi acum, Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele şi Dumnezeul meu, scapă-mâ in chip desăvârşit pe mine, ticălosul, cel ce în sinea mea sunt de-a pururea înfăşurat în toată răutatea mea cea ascunsă şi în greşalele mele cele de multe feluri. Facă-mi-se mie osârdie şi tărie prin puterea Ta, „căci lauda puterii noastre Tu eşti. Doamne. Căci foarte puţină a rămas osârdia mea şi „am căzut ca frunzele” eu, ticălosul, din lenevirea mea şi din lepădarea inimii mele. Deci, varsă, Doamne, în sufletul meu, o picătură din apele darului Tău, curăţind trândăvia lui şi ceaţa şi orbirea, şi îndem- nându-1 spre lupte duhovniceşti. în noian nemărginit de plăceri mă aflu, Doamne, şi în necontenite schimbări de patimi mă primejduiesc eu, ticălosul. Chem adâncul îndurărilor Tale, Cârmuitorule a toată lumea. Bunule, măntuieste zidirea Ta, ca să nu mă înghită iarăşi cuptorul patimilor. Caută spre inima mea cea desfrânată, Cel ce cu voia Ta toate le-ai adus întru fiinţă, şi fă-o să se întoarcă şi să se schimbe, trecând într-o viaţă mai bună. Trimite-mi mie, trândavului şi păcătosului, celui ce zic şi nu fac, osârdie şi luminare şi tărie, ca cele ce le spun să le şi împlinesc. Izbăveşte-mă de cursele potrivnicului şi ale stricăciunii şi mă măntuieste numai din bunătatea Ta, pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Că Ţie se cade a ne milui şi a ne mântui pe noi, Dumnezeule, şi Ţie slavă şi mulţumită şi închinăciune înălţăm , împreună cu unul născut Fiul Tău şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh , acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin .

Rugaciunea sfantului ghenadie !
 

https://lh6.googleusercontent.com/-c...antuitorul.jpg

“Daca te avem pe Tine, Doamne, nimic n-am pierdut”

Rugaciunea Sfantului Ghenadie, patriarhul Constantinopolului, o rugaciune ce ne poate hrani si folosi inclusiv ca meditatie duhovniceasca pentru vremurile pe care le traim, o rugaciune ca o trezire din “visele desarte” si falsele sperante catre adevarata si singura nadejde: HRISTOS.

Rugăciunea Prea Sfântului Patriarh Ghenadie Scolarul, pe care a citit-o înaintea poporului în perioada în care a fost patriarh, după slujba dumnezeieştii Liturghii, în biserica Sfinţilor Apostoli:
„Au păşit pe calea vieţii, fără prihană”

Prea Sfinte Doamne, Tu Care ai creat cerul şi pământul şi toate câte sunt în ele, Tu, Preaînţeleptul veghetor şi cârmuitor al întregii zidiri, împărat înfricoşător, Judecător drept şi iertător, mult milostive Părinte al nostru, nedespărţit în fiinţa cea unică, Tu Care eşti din trei ipostasuri neamestecate între ele, (aşa cum ai binevoit să ne descoperi nouă şi în această viaţă în care nu vedem lucrurile curat); Tu, mintea fără de început, Care cu Cuvântul Tău cel adevărat şi cu duhul Tău dăruieşti viaţă tuturor, Care eşti desăvârşit şi ai viaţa cea veşnică şi fericită; Tu, pe Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, Care este însuşi Dumnezeu, L-ai dat nouă, nevrednicilor robilor Tăi după ce a luat firea noastră, ca Mântuitor şi Doctor şi învăţător; şi L-ai trimis pe Preasfântul Tău Duh în chip văzut de a întărit credinţa ucenicilor Săi, cu darurile harului lui Hristos şi prin ucenicii Tăi îi întăreşti până în zilele noastre pe cei care au dreaptă credinţă.
Dumnezeule Atotţiitorule, a Cărui putere este necuprinsă, Cel fără de început, netrupesc, de necuprins, Care-i minunezi pe îngeri şi înfricoşezi toate făpturile Tale, pe Care Te iubesc toţi cei care ţin la viaţa şi la mântuirea lor. Ţie ne încredinţăm ca Domnului, Părintelui şi Judecătorului, ca Celui Care cârmuieşte viaţa noastră. In mâinile Tale ne-am lăsat, chiar din pântecele mamei noastre2. Tu ne-ai dat hrană de la vârsta prunciei, eşti Ocrotitorul nostru şi Dătătorul tuturor bunătăţilor, din vremea naşterii noastre până în ziua de acum, ca şi al acelora cărora urmăm şi pe care i-am pierdut. Doamne, cu urechile noastre am auzit pe părinţii noştrii ce ne-au vestit nouă faptele pe care le-ai făcut în vremea lor şi în timpurile mai vechi;3 Pentru că n-au dobândit pământul pe care-l au cu sabia lor, nici nu s-au mântuit de primejdii cu puterea lor, ci cu mâna şi cu tăria, cu luminarea care vine de la faţa Ta; Şi Te-ai purtat aşa pentru că Ţi-au adus mulţumire,4 au făcut voia Ta şi au păzit poruncile Tale; Au mers pe calea vieţii fără prihană5şi toate lucrările lor erau preamărite. De aceea şi-au întărit nădejdea în Tine şi i-ai scăpat de tot răul. De multe ori au strigat la rugăciune şi i-ai mântuit pe ei, Tu ai fost nădejdea lor şi nu i-ai ruşinat. In acelaşi fel, în multe rânduri, ne-ai mântuit şi pe noi, fiii lor, de cei care ne-au strămtorat; De câte ori nu i-ai ruşinat pe cei care ne-au urât? Ai îngăduit să petrecem greutăţi, dar după aceea ai vindecat rănile noastre; Te-ai mâniat împotriva noastră, dar după aceea din nou ne-ai mângâiat. Din pricina mâniei Tale am ajuns la gura prăpastiei morţii, dar mila Ta degrabă ne-a readus la viaţă.

Rugaciunea sfantului Gghenadie ! ( continuare )
 

„Ai aşteptat, Dumnezeule, să rodim struguri, dar noi am rodit întotdeauna buruieni”
Acum,6 însă, Doamne ne-ai alungat de lângă Tine pentru totdeauna şi ne-ai ruşinat. Ai încuviinţat s-o luăm la fugă înaintea vrăjmaşilor noştri care ne urau şi împotriva sfatului pe care-l ţinusem cu Tine, au răpit după cugetul lor pe cei aleşi, robii Tăi, ca şi cum ar fi fost turme duse la tăiere să fie mâncate. Ne-am risipit în toate părţile pământului, ne-am făcut ocară nu numai vecinilor noştri, dar şi tuturor oamenilor. Ne-au batojcorit şi ne-au clevetit neamurile dimprejurul nostru.7 Oamenii pe noi ne folosesc ca pildă când vorbesc despre o mare nenorocire.
De ce, Doamne, le-ai lăsat pe acestea să ne vină nouă, de ce s-a arătat mânia Ta asupra noastră?8 Zăbavnici am fost la înţelegere, Doamne, cu toate că aveam Legea care ne-ai învăţat în trecut, dar s-a aprins înlăuntrul nostru ca un foc dorinţa pentru fapte păcătoase şi n-am privit la Tine, Soarele dreptăţii, Care ai strălucit prin poruncile Tale. Acum, însă, o să ştim bine şi o mărturisim; vădit este lucrul că toate au venit din pricină că Te-am stârnit cu sfruntările noastre, Te-am dus în ispită şi Te-am amărât pe Tine, Dumnezeul Cel Preaînalt.
Te-am iubit cu gura noastră, dar limba noastră grăia minciuni şi inima noastră nu era curată înaintea ta. N-am rămas credincioşi învoielii Tale şi n-am păzit poruncile Tale, le-am trecut cu vederea şi ne-am făcut ca săgeata strâmbă care nu-şi ajunge ţinta.9 Ne-am destrăbălat şi am devenit urători faţă de Tine, din pricina faptelor noastre. Toţi ne-am găsit pe calea cea dreaptă dar ne-am abătut,10 am necinstit sărbătorile pe care le ţineam pentru Tine, am dispreţuit slava Ta, ne-am dat trupul nostru păcatului cu lucrare şi ne-am alipit sufletul de lucrurile stricăcioase. Mâinile noastre s-au făcut uneltele nedreptăţii, limba noastră blestema pe sfinţii Tăi, buzele noastre grăiau cuvinte dulci, dar erau otravă şi răutate adâncă.11 Cei ai noştri grăiau aproapelui lor cuvinte deşarte şi mincinoase.
Juratu-ne-am fraţilor noştri şi n-am ţinut jurământul nostru, dat-am argintii noştri cu dobândă, făcut-am cămătărie, ca să se vatăme cei nevinovaţi, simţit-am scârbă pentru dreptate şi judecată. Măsurile noastre atârnau strâmb, argintii noştri erau măsluiţi, răul aproapelui nostru îl purtam toţi în inima noastră; Noi, păstorii am batjocorit poporul lui Dumnezeu, împovărat-am cu greutăţi viaţa oamenilor şi în timp ce păream că învăţăm virtutea, învăţam răutatea. Noi, cârmuitorii, n-am ascultat de legile Tale, am lucrat cu hoţia, iubit-am cămătăria, am urmărit răsplata, n-am dat dreptul ce se cuvenea orfanului şi am fost nepăsători faţă de văduve.12 In puţine cuvinte, asemănatu-ne-am dobitoacelor necuvântătoare, am fost asemenea lor,13
Tu, însă, Doamne, Te-ai arătat îndelung răbdător, ne-ai răbdat până în sfârşit, ai aşteptat să rodim chiar şi în ultimul moment struguri, dar noi n-am făcut decât buruieni.14
Ne-au aflat necazurile şi chinurile15 pe care Tu ni le-ai trimis, ca să ne încerci pentru ultima dată, încât să ne încredem în Tine, dar inima noastră s-a depărtat de la Tine. Ai zgâlţâit pământul, dar noi am trăit în desfătări, ne-ai ameninţat, dar am rămas nepăsători, ne-ai învăţat, dar n-am voit să luăm aminte, încât să facem binele16. Ne-ai poruncit, dar nu Te-am luat în seamă, nici n-am lucrat după poruncile Tale, ca să putem trăi fericiţi, ci ajungând în focul ispitelor ameninţaţi că ne vei părăsi, Te-am înfruntat cu nepăsarea noastră, făcutu-ne-am vise deşarte, lipsite de nădejdea Ta şi de aceea am căzut în prăpastia gândurilor noastre rele.
„Acum, însă, Doamne, Te urmăm”
Iţi mărturisim toate acestea, Dumnezeul nostru, împărate ceresc, nu le tăgăduim; Ştim că Te-am făcut să simţi scârbă pentru noi şi de aceea ai încetat să ne ierţi păcatele noastre, iar când am înălţat cu rugă mâinile noastre către Tine, ai întors ochii Tăi departe de la noi. Când s-au înmulţit rugăciunile noastre către Tine, nu ne-ai auzit, ci Ti-ai arătat supărarea cu cutremure, căci cum era cu putinţă să primeşti mâinile nostre care erau înecate în sânge17, cum ai fi putut să auzi buzele care Te şi blestemau şi se apărau, cum era cu putinţă să ai milă de noi în ceasul în care nu mai nădăjduiam în Tine şi nu aveam nici o pornire să ne pocăim, din pricina preadesfrânării nostre? Eşti vrednic de laudă, Doamne Dumnezeul nostru şi numele Tău este preamărit în toate. Dreptatea este cu partea Ta pentru toate câte ai făcut împotriva nostră. Şi toate faptele Tale s-au făcut după judecata Ta adevărată şi dreaptă.18
Acum, însă, Doamne, Te urmăm, ne închinăm Ţie şi Te căutăm cu toată inima.20 Ne osândim ticăloşia pe care am arătat-o în trecut. Ne blestemăm neascultarea faţă de poruncile şi faptele cu care am mâniat bunătatea Ta. Acum Te recunoaştem ca Părintele nostru, cu dreptate ne-ai aruncat din locul pe care-l aveam ca moştenire în această viaţă de pe pământ, încât să ne cuminţim, ca să nu pierdem adevărata moştenire care ne aşteaptă în cealaltă viaţă.
Acum Te recunoaştem ca Stăpân, prin înfricoşătoarea Ta hotărâre împotriva noastră, căci Tu din cer ai lăsat să ne răpească bunurile noastre pe care ni le-ai dăruit, de vreme ce ne-am arătat nemulţumitori. Acum cunoaştem puterea Ta, când nădejdile pe care ni le-am pus în oameni s-au arătat mincinoase. Acum ştim cât s-a ruşinat faţa noastră, privind ca în oglindă suferinţele pe care ni le-ai trimis ca să ne îndrepţi. N-a pierit puterea credinţei în persoana Hristosului Tău, dar credinţa noastră a slăbit şi de aceea ne-am pierdut. Şi Hristos care S-a făcut om şi a pătimit pentru noi, ne-a lăsat de izbelişte, în voile rele ale oamenilor, pentru că n-a putut răbda nemulţumirea.
„Dacă Te avem pe Tine, Doamne, nimic n-am pierdut!”
Nu s-a răcit, Stăpâne, iubirea Ta părintească faţă de noi, dar duhoarea păcatelor noastre s-a urcat la ceruri şi a silit bunătatea Ta să-Şi întoarcă faţa, iar balanţa dreptăţii Tale ne-a îngreunat pe noi. Dar sfârşitul a fost spre binele nostru, de vreme ce încă ne faci binefaceri, pedepsindu-ne. Tu, care veghezi asupra noastră în multe feluri, ne-ai arătat judecata Ta dreaptă, preaminunatule împărate, măcar să vedem şi milostivirile Tale pe care le cunoaştem din trecut, blandule şi Iubitorule de oameni Părinte al nostru, pentru că pocăinţa pentru păcatele pe care le-am săvârşit este fierbinte, căci toate nădejdile ni le punem în Tine şi purtării Tale de grijă încredinţăm sufletele şi trupurile noastre. Să nu ne ruşinezi, dar, ci înfruntă-ne pe noi cu îngăduinţa şi cu mila Ta nemărginită, nu uita chinurile, mâhnirile, nefericirea, durerile noastre întunecate, amărăciunea noastră cea de nepurtat, pentru că sufletul nostru s-a smerit şi s-a făcut una cu pământul, în timp ce măruntaiele noastre s-au lipit de ţărână.
Puţin încă şi ne vom da ultima răsuflare. Vom muri din pricina suferinţelor noastre, căci suntem ca vasele de pământ sfărâmate, dar nu uităm numele Tău, nici nu întindem mâinile noastre la Dumnezeu străin. Aşadar, daca Iti mai pasă de noi, Ţie Părintelui iubit şi Stăpânului, repede ne vom mântui, altfel ne vom pierde. Ajută-ne sa simţim înlăuntrul ispitelor noastre puţină mângâiere, cât vrea să ne trimită milostivirea Ta. Dăruieşte-ne noua răbdare însoţită de mulţumire, în timpul hotărârii Tale celei drepte şi minunate de a ne încerca în această vreme a ispitelor. Şi dacă laşi să fim chinuiţi până la sfârşitul vieţii, păzeşte cel puţin sufletele noastre. Trimite înapoi iubirea Ta şi întăreşte pe ea orice dorinţă a noastră.
Se cade să le pierdem pe toate, dar nu ne lăsa să Te pierdem pe Tine, preadulce şi veşnice Părinte al nostru, Care priveghezi pentru noi. Ne-ai socotit nevrednici bunurilor trecătoare in starea în care ne aflăm, dar nu ne lepăda de la fericirea care ne aşteaptă în viaţa cea viitoare şi adevărată, pentru că dacă Te avem pe Tine, Doamne, nimic n-am pierdut, dacă este să trăim pentru totdeauna lângă Tine, nici un rău n-am pătimit, dacă este să câştigăm pacea cea veşnică, deloc nu ne vor întrista suferinţele vieţii celei trecătoare.
Ascultă-ne pe noi, Dumnezeule, ascultă-ne în chinurile acestea, când strigăm şi ridicăm mâinile şi sufletele noastre la Tine, Prea înaltule Dumnezeu şi Făcătorul nostru şi ne aplecăm cu smerenie grumajii înaintea puterii Tale. Da, Doamne, auzi-ne pe noi, de dragul Unuia Născut Fiului Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, Care ne-a izbăvit pe noi prin sângele Său şi al Prea Sfântului Duh, de aceeaşi fiinţă cu Tine, cu Care vieţuieşti şi împărăteşti în vecii nefărşiti.Amin.

