Din proprie experienta as spune ca sarutul nu este de post. L-am probat in posturi si am ajuns la concluzia ca nu este de post.
(cu exceptia celui de "la revedere", poate)

Dar ce stiu eu de "toata iubirea" concentrata in sarut?
Eu sunt fire practica. Am nevoie de "toata iubirea" sa ma ajute sa tin postul :).
Sa cumpere varza (pe care el nu o mananca) si tahini (cand nu stie ce-i aia).. Sa suporte exilul (cand nu este credincios, cat de greu e.. ca habar n-are de ce). Asta aduce mai mult a iubire. Ca de sarutat, poate oricine.

doamna aveti perfecta dreptate. Iubirea nu sta numai intr-un sarut. Dupa mine a iubi insemana sa te daruiesti total partenerului, sa-i fi alaturi neconditionat si la bine dar si la rau, sa-ti sprijini partenerul in tot ceea ce face. In cazul expus de tine, in cazul in care partenerul nu tine post ar trebui sa posteasca de dragul tau din iubire, sa te sprijine in toata acesta perioada de post. Eu asa vad iubirea...poate gresesc! Doamne ajuta!

Nici eu nu am declarat ca dupa 1 an sarutul este dezlegat.Ideal ar fi ca cei doi tineri sa aibe o relatie de amicitie,sa discute ,sa petreaca timp impreuna in activitati care le fac placere fara a intra in alunecusurile relatiilor fizice inainte de casatorie.Se pot casatori virgini si abia atunci isi "vor pune toata iubirea intr-un sarut" si cate altele.
Si toate acestea,ca sa nu le fie rau sau si mai rau.

de acord cu tine. Doamne ajuta!

Eu cred ca legaturile stabile pot fi legate doar intre oameni cuminti.

Pe langa Parintele Teofil Paraian mai este un mare duhovnic, cu experienta si discernamant, care are o viziune diferita de a ta asupra sarutului.

Eu opresc o serie intreaga de tineri care vin sa ma cerceteze in sensul asta de a se amagi prin sarutari, care mai apoi se consuma si pier. Ca bine a zis cine a zis, ca: este mai lunga calea pana la sarut decat aceea pana la pacatul cel mare. Si se consuma in felul acesta de a-si manifesta iubirea, incat nu se deosebesc de paganii care se casatoresc pentru placeri.

Daca este cineva interesat sa citeasca mai mult gasiti tot interviul aici
http://www.crestinortodox.ro/intervi...iei-70490.html

Din pacate cei care nu vin dintr-o familie autentic crestina le este greu sa inteleaga ca fuga dupa placere sfarste in durere.

Si ceea ce poate fi dulce la inceput lasa pana la urma un gust amar.

Si cum toate se intampla cu un motiv, exista multa logica in spatele abstinentei dar asa cum se intampla de obicei, patima sfideaza ratiunea iar cand vine si rasplata se intreaba "nevinovata": "cum de a fost posibil asa ceva?".

Si o observatie "on topic": nu toate fetele virgine (fizic) sunt neaparat si fete cuminti.

Sunt cred destule care au facut sau ar face compromisuri pentru promisiunea unei iubiri/casatorii si poate faptul ca nu-si gasesc perechea nici dintr-o parte a acestei lumi nici din cealalta (la fel si locul) poate fi tocmai din cauza faptului ca nu se afla cu adevarat nici intr-o parte nici in cealalta.

Că fetele cuminţi nu mai sunt la modă, asta ştim. Când s-a produs ruptura ? Probabil că ruptura masivă s-a produs în schimbarea de mentalitate din anii 60. "Make love, not war", vă amintiţi? Nu vrem război, doar sex şi droguri! pare a fi spus generaţia hippie.
Pe de altă parte, se pare că o miniruptură a existat şi după Prima Aiureală Mondială. Atunci, puterile conservatoare au fost înfrânte de o masonerie ce nu a mai întâmpinat nicio rezistenţă serioasă în afară de cea a Bisericii, care a început a fi tot mai exclusă din lume. Regina Victoria murise deja. Acel război din care românii au ieşit, aparent, învingători a înseamnat sfârşitul unei epoci. Nu întâmplător, numită Epoca Frumoasă (La Belle Epoque).