RUGĂCIUNE CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS
CU MULTA UMILINŢĂ ŞI CERERE A SFÂNTULUI IOAN DAMASCHIN

http://siluanathonitul.files.wordpre...2/07/72966.jpg


Indurate şi mult milostive Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, Cel ce ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu, miluieşte-mă înainte de sfârşitul meu, căci ştiu că înfricoşată şi straşnică judecată mă aşteaptă în faţa Întregii zidiri, când toate faptele mele cele necurate şi spurcate vor fi descoperite, pentru că sunt de neiertat şi nevrednice de iertare, covârşind cu mulţimea lor nisipul mării, de aceea nici nu îndrăznesc, Stăpâne, să cer iertarea lor.
Mai mult decât toţi oamenii Ţi-am greşit Ţie. Mai mult decât curvarul am vieţuit . Mai mult decât cel dator cu zece mii de talanţi m-am făcut dator Ţie.Mai mult decât vameşul râu am vamuit Mai mult decât tâlharul pe sine-mi m-am omorât Mai mult decât curva eu, iubitorul de curvie, am curvit.
Mai mult decât ninivitenii fără de pocăinţă am greşit. Mai mult decât Mânase „fărădelegile mele au covârşit capul meu şi ca o sarcină grea s-au îngreuiat peste mine" * şi m-am chinuit şi m-am gârbovit până în sfârşit. Pe Duhul Tău cel Sfânt L-am mâniat Poruncile Tale nu le-am ascultat Avuţia Ta am risipit-o. Harul Tău l-am întinat. Arvuna pe care mi-ai dat-o mie întru fărădelegi am cheltuit-o. Sufletul meu, cel făcut cu cinste după chipul Tău, l-am spurcat Vremea pe care mi-ai dat-o mie spre pocăinţă cu vrăjmaşii Tăi am vicţuit-o. Nici o poruncă a Ta nu am păzit Haina cu care m-ai îmbrăcat cu totul am întinat-o. Făclia cugetării drepte am stins-o. Faţa mea pe care ai strălucit-o. eu am netrebnicit-o întru păcate. Ochii mei pe care i-ai luminat de bunăvoie i-am orbit Buzele pe care de multe ori le-ai sfinţit cu dumne- zeieştile Tale Taine, cu cuvinte de ruşine le-am spurcat.
Ştiu că voi sta înaintea înfricoşatului Tău scaun ca un osândit eu, preaspurcatul. Ştiu că atunci toate cele făptuite de mine vor fi vădite şi nimic nu se va ascunde înaintea Ta. De aceea mă rog Ţie, preaîndurate şi multmilostive, iubitorule de oameni, Doamne, „nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine. Nu zic şi „să nu mă cerţi, căci cu neputinţă este faţă de faptele mele, ci doar „nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine". Voi dobândi aceasta de la Tine dacă nu mă vei certa cu mânia Ta, nici cu iuţimea Ta şi nu vei arăta mânie şi iuţime înaintea îngerilor şi a oamenilor, spre ruşinarea şi ocara mea. Doamne, „nu cu mâina Ta să mă mustri pe mine". Dacă mânia unui împărat trecător nu o poate nimeni suferi, cu cât mai mult nu voi suferi eu, ticălosul, mânia Ta, a Domnului meu. Doamne, „nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi". Ştiu că tâlharul a
cerut şi îndată a dobândit iertarea. Ştiu că desfrânata din tot sufletul s-a apropiat de Tine şi a fost iertată. Ştiu că vameşul din adânc a suspinat şi s-a îndreptat. Iar eu, preaticălosul, pe toţi covâr- şindu-i cu păcatele, nu voiesc să le urmez lor cu pocăinţă. Pentru că nu am lacrimi neîncetate, nici mărturisire curată şi adevărată. Nu am suspin din adâncul inimii. Nu am suflet curat. Nu am dragoste după Dumnezeu. Nu am sărăcie duhovniceasca.
Nu am rugăciune neîncetată. Nu am înfrânare de patimi în trup . Nu am curăţenie a gândurilor. Nu am voinţa plecată lui Dumnezeu. Deci cu ce chip sau cu ce îndrăzneală voi cere iertare?
Doamne, „nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine". De multe ori, în biserică umilindu-mă, cad la Tine, dar ieşind afară, îndată mă poticnesc în păcate. De câte ori m-ai miluit, iar eu Te-am mâniat. De câte ori îndelung ai răbdat, iar eu nu m-am intors de la păcat. De câte ori m-ai ridicat, iar eu, poticnindu-mă, iar am căzut. De câte ori m-ai ascultat, dar eu nu Te-am ascultat. De câte ori m-ai chemat, iar eu nu Ţi-am slujit Ţie. De câte ori m - a i cinstit, iar eu nu Ţi-am mulţumit. De câte ori, când păcătuiam, m-ai rugat ca un bun Părinte şi ca pe un fiu m-ai sărutat şi braţele deschizându-mi-le, mi-ai strigat: "Scoală-te, nu te teme, stai, vino înapoi, nu te cert, nu mă scârbesc de tine, nu te lepăd, nici nu mă împietresc faţă de zidirea Mea, fiul Meu, chipul Meu, omul pe care l-am zidit cu mâinile Mele şi intru care M-am îmbrăcat" ", pentru care Mi-am vărsat sângele. Nu Mă întorc dinspre oaia Mea cea cuvântătoare care s-a pierdut, dacă vine la Mine. Nu pot să nu-i dau vrednicia dintâi. Nu pot să nu o număr cu cele nouăzeci şi nouă de oi, căci numai pentru ea M-am pogorât pe pământ şi am aprins făclia, adică trupul Meu, şi am măturat casa, şi am chemat puterile cereşti prietene să ne veselim pentru găsirea ei".

<< continuare >>
 

RUGĂCIUNE CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS
CU MULTA UMILINŢĂ ŞI CERERE A SFÂNTULUI IOAN DAMASCHIN

http://siluanathonitul.files.wordpre...2/07/72966.jpg

Deci toate acestea, ca un bun şi iubitor de oameni, mi le-ai dăruit mie, Stăpâne, dar eu, ticălosul, pe toate defăimându-le, în ţara străină şi depărtată a pierzării m-am dus. Ci Tu, Preabunule, intoarce-mă iar şi nu Te iuţi asupra mea, ticălosul, Doamne, nici cu mânia Ta să nu mă mustri. Milostive, ci mai rabdâ-mâ. Nu Te grăbi să mă tai ca pe smochinul cel neroditor, nici cu porunci să fiu secerat mai înainte de vreme din viaţa aceasta, ci dă-mi viaţa rânduită mai dinainte şi călăuzeşte-mă către pocăinţă, Doamne.
Deci „nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine. Stăpâne, nici cu iuţimea ta să mă cerţi. Miluieşte-mă, Doamne, căci neputincios sunt" " cu sufletul, neputincios cu gândul, neputincios cu mintea, neputincios cu voinţa. Căci iată mi s-a dus puterea, mi s-a dus vremea. „întru deşertăciune s-au isprăvit zilele mele toate şi sfârşitul a sosit"* Ci deschide, deschide, deschide mie, Doamne, cel ce cu nevrednicie bat, şi nu-mi închide uşa milostivirii Tale. Căci dacă vei închide Tu, cine îmi va deschide? Dacă nu mă vei milui Tu, cine îmi va ajuta? Nimeni altul, nimeni, ci numai Tu, Cel din fire milostiv şi îndurător. „Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt"*3, pentru că m-a slăbănogit vrăjmaşul şi neputincios şi zdrobit m-a făcut, iar cel neputincios şi zdrobit nu poate să se vindece singur. Cel zdrobit nu poate să se vindece singur. Cel zdrobit nu poate să-şi ajute lui însuşi. Deci „mi- luieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt".
„Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele, s-a tulburat şi s-a zdrobit sufletul meu."" Dar cel cu oasele zdrobite nu poate să se scoale şi să caute doctor, nu poate să alerge şi să scape de vrăjmaş. Tu, deci, mă caută, Stăpâne, Cel ce ai venit să cauţi oaia cea pierdută. Tu cercetează-mă pe mine, cel ce am căzut între tâlhari. Căci nu numai mort ci cu totul mort m-au lăsat. Deci, „vindecă-mă, Doamne, că neputincios sunt" şi putred m-a făcut vrăjmaşul. Iar cel neputincios şi putred este cu totul doborât, este aruncat cu totul, ca un stârv ticălos. El doar cheamă pe doctor, strigă după ajutor, caută împrejur cu ochii, când va veni şi-1 va cerceta „Cel ce vindecă pe cei zdrobiţi cu inima şi „îndreptează pe cei surpaţi şi „mântuieşte pe cei deznădăjduiţi".
„Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele şi sufletul meu s-a tulburat foarte." Tulburare trupească şi sufletească m-a cuprins, Stăpâne, căci în patimi trupeşti am căzut, trupul şi sufletul batjocută dracilor le-am făcut. „Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele", cele ce susţin pe omul cel dinlăuntru, adică: credinţa, înţelepciunea, nădejdea, dreptatea, înfrânarea, evlavia, blândeţea, smerita cugetare şi milostivirea. Aceste oase s-au zdrobit, Stăpâne. Deci „vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele şi sufletul meu s-a tulburat foarte". Căci, iată, văd că a sosit ceasul vieţii mele „şi sufletul meu s-a tulburat foarte". Văd calea cea lungă şi grea către cele de dincolo şi că nu sunt pregătit pentru dânsele, „şi sufletul meu s-a tulburat foarte". Văd pe cămătar că îmi cere datoria şi nu-i pot plăti „şi sufletul meu s-a tulburat foarte". Văd pe diac arătându-mi za- pisul*" şi pe gealaţi că scrâşnesc asupra mea „şi sufletul meu s-a tulburat foarte". Văd mulţi pârâşi, iar părtinitori nici unul „şi sufletul meu s-a tulburat foarte".
Că m-am umplut cu totul de tulburare şi de întunecare, mă înfiorez şi mă cutremur, mă înfricoşez şi mi se rup cele dinlăuntru şi nu ştiu ce să fac sau cu ce chip să mă arăt Judecătorului meu. Mă întunec, mă tulbur, mă necăjesc-, nu mă pricep şi de aceea „sufletul meu s-a tulburat foarte".
„Miluieşte-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele şi sufletul meu s-a tulburat foarte." Vicleanul nu încetează să mă supere, vrăjmaşii nu se opresc luptându-mâ, războiul din trup mă îmboldeşte necontenit, gândurile viclene nicidecum nu se astâmpără.
„Şi Tu. Doamne, până când?
lata, vezi, Doamne , că toate cele ale mele sunt încurcate şi ticăloase. Iată. vezi împotrivirea asupra mea, războiul trupului, cuptorul patimilor şi slăbiciunea puterii sufletului meu. De aceea, Doamne, până când nu Te milostiveşti. până când nu aperi, până când nu
Te grăbeşti, până când nu vezi, până când treci cu vederea? Doamne, întru mila Ta mântuieşte-mă. Nu mă trece cu vederea pe mine, nevrednicul, pentru mila Ta. Căci nebăgarea Ta de seamă se face cădere a mea, Stăpâne.
Pentru aceasta „întoarce-Te, Doamne, izbăveşte sufletul meu şi mă mântuieşte pentru mila Ta". Ca un îndurător miluieşte-mă. Ca un milostiv îndură-Te. Ca un iubitor de oameni „mântuieşte-mă pentru mila Ta", iar nu pentru faptele mele, căci sunt rele, nu pentru ostenelile mele, căci sunt ne putincios. nu pentru gândurile sau cuvintele mele, căci sunt spurcate şi necurate, ci numai pentru mila Ta, mult milostive Doamne, mântuieşte-mă. Iar dacă voieşti să mă judeci, Stăpâne, iată, eu rostesc cel dintâi osânda mea, eu mărturisesc că sunt vrednic de moarte. Deci „mântuieşte-mă pentru mila Ta". La iubirea Ta de oameni scap, Preabunule. Nu am ceva vrednic să-Ţi arăt. Milostenie cer, dar să nu-mi ceri preţul ei. Adu-Ţi aminte de cuvintele Tale, Doamne, cum „că se pleacă gândul omului cu dinadinsul spre cele rele din tinereţea lui""". Şi „omul deşertăciunii s-a asemănat şi zilele lui ca umbra trec " . Şi „nimeni nu este curat de intinâciune . Şi „iată că întru fărădelegi m-am zămislit şi in păcate m-a născut maica mea". Căci
„de vei lua aminte la fărădelegile noastre, nimeni nu va putea suferi, Doamne . Pentru aceea, mân- tuieşte-mă pe mine. nevrednicul robului Tău, pentru mila Ta, iar nu pentru lucrările mele.
Căci de vei milui pe cel vrednic, nimic nu este de mirare. De vei mântui pe cel drept, nu este ceva deosebit „Mântuieşte-mă pe mine pentru mila Ta". Fă asupra mea minunată mila Ta, Doamne. Arată întru mine milostivirea Ta, Stăpâne. Măreşte spre mine iubirea Ta de oameni, Sfinte. Arată peste mine milele Tale cele dintru început, Doamne. „Şi să nu intri la judecată cu robul Tău. Căci de vei voi să te judeci cu mine, se va astupa gura mea, neavând eu ce să grăiesc sau ce să răspund. De aceea, „să nu intri la judecată cu.robui Tău", şi să nu cântăreşti păcatele mele cu măsura Ta cumplită „ci întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le şi „mântu- ieşte-mă pentru mila Ta, Doamne". Şi „mila Ta să-mi urmeze in toate zilele vieţii mele". Să-mi urmeze mila Ta, Doamne, mie, celui ce rău m-am abătut de la Tine, celui ce de-a pururea fug de Tine şi către păcat de-a pururea rău alerg.
Aceasta numai cer, mă rog şi mă cerşesc: „Mântuieşte-mă pentru mila Ta".Mântuieşte-mă mai înainte de a merge la judecăţile cele de dincolo sau, mai adevărat zicând, la chinurile cele de dincolo, unde nu este pocăinţă, nici mărturisire. „Căci zice: în iad cine se va mărturisi Ţie? Pentru aceea, „mântuieşte-mă pentru mila Ta, că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine, nici în iad cel ce se mărturiseşte Ţie. Că acolo nu este pocăinţă, nu este iertare celor ce nu se pocăiesc şi nu se mărturisesc aici. De aceea, mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul robul Tău, care rnă pocăiesc Ţie şi mă mărturisesc pentru mila Ta, Doamne, şi nu pentru faptele mele. Căci Tu ai zis, Doamne:
„Căutaţi şi veţi afla, bateţi şi se va deschide vouă şi oricâte veţi cere, crezând, veţi lua"'". De aceea, „miluieşte-mă pentru mila Ta", lubitorule de oameni, Stăpâne, ca şi întru mine să se slăvească numele Tău cel preasfânt şi preaproslăvit. Doamne Dumnezeul meu, Cel ce pentru mine Te-ai făcut ca mine. Ca şi eu împreună cu toţi sfinţii numărându-mă, să Te slăvesc pe Tine, Iisuse Hristoase, preabunule şi iubitorule de oameni Dumnezeul meu, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh , acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