În orice caz, schimbarea de paradigmă, fie că s-a produs în anii 20, fie în anii 60, este cumva identificabilă şi ştim că s-a produs relativ recent. Cu totul altfel stau lucrurile în privinţa cuminţeniei băieţilor. M-am gândit să fac un topic în oglindă cu acesta: "Băieţii cuminţi nu mai sunt la modă?" Dar, apoi, mi-am spus: qui prodest? Băieţii cuminţi nu mai sunt DE MULT la modă. Din vremuri imemoriale. Atât de vechi, încât ajungi să te întrebi dacă băieţii cuminţi au fost vreodată la modă. Noroc cu cărţile foarte vechi (precum Biblia) care ne arată că a existat un astfel de timp.
Acuma, întrebarea e: de ce nu mai sunt, din vremuri imemoriale, băieţii cuminţi la modă? Oare doctrina despre neprihănirea trupului nu se aplică şi la fete, şi la băieţi? Nu am auzit de vreo enciclică prin care Biserica să fi declarat "Prin revelaţie divină, decretăm, definim şi profesăm că Porunca a Şasea se referă numai la fete şi femei, iar castitatea încetează de a mai fi o virtute pentru băieţi şi bărbaţi". Dimpotrivă, citind exact enunţul Decalogului, pare că Dumnezeu se adresează în primul rând bărbaţilor. Însuşi cuvântul "virtute" are evidentă legătură cu substantivul "vir, viri", carele se tălmăceşte "bărbat". Carevasăzică, sensul primar al termenului "virtute" ar fi "bărbăţie". Mda, numai că noi, astăzi, înţelegem cu totul altceva despre "bărbăţie" decât "curăţenie trupească". De fapt, înţelegem fix contrariul: bărbat adevărat este acela care se culcă cu un număr cât mai mare de fete şi femei. Acest atribut ocupă locul central dintr-un portret mai amplu, în care bărbaţii adevăraţi beau zdravăn, adică "bărbăteşte" şi vorbesc buruienos. Cam în aceeaşi logică, am auzit recent într-un comentariu fotbalistic expresia "intrare bărbătească" pentru oprirea violentă a adversarului în drum spre poartă. De fapt, din câte mi-am dat seama, singura diferenţă dintre "fault" şi "joc bărbătesc" este cine o comite. Dacă o fac ai noştri, vorbim despre "joc bărbătesc", pe când dacă o fac adversarii, atunci e fault. Bărbăţia ca sacrificiu ? S-avem pardon ! Isus, modelul de bărbat? Dar ce suntem noi, să întoarcem şi celălalt obraz, suntem cârpe ? A se scuti !
Dar nu numai bărbaţii nu mai valorizează în niciun fel propria lor curăţie trupească. Paradoxal, nici femeile nu pun vreun preţ pe ea. În timp ce curăţenia trupească a fetei mai este (tot mai pe alocuri) motiv de laudă, nu am auzit în viaţa mea vreun băiat lăudat pentru castitatea lui. Acuma, replica cea mai bună care mi s-ar putea da ar fi aceea că noi trebuie să trăim în castitate din alte motive decât acelea de a fi lăudaţi. OK, aşa e! Dar atunci întreb: cum se face că însăşi Biserica nu pare a lua prea în serios curăţia bărbătească? E calendarul plin de sfinte în dreptul căreia scrie "fecioară". Nu acelaşi lucru se întâmplă despre bărbaţi. Maica Domnului este mai cunoscută sub numele de "Sfânta Fecioară" (Sancta Virgina) decât sub numele ei adevărat, de "Maria". Ei bine, nu se întâmplă chestia asta cu Sf Iosif. " Da, fiindcă era văduv, nu era fecior!" parcă aud. Bine, bine, dar Sf Apostol Ioan, tot văduv era ? Şi totuşi, nu ştim din Sfânta Tradiţie că şi-a păstrat fecioria până la adânci bătrâneţe, fiind ultimul apostol care a trecut dintre vii ? Am auzit tot felul de supranume pentru acest mare sfânt: "Ioan Evanghelistul", "Ucenicul Iubit", "Ioan Teologul" etc, etc. Dar Ioan cel Cast nu am auzit pe nicăieri. Şi atunci, din ce motive un băiat al zilelor noastre, care nu e aşa de credincios încât să studieze sfânta învăţătură şi să afle că virtutea curăţiei este mult iubită de Domnul, iar relaţiile sexuale premaritale înseamnă curvie, ar alege să rămână curat ? Nu convine acest lucru nici cercului lui de prieteni, nici chiar propriilor părinţi. Ambii, mamă şi tată, socotesc ca bun lucru ca băiatul să aibă "experienţă". Nici miresei lui nu i-ar conveni, ea va dori mai degrabă să fie ultima, nu prima femeie din viaţa lui. Hotărât lucru: castitatea bărbătească este, astăzi, o virtute pe cât de rară pe atât de uluitoare şi cumva inexplicabilă. Ceea ce o face, cu atât mai mult, dumnezeiască.