O rugaciune a Batranului Chiril din Constantinopol
 

http://str.crestin-ortodox.ro/foto/1...us-hristos.jpg

Doamne Dumnezeul meu, „către Tine mânec" , zicea Prorocul David , şi „de mi-am adus aminte de Tine in aşternutul meu , in dimineţi am cugetat spre Tine , că Te-ai făcut ajutorul meu" . Aşadar , şi eu , păcătosul şi nevrednicul , mânec către Tine , împreună cu prorocul şi împăratul , Doamne Dumnezeul meu .
Aceasta este grija mea când mă scol din somn şi întâia cugetare a minţii mele , fiindcă este datoria mea de neînlăturat , privitoare la însuşi scopul pentru care m-au zidit mâinile Tale , adică să laud , să slăvesc şi să măresc preasfântul Tău nume . Cănd Tu eşti , Doamne , început fără de început şi sfârşit fără de sfârşit Căci precum în afară de Tine nimeni nu putea să le zidească pe toate , tot aşa nici ele nu se puteau zidi una pe alta , ci numai de către darul si puterea Ta , pentru ca să-Ţi slujească toate Ţie , de care au fost făcute , şi ca să propovăduiască mărime a slavei Tale celei negrăite . Deci Tu , Doamne Dumnezeul meu , Ziditorul ş i Făcătorul tuturor , Tu eşti Dătătorul tuturor bunătăţilor . Căci ce este in fire, sau în Dar , sau în trup , sau în suflet, care să nu fi fost adus întru fiinţă prin bunătatea Ta ?
Căci Tu eşti izvorul desăvârşirilor , noianul mărimilor , adâncul milei şi marea îndurărilor . Tu eşti chipul frumuseţ i celei neasemănate , din care ies toate cele ce sunt Tu eşti Dumnezeul dumnezeilor, Sfântul sfinţilor, împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor . Tu eşti pricina pricinilor , Viaţa viilor, Rânduiala , Bunacuviinţă şi Slava tuturor celor văzute şi a celor nevăzute . Tu eşti Făcătorul şi ziditorul meu , Cel ce dintru nefiinţă m-ai zidit şi m-ai închipuit după chipul şi asemănarea Ta . Tu eşti Stăpânitorul sufletului meu , Cel ce cu negrăită purtarea Ta de grijă m ă păzeşti ca să nu mă întorc iarăşi întru nefiinţă . Tu eşti cel ce mă Sfinţeşti şi mă înalţi prin darul Tău şi vrei să mă slăveşti şi să mă fericeşti îndulcindu-m ă de viaţa Ta cea veşnică . Şi p e lângă acestea , Tu eşti ajutorul meu şi Sprijinitorul şi Făcătorul de bine , împăratul meu şi ferit pentru mine. Deci pe toate acestea le am ca pe nişte binefaceri spre mine, nevrednicul, şi aşa le socotesc, le măsor, le primesc, le spun, le mărturisesc şi le propovăduiesc.
Aşadar, Preadulce Stăpâne şi Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul meu, platnic şi datornic fiind darului Tău, nu mă pricep cu ce să-ţi răsplătesc Ţie pentru toate acestea. Nu ştiu cum să-Ti mulţumesc Ţie, Celui ce atâta iubire de oameni şi milostivire ai arătat spre mine, încât, dacă aş avea inimile şi limbile tuturor şi dacă aş vrea cu toate de odată să-Ţi mulţumesc şi să Te iubesc pe Tine, Cel ce atâta m-ai iubit, cred că nici aşa nu mi-aş putea plăti destul, şi nici cât de puţin, o asemenea datorie. Deci ce voi face sau ce voi zice eu, nevrednicul? Nimic altceva nu pot, Iubitorule de oameni Doamne, decât să-Ţi mulţumesc Tie şi să propovăduiesc bunătatea Ta cea nemăsurată şi mila Ta cea negrăită către mine. Iar pentru aceasta, Doamne şi Dumnezeul meu, nu voi pregeta să iau ajutor de la alţii şi să chem toată zidirea, cerul, pământul şi toate făpturile mâinilor Tale cele văzute şi cele nevăzute, ca fiecare să-mi ajute să Te laud, să Te binecuvântez şi să-Ţi cânt lauda pe care cei trei tineri a; Tăi preabinecinstitori o cântau în cuptorul focului, zicând: „Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînăl- ţaţi întru toţi vecii. Deci dator fiindu-Ţi toată mulţumirea şi binecuvântarea, Doamne, Dumnezeul meu, neîncetat Te voi lauda şi Te voi slăvi pe Tine în toate zilele vieţii mele. Căci Tu eşti Cel ce m-ai zidit. Tu eşti Cel ce m-ai răscumpărat Cu scump sângele Tău. Tu eşti Cel ce mă păzeşti cu darul Tău în toată vremea şi locul, Cel ce în tot ceasul şi minutul cercetezi şi străjuieşti sufletul şi viaţa mea. De aceea tot mă fac al Tău. Fără Tine nu pot să mă mişc sau să fac nimic dacă nu vei binevoi Tu. Ştiind aceasta eu, smeritul şi nevrednicul, începând din ceasul acesta, Doamne Dumnezeul meu, mă dăruiesc Ţie şi mă fac rob veşnic mărimii Tale, iar de acum înainte îţi voi aduce Ţie tot gândul meu bun, tot cuvântul. tot lucrul, orice voi săvârşi spre slava marii Tale cuviinţe. Şi mai mult decât toate, mă dăruiesc Ţie ca să nu mai fiu al meu, ci al Tău. Ziditorul, Plăzmuitorul şi Făcătorul meu, şi ca să viez, nu precum voiesc eu, ci precum este bineplăcut înaintea Ta, şi ca toată viaţa mea să fie deprindere întru împlinirea poruncilor Tale. Şi de câte ori mă voi abate de la acestea, lucrând fapte necuvioase, voi cunoaşte că sunt călcător de lege şi tâlhar, ca unul ce am călcat supunerea cea cu dreptate datorată Ţie, Stăpânul meu cel bun şi iubitor de oameni. Care lucru, o, să nu fie! Şi să nu mă lase dreptatea Ta să cad în aşa ceva, căci neputincios sunt şi ştiu că nu pot şi nu sunt vrednic eu, ticălosul şi vrednicul de jale, să împlinesc singur aceasta făgăduinţă a mea.
De aceea mă rog Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, Preadulcele meu Iisus Hristos, fii mie ajutător, uşurează cu mâna Ta cea atotputernică ne putinţa mea, „zideşte intru mine inimă curată" şi întăreşte-o ca să petrec eu, nevrednicul, toată vremea vieţii mele întemeiat pe acest fel de gând şi pe voinţa neabătută de a nu călca nicidecum de acum înainte voia Ta şi făgăduinţa făcută de mine în ceasul acesta înaintea slavei Tale celei nevăzute. Pe lângă acestea, dăruieşte-mi mie în ziua aceasta minte, pricepere şi grijă ca todeauna să cuget şi să păzesc porunciie Tale, neuitându-Te pe Tine, Dumnezeul şi Binefăcătorul meu. Mai îndrăznesc să cer şi acestea de la voirea Ta "; cea bogată şi iubitoare de oameni: frâu limbii, strajă gurii, po- văţuire ochilor, omorâre trupului, contenire tuturor poftelor trupeşti şi curăţire de nerânduială din mădularele mele.
Acestea le cer de la Tine, Doamne, Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase al meu, şi mă rog, căzând la Tine. Nu o dată mă rog, ci de multe ori, să nu mă neînvredniceşt: pe mine de darul acesta. Si o dată cu acestea, dăruieşte-mi mie adâncă smerenie, zdrobire şi umilinţă, răbdare şi blândeţe, supunere şi sărăcie a duhului, râvnă pentru slava numelui Tău, dragoste şi îndelungă-răbdare către aproapele şi milostivirea cea cuviincioasă către el, ca prin acestea să se slăvească întru mine Preasfânt numele Tău, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

( preluata din Rugăciunile Sfinţilor Părinţi publicate de Cuviosul Nicodim Aghioritul în APANTHISMA (Constantinopol, 1799), traduse în româneşte la Mănăstirea Neamţul (1827)

Tie, Domnului si Imparat...



http://www.enational.ro/wp-content/u...-domnului2.jpg



Tie, Domnului si Imparat al cerului ai al pamantului, ca unui biruitor al mortii Iti aducem cantare de lauda, ca dupa preluminata Inviere din morti, cu slava la ceruri Te-ai inaltat si cu preacinstit Trupul Tau ai sezut de-adreapta lui Dumnezeu, ca si firea noastra cea cazuta sa o inalti impreuna cu Tine si sa ne slobozesti de patimi si din vesnica moarte.Noi, insa, praznuind Dumnezeiasca Ta Inaltare, din suflet, impreuna cu ucenicii Tai, cantam: Iisuse, Cel ce Te-ai inaltat de la noi la cer, nu ne lasa pe noi singuri!

O, Preadulce si Atotbunule Iisuse, Cel ce Te-ai inaltat de la noi la cer si prin sederea de-adreapta lui Dumnezeu si Tatalui ai miluit si ai indumnezeit firea noastra cea cazuta , cauta din inaltimile ceresti la neputinciosii Tai robi cei plecati spre pamant si ne daruieste noua putere sa biruim toate ispitele ce vin de la trup, de la lume si de la diavolul, ca sa cugetam la cele de sus, si nu la cele pamantesti. Si ne pazeste de toti vrajmasii vazuti si nevazuti, care se ridica impotriva noastra. Iar la sfarsitul vietii pamantesti, inalta sufletele noastre in locasurile ceresti, unde, impreuna cu toti sfintii, sa cantam: Aliluia!



https://lh5.googleusercontent.com/-Q...naltarea4.jpeg


RUGACIUNE

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorandu-Te din inaltimile ceresti pentru a noastra mantuire si hranindu-ne cu bucurie duhovniceasca in sfintele si prealuminoasele zile ale Invierii Tale si, iarasi, dupa savarsirea slujirii Tale pamantesti, Te-ai inaltat cu slava de la noi la ceruri si ai sezut de-a dreapta lui Dumnezeu si Tatalui! In aceasta senina si atotluminoasa zi a Dumnezeiestii Tale inaltari la ceruri, pamantul praznuieste si salta, cerul se bucura astazi de Inaltarea Ziditorului fapturii, oamenii slavoslovesc neincetat vazand firea noastra cea ratacita si cazuta, pe umerii Tai, acum, Mantuitorule, luata si inaltata la ceruri. Ingerii se veselesc zicand: Cine este acesta, care a venit cu slava in lupte si tare in razboaie? Acesta este cu adevarat Imparatul Slavei?
Invredniceste-ne si pe noi, neputinciosii, care gandim inca la cele placute trupului, sa cugetam la infricosatoarea Ta Inaltare la cer, grijile cele trupesti si cele lumesti sa le lepadam si impreuna cu Apostolii Tai sa privim la cer si, cu toata inima si cu tot cugetul nostru, sa ne amintim ca acolo sus, in ceruri, este salasul nostru, iar aici pe pamant suntem doar straini si calatori, plecati din casa Parinteasca in tara indepartata a pacatului.
Pentru aceasta Te rugam cu osardie, Doamne, ca prin preaslavita inaltarea Ta, sa insufletesti constiinta noastra, sa ne scoti din robia acestui trup si a acestei lumi pacatoase si sa ne invrednicesti sa cugetam la cele inalte, nu la cele pamantesti; ca nu se cuvine sa ne fie noua pe plac, ci Tie, Domnului si Dumnezeului nostru, sa-Ti slujim si sa lucram, pana cand dezlagandu-ne de legaturile trupului si trecand vamile vazduhului, sa dobandim cerestile Tale locasuri, unde stand de-adreapta Slavei Tale, impreuna cu Arhanghelii si Ingerii si cu toti Sfintii, vom proslavi Preasfant Numele Tau, impreuna cu Parintele Tau Cel fara de inceput si cu Preasfantul si Bunul si de Viata Facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
http://cristiboss56....at-b1-p2033.htm

RUGĂCIUNE CĂTRE DUMNEZEU Şl TATĂL CEL FĂRĂ DE ÎNCEPUT

https://lh5.googleusercontent.com/-P...0121002_11.jpg

Stăpâne Atotţiitorule,
Mintea cea mai presus de început, mai presus de viaţă şi mai presus de Dumnezeu, Părinte, Fiinţa"" cea mai presus de nume. Izvorul cel pururea veşnic şi ascuns şi mai presus de minte al izvoarelor de viaţă curgătoare şi de lumină începătoare ale bunătăţii şi slavei. Cel ce ai întărit marginile cerului intru puterea negrăită a Duhului Tău celui preasfânt, prin Fiul Tău şi Cuvântul cel atotputernic, precum ştii Tu însuţi, şi ai înălţat pământul în gol şi cu nori ai învăluit adâncul. Bunătatea cea mai presus de cuget. Iubirea de oameni cea prea- nemărginită, Dumnezeul a toată mângâierea şi nădejdea, care prin Duhul Tău cel Sfânt ai întărit mai întâi Puterile cerurilor, iar după aceea L-ai revărsat peste Sfinţii Apostoli în chip de foc. Cel ce ai binevoit să se săvârşească taina cea mare şi înfricoşată a întrupării unuia născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, pentru mântuirea noastră. Cel ce eşti hulit de noi, păcătoşii, şi nu Te mânii, eşti defăimat şi suferi, tăgăduit şi îndelung rabzi, şi ni le dai nouă, celor ce aşa suntem, pe toate din destul spre desfătare, vrând ca pe toţi să-i aduci la pocăinţă. Cel ce întregii zidiri îi faci totdeauna bine cu mila Ta şi cu mulţimea indurărilor Tale, dând bogate daruri celor ce Te cheamă pe Tine. însuţi Preabunule Stăpâne, primeşte şi rugăciunile mele, ale netrebnicului robului Tău, care numai la tine nădăjduiesc. Milostiveşte-te spre mine, şi cu frica Ta îngrădeşte toată viaţa mea. Pierde sarcinile cele rele ale păcatelor mele. Luminează ochii sufletului meu. Trupul meu curăţeşte-l, cugetul meu inţelepţeşte-l, inima mea smereşte-o, „întoarce ochii mei, ca să nu văd deşertăciune”.
„Pune strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Izbăveşte-mă; ca să mă întorc cu gând întărit dinspre toată dulceaţa pământească. Povăţuieşte-mă, ca să săvârşesc calea cea strâmtă şi necăjită. Trage-mi mintea mea la cer. Dă-mi lacrimi de pocăinţă ca să plâng pentru fără- delegile cele mai înainte făcute de mine, întăreş- te-mă spre slăvirea Ta şi a unuia născut Fiului Tău şi a Preasfântului şi de viaţă făcătorului Duhului Tău. Invredniceşte-mă ca prin faptele bune să petrec pe pământ ca în cer. Şi peste toate acestea, îmbra- că-mă ca într-o pavăză tare cu răbdarea cea până la sfârşit, şi întăreşte, Stăpâne, putreziciunea voinţei mele celei alunecăcioase, mie, celui ce stau înaintea sfintei slavei Tale şi aştept mila Ta cea mare şi bogată. Căci „mila Ta, Doamne, este mare şi puternică peste toţi cei ce nădăjduiesc spre Tine, in mila Ta nădăjduiesc. Nu am unde privi în afară de mila Ta. „Mila Ta este înaintea ochilor mei."
Mila Ta totdeauna să mă sprijinească pe mine.
„Mila Ta să mă urmeze în toate zilele vieţii mele."
Mila Ta să mă întâmpine pe mine în cer este mila Ta. „Plin este pământul de mila Ta.
Izbăveşte-mă, Doamne, de toata bântuiala vrăjmaşilor celor nevăzuţi şi văzuţi, de toată primejdia sufletească şi trupească şi de toată rusinarea cea din patimi de tot mă slobozeşte. Primeşte toate slăvirile, laudele şi rugăciunile mele aduse Ţie „ca tămâia înaintea Ta şi proslăveşte intru mine numele Tău cel Sfânt, Ocoleşte-mă cu Puteri sfinte, ca întărit aflăndu-mă şi de dânsele la cele de folos înţelepţindu-mă, de toate săgetâturile potrivnicilor nerănit să rămăn şi întru toată cunoştinţa. bine şi fără de prihană să petrec. Tot gândul, tot cuvântul, tot lucrul meu după voia Ta preasfântă îndreptează-le, ca întru toate să umblu după legile Tale cele mântuitoare. Că a Ta este mila, a Ta este stăpânirea, a Ta este puterea, a Ta este tăria şi Ţie slavă şi mulţumită şi închinăciune înălţăm, împreună şi unuia născut Fiului Tău şi Preasfântului şi de viaţă făcătorului Duhului Tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

( preluata din Rugăciunile Sfinţilor Părinţi publicate de Cuviosul Nicodim Aghioritul în APANTHISMA (Constantinopol, 1799), traduse în româneşte la Mănăstirea Neamţul (1827)

http://www.rusicona21.ru/galleries/images/v2.jpg

În orice împrejurare te-ai afla,de bucurie, de întristare, lipsă ori bunăstare,înalţă gândul smerit şi inima curată către Dumnezeu,aducându-I laudă, mulţumire ori cerere, şi El,Care ascultă chemările sincere şi curate, nu te va trece cu vederea.

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
Dumnezeule a toată milostivirea şi îndurarea,
Care ai nemăsurată milă, nespusă şi neajunsă iubire de oameni,
căzând acum către a Ta slavă, cu frică şi cu cutremur,
aduc Ţie mulţumire pentru binefacerile de care m-ai învrednicit
pe mine nevrednicul robul Tău.
Te slăvesc, Te laud şi Te cânt ca pe un Domn, Stăpân şi Făcător de bine.
Şi iarăşi căzând înaintea Ta, îţi mulţumesc şi cu smerenie mă rog nemăsuratei
şi negrăitei Tale milostiviri, ca şi de acum înainte să-mi dăruieşti faceri de bine,
ca să sporesc în dragostea de Tine şi de aproapele meu.
lzbăveşte-mă de tot răul şi necazul.
Dăruieşte-mi linişte şi mă învredniceşte ca în toate zilele vieţii mele
totdeauna mulţumire să-Ţi aduc şi să grăiesc şi să cânt cele preabune
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.

Domnul se bucură de căinţa oamenilor

Sufletul meu Te-a cunoscut, Doamne, şi eu scriu despre mila Ta norodului Tău.

Noroadelor, nu vă întristaţi că trăiţi în osteneli. Luptaţi numai cu păcatul şi cereţi ajutor de la Dumnezeu, iar El vi-l va da, pentru că e milostiv şi ne iubeşte.

Noroadelor, cu lacrimi scriu aceste rânduri. Sufletul meu vrea ca voi să cunoaşteţi pe Domnul şi să vedeţi mila şi slava Lui. Am şaptezeci şi doi de ani; curând voi muri şi scriu despre mila Domnului, pe care Domnul mi-a dat să o cunosc prin Duhul Sfânt; şi Duhul Sfânt m-a învăţat să iubesc norodul. V-aş pune pe un munte înalt, ca de pe vârful lui să puteţi vedea faţa blândă şi milostivă a Domnului şi inimile voastre să salte de bucurie. Vă spun adevărul: nu ştiu nimic bun în mine însumi şi în mine sunt multe păcate, dar harul Duhului Sfânt mi-a şters mulţime de păcate şi ştiu că celor ce luptă cu păcatul Domnul le dă nu numai iertarea, dar şi harul Duhului Sfânt, care bucură sufletul şi-i dă o pace dulce şi adâncă.

Doamne, Tu iubeşti zidirea Ta; şi cine poate înţelege iubirea Ta sau gusta dulceaţa ei, dacă nu o înveţi Tu Însuţi prin Duhul Tău Cel Sfânt?

http://img707.imageshack.us/img707/2...1d4acb5396.jpg

Cuviosul Siluan Athonitul - "Între iadul deznadejdii și iadul smereniei"

http://img842.imageshack.us/img842/2...7b37455965.jpg

Te rog, Doamne, revarsă peste oameni harul Duhului Sfânt ca ei să cunoască iubirea Ta. Încălzeşte inimile abătute ale oamenilor ca ei să Te slăvească în bucurie uitând întristările pământului.

Mângâietorule bunule, cu lacrimi Te rog: mângâie inimile întristate ale oamenilor. Dă noroadelor să audă dulcele Tău glas: „Iertate sunt păcatele voastre”. Da, Doamne, stă în puterea Ta să faci minuni şi nu e minune mai mare decât a-i iubi pe păcătoşi în căderea lor. Să iubeşti un sfânt e uşor, căci el este vrednic de ea. Da, Doamne, ascultă rugăciunea pământului. Toate noroadele sunt întristate; toate sunt abătute în păcat; toate sunt lipsite de harul Tău şi trăiesc în întuneric.

O, noroadelor, să chemăm la Domnul tot pământul şi auzită va fi rugăciunea noastră, pentru că Domnul se bucură de căinţa oamenilor

Cuviosul Siluan Athonitul - "Între iadul deznadejdii și iadul smereniei"

Rugăciunea Celui Care mângâie
 

sursa: nsad.ru



Duhul Sfânt nu umple pur și simplu în mod "mecanic" universul cu Sine, ci El îl animă, în fiecare secundă îi întreține existența, altfel totul s-ar dezintegra și s-ar împrăștia.




Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților si Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Amin
Rugăciunea "Împărate ceresc" se adresează celei de-a treia Persoane a Sfintei Treimi, Duhul Sfânt, Domnul de viață dătătorul, Care de la Tatăl purcede (după cum mărturisim în Simbolul Credinței). Originea și autorul acestei rugăciuni nu sunt cunoscute, însă există motive să credem că își are obârșia aproape de sfârșitul primului mileniu al erei creștine.
"Împărate ceresc" este probabil una dintre cele mai cunoscute rugăciuni, alături de "Tatăl nostru" (Rugăciunea domnească) și de Psalmul 50 al lui David. Face parte din așa-zisele "rugăciuni începătoare", adică acele rugăciuni pe care le auzim la începutul multor slujbe, inclusiv la începutul rugăciunilor noastre obișnuite de dimineață si de seară: "Împărate Ceresc", ”Sfinte Dumnezeule” (de 3 ori), "Prea Sfântă Treime", "Tatăl nostru".
În plus, se obișnuiește să se citească "Împărate Ceresc" pentru a-L chema pe Duhul Sfânt înainte de începerea oricărui lucru. Unul dintre aceste cazuri este rugăciunea din slujbele bisericești. Iar acest lucru, cred, explică includerea rugăciunii "Împărate Ceresc" între rugăciunile începătoare. În sfârșit, această rugăciune este una din stihirile Cinzecimii, iar acest lucru este și motivul pentru care scriu astăzi articolul acesta. Totuși, să privim mai întâi textul rugăciunii.
Ne adresăm Duhului Sfânt ca unui Împărat al cerurilor (a se vedea începutul Rugăciunii Domnești: "Tatăl nostru, care ești în ceruri..."). Această adresare, strict vorbind, nu este specifică celui de-al treilea Ipostas. Astfel, spre exemplu, în vecernia din postul mare, se citește rugăciunea "Împărate ceresc, credința o întărește...", care cel mai probabil face referire la Hristos, dar nu este destul de clar; ne putem gândi, de asemenea, că este adresată Sfintei Treimi.
Urmează apoi apelativul "Mângâietorule" (Παράκλητος în greacă). Astfel L-a numit Mântuitorul pe Duhul Sfânt într-o convorbire cu ucenicii: "Și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul adevărului, pe care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaște; voi Îl cunoașteți că rămâne la voi și în voi va fi!" (Ioan 14, 16-17). Pe lângă sensul evident "cel care mângâie, alină", acest cuvânt poate fi înțeles, de asemenea, în sensul de "mijlocitor", "Dumnezeu", "ocrotitor".
Despre Duhul Sfânt, precum și despre Dumnezeu "în general", vorbim de omniprezență "Care pretutindenea ești". Expresia care urmează, "toate le plinești", pe drept cuvânt poate încurca. După cum se poate observa, în acest caz, nu este vorba despre împlinirea rugăciunilor și dorințelor noastre, ci tot cam la fel - despre omniprezența Dumnezeirii: "pe toate le plinești" înseamnă "pe toate le umpli cu Tine". Cu toate acestea, aici se poate vedea ceva și mai mult: Duhul Sfânt nu umple pur și simplu în mod "mecanic" universul cu Sine, ci El îl animă, în fiecare secundă îi întreține existența, altfel totul s-ar dezintegra și s-ar împrăștia.
Mai există în această rugăciune o expresie pe care, după cum vă puteți imagina, mulți o înțeleg greșit: "Vistierul bunătăților" nu înseamnă nicidecum că Duhul Sfânt este un fel de comoară pentru oamenii buni. Nu, Duhul de viață făcător este vistieria celor bune, fericite, izvorul și rezervorul a tot binele și al curăției.
În continuare Îl numim pe Duhul Sfânt ”Dătător de viață”. Aici este necesar să amintim o altă cântare pe care o auzim adesea la priveghere: "Prin Duhul Sfânt tot sufletul viază și întru curăție se înalță..."
Toate aceste cuvinte și expresii despre care am vorbit până acum sunt apelative folosite în aproximativ două treimi din rugăciune. Urmează apoi partea de cerere. Ce Îi cerem lui Dumnezeu Duhul Sfânt? Îi cerem ”să vină și să se sălășluiască întru noi". Acest lucru poate fi înțeles în două moduri (iar o înțelegere nu o exclude pe cealaltă): fie ne dorim ca fiecare dintre noi să devenim casă a Duhului Sfânt, biserică a lui Dumnezeu, fie ca (cf. In 1, 14) Duhul Sfânt să se sălășluiască printre noi, între noi, unindu-ne într-Unul Trupul lui Hristos.
Cerem apoi ca Duhul Sfânt, sălășluit în noi, să ne curețe de toată întinăciunea, adică de patimă, de păcat și pentru ca El, Bunul să ne mântuiască sufletele, adică să ne izbăvească de puterea lumii, a diavolului, ba încă și de patimile noastre, și ca El să ne dăruiască Împărăția Cerurilor, propria Sa Împărăție (a se vedea începutul rugăciunii).
După cum am menționat mai sus, rugăciunea "Împărate Ceresc" este componentă a slujbei Cinzecimii (Ziua Sfintei Treimi). Amintim că această rugăciune nu se citește în perioada dintre Paști și Rusalii: în perioada pascală ea este înlocuită cu citirea (sau cântarea) întreită a Troparului Paștilor, iar de la Înălțare până la Paști nu mai este deloc înlocuită cu nimic, iar această absență semnificativă subliniază încordarea cu care Biserica așteaptă în fiecare an Pogorârea Duhului Sfânt. Și iată că în ziua Cinzecimii, după șapte săptămâni de absență specifică, se aude din nou rugăciunea "Împărate ceresc" cântându-se de multe ori, începând cu Vecernia Mare (penultimele stihiri la stihoavne), iar apoi de două ori la Utrenie (după Psalmul 50 și înainte de Doxologia Mare). Din această zi, "Împărate ceresc" se citește în fiecare zi, până în prima zi de Paște.
(Preot Feodor Liudogovski)
nsad.ru

http://www.icoaneortodoxe.com/bulkup...iz_uglicha.jpg


RUGĂCIUNE CĂTRE PREASFÂNTA TREIME

Preasfântă Treime, Dumnezeule Cel neajuns de înălţimea gândului omenesc, Domnul heruvimilor şi Înfricoşătoarea Privelişte a serafimilor celor întraripaţi cu dumnezeiescul dor, Cel Ce toate le plineşti spre folosul nostru şi ai puterea să opreşti valurile patimilor ce tulbură corabia inimii nostre, caută cu bunătate din înălţimea slavei Tale şi cercetează rănile sufletelor noastre. Focul mâniei Tale celei drepte să nu ne ardă pe noi păcătoşii, care petrecem vremea acestei vieţi pământeşti, neluând aminte la mântuirea noastră, ci râurile milostivirii Tale să nu-şi oprească niciodată curgerea din pricinea rămânerii inimii noastre în împietrire. Am călcat cu nepăsare făgăduinţele făcute la Sfântul Botez şi ne-am făcut asemenea necuvântătoarelor, purtaţi fiind pe cărări necunoscute chiar de viforul gândurilor dobitoceşti. În toată vremea ne-am despărţit cu gândul de vederea iubirii Tale de oameni şi am risipit timpul dăruit pentru lucrarea mântuirii în preocupări deşarte. Căutând mai întâi lucrurile lumeşti înaintea celor duhovniceşti, ne-am lipsit de amândouă, neluând aminte la sfatul rostit prin gura Unuia Născut Fiului Tău: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga vouă”. Cu mintea privind numai spre cele pământeşti, ne-am lipsit de dulceaţa celor duhovniceşti şi tâlharii patimilor au furat şi comoara darului agonisită prin multe nevoinţe. Dar ca Cel Ce primeşti cu milostivire pe cei ce se întorc la Tine şi îi aşezi pe ei la masa cea duhovnicească, cheamă-ne şi pe noi la pocăinţă cu trâmbiţa Duhului, trezindu-ne din somnul patimilor. Fii îndelung răbdător cu noi, cei nemulţumitori şi pururea leneşi în a începe nevoinţa rugăciunii. Pe cei chinuiţi de deznădejdea cea ucigătoare de suflete îi ridică cu milostivirea Ta, risipeşte întristarea din inimile celor ce pătimesc şi nu înţeleg rostul vieţii lor. Pe cei neputincioşi îi întăreşte şi dă umilinţă inimilor celor robite de împietrire. Cu razele înţelepciunii Tale dumnezeieşti cercetează pe păstorii şi învăţătorii noştri şi dă-le lor ca să afle milă înaintea Ta, ca să mijlocească pentru noi iertarea păcatelor şi cele de trebuinţă spre mântuirea tuturor. Laturile Ortodoxiei le întăreşte cu rugăciunile sfinţilor Tăi şi ne dă şi nouă nevrednicilor să căutăm adevărul cel neschimbat. În neputinţa noastră Îţi cerem să ne păzeşti pe noi de toate înşelăciunile păcatelor, ca să-Ţi cântăm cu bucurie: Slavă Ţie, Dumnezu nostru, Cel Ce toate le supui iubirii Tale de oameni, trecând peste nevrednicia noastră !Amin

Vino, Duhule,
întru tot cinstit, atotfăcâtor, atotţiitor, atotcercetă- tor, preaînţelept, preaputernic, întru toate puternic, neschimbător1 ", statornic, nehotărnicit, neînţeles, de neurmat , cu nesfârşită putere, pururea darnic, cu nemărginire bun, a toată lumea împlinitor după fiinţă şi neîncăput de nimeni după putere, viaţa însăşi şi izvorul vieţii, înţelepciunea însăşi şi izvorul înţelepciunii, puterea însăşi şi izvorul puterii, Preabunule şi intru tot îndurate Dumnezeule. Vino, înţelepciunea cea adevărată a tuturor celor ce vor să se mântuiască. Vino, Unule către unul, căci eu unul sunt precum mă vezi. Vino şi Te sălăşluieşte întru mine şi mă curăţeşte de toată năvălirea şi bântuiala potrivnicului.
Bine Te cuvântăm pe Tine, a toate împărate Preabunule, căci de la Tine avem fiinţa, suflarea, cugetarea, darul de a cunoaşte pe Dumnezeu,
adică pe Tine Preasfinte Duhule, pe Tatăl cel fără de început şi pe unul născut Fiul Lui. Bine Te cuvântăm pe Tine, căci de la Tine avem înţelegerea frumuseţii cerului, a drumului soarelui, a rotun- jelii lunii, a bunei podoabe a stelelor, a bunei potriviri dintre toate acestea şi a mişcării de multe feluri. Bine Te cuvântăm pe Tine, căci de la Tine avem înţelegerea schimbării ceasurilor, a prefacerilor vremilor, a primenirilor vânturilor, a mersului anilor. Mulţumim Ţie, căci de la Tine avem nădejdea împărăţiei Cerurilor, a cinstei întocmai cu a îngerilor, a vederii slavei, acum ca în nişte oglinzi şi enigme, dar nu după multă vreme, pe cea desăvârşită şi curată. Mulţumim Ţie, căci Tu ne dai iscusinţa plugăriei, bucatele, meşteşugurile, legile, obiceiurile, virtuţile, purtările bune.
Ce limbă va putea spune, Stăpâne, măririle Tale cele mai presus de cuvânt şi de înţelegere, mari şi minunate? Căci Tu eşti izvorul cel pururea curgător şi nesecat al curăţeniei şi al sfinţeniei; Adâncul covârşitor, nemărginit şi neajuns al înţelepciunii şi al puterii; Noianul nemăsurat şi necuprins al vieţii şi al nemuririi; Comoara nedeşertată şi neîmpuţinată a cunoaşterii şi a priceperii; Vistieria tuturor, negolită şi necheltuită a bunătăţii şi milostivirii. Tu i-ai insuflat pe proroci, iar ei au vestit mai dinainte cele ce vor să fie şi întruparea Celui unul născut au propovăduit. Tu, către Măria cea cu daruri dăruită venind, cea hotărâtă mai înainte de veci să fie Maică a lui Dumnezeu, cea aleasă din toate neamurile, ca o fără de prihană şi preacurată ai făcut din preasfinţitul pântece al acesteia lăcaş al Cuvântului şi Dumnezeu şi împreună cu Dânsul ai săvârşit preasfânta Lui unire. Tu împreună cu Hristos Cuvântul ai fost, ca Cel de o fire cu Dânsul şi de o fiinţă şi împreună cu El ai făcut dumnezeieştile semne cele minunate. Iar după ce S-a suit El la ceruri şi a stat la dreapta Tatălui în chip nedespărţit, ca un Dumnezeu ai venit la sfinţii Lui ucenici şi apostoli în chip de limbi de foc şi i-ai umplut de cuvânt, de înţelepciune şi de îndrăzneală şi i-ai făcut puternici intru semen”

Deci Ţie mă rog, la Tine cad, Ţie mă închin, apleacă-Te spre mine, robul Tău şi cu bunătate cer- cetează-mă pe mine şi scoate-mă din adâncul gre- şalelor celor de voie şi celor neştiute. Curăţeşte-mă de toată spurcăciunea trupului şi a duhului. Sfin- ţeşte-mă, înţelepţeşte-mâ, dă-mi pricepere spre toată cunoştinţa cea mântuitoare, povăţuieşte-mă, aratâ-mâ viteaz şi neînduplecat de patimi, mai tare ca toată puterea cea potrivnică. Suflă întru mine blândeţe, îndelungă-răbdare. adevăr, dreptate , tăcere şi temelia tuturor faptelor bune, înfrânarea. Fă-mă biserică vrednică slavei Tale. Stăpânitor intru mine să fii Tu, păzitor şi dătător de toate darurile Tale cele bogate. Şi Ţie, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, după datorie laudă îţi aducem, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

( preluata din Rugăciunile Sfinţilor Părinţi publicate de Cuviosul Nicodim Aghioritul în APANTHISMA (Constantinopol, 1799), traduse în româneşte la Mănăstirea Neamţul (1827)

RUGĂCIUNE CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS

https://lh5.googleusercontent.com/-c...8943_1__1_.jpg

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajută-mi mie. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, sădeşte frica Ta în inima mea. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, „pătrunde cu frica Ta cărnurile mele". Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul Tău. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, fe- reşte-mă de toată bântuiala cea vicleană a potrivnicului. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, acoperă-mă de întunecarea vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi care-mi fac rău. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, goneşte gândurile cele viclene, urâte, hulitoare şi cârtirile din ticălosul şi sărmanul meu suflet. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, goneşte de la mine pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul văzut şi nevăzut Doamne Iisuse Hristoase, fă cu mine ceea ce îmi este de folos. Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, ajută-mi mie. Iisuse, Numele cel mântuitor, mântuieşte-mă. Iisuse, Mântuirea mea, întâreşte-mă întru frica Ta. Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, curăţeşte-mă de toată necură- ţia şi fărădelegea. Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, înva- ţă-mă să fac voia Ta cea sfântă şi să păzesc poruncile Tale. Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, păzeşte-mă de limba mea. Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui viu, păzeşte-mă în ziua şi în noaptea aceasta fără de păcat fără de sminteală şi nesupărat de toată bân- tuiala rea a urătorului de bine şi a stricătorului de suflet diavol. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, slobozeşte-mă de toate patimile.
Doamne Iisuse Hristoase, izbăveşte-mă de ne- cunoştinţă şi de uitare. Doamne Iisuse Hristoase,fereşte-mă de toată ispita şi pripeala ' . Doamne Iisuse Hristoase, dă-mi suspin neîncetat, umilinţă şi aducere-aminte de moarte. Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, deschide cehii inimii mele ca să văd folosul rugăciunii şi al citirii, lisuse, Fiul lui Dumnezeu, învaţă-mă cum se cade să mă rog şi să chem numele Tău cel sfânt,Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, şi Dumnezeule preadulce, Cel ce pentru mine cu trupul cruce şi moarte ai răbdat cum ştii şi cum voieşti miluieşte-mă pe mine păcătosul şi nevrednicul rob al Tău. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeule, Mântuitorul meu, Dulceaţa cea negrăită. Numele cel mântuitor, dăruieşte-mi mie, nevrednicul rob al Tău, umilinţă şi luminare a inimii, pentru ca, luminat fiind, să vărs cu desfătare lacrimi întru rugăciune curată, pentru ca prin puţine lacrimi să ştergi zapisul cel mare al păcatelor mele şi prin puţină suspinare să stingi focul arzător. Căci de îmi vei da să plâng aici. Stăpâne, mă voi izbăvi de acel foc nestins.
Ştiu, cu adevărat ştiu, îndelung-răbdătorule Doamne, că în fiecare zi şi ceas Te întărât şi Te mânii peste măsură. Dar bunătatea şi îndelungă răbdarea Ta să biruiască răutatea şi amărăciunea mea. Căci dacă maica, deşi copilul său e neascultător, nu poate să-1 părăsească, învinsă de milostivirile sale, cu cât mai vârtos bunătatea Ta, mişcată de nemărginitele Tale îndurări, va birui răutatea mea. Aşa, Dumnezeule al milei şi al îndurărilor, izbăveşte-mâ de urzelile cele viclene ale spurcatului şi cumplitului războinic care în fiecare ceas ţine şi necăjeşte sufletul meu în gânduri rele şi urâte . Puterea Ta cea negrăită, Hristoase, care a certat valurile mării, să - l certe pe el şi nelucrător sâ-l facă şi departe de la mine, robul Tău, să-1 arunce, căci în fiecare zi îşi înnoieşte asupra mea mă- iestriile lui şi se sârguieşte să stăpânească cugetul meu cel slab şi să mă despartă de Tine şi de dum- nezeieştile Tale porunci. Ci trimite degrabă, Stăpâne mult milostive, ajutorul tău şi goneşte de la mine, netrebnicul robul Tău, pe balaurul cel mare, împreună cu toate gândurile lui cele viclene şi spurcate, pentru ca să Te laud curat şi să Te slăvesc pe tine, împreună cu Cel fără de început al tău Părinte şi cu de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(Preluate din Rugăciunile Sfinţilor Părinţi
publicate de Cuviosul Nicodim Aghioritul în APANTHISMA (Constantinopol, 1799), tradus e în româneşte la Mănăstirea Neamţul (1827).