Am o intrebare...
 

Sa ma ierte cei neinteresati, dar am o intrebare: se poate sa-ti fi "ratat" alesul inimii, adica sa fie o persoana cu care ai interactionat in trecut si sa realizaezi mai tarziu de fapt ca el era? nu de alta, dar cunosc multe fete care traiesc in curatie, inteligente, sociabile, frumoase, credincioase si desi se apropie ( sau au trecut) de pragul de 30 de ani sunt singure, isi doresc o familie, copii; da, stiu, Dumnezeu are un plan cu fiecare, dar cum ziceau si niste cunostinte de-ale mele, de ce nu mai apare alesul?:) exista si varianta farmecelor? ma indoiesc ca ar trebui sa mearga toate la manastire; m-ar interesa si parerea celor deja casatoriti cat au asteptat pana si-au gasit jumatatea? sau i-a gasit ea?
Multumesc pentru ingaduinta si iertare daca s-a mai discutat fix pe aceasta tema.
Doamne ajuta-ne pe toti!

Draga MiaMia, exista un topic "Suferinta fetei nemaritate", de nu cumva s-o fi inchis si acela.

Buna ziua, daca intereseaza o experienta a unei femei divortate , cu un copil...care ar dori pe cineva alaturi, dar nu pe oricine...
Eu de exemplu vreau sa cred ca merg pe calea cea stramta...il iubesc foarte mult de Dumnezeu si incerc sa respect Biserca , si eu si baiatul postim, ne rugam, luam Sfintele Taine, intr-un cuvant suntem crestini ortodocsi practicanti.Suntem bine acum desi am trecut prin momente grele...dar as dori as ma recasatoresc si sa am pe cineva langa mine cu care sa pot comunica si sa ne sprijinim reciproc...problema este ca nu mai sunt oameni care sa accepte relatii platonice pana la o eventuala casatorie...si socul vietii mele a foat atunci cand am cunoscut un barbat din biserica care era vicepresedintele asociatiei Pro Vita de la noi din oras, divortat si el cu un copil, si acre ...culmea ...cand a vazut ac ma mentin tare pe pozitie...si doresc sa ne cunoastem intai sufleteste, a facut cale intoarsa si si-a vazut de drumul lui...adica voia o relatie trupeasca , si sincer mi-a spus-o explicit...asa ca la ce sa ne asteptam de la restul care nici nu calca pe la biserica...mda...iar aceste fete cuminti si curate , care nu au mai fost casatorite nu stiu ce sanse au....decat sa astepte si poate Bunul Dumnezeu o sa le scoata in cale barbatii potriviti, si cum spunea cineva de pe acest forum, probabil ca Dumnezeu ne fereste de persoanele nepotrivite....cam asa stau lucrurile.Doamne Ajuta la toata lumea si sa avem ceea ce ne este de folos!

doamna cu rabdare si incredere o sa-ti intalnesti jumatatea

Fete cuminti si baieti cuminti?????
Sunt la tot pasul doar ca nu vor sa iasa in evidenta. Ii cauti cu "lupa" da, pentru ca asa au fost invatati in familie si in cercurile pe care le frecventeaza. Dar ceea ce e mai important e faptul ca fac asta din proprie vointa, si cred, din respect fata de ei si Dumnezeu. Frica in astfel de situatii este minima. cred ca mai mult e bun simt si respect.

Mă plângeam zilele trecute că ne-am sălbăticit cu toții și mi s-a răspuns „că mai sunt oameni buni printre noi...dar trebuie să fie secreți...așa cum faptele bune sunt secrete...ca să rămână duhul cald”

mare adevar e aici!...chiar seara asta am avut ocazia sa descopar cativa oameni secreti :)

Doamne ajută la cât mai mulți frate! Sau la o cunoaștere a lor cât mai deplină :)

fi linistit amice! Oameni buni au existat, exista si vor exista intotdeauna!

Doamne ajuta la toata lumea !
 