RUGĂCIUNE CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS CÂND NE VIN GÂNDURI URÂTE A SFÂNTULUI SIMEON DIN MUNTELE MINUNAT

https://lh5.googleusercontent.com/-1...0-no/81405.jpg

Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Cuvântul lui Dumnezeu Cel fără de moarte, Meşterul şi Cârmuitorul acestei firi uriaşe, Fiul unul născut, care fără de ani din Tatăl ai strălucit şi acelaşi din Sfânta Fecioară în chip negrăit ai ieşit şi Te-ai întrupat neschimbat şi neamestecat precum doar Tu ştii, ca să izbăveşti pe cei pe care i-ai zidit, din robia vrăjmaşului. Cel ce de Tatăl nu Te-ai despărţit şi împreună cu noi, netrebnicii robii Tăi, ai petrecut Lumina nepătimirii. gonitorul întunericului necunoştinţei, strălucirea sufletelor treze, bucuria întregii lumi a dreptmări- torilor, desfătarea ingerilor şi a sufletelor, Cel ce cu totul eşti frumuseţe fără saţiu, Cel întru tot iubit, întru tot poftă şi dorire, pază covârşitoare a minţii celor cu adevărat întăriţi întru Tine, Cel din fire bun, îndurat şi milostiv.

Goneşte de la mine, ticălosul, gândurile care mă supără, căci ştii, Cunoscătorule de inimi, Cel ce vezi cele ascunse ale inimii mele, că sunt fără de voia mea. Iartă-mi-le, Stăpâne al tuturor, şi să nu-mi fie socotite mie intru păcat Ci milostiv fă- cându-Te mie, trimite-mi darul Tău de la scaunul cel sfânt al slavei Tale şi acoperă neputinţa mea, netrebnicul rob al Tău. „Inţelepţeşte-mă şi mă voi învăţa poruncile Tale" şi voi fi viu. Vindecă rănile sufletului meu şi luminează ochii cugetului meu ca să înţeleg de-a pururea, Doamne, ieonomia Ta făcută întru mine. Căci a înnebunit cugetul meu, aşadar ce-Ţi voi zice Ţie, mai înainte Cunoscăto- rule, care „cerci inimile şi rărunchii" . Tu ştii că „însetează de Tine inima mea ca un pământ us- cat". Aşadar, trimite darul Tău, Doamne, ca să vie şi să sature foamea mea şi să adape setea mea. Căci de Tine doresc şi însetez, Lumina adevărului, Dătătorul mântuirii. Deci, varsă, Doamne, o picătură a milei Tale, ca să se aprindă ca o văpaie în inima mea şi să mistuie mărăcinii şi ciulinii ei, adică gândurile cele rele, şi sâ se facă mintea mea ca un rob, numai pe Tine să Te dorească şi să Te caute,Mântuitorul lumii. Izbăveşte-mă, Doamne, de toţi nevăzuţii vrăjmaşi cei ce vânează sufletul meu şi îmi dăruieşte ca fără de păcat şi în pace să săvârşesc cealaltă vreme, în petrecere curată, în viaţă bine plăcută, în răbdare neînvăluită şi după mulţimea îndurărilor Tale, dă-mi iertare greşelilor mele din fiecare zi.
Aşa, Stăpâne singur bunule, ascultă rugăciunea mea şi împlineşte cererile inimii mele, ca să mă fac biserică a Darului Tău, pentru ca, locuind el în mine, să-mi strângă cugetul ca un frâu, ca nu cumva, rătăcind, să-Ţi greşesc Ţie şi să fiu scos afară din lumina Ta. Că Ţie se cade a ne milui şi a ne mântui pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă şi mulţumită şi închinăciune înălţăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh , acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

RUGĂCIUNE CĂTRE PREASFÂNTA ŞI CEA DE O FIINŢĂ TREIME
A LUI IOAN DIACONUL, CARE A FOST FRATE AL LUI MARCU, MITROPOLITUL EFESULUI, ŞI NOMOFILAX AL MARII BISERICI

http://ortodoxieardeal.files.wordpre...f-treime-2.jpg

Cela ce Te proslăveşti întru închinata Treime , Părinte , Fiule ş i Duhule Sfinte , Firea cea fericită, Fiinţa cea mai presus de fiinţă . Bunătate a ce a ne măsurată , Vistieria bunătăţilo r ce a nedeşertată , Adâncul milostivirii cel nemărginit , Noianul iubirii de oameni cel nepovestit Treimea cea Preasfântă
şi începătoare de viaţă , Care numai din bunătate ai adus dintru nefiinţă întru fiinţă toată zidirea cea mai presus de lume şi cea din lume şi porţi grijă şi o ţii , Care ai izbăvit lumea de înşelăciune cu bunăvoinţă a lui Dumnezeu-Tatăl şi cu însăşi lucrarea Cuvântului şi cu venirea Duhului Sfânt
şi firea noastră de păcat o ai izbăvit.
T u m ă luminează , Dumnezeule Cel mai presus de lumină . Tu m ă sfinţeşte , Domnul Cel mai sus de sfinţenie. Tu mă curăţeşte, Cel unul curat şi nestricăcios. îmbunătăţeşte-mă, Dumnezeule Cel în trei ipostasuri, Cel unul bun şi mai presus de bunătate. indumnezeieşte-mă pe mine cu Darul Tău prin împărtăşire", Cel unul adevărat Dumnezeu. întăreşte-mâ, Cel tare, înviază-mă Cel viu şi fără de moarte, înţelepţeşte-mă, Cel preaînţelept, întrari- pează-mă spre dumnezeiasca dorinţă a dragostei Tale, cu Tine mă împrieteneşte, Dumnezeul Cel mai presus de fiinţă, mai presus de viaţă şi mai presus de lumină, şi nu mă înstrăina de bunătatea Ta pentru nevrednicia mea.
Mulţumesc Ţie, Stăpâne Dumnezeule atotputernice, că dintru nefiinţă întru fiinţă m-ai adus pe mine. că m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta. Căci „minunată s-a făcut cunoştinţa Ta dintru mine"45 , pentru că după chipul Tău şi după asemănare m-ai făcut, buna credinţă mi-ai dăruit, cu Tainele Bisericii m-ai sfinţit, şi din tinereţe mă hrăneşti cu toate bunătăţile Tale, Cel ce „deschizi mâna Ta şi umpli toată vietatea de bunăvoinţă'"0. Că Tu eşti Dumnezeu şi izvor al bunătăţilor, începutul şi sfârşitul a toate. Tu, Doamne, eşti şi stăpân al sufletelor şi al trupurilor noastre, al vieţii şi al morţii şi suflarea tuturor este în mâna Ta. Bucuri făcând bine şi înţelepţeşte sfătuind. Usturând, mâhneşti ca un înţelept Doctor, dar vindeci ca un Iconom minunat. Pedepseşti părinteşte şi mângâi iarăşi cu blândeţe, ridicând lenevirea noastră. Slavă înţelepciunii Tale celei multe. Slavă proniei şi puterii Tale celei negrăite. Slavă iubirii Tale de oameni celei nemărginite. Izbăveşte-ne pe noi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi. Mântuieşte-ne pe noi de toată ispita. întinde mână bună, ajutătoare, tare, care să ne scoată pe noi din apele cele adânci, din valurile mari'7 ale lumii, din fundul deznădăjduirii celei cumplite. Ocârmuieşte viaţa noastră, Cel ce eşti Iconomul cel mare şi Povăţuitorul cel minunat Facă-se voia Ta, preabunule, şi peste noi, precum în cer, aşa şi pe pământ Mângâie inima mea cu dulceaţa Ta cea nespusă, Cel ce eşti bucuria cea minunată a îngerilor. Uşurează sufletului meu înţelegerea bucuriei şi a desfătării Tale celei veşnice ce va să fie. învredniceşte-mă şi acum şi după viaţa aceasta să fiu impreună cu Tine, Domnul şi Dumnezeul meu, ca să văd bogăţia bunătăţii Tale şi să dobândesc împărăţia Ta, să mă umplu de bunătăţile Tale şi să privesc faţa Ta totdeauna.
Aşa, împărate sfinte, Dumnezeule Preabunule, Cel în trei ipostasuri, Făcătorul meu şi Ziditorul a toate, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale sfinţilor îngeri celor cu chip dumnezeiesc şi ale tuturor sfinţilor celor din veac. Căci Tu eşti începutul şi izvorul „a tot darul cel desăvârşit şi a toată darea cea bună"", Mintea cea fără de început, Părintele Luminilor. Şi Tu eşti Cuvântul cel iubitor de oameni, Domnul lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai izbăvit lumea şi neamul omenesc de vrăjmăşia potrivnicului. Şi Tu eşti Dumnezeul cel mângâietor, Duhul cel Sfânt, de la Care toată darea bunătăţilor izvorăşte la toată zidirea.Deci Tie, unuia Dumnezeu cel laudat in trei închinate ipostasuri, slavă şi mulţumită şi închinăciune înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunile Sfinţilor Părinţi publicate de Cuviosul Nicodim Aghioritul în APANTHISMA (Constantinopol, 1799), traduse în româneşte la Mănăstirea Neamţul (1827),

https://lh3.googleusercontent.com/-D...105ab5dc38.jpg


RUGACIUNE PUTERNICA PENTRU CEI AFLATI IN SUFERINTA !

https://lh6.googleusercontent.com/-v...36a46bd571.jpg

"Preaputernice şi slăvite Doamne Iisuse Hristoase! Tu, Care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi ai primit moarte pe cruce pentru mântuirea noastră! Din adâncul inimii Te rog să primeşti smerita mea nevoinţă şi această mică rugăciune a mea pentru cel încercat de boală!
Mântuieşte-l, Doamne, precum ştii, ca un bun şi iubitor de oameni, şi rânduieşte Tu toate spre folosul său. Că noi neputincioşi suntem şi nu îl putem ajuta dacă nu ne vei lumina cu harul Tău.
De e voia Ta, îl poţi pedepsi precum se cade pentru păcatele sale, tămăduindu-l cu ierburile amare ale durerii, ca un doctor priceput, precum vei vrea.
Dar căzând înaintea Ta Te rog, îndură-te de robul Tău, potoleşte-i fierbinţeala, alină-i suferinţa, ridică-l din patul durerii.
Să îi fie această încercare prin care trece spre îndreptarea vieţii, spre început bun mântuirii şi spre iertarea păcatelor.
Şi dacă îi e de folos să ducă mai departe crucea bolii, fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră. Dăruieşte-i lui răbdare şi linişte, alungând de la el toată frica şi toată deznădejdea, ca să nu fie îngenuncheat de durere şi să cârtească sau să cadă în patima mâniei.
Ajută-l, Iubitorule de oameni, ca văzând el mila Ta să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de pocăinţă şi de mulţumire, ca să se învrednicească să audă glasul Tău cel sfânt: „Iertate îţi sunt păcatele!” Amin.

Va doresc multa sanatate dragi prieteni.
Bunul Dumnezeu si Maicuta Domnului sa va ocroteasca.
Doamne ajuta!

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru Care locuieşti întru Lu-mina Cea nepătrunsă, şi eşti Strălucire Slavei Tatălui şi Chip al Ipostasulul Său! Pentru că a venit plinirea vremii, Tu, pentru mila cea nespusă faţă de neamul omenesc cel căzut, Te-ai micşorat, chip de rob luând, Te-ai smerit pe Sine, ascultător fiind chiar până la moarte. Totuşi, înainte de Cruce şi de patima cea de bună voie, în muntele Taborului, Te-ai schimbat la Faţă, întru Slava Ta Dumnezeiască, înaintea sfinţilor Tăi ucenici şi Apostoli, ca atunci, când Te vor vedea răstignit şi dat morţii, să priceapă că patima este de bună voie şi Dumnezeiască. Învredniceşte-ne şi pe noi pe toţi să prăznuim Preacurata Schimbare la Faţă cu inimă curată şi cu minte neîn-tinată, să urcăm în muntele Tău cel Sfânt, în sălaşul Sfintei Slavei Tale, unde este glasul curat al celor ce prăznuiesc, glasul nespusei bucurii, ca acolo, împreună cu Sfinţii, Faţă către faţă, să vedem Slava Ta, în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale şi să preaslăvim Preasfânt Numele Tău, îm-preună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţă Făcătorul Tău Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
http://www.icoaneortodoxe.com/bulkup...schimbarea.jpg

http://www.icoaneortodoxe.com/bulkup...popa-ro-01.jpg


SCHIMBAREA LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

TROPAR
Schimbatu-Te-ai la faţă Stăpâne, Cel Ce eşti Lumină negrăită,
Şi frumuseţea chipului dumnezeiesc au văzut-o ucenicii după putinţă,
Străluceşte, Hristoase, şi chipul sufletului meu celui întunecat,
Ca să văd slava Ta, zugrăvind în inimă chipul muntelui minunat.

http://www.icoaneortodoxe.com/bulkup...cio-londra.jpg


http://www.icoaneortodoxe.com/bulkup...rea-lafata.jpg

https://lh6.googleusercontent.com/-5...+Trie+Vine.jpg

Prea sfinte Iisuse Hristoase ,Fiu al Preacuratei Fecioare Maria si al Dumnezeului Atotputernic si vesnic in genunchi ma inchin Tie si Iti multumesc pentru tot ce –ai facut,ce faci si ce vei face pentru mine umilul Tau servitor.
Iti multumesc Doamne,ca mi-ai ascultat rugile si nu m-ai lasat la vremuri de restriste sa ratacesc in intuneric fara ajutor si fara speranta si ca, in ciuda multelor mele pacate , m-ai primit in inima Ta si m-ai inconjurat cu caldura dragostei Tale.
Doamne Iisuse Hristoase,ajuta-ma sa nu mai gresesc,da intelepciune mintii
Mele ca din toate lucrurile cite sunt,sa le aleaga pe cele mai bune,care Tie iti sunt placute . Ajuta-ma sa fiu bun si milostiv si iertator cu semenul meu,da-mi rabdare si intelegere si fa ca in inima mea sa nu incapa indoiala,sa nu cunosc ce-i ura,vrajmasia sau invidia.
Da-mi sanatate ca sa pot munci pentru cei bolnavi,da-mi bogatie ca sa pot ajuta pe cel ce n-are si da-mi intelepciune ca si eu ,la rindul meu sa pot sa-l sfatuiesc de bine pe cel care va avea nevoie de sfatul meu.
Nu ma lasa,Sfinte Doamne,sa ma abat de la calea credintei in Tine,inlatura din drumul meu ispitele si pe cei rauvoitori.
Fa sa nu ma indoiesc niciodata de puterea mea care e de la Tine si sa folosesc aceasta putere numai spre binele meu si al semenilor mei.Intareste-ma si da-mi minte,pentru ca prin mine sa se faca voia Ta si sa-ti urmez pacea si litera cu litera poruncile.
Miluieste-ma si lumineaza-ma,Doamne , da inimii mele pacea si bucuria,pentru ca in ultima clipa a vietii mele sa plec cu seninatate din lumea paminteana si sa ma inalt la Tine.
Ocroteste-ma si binecuvinteaza munca mea,casa mea si pe toti ai mei,intareste-ne in credinta noastra si da-ne numai ginduri bune ,pace in suflete,belsug sanatate si armonie.
Ajuta-I si pe cei saraci in credinta sa gaseasca drumul spre Tine,pentru ca astfel sa Te proslaveasca si sa se bucure de binecuvintarea Ta. Iti multumesc, Doamne Iisuse Hristoase,ca mi-ai ascultat ruga. Amin.

https://lh5.googleusercontent.com/-W...no/1587125.jpg

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma, ca spre Tine a nadajduit sufletul meu. Si in umbra aripilor Tale voi nadajdui, pana ce va trece faradelegea. Striga-voi catre Dumnezeul Cel Preainalt, Dumnezeul Cel ce a facut bine mie. Trimitu-s-a din cer si m-a mantuit, dat-a spre ocara pe cei ce ma calca pe mine. Trimis-a Dumnezeu mila Sa si adevarul Sau si a izbavit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat. Fii oamenilor, dintii lor - arme si sageti, si limba lor sabie ascutita. Inalta-Te peste ceruri, Dumnezeule, si peste tot pamantul slava Ta. Cursa au gatit sub picioarele mele si au impilat sufletul meu. Sapat-au inaintea mea fetei mele groapa si au cazut intr-insa. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Canta-voi si voi lauda intru Slava mea. Desteapta-te, Slava mea! Desteapta-te, psaltire si alauta! Destepta-ma-voi dimineata. Marturisi-ma-voi Tie intru noroade, Doamne, canta-voi Tie intru neamuri, Ca s-a marit pana la ceruri mila Ta, si pana la nori adevarul Tau. Inalta-te peste ceruri, Dumnezeule, si peste tot pamantul slava Ta!

Iartă-mă, Doamne, că mult Te-am supărat!
 

Binecuvântările si saluturile Părintelui Paisie

http://www.librariasophia.ro/img/poz...anse_color.jpg

Slăvit să fie Dumnezeu pentru toate!
Dumnezeu si Măicuta Lui să ne binecuvânteze pe toti!
Dumnezeu să-i ierte pe toti, si pe cei vii, si pe cei morti!
Vă doresc tuturor un coltisor de rai. Amin!
Dumnezeu să vă dăruiască un coltisor de rai!
Să ne întâlnim la usa raiului!
Să ne vedem cu totii la usa raiului!
Mergeti sănătosi si să ne vedem la usa raiului!
Drum bun! Să ne vedem la usa raiului!
Să ne vedem la a doua Înviere.

Rugăciuni ale Părintelui Paisie

http://bp1.blogger.com/_IZMECL8d2LE/...us+HRistos.JPG

Domnul Dumnezeu, Preamilostivul, să vă binecuvânteze. Domnul să vă ajute, Domnul să vă miluiască, Domnul să vă păzească de tot răul, Domnul să vă umple de bucurie duhovnicească, Domnul, ca un bun si iubitor de oameni, să vă ierte de păcate si în ceruri cu dreptii să vă primească. Binecuvântează, Doamne, pe robii tăi acestia, si rugăciunea lor, si dragostea lor, si credinta lor, si bucuria lor, si smerenia lor, si răbdarea lor. Binecuvântează, Doamne, osteneala lor, si căsuta lor, si pâinea lor, si copiii lor, si viata lor, si sfârsit bun le dăruieste, iar dincolo un coltisor de rai le dăruieste, că binecuvântat esti în veci. Amin!
Inimă curată zideste întru mine, Dumnezeule, si duh drept înnoieste întru cele dinlăuntru ale mele! Nu mă lepăda pe mine de la fata Ta si Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine!
Domnului Dumnezeu să ne închinăm si numai Lui să-I slujim.
Iartă-mă, Doamne, că mult Te-am supărat! Măicuta Domnului, nu mă lăsa, că nu mai am nici o putere! Încotro s-apuc si unde să mă duc? Te astept, Iisuse bun, Te astept aici, plângând în drum!...
Doamne, dă să-mi văd păcatele mele si să nu osândesc pe fratele meu...
"Doamne ajută!", această rugăciune ne ajută la toate faptele cele bune.
Fă, Doamne, cu mine ce vrei, numai în iad să nu mă dai, că sunt tare păcătos si mi-i frică să nu cad cu cei păcătosi în iad!
Izbăveste-mă, Doamne, de muncile de veci si nu mă lipsi de binele Tău cel ceresc.
Doamne, nu cer să-mi răsplătesti aici, ci dincolo!

http://www.razbointrucuvant.ro/wp-co...cu_candela.jpg

Rugaciune puternica

Mai întâi adu-Ţi aminte Doamne, de soborniceasca şi apostoleasca Ta biserică, pe care ai agonisit-o cu scump Sângele Tău. Înnoieşte-o, întăreşte-o, răspândeşte-o, înmulţeşte-o, împac-o şi o păzeşte nebiruită de porţile iadului în veci, iar dezbinările ei, le potoleşte.

Îţi mulţumim Doamne, pentru toate binefacerile Tale pe care ni le-ai făcut şi ni le faci nouă.

Îţi mulţumim Doamne, pentru toate suferinţele şi patimile Tale şi pentru tot ce ai lucrat pentru mântuirea noastră.

Îţi mulţumim Doamne, pentru toate bunătăţile pe care ni le-ai dat nouă şi pentru că nu ne-ai pierdut cu fărădelegile noastre.

Iartă Doamne, păcatele şi greşelile fraţilor şi surorilor pe care îi pomenim în rugăciunile noastre.

Iartă Doamne, păcatele şi greşelile fraţilor şi surorilor care mă pomenesc în rugăciunile lor.

Ascultă Doamne, smeritele noastre rugăciuni, a celor ce cerem milostivirii Tale, ce ştii că ne sunt de folos şi trebuinţă sufletului şi trupului şi dăruieşte robilor Tăi (se pomenesc viii) iertarea păcatelor şi izbăvirea de vrăjmaşii cei văzuţi şi cei nevăzuţi. Măreşte credinţa, nădejdea şi dragostea în sufletele noastre, primeşte-ne întru pocăinţă şi revarsă peste toţi harul Tău.

Trimite Doamne, pe sfinţii Tăi îngeri, să ne înveţe a lucra cu stăruinţă orice faptă bună, pentru a ne păzi de tot păcatul şi sminteala, pentru a ne ţine pe toţi uniţi în legătura păcii, a dragostei şi a ascultării de sfânta noastră biserică şi de conducătorii ei cei duhovniceşti, care se ostenesc a ne arăta căile Tale.

Scrie Doamne şi numele noastre în Cartea Vieţii şi ne fereşte de ceasul încercărilor. Ajută-ne Doamne să sfârşim cu bine viaţa aceasta, dăruindu-ne sfârşit uşor şi fără dureri şi îngeri milostivi care să ne întărească şi să călătorească cu noi în Împărăţia Ta.

Apără şi păzeşte Doamne, pe părinţii noştri cei duhovnici şi duhovniceşti, pe părintele nostru patriarh, pe episcopii noştri, pe misionarii creştini care se ostenesc în propovăduirea Evangheliei, pe călugări şi călugăriţe, pe pustnici din peşteri şi din crăpăturile pământului şi pe tot clerul bisericii Tale, creştin ortodoxe.

Adu-Ţi aminte Doamne de toţi cei ce sunt bolnavi, de toţi cei din închisori, de cei călători, de văduve şi orfani, de bătrâni şi copii, de toţi care sunt în suferinţă şi necazuri, în lipsă şi dureri şi-i miluieşte pe ei după mare mila Ta.

Iartă Doamne pe toţi vrăjmaşii şi clevetitorii noştri, smereşte-i pe ei ca să cunoască că Tu eşti apărătorul nostru şi ne fereşte de răutatea lor.

Iartă Doamne păcatele părinţilor care ne-au născut, a naşilor ce ne-au botezat, a învăţătorilor ce ne-au învăţat carte, bunicilor şi la toţi miluitorii, ajutătorii, găzduitorii şi binefăcătorii noştri, la tot neamul cel creştinesc, căruia îi trebuie mila şi ajutorul Tău şi la cei vii şi la cei adormiţi.

Iartă-i Doamne pe toţi prietenii cu care am călătorit pe acest pământ, cu care am făcut serviciu şi pe cei cu care am fost la petreceri şi s-au smintit pentru mine şi pe cei vii şi pe cei adormiţi.

Iartă-i Doamne pe toţi cei adormiţi din neamurile noastre: părinţii, fraţii, surorile, bunicii, moşii şi strămoşii noştri, cu tot neamul cel adormit (se pomenesc morţii) şi-i aşază pe dânşii în locul de odihnă, unde cercetează lumina feţei Tale, că spre Tine nădejdea şi-au pus, spre Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru.

Iartă Doamne şi sufletele cele botezate în numele Tău, Preasfântă Treime, pe care le-a apucat moartea nepregătite şi se află în iad şi n-au fost vrăjmaşi ai Tăi, iar aici nu au pe nimeni ca să se roage pentru ei, miluieşte-i Doamne, după mare mila Ta.

Miluieşte-mă Doamne, mântuieşte-mă şi-mi iartă tot ceea ce eu ca un om neputincios am greşit Ţie şi m-am smintit şi nebuneşte m-am depărtat de la calea mântuirii, iar prin deşertăciunea minţii mele m-am abătut ca un netrebnic către fapte necuvioase. Rogu-Te dar, întoarce-mă iarăşi pe calea mântuirii, prin dumnezeiasca Ta purtare de grijă.

*Această rugăciune este foarte folositoare deoarece conţine toate cererile necesare atât pentru sufletul şi trupul nostru, cât şi pentru al vrăjmaşilor şi binefăcătorilor noştri. Este recomandat a se citi zilnic.

RUGĂCIUNE PENTRU ÎMPĂCARE, ÎNŢELEGERE ŞI ÎNMULŢIREA DRAGOSTEI


Stăpâne, Iubitorule de oameni, Împăratul veacurilor şi dătătorul bunătăţilor, Care ai stricat peretele cel din mijloc al vrajbei şi ai dat pace neamului omenesc, miluieşte, Doamne, pe cei ce ne urăsc, ne pizmuiesc şi ne ocărăsc; aşijderea şi pe cei ce ne grăiesc de rău. Ca nu cumva vreunul din ei să pătimească ceva rău pentru noi, păcătoşii, nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie.
Doamne, Dumnezeul nostru, caută dintru înălţime ca un Bun asupra inimilor noastre, ce sunt lipsite de dragoste şi de unire şi sunt îmboldite de spinii urii şi ai altor păcate. O picătură din harul Sfântului Tău Duh coborând peste Dânsele, rourează-le bogat, ca să aducă roade bune şi din dragostea cea către Tine să sporească în fapte bune şi să petreacă în dragoste şi unire.

Aşa, Doamne, înmulţind dragostea în inimile noastre, păzeşte-ne de tot răul şi de asuprirea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, de sabie, de năvălirea altor neamuri asupra noastră, de războiul cel dintre noi şi totdeauna ne ajută să ne iubim unii pe altii şi să facem tot binele, spre a ne învrednici de bunătăţile Tale cele cereşti. Amin.

RUGĂCIUNE PENTRU MÂNTUIRE

Dumnezeul meu, cred în Tine, dar mă rog Ţie, întăreşte credinţa mea. Te iubesc, dar sporeşte dragostea mea. Mă pocăiesc, dar fă să prisosească a mea căinţă. Te slăvesc ca pe întâiul meu început. Te doresc ca pe cea mai de căpetenie dorinţă a mea. Iţi mulţumesc ca binefăcătorului meu celui veşnic. Te chem ca pe puternicul meu apărător.
Dumnezeul meu, binevoieşte a ma povăţui prin înţelepciunea Ta, a mă călăuzi prin dreptatea Ta, a mă mângâia prin milostivirea Ta,a mă apăra cu puterea Ta.
Îţi închin, o Dumnezeule, gândurile mele, faptele mele, suferinţele mele, ca în viitor să mă gândesc la Tine, să grăiesc de Tine, să lucrez după voia Ta, să sufăr pentru Tine. Doamne, eu voiesc ceea ce voieşti Tu, pentru ca Tu voieşti să mă supun voiei Tale şi făgăduiesc să fac tot ce voieşti Tu. Te rog cu umilinţă, luminează mintea mea, oţeleste-mi voia, curăţeste-mi trupul şi-mi sfinţeşte sufletul.
Dumnezeule prea bun, ajută-mă să mă curăţesc de greşalele trecute, să biruiesc ispitele viitoare. Umple inima mea de dragoste pentru bunătatea Ta, de ură pentru greşalele mele, de râvna pentru binele apropelui şi de defăimare pentru deşertaciunile lumii. Fă-mă să fiu supus mai marilor mei, cu dragoste către cei mai mici, credincios prietenilor şi iertător vrăjmaşilor mei. Vino, Atotputernice, într-ajutorul meu ca să biruiesc cele 7 păcate de căpetenie, care sunt pricina tuturor păcatelor. Să biruiesc adică: mândria prin smerenie creştinească, iubirea de argint prin milostenie, pisma prin dragoste şi bucurie pentru binele aproapelui, desfrânarea prin înfrânare şi curăţie, lăcomia prin cumpătare, mânia prin răbdare şi lenea prin bărbăţie creştinească. Aşişderea să biruiesc şi toate celelalte patimi şi păcate ce izvorăsc din acestea. Şi-mi dă virtuţile creştineşti: credinţa, nădejdea şi dragostea.
Dumnezeul meu, fă-mă înţelept în lucrările mele, curajos în primejdii, răbdător în nenorociri şi smerit în norociri. Nu mă lăsa să uit vreodată de a fi cu luare aminte la rugăciuni şi în biserică, cumpătat la masă, repede la împlinirea datoriilor şi statornic în hotărâri.Doamne, insuflă-mi grija să am totdeauna conştiinţa dreaptă, înfăţişare cuviincioasă, vorbire folositoare şi purtare în bună-rânduială. Dă-mi harul Tău, ca să mă deprind a-mi stăpâni totdeauna patimile, a mă învrednici de darurile Tale, a păzi legea Ta şi a merita mântuirea.
Dumnezeul meu, fă să cunosc cât de mici sunt bunătăţile pământeşti şi cât de mari sunt cele cereşti, cât de scurt este timpul acestei vieţi şi cât de nemărginită este veşnicia. Ajută-mi să fiu totdeauna gata de moarte şi să nu mă cutremur de judecata Ta, să scap de muncile de veci şi să dobândesc raiul prin Iisus Hristos, Domnul nostru.Amin.

VINO,DOAMNE !

https://lh6.googleusercontent.com/-J...tokrator11.jpg

Vino, Doamne, si ajuta-ma sa ma cunosc, sa ma inteleg, sa ma iert. Vino cu iubirea Ta la suprafata mea cea intinata si coboara-ma in Tine spalindu-ma si luminindu-ma. Vino, Doamne, in gindurile mele cele rele si imblinzeste firea mea cea minioasa. Minia mea nu este din launtrul meu. Nerabdarea mea nu e din eternitatea Ta. Sunt murdariile suprafetei.. Inlauntrul meu esti Tu, Doamne, iar Tu nu esti nici minie nici nerabdare. Tu esti viata din mine iar daca eu traiesc Ti-o datorez Tie care esti in mine, in cel mai adinc coltisor din sufletul si trupul meu.

http://parintelecalciu.files.wordpre...r_sf-sofia.jpg

(Icoana lui Iisus Pantocrator din Biserica Sfanta Sofia)

O, dumnezeiască şi necuprinsă dragoste a lui Dumnezeu, o, Părinte ceresc, Cel Ce eşti Bun şi Milostiv, Te-ai uitat spre noi din cer şi ne-ai văzut căzuţi în ghearele demonului, ai văzut cum suntem legaţi în lanţuri de păcate, ai auzit plânsul nostru şi Te-ai milostivit spre lacrimile noastre, Te-ai îndurat de sufletele noastre, Ţi-ai adus aminte că eşti Tată şi că ai fii, Ţi-ai adus aminte că eşti Stăpân şi ai robi, că eşti Dumnezeu şi ai pe pământ oameni rătăciţi şi, ca să ne aduni, ai trimis pe singurul Tău Fiu să ne salveze; şi ca să nu ne înspăimânţi, L-ai îmbrăcat în trup de om şi în veşmânt de călător sărac, iar ca să ne răscumperi din păcat şi să ne întorci la credinţă, L-ai dat pe Fiul Tău în mâinile oamenilor să fie sfâşiat şi omorât în locul nostru! N-a mai rămas nimic nefăcut, din marea Ta iubire de oameni pentru noi. La toată dragostea aceasta mare pe care ne-ai arătat-o, am înţeles că suntem îndatoraţi pe vecii vecilor ca să-Ţi slujim Ţie şi orice faptă am face noi este ca o tinichea ruginită în mijlocul celor mai scumpe bijuterii de aur dăruite nouă de Tine. Nădăjduim şi noi în ajutorul Harului Tău, nădăjduim să ne mântuim şi să-Ţi aducem laude, cinste şi închinăciune aici, în viaţa aceasta, câte zile mai avem şi sus, în ceruri, în vecii vecilor. Amin.
ierod. Visarion Iugulescu