Sincer sa fiu chiar imi doresc o femeie / fata cu care sa ma casatoresc prin Binecuvantarea Bunului Dumnezeu sa facem o familie bazata pe credinta ortodoxa, sinceritate, dragoste, comunicare. Ma gande-am la fata cuminte...degeaba e cuminte daca nu are credinta in Iisus Hristos sau chiar de nu stie despre credinta macar sa-si doreasca sa inteleaga. Rugaciunea...rugaciunea e singura sansa care ne poate ajuta.
Ma iertati daca am deranjat pe cineva cu continutul text-ului meu.
Robert,

O intrebare
 

Si daca ai cunoaste o fata care are credinta in Iisus Hristos, sinceritate si multe virtuti crestine. Daca ti-ar spune ca este un om al rugaciunii dar ca nu mai este ,, cuminte" in sensul ca nu mai este virgina, te-ai mai casatori cu ea?

si unde ar fi problema? Importanta este iubirea

Corect. Subscriu la aceasta.

importanta este moralitatea prin prisma credintei crestine.

pentru mine NU conteaza ce a facut fata inainte de a fi impreuna. Putea sa fi facut si filme pentru adulti. Conteaza sa nu mai faca (ce facea inainte) de cand este cu mine si sa renunte TOTAL la lucrurile anterioare

:))
Tare formularea, prietene, dar e corect: amor vincit omnia. (Bine, "amor" dupa voia Creatorului ;) ).

da, dar ce ai spus acum nu are legatura cu afirmatia anterioara, ca iubirea primeaza.

eu am afirmat ca moralitatea este baza si nu o pasiune trecatoare (degeaba azi sotia ma iubeste, pt ca daca ea nu este morala, maine ma va parasi).

Daca nu este morala in momentul in care va insotiti cu ea,aveti toate sansele...
Dar daca a facut pace cu trecutul ei si s-a schimbat radical,nu vad de ce nu ar avea sansa unei vieti normale?!
Am cunoscut mai multe colege care au dus o viata depravata tocmai pt ca nu gaseau o relatie serioasa care sa duca la casatorie,dar cum aceasta s-a intamplat imediat s-au repliat pe rolul de mama si sotie.Din afara par foarte schimbate;cu una dintre ele ma intalneam in fiecare duminica la slujba,venea cu batic si nu ridica ochii din pamant.
Eu cred in pocainta pacatosului!

daca ea TE IUBESTE, NU te va parasi maine. Nu fa confuzie intre pasiune (azi este, maine trece si te paraseste) cu iubirea

Iubirea nu poate exista unde e lipsa de morala.
O persoana depravata nu ia in serios iubirea ,e posedata de desfrau.
Mai corect gandeste Yasmina desi e tanara.

da, si eu cred,


totusi,
ar fi foarte riscant ca cineva sa se casatoreasca cu o fata imorala, doar pe baza iubirii pasionale, in speranta ca ....poate se va schimba sau ca o va schimba.

pe bune?! Ar trebui sa mai citesti Biblia. Aminteste-ti pasajul biblic in care Hristos a iertat TOATE pacatele desfranatei care i-a spalat picioarele Mantuitorului cu lacrimile ei si i lea sarutat, parundu-i rau de tot ce a facut. Oadata ce o persoana depravata, cum zici tu, ar vrea sa aiba o relatie stabila cu cineva, care NU e o persoana bogata (ca sa nu spuna ca ar vrea boar banii lui), inseamna ca nu mai vrea sa mai repete pacatele din trecutul ei, ca simte ceva pentru persoana cu care vrea sa aiba o relatie. ORCINE MERITA O A DOUA SANSA IN VIATA LUI (EI)
PS: cel fara de pacat sa arunce PRIMUL piatra

femei de profil
 

Aș zice că fetele cuminți rămân la modă pentru o instituție în declin - familia. Din păcate, demonii sunt cei mai buni pețitori - cuplează deseori persoanele cele mai nepotrivite, care ulterior episodului de la altar realizează nepotrivirea dintre ele și, ori divorțează (cu tot alaiul de sechele ce însoțesc un divorț), ori rămân împreună și ”își duc crucea” fiind condamnate la nefericire pe viață. Fetele ”necuminți” sunt la mare căutare pentru cei ce dau frâu liber la ceea ce Scriptura numește ”beția tinereții”...care ”e mai rea decât a vinului”. Dar, cum bine spunea dictonul: ”o tinerețe rușinoasă duce la o bătrânețe rușinată”.

Sigur ca exista si fete cuminti. Dupa cum a spus si AlinB depinde dupa care moda te dai, moda oamenilor sau a lui Dumnezeu!?

Depinde ce intelege fiecare prin "fete cuminti"!

Fetele responsabile, ambitioase, cu caracter puternic si cu anumite principii (nu neaparat religioase ci principii ce tin de bunul simt si respect de sine) vor fi intotdeauna apreciate de barbati pe masura (am intalnit o asfel de fata!)!