RUGĂCIUNE LA ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI
http://www.icoaneortodoxe.com/bulkup...fantacruce.jpg
Doamne, Iisuse Hristoase, Izvorule al milostivirii, cum ai fost înălţat pe Cruce ca să reverşi tuturor îndurările Tale cele bogate ? Cum durerile piroanelor ai suferit, ca să pironeşti mintea noastră pe crucea rugăciunii, doborând pe vrăjmaşul ce trage mintea noastră către patimile cele pământeşti ? Cum Cuvântule al vieţii, ca într-o carte Te-ai aşezat pe Cruce, ca să scrii pe toţi în cartea vieţii veşnice şi opreşti scrierea păcatelor noastre de către vrăjmaş în cartea judecăţii ? Cum sângele Tău Preascump ne-ai izvorât nouă, ca să curăţeşti întinăciunea noastră sufletească şi trupească şi să ne aduci în cămara Ta cerească la masa împodobită cu vinul cel tainic al iubirii dumnezeieşti ? Cum ai fost împuns cu suliţa, ca să dobori capul şarpelui ce prin neascultare a scos pe Adam din Raiul desfătărilor ? Cum gol ai fost pironit cu Trupul pe Cruce smerind gândurile tuturor, ca să îmbraci sufletele noastre cu veşmântul slavei dumnezeieşti ? Cum pe scara Crucii ai alergat purtând povara pătimirilor, ca să ne duci pe noi împreună cu Tine la înălţimile slavei Tatălui ? Cum ca într-o corabie de lemn ai călătorit în marea pătimirilor având drept unealtă Crucea, ca să ne însoţeşti pe noi pe marea învolburată de furtuna ispitelor ? Cum ca pe un munte ne-ai arătat nouă cinstita Cruce, doar Tu, Mântuitorule, străbătând toată înălţimea şi lungimea suferinţei pentru cei ce rămăseseră scăpaţi în văile păcatelor ? Cum cu fiere ai fost adăpat Tu, Cel Ce îndulceşti marea cea amară a acestei vieţi, trimitându-ne dulceaţa Harului Tău ? Cum ne-ai arătat nouă adâncul milostivirii Tale prin pogorârea în mormânt şi căutarea lui Adam celui ce scăpase în adâncul iadului ? O, Stăpâne, astăzi vedem Biserica împodobită cu semnul biruinţei Tale asupra morţii. Cu moartea Ta pe Cruce ai şters blestemul morţii venit prin lemn şi cu pogorârea Ta la iad ai ridicat pe strămoşul cel căzut, dăruindu-i lui bucuria Raiului. Sufletele noastre cele omorâte de mulţimea păcatelor grozave le înviază cu puterea Crucii Tale. Cu furtuna ocărilor ai fost întâmpinat de poporul cel nemulţumitor şi preacinstită Gura Ta nu Ţi-ai deschis Cuvinte, ca să dai cuvânt de îndreptăţire, iar noi în toată vremea cu mânie ne pornim a vărsa apele cuvintelor ce vădesc izvoarele patimilor noastre. Cu blândeţe ne-ai arătat nouă a sta în faţa vrăjmaşilor, dar noi înşine ne-am făcut proprii vrăjmaşi chinuind sufletele noastre cu loviturile păcatelor. Pentru aceasta, neputincioşi fiind, alergăm către Tine, ca să ne întăreşti cu cinstită crucea Ta spre a asta împotriva patimilor noastre, ca să ne înălţăm şi noi cu Tine întru slavă la vremea rânduită. O, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel Ce cu preacinstit sângele Tău ai sfinţit Crucea Ta, voind a dezlega blestemul lui Adam şi a-l curăţi de tot păcatul, inima noastră o curăţeşte cu îndurările Tale de toată spurcăciunea patimilor.Veselitu-s-a împăratul Constantin la aflarea semnului nădejdii de mântuire şi gândurile prea măritei Elena au săltat în cămara inimii ei întru care strălucea lumina credinţei celei adevărate. Împărtăşeşte-ne şi pe noi de bucuria lor prin înălţarea cinstitei Tale Cruci, care a fost purtate de mâinile cele sfinte ale arhiereului celui ce-şi răstignise mintea pe crucea smereniei, privind totdeauna cu ochii inimii la icoana Arhiereului Celui Mare. Bucură-te, cinstită Cruce, cea cu care Hristos ca şi cu un condei ne-a scris nouă iertare, în loc de cerneală punând însuşi scump Sângele Său. Bucură-te, legământul dragostei dumnezeieşti, pe care astăzi te vedem înălţat, amintindu-ne nouă de Botez şi de toată rânduiala milostivirii Cuvântului cea către noi. Bucură-te, ancoră a păcii, ce ne călăuzeşti pe noi către limanul nepătimirii. Cu adevărat tu eşti armă înfricoşătoare înaintea căreia vrăjmaşul nostru nevăzut se arată biruit, căci ai fost sfinţită cu sângele Cel preacurat al Celui fără de patimă. Bucură-te, mângâierea celor ce înoată în marea suferinţei şi totdeauna ne păzeşte pe noi de cursele vrăjmaşilor.Prin îndurările milostivirii Tale, Hristoase Dumnezeule, deschide-ne nouă porţile Raiului cu cheia Crucii Tale şi ne fă pe toţi părtaşi veseliei celei veşnice, ca să Te mărim totdeauna împreună cu Tatăl şi cu Duhul. Amin.

O, Mult Îndurate, Doamne Iisuse Hristoase, Cel Ce în mormânt Te-ai pus de voie, ca să ne scoli pe noi din mormântul patimilor, Cel Ce toată greutatea firii omeneşti ai luat din dragoste pentru făptura Ta cea căzută, ca să o înalţi iarăşi la frumuseţea cea dintâi întunecată prin sfatul vrăjmaşilor, ascultă cuvintele neputincioase ale inimii mele, cele ce Ţi se aduc Ţie cu durere, dar şi cu nădejdea tămăduirii. Iadul nu a suferit a purta în pântecele Său Comoara vieţii Care luminează şi cele mai întunecate colţuri ale inimilor noastre, deci cu raza milostivirii Tale să cercetezi şi inima mea, ceea ce îmbrăcându-se în haina întunecată a patimilor închipuie multele feluri de osândiri ale iadului. Tron al Tău ai binevoit a face inima omenească, dar întru aceasta ascuzând eu toate gândurile răutăţii m-am făcut deopotrivă cu cele necuvântătoare. Căci, iată, tot gândul necurat n-a lipsit de la mine. Din inimă pornit-au săgeţile gândurilor de osândire cu care am defăimat cinstea aproapelui. Cu închipuirile cele deşarte am întunecat cămara inimii, nevoind eu ticălosul a mai vedea raza Duhului şi acoperindu-o cu norul patimilor celor rele. Mintea cu totul mi-am vândut-o înşelăciunii şi paiele lenevirii am întins în peştera inimii, gătindu-mi eu somnul osândirii.Cu sabia întristării mi-am rănit inima, căci nu am încetat a arunca săgeţile judecăţii asupra aproapelui. Gândul meu este departe de căile rugăciunii şi pribegesc pe meleagurile patimilor, nicidecum venind în simţire de întoarcere. Cu râsul cel dobitocesc îmi gătesc veşnica tânguire în iad şi cu mânia cea otrăvitoare mi-am împietrit sufletul. Mă chinuiesc să aflu raza voinţei Tale, dar departe de cămara rugăciunii pribegesc. Lacrimi de pocăinţă nu picură din inima mea şi seceta grea a patimilor se prelungeşte ameninţător.De judecata Ta nu mă tem Stăpâne, şi mă mişc cu gândul numai între zidurile grijilor lumeşti. Demult zace sufletul meu în mormântul răutăţii şi nu mă îndur de el să-l chem din osândire la lumina poruncilor Tale care izvorăsc viaţă celor ce le plinesc cu osârdrie.Casa sufletului nu mi-am zidit pe temelia credinţei şi mă clatin la cea mai mică suflare a viforului ispitelor. Ce iertare voi lua, fiind eu cu totul împovărat de păcate multe şi ţinut în lanţurile neputinţelor trupeşti. Tinde-mi mână de ajutor ca şi lui Petru şi de căderea cea în adâncul nemăsurat al păcatelor izbăveşte-mă cu îndurările Tale.Dă-mi minte curată de toată răutatea şi închipuirea deşartă şi inima mea sărăcită de patimi multe o arată cer înţelegător întru care se odihnesc norii tainelor dumnezeieşti. Poporul Tău Îl întăreşte, picurând asupra lui ploaia îndurărilor Tale dumnezeieşti, ca să Te mărim totdeauna împreună cu soborul aleşilor Tăi în vecii vecilor împreună cu Tatăl şi cu Preasfântul Duh. Amin.

Dumnezeul meu, cred intru Tine si ma rog Tie, intareste-mi credinta! Te iubesc, sporeste-mi dragostea! Ma pocaiesc, fa-mi cainta sa prisoseasca! Te slavesc ca pe intaiul meu inceput! Te doresc ca pe cea mai inalta dorinta a mea! Iti multumesc ca Binefacatorului meu cel vesnic! Te chem ca pe puternicul meu ajutor. Dumnezeul meu, binevoieste si povatuieste-ma cu intelepciunea Ta, calauzeste-ma cu dreptatea Ta, mangaie-ma cu milostivirea Ta, apara-ma cu puterea Ta. Iti inchin, o, Dumnezeule, gandurile, faptele, suferintele mele, ca in viitor sa ma gandesc la Tine, sa graiesc de Tine, sa lucrez dupa voia Ta, sa sufar, pentru Tine.
Doamne, eu voiesc ceea ce voiesti Tu, pentru ca Tu voiesti sa ma supun voii Tale si fagaduiesc sa fac ce voiesti Tu. Te rog cu umilinta, lumineaza-mi mintea, oteleste-mi voia, curateste-mi trupul si-mi sfinteste sufletul!
Dumnezeule preabun, ajuta-ma sa ma curatesc de gresalele trecute, sa biruiesc ispitele viitoare si sa lucrez cuvintele virtutii. Umple inima mea de dragoste pentru bunatatea Ta, de ura pentru gresalele mele, de ravna pentru binele aproapelui si de defaimare pentru desertaciunile lumii. Fa-ma sa fiu supus mai-marilor mei si cu dragoste pentru cei mai mici, credincios prietenilor si iertator vrasmasilor mei.
Vino, Atotputernicule, intru ajutorul meu, ca sa biruiesc cele sapte pacate de capetenie, care sunt pricina tuturor pacatelor. Sa biruiesc adica: mandria, prin smerenie crestineasca; iubirea de argint, prin milostenie; invidia, prin dragoste si bucurie pentru binele aproapelui; desfranarea, prin infranare si curatenie; lacomia, prin cumpatare; mania, prin rabdare; lenea, prin barbatie crestineasca. Asemenea sa biruiesc si toate celelalte pacate si patimi ce izvorasc din acestea.
Si-mi da virtutile crestinesti: credinta, nadejdea si dragostea. Dumnezeul meu, fa-ma intelept intru lucrarile mele, curajos in primejdii, rabdator in nenorociri si smerit in propasire. Nu ma lasa sa uit vreodata a fi cu luare-aminte la rugaciuni si in biserica, cumpatat la masa, repede la implinirea datoriilor si statornic in hotarari. Doamne, insufla-mi grija sa am totdeauna constiinta dreapta, infatisare cuviincioasa, vorbire folositoare si purtare in buna randuiala.
Da-mi harul Tau, ca sa ma deprind a-mi stapani totdeauna patimile, a ma invrednici de darurile Tale, a pazi legea Ta si a merita mantuirea. Dumnezeul meu, fa sa cunosc cat de mici sunt bunatatile pamantesti si cat de mari sunt cele ceresti, cat de scurt este timpul acestei vieti si cat de nemarginita este vesnicia. Ajuta-mi sa fiu totdeauna gata de moarte si sa nu ma cutremur de judecata Ta, sa scap de chinurile cele vesnice si sa dobindesc raiul prin Iisus Hristos, Domnul nostru.
Amin!

Tu Doamne Cel Veşnic şi Făcătorule a toate, care în bunatatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat în această viaţă, care ai revărsat peste mine harul Botezului şi pecetea Duhului Sfânt, care ai sădit în mine dorinţa de a Te căuta pe Tine, singurul adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea.
N-am viaţă, nici lumină, nici bucurie, nici înţelepciune, nici tărie decât în Tine, Dumnezeule. Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi ridic ochii mei spre Tine. Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi: “Tot ce veţi cere în rugăciune cu credinţă, veţi primi” şi “Orice veţi cere în numele Meu, voi face vouă”. De aceea, îndrăznesc să Te chem pe Tine. Curăţă-mă de orice prihană a trupului şi a duhului.
Învaţa-mă să mă rog cum se cuvine. Binecuvintează această zi pe care mi-ai dat-o mie, slugii Tale nevrednice. Prin purtarea binecuvântării Tale fă-mă în stare să grăiesc şi să lucrez în toată vremea spre slava Ta cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste, blândeţe, pace, curaj şi înţelepciune: dându-mi de-a pururea seama de prezenţa Ta.
În necuprinsa Ta bunătate, Doamne Dumnezeule, arată-mi calea voii Tale, şi dă-mi să umblu în faţa Ta fără păcat. Tu Doamne, Căruia îi sunt deschise toate drumurile, Tu ştii cele de care am nevoie. Cunoşti orbirea şi neştiinţa mea, cunoşti neputinţa şi stricăciunea sufletului meu, dar nici durerea şi întristarea mea nu-Ţi sunt ascunse Ţie.
De aceea, Te rog, ascultă rugăciunea mea şi prin Duhul Tău Cel Sfânt învaţă-mă calea în care să merg; iar atunci când voinţa mea ticăloasă mă va conduce pe alte cărări nu mă cruţa, Doamne, ci sileşte-mă să mă întorc la Tine. Prin puterea iubirii Tale, fă-mă să mă ţin cu tărie de ceea ce este bine. Păzeşte-mă de tot cuvântul sau fapta care strică sufletul; de orice fel de pornire ce nu găseşte bună plăcere înaintea Ta şi-l răneşte pe semenul meu.
Învaţă-mă ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. Dacă e voia Ta să nu răspund, insuflă-mi să tac în duh de pace în care să nu întristez, nici să-i rănesc pe semenii mei. Aşează-mă în calea poruncilor Tale şi până la ultima mea răsuflare să nu mă laşi să rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale, ca poruncile Tale să fie singura lege a fiinţei mele pe acest pământ în veci.
Doamne, rogu-Te, ai milă de mine. Cruţă-mă în întristarea şi nenorocirea mea şi nu ascunde calea mântuirii de la mine.
În nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe şi mari. Dar îmi aduc aminte de răutatea mea, de ticolăşia şi josnicia mea. Miluieşte-mă.
Nu mă depărta de la Faţa Ta din pricina nevredniciei mele. Ci mai degrabă sporeşte în mine conştiinţa acestei nevrednicii şi dă-mi mie celui mai rău dintre oameni, să Te iubesc pe Tine aşa cum ai poruncit: din toată inima mea şi din tot sufletul meu şi din tot cugetul meu şi cu toată tăria mea: din toată fiinţa mea.
Dă Doamne, prin Duhul Tău Cel Sfânt, învaţă-mă dreapta judecată şi conştiinţă. Dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra în mormânt. Ţine-mă, în viaţă în această lume ca să-Ţi pot aduce căinţă după vrednicie. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, nici pe când mintea mea e încă oarbă. Când Îţi va bineplăcea să pui capăt vieţii mele, dă-mi de veste dinainte ca să pot pregăti sufletul meu să vină înaintea Ta. Fii cu mine, Doamne, în acel ceas înfricoşător şi dă-mi bucuria mântuirii Tale.
Curăţeşte-mă de toate gândurile tainice, de toată răutatea ascunsă întru mine; şi dă-mi răspuns bun la scaunul Tău de judecată. Doamne, în mare mila ta şi necuprinsa Ta dragoste de oameni, ascultă rugăciunea mea.
Amin!

Mai întâi adu-Ţi aminte Doamne, de soborniceasca şi apostoleasca Ta biserică, pe care ai agonisit-o cu scump Sângele Tău. Înnoieşte-o, întăreşte-o, răspândeşte-o, înmulţeşte-o, împac-o şi o păzeşte nebiruită de porţile iadului în veci, iar dezbinările ei, le potoleşte.

Îţi mulţumim Doamne, pentru toate binefacerile Tale pe care ni le-ai făcut şi ni le faci nouă.

Îţi mulţumim Doamne, pentru toate suferinţele şi patimile Tale şi pentru tot ce ai lucrat pentru mântuirea noastră.

Îţi mulţumim Doamne, pentru toate bunătăţile pe care ni le-ai dat nouă şi pentru că nu ne-ai pierdut cu fărădelegile noastre.

Iartă Doamne, păcatele şi greşelile fraţilor şi surorilor pe care îi pomenim în rugăciunile noastre.

Iartă Doamne, păcatele şi greşelile fraţilor şi surorilor care mă pomenesc în rugăciunile lor.

Ascultă Doamne, smeritele noastre rugăciuni, a celor ce cerem milostivirii Tale, ce ştii că ne sunt de folos şi trebuinţă sufletului şi trupului şi dăruieşte robilor Tăi (se pomenesc viii) iertarea păcatelor şi izbăvirea de vrăjmaşii cei văzuţi şi cei nevăzuţi. Măreşte credinţa, nădejdea şi dragostea în sufletele noastre, primeşte-ne întru pocăinţă şi revarsă peste toţi harul Tău.