Daca consideri "fata cuminte" o fata mototoala si usor de dominat... nu stiu daca are vreo cautare pe "piata matrimoniala serioasa"! Imi plac fetele care stiu sa-si poarte singure de grija!

ca e mai apriga sau mai mototoala, asta tine de temperament; ca se descurca in viata din punct de vedere material n-are a face cu moralitatea,

o fata cuminte este credincioasa si dovedeste prin fapte ca este morala iubind pe Dumnezeu si aproapele.

Mda,foarte adevarat ca depinde ce intelege fiecare ...
De exemplu,in discutia de fata noi nu stim ce intelegi tu prin"fata cuminte"?
Probabil o fata cu minte,cu 2 facultati,masterat si alte studii de profil,ba si o cariera!
Nimic rau cu asta,ba dimpotriva...insa expresia"fata cuminte"este echivalentul virginelor,fecioarelor si nicidecum caracterizarea temperamentului sau atitudinii.
"Sa fii cuminte cand te casatoresti"-era sfatul pe care adesea batranii il dadeau unei fete si nu insemna sa fie introvertita in ziua nuntii ci sa se pastreze fecioara pt sotul ei.

O fata pe care ma pot baza si care poate fi o buna mama pentru copii mei!
Nu am ca criteriu virginitatea din motive pragmatice: sunt prea putine fetele virgine iar despre cele care sunt virgine e aproape sigur ca practica masturbarea (care este o versiune a sexului... ) - sper sa ma scuze pudicii de forum.

Este utopica moralitatea perfecta in ceea ce priveste sexualitatea... fie ca "o faci live" fie ca "faci in imaginatia ta" e cam aceeasi chestie (cu diferenta ca in a doua varianta nu sunt riscuri cum ar fi bolile venerice).

Religia mi se pare uneori un pretext pentru a arata cu degetul pe ceilalti! Mai sunt unii care isi doresc sa aiba relatii sexuale cu mai multe femei inainte de casatorie dar nu au parte de asa ceva si faptul ca nu practica sexul este folosit de ei pentru a arata cat sunt de morali... si se razbuna acuzandu-i pe ceilalti! Am intalnit fete care se declarau in gura mare virgine iar dupa ce le castigai increderea incepeau sa povesteasca si ce nu ti-ai dorit sa auzi! (si alte situatii)

Aspectele ce tin de trecutul moral al unuia sau altuia (uneia sau alteia) nu ar trebui sa intereseze pe nimeni! Fiecare sa aiba grija de viata lui din punct de vedere moral.

"Religia mi se pare uneori un pretext pentru a arata cu degetul pe ceilalti! "

Acesta este un soi degenerat de religie,si nu este esential sau demn de luat ca atare de catre un VERITABIL om religios.
Crede-ma!

Religia nu se face pe spinarea altora :)

Sper sa ai dreptate!

Sa-mi fie cu iertare, dar eu nu pot sa te inteleg cum te poti convinge rapid de o fata daca e cuminte sau nu. Vad ca aici fata cuminte inseamna sa fie virgina. Ok si cum faci sa-ti dai seama? Sa zicem ca te duci la o onomastica, langa tine la masa este o fata draguta, carismatica, simpatica, mai pe scurt "iti place". Intrati in discutie si pe masura ce conversatia inainteaza mai adaugi la atributele initiale si: inteligenta, citita, destul de modesta. Lucrurile par sa decurga natural. Si ce faci acum? Strici totul cu intrebarea "Auzi, da' tu esti virgina?".
Alta varianta este sa te vezi cu ea de cateva ori, sa incepi sa te indragostesti si atunci o intrebi. Dar e problematic si acum. Pentru ca deja te simti mai mult decat atras. Renunti asa usor ca barbat la o fata care-ti place mult, pentru ca nu e virgina? A treia varianta e sa incepi sa intrebi lumea care o cunoaste. Dar si aici e complicat. De unde stii ca lumea spune adevarul? Sau ce o sa creada lumea despre tine ca te intereseaza asa mult aspectul asta?
Este doar o curiozitate. Cum procedeaza barbatii care pun virginitatea pe primul loc?

O sa va povestesc si doua situatii reale, care cred ca sunt destul de des intalnite. Am cunoscut o tipa acum cativa ani. Avusese vreo doua relatii, implicand si sex. La un moment dat a cunoscut un barbat un pic mai in varsta care avea ca principiu pentru gasirea unei sotii, virginitatea. Pentru ca tipul avea