Trimite Doamne, pe sfinţii Tăi îngeri, să ne înveţe a lucra cu stăruinţă orice faptă bună, pentru a ne păzi de tot păcatul şi sminteala, pentru a ne ţine pe toţi uniţi în legătura păcii, a dragostei şi a ascultării de sfânta noastră biserică şi de conducătorii ei cei duhovniceşti, care se ostenesc a ne arăta căile Tale.

Scrie Doamne şi numele noastre în Cartea Vieţii şi ne fereşte de ceasul încercărilor. Ajută-ne Doamne să sfârşim cu bine viaţa aceasta, dăruindu-ne sfârşit uşor şi fără dureri şi îngeri milostivi care să ne întărească şi să călătorească cu noi în Împărăţia Ta.

Apără şi păzeşte Doamne, pe părinţii noştri cei duhovnici şi duhovniceşti, pe părintele nostru patriarh, pe episcopii noştri, pe misionarii creştini care se ostenesc în propovăduirea Evangheliei, pe călugări şi călugăriţe, pe pustnici din peşteri şi din crăpăturile pământului şi pe tot clerul bisericii Tale, creştin ortodoxe.

Adu-Ţi aminte Doamne de toţi cei ce sunt bolnavi, de toţi cei din închisori, de cei călători, de văduve şi orfani, de bătrâni şi copii, de toţi care sunt în suferinţă şi necazuri, în lipsă şi dureri şi-i miluieşte pe ei după mare mila Ta.

Iartă Doamne pe toţi vrăjmaşii şi clevetitorii noştri, smereşte-i pe ei ca să cunoască că Tu eşti apărătorul nostru şi ne fereşte de răutatea lor.

Iartă Doamne păcatele părinţilor care ne-au născut, a naşilor ce ne-au botezat, a învăţătorilor ce ne-au învăţat carte, bunicilor şi la toţi miluitorii, ajutătorii, găzduitorii şi binefăcătorii noştri, la tot neamul cel creştinesc, căruia îi trebuie mila şi ajutorul Tău şi la cei vii şi la cei adormiţi.

Iartă-i Doamne pe toţi prietenii cu care am călătorit pe acest pământ, cu care am făcut serviciu şi pe cei cu care am fost la petreceri şi s-au smintit pentru mine şi pe cei vii şi pe cei adormiţi.

Iartă-i Doamne pe toţi cei adormiţi din neamurile noastre: părinţii, fraţii, surorile, bunicii, moşii şi strămoşii noştri, cu tot neamul cel adormit (se pomenesc morţii) şi-i aşază pe dânşii în locul de odihnă, unde cercetează lumina feţei Tale, că spre Tine nădejdea şi-au pus, spre Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru.

Iartă Doamne şi sufletele cele botezate în numele Tău, Preasfântă Treime, pe care le-a apucat moartea nepregătite şi se află în iad şi n-au fost vrăjmaşi ai Tăi, iar aici nu au pe nimeni ca să se roage pentru ei, miluieşte-i Doamne, după mare mila Ta.

Miluieşte-mă Doamne, mântuieşte-mă şi-mi iartă tot ceea ce eu ca un om neputincios am greşit Ţie şi m-am smintit şi nebuneşte m-am depărtat de la calea mântuirii, iar prin deşertăciunea minţii mele m-am abătut ca un netrebnic către fapte necuvioase. Rogu-Te dar, întoarce-mă iarăşi pe calea mântuirii, prin dumnezeiasca Ta purtare de grijă.

*Această rugăciune este foarte folositoare deoarece conţine toate cererile necesare atât pentru sufletul şi trupul nostru, cât şi pentru al vrăjmaşilor şi binefăcătorilor noştri. Este recomandat a se citi zilnic.

Şterge-mi, o, Doamne, toate amintirile – în afară de una. Căci amintirile mă îmbătrânesc şi mă slăbesc. Amintirile distrug ziua de azi. Ele apasă asupra zilei de azi cu trecutul şi îmi slăbesc nădejdea mea în viitor, fiindcă toate îmi şoptesc la ureche: “Va fi doar ceea ce a fost deja”
Dar eu nu doresc să fie doar ceea ce a fost. Eu nu doresc şi nici Tu nu doreşti, o, Doamne, ca viitorul să fie trecutul repetat. Soarele n-ar mai avea valoare dacă el ar urmări doar repetări de lucruri.
Cărările bătute îl induc în eroare pe călător. Ţărâna a umblat peste ţărână vreme îndelungată. Cărările pămâteşti au devenit plictisitoare, fiindcă ele au fost batute iară şi iară din generaţie în generaţie de-a lungul vremii. Şterge-mi, o, Doamne, toate amintirile mele în afară de una.
Doar o singură amintire te rog să nu o ştergi, ci s-o întăreşti în mine. Să nu ştergi, ci să întăreşti în conştiinţa mea amintirea slavei pe care am avut-o când mă aflam întru-totul cu Tine şi în Tine, înainte de timp şi de iluziile vremelnice.
Când şi eu eram o treime armonioasă în sfânta unitate, întocmai precum Tu eşti din veşnicie în veşnicie.
Când sufletul din mine era, de asemenea, în armonie şi prietenie cu conştiinţa şi viaţa.
Când sufletul meu era, de asemenea, un pântece fecioresc, iar conştiinţa mea era înţelepciunea în feciorie, iar viaţa mea era putere şi sfinţenie duhovnicească.
Când şi eu eram întru totul lumină şi când nu era niciun întuneric în mine.
Când şi eu eram extaz şi pace şi când nu erau chinurile dezechilibrului în mine.
Când şi eu te cunoşteam, întocmai precum Tu mă cunoşti pe mine şi când eu nu eram amestecat cu întunericul.
Când şi eu nu aveam hotare, nici vecini, nici pereţi despărţitori între “mine” şi “tine”.
Să nu-mi ştergi această amintire, Părintele meu, ci să mi-o întăreşti
Chiar dacă ea îmi descoperă prăpastia de-a lungul căreia călătoresc întru smerenie şi nimicnicie.
Chiar dacă ea mă desparte de prieteni şi de placeri şi distruge toate barierele dintre Ieri, Azi şi Mâine. (“Iisus Hristos, ieri şi azi şi mâine, este acelaşi” – Evrei 13,8)
Chiar dacă ea mă scoate din mine însumi şi mă face să par ieşit din minţi în ochii
tovarăşilor mei de drum.
Cu adevărat, nicio tovărăşie nu-mi face placere, în afară de a Ta şi nici o amintire nu mă bucură în afară de amintirea Ta.
O, milostivul meu Părinte, şterge-mi toate amintirile mele în afară de una singură.
(Extras din Sf. Ierarh Nicolae Velimirovici, “Rugăciuni pe malul lacului”, “XXX”, Editura Anestis, 2006)

CHEMAREA LUI IISUS - poezie scrisa de Ieromonah Arsenie Boca
 

http://img853.imageshack.us/img853/6...62a3a52412.jpg

“Voi, care nu stiurati ce-i binele in viata

Si nici caldura sfanta ce inima dezgheata,

Voi, care in durere ati suspinat si-ati plans

Si cantul fericirii in inimi vi s-a stins,

Veniti, Stapanul lumii, Iisus, va cheama-ntr-una

Si mainile-Si intinde s-astampere furtuna.

II.

Voi, pentru care viata n-a fost decat un chin
Si zambetul durere, iar rasul un suspin,
Voi, ce-ati ascuns trecutul sub lespezile reci
Si plangeti fericirea ce ati pierdut in veci,
Veniti cu ochii-n lacrimi, dar cu privirea sus,
Gasi-veti mangaiere la sanul lui Iisus.

III.

Voi toti, care in viata ati cautat uitarea
Pacatelor in cupa, ce v-o intinse desfatarea
Si surzi ati fost la glasul ce cobora de sus,
Azi, pana mai e vreme, va-ntoarceti la Iisus ;
Spuneti-I Lui durerea si El va va-ntari,
Povara vietii voastre cu El veti imparti.

IV.

Voi, care nu stiurati ce-i adevarul viu
Si-n aiurare spuneti ca cerul e pustiu,
Satui de-ntelepciune, o, voi ce va truditi
Sa daramati si-n urma nimic sa nu claditi,
Rugati-va, si-atunci ca sa simtiti nu-i greu
Si-n cer, si-n jurul vostru, si-n voi pe Dumnezeu.

V.

Oricare-ati fi in pace, veniti, veniti la El,
Pe nimeni niciodata n-a izgonit defel ;
Cu mila va primeste si bratele-Si intinde,
In dragostea-I cereasca Iisus pe toti cuprinde ;
La pieptul Lui cel dulce iubindu-l va-ncalziti,
Iisus este-nvierea, veniti la El, veniti !”

Rugaciunea zilnica a Cuviosului Partenie din Kiev !

https://lh5.googleusercontent.com/-9...kiev-10720.jpg

" Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, nu lasa desertaciunea, iubirea de sine, iubirea de placere, nepasarea,mania,sa domneasca peste mine si sa ma rapeasca iubirii Tale !
O, Domul meu, Creatorul meu, toata Nadejdea mea, nu ma lasa fara impartasirea de fericita vesnicie ! Fa ca si eu sa urmez exemplul Tau cel sfant, sa fiu supus conducatorilor, celor pusi peste mine ! Daruieste-mi aceasta curatie a duhului, aceasta simplitate a inimii, care ne fac vrednici de dragostea Ta ! La Tine, o, Dumnezeul meu, inalt sufletul meu si inima mea : nu lasa sa piara faptura Ta, ci ma izbaveste de singurul si cel mai mare rau: de pacat ! Fa, Doamne, sa indur nelinistile si necazurile sufletesti cu tot atata rabdare, cu cata bucurie primesc desfatarile inimii.
De voiesti Tu, Doamne - ma poti curati si ma poti sfinti. Iata, ma incredintez bunatatii Tale, rugandu-Te ca sa starpesti din mine tot ce este potrivnic Tie si sa ma numeri in ceata alesilor Tai. Doamne , ia de la mine trandavia duhului, care pagubeste timpul meu; desertaciunea gandurilor, care impiedica prezenta Ta si fura atentia mea de la rugaciune; iar de, rugandu-ma, ma abat de la Tine cu gandurile mele, ajuta-mi ca aceasta abatere sa nu fie de bunavoie, si intorcand mintea, sa nu intorc de la Tine, inima ! Tie, Domnului Dumnezeului meu, Iti marturisesc toate pacatele faradelegilor mele, facute acum si mai demult, inaintea Ta : iarta-le mie, pentru numele Tau cel sfant, si mantuieste sufletul meu, pe care L-ai rascumparat cu scump Sangele Tau !
Ma incredintez milei Tale, ma lasa in voia Ta, fa cu mine dupa bunatatea Ta, nu dupa rautatea si faradelegea mea !
Invata-ma, Doamne, sa-mi oraduiesc faptele, asa incat ele sa fie spre slava sfantului Tau nume !
Ai mila, Doamne de toti crestinii ! Auzi dorinta tuturor celor ce striga la Tine, izbaveste de tot raul si mantuieste pe robii Tai ( numele ), trimite-le lor bucurie, mangaiere in necazuri si mila T a cea sfanta !
Doamne, ma rog Tie mai ales pentru cei ce intr-un fel sau altul m-au necajit si m-au mahnit sau mi-au facut vreun rau : nu ii pedepsi pentru mine, pacatosul, ci revarsa peste ei bunatatea Ta . Doamne, ma rog Tie pentru toti cei care eu, pacatosul, I-am mahnit, I-am necajit sau I-am smintit cu cuvantul, cu fapta sau cu gandul, cu stiinta sau cu nestiinta !
Doamne Dumnezeule, iarta noua pacatele noastre ce la facem unii altora !
Scoate, Doamne, din inimile noastre orice suparare, banuiala, manie, tinere de minte a raului, certuri si tot ceea ce poate pune piedici dragostei si poate imputina iubirea dintre frati ! Miluieste-i, Doamne, pe cei care mi-au incredintat mie, pacatosului, nevrednicului, sa ma rog pentru dansii !
Miluieste, Doamne, pe tot cel ce cere ajutorul Tau ! Doamne, fa aceasta zi, ziua milei Tale, si da fiecaruia dupa cererea lui ! Fii pastoral celor rataciti, calauza si lumina celor nestiutori, povatuitorul celor neintelepti, parintele orfanilor, ajutorul celor asupriti, doctoral celor bolnavi, mangaietorul celor ce sunt pe moarte si adu-ne pe toti la sfarsitul dorit - la Tine, limanul nostru si la odihna cea fericita ! Amin "

Nota:
Rugaciune preluata din cartea "Suflet binecuvantat - Viata, ostenelile si nevointele
Cuviosului Partenie din Kiev "

SUSPINAREA ÎN RUGĂCIUNE CĂTRE DOMNUL A IEROSCHIMONAHULUI PARTENIE DIN KIEV

https://lh6.googleusercontent.com/-B...laPecersca.jpg

Când amărât de boală voi simţi apropierea sfârşitului meu pământesc: Doamne, miluieşte-mă.
Când sărmana inima mea prin ultimile ei bătăi se va tângui în chinurile morţii: Doamne, miluieşte-mă.
Când ochii mei pentru ultima oară se vor umezi de lacrimi la gândul, că în toată viaţa mea te-am mâniat, Doamne, prin păcatele şi fărădelegile mele: Doamne, miluieşte-mă.
Când bătăile dese ale inimii vor grăbi ieşirea sufletului meu: Doamne, miluieşte-mă.
Când gălbeneala feţei mele şi răceala trupului meu vor săgeta cu frică pe cei din preajmă: Doamne, miluieşte-mă.
Când mi se va întuneca privirea, se va tăia glasul şi va împietri limba mea: Doamne, miluieşte-mă.
Când năluci şii vedenii înfricoşătoare mă vor face să deznădăjduiesc în milostivirea Ta: Doamne, miluieşte-mă.
Când sufletul meu, împovărat de amintirile păcatelor săvârşite şi de frica judecaţii Tale nu va mai fi în stare să lupte cu duşmanii mântuirii mele, care se vor sili să mă tragă de partea întunericului şi a chinurilor: Doamne, miluieşte-mă.
Când sudoarea morţii va acoperi trupul meu, iar sufletul în chinuri sfâşietoare se va depărta de el: Doamne, miluieşte-mă.
Când întunericul morţii va acoperi de la privirea mea tulbură toate lucrurile acestei lumi: Doamne, miluieşte-mă.
Când în trupul meu vor înceta toate simţurile, vor încremeni venele şi se vor împietri muşchii mei: Doamne, miluieşte-mă.
Când la auzul meu nu vor mai ajunge vorbele oamenilor şi sunetele de pe pământ: Doamne, miluieşte-mă.
Când voi asculta judecata Ta dreaptă, care va hotărî soarta mea veşnică: Doamne, miluieşte-mă.
Când trupul meu, părăsit de suflet, se va face pradă viermilor şi stricăciunii şi în sfârşit toată alcătuinţa mea se va preface în scrum: Doamne, miluieşte-mă.
Când glasul trâmbiţei îi va trezi pe toţi la cea de-a doua venire şi se va deschide cartea faptelor mele, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul robul Tău (prenumele). În mâinile Tale Doamne îmi dau duhul meu. Amin.

RUGĂCIUNE DE LAUDĂ ȘI MULŢUMIRE

https://lh3.googleusercontent.com/-X...%25CF%2582.png

În orice împrejurare te-ai afla, de bucurie, de întristare, lipsă ori bunăstare, înalţă gândul smerit şi inima curată către Dumnezeu, aducându-I laudă, mulţumire ori cerere, şi El, Care ascultă chemările sincere şi curate, nu te va trece cu vederea.

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toată milostivirea şi îndurarea, Care ai nemăsurată milă, nespusă şi neajunsă iubire de oameni, căzând acum către a Ta slavă, cu frică şi cu cutremur, aduc Ţie mulţumire pentru binefacerile de care m-ai învrednicit pe mine nevrednicul robul Tău. Te slăvesc, Te laud şi Te cânt ca pe un Domn, Stăpân şi Făcător de bine. Şi iarăşi căzând înaintea Ta, îţi mulţumesc şi cu smerenie mă rog nemăsuratei şi negrăitei Tale milostiviri, ca şi de acum înainte să-mi dăruieşti faceri de bine, ca să sporesc în dragostea de Tine şi de aproapele meu. lzbăveşte-mă de tot răul şi necazul. Dăruieşte-mi linişte şi mă învredniceşte ca în toate zilele vieţii mele totdeauna mulţumire să-Ţi aduc şi să grăiesc şi să cânt cele preabune Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

RUGACIUNE SCRISA DE PARINTELE ARGATU

Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta, Doamne si a Imparatiei Tale
Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine,
Doamne, care esti Compasiunea si Iubirea infinita,

te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire si Lumina!

Iti multumesc, Doamne:
-pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin Gratia Ta am inteles! !
-pentru lumina pe care am constientizat- o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, mi-a adus pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!

-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care pasit plin de curaj, regasindu-te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos,aducand cu umilinta lauda Imparatiei Tale
Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am primit, Tie, Doamne, care esti Compasiunea si Iubirea infinita,

Iti multumesc, daruindu-Ti inima mea!"

AMIN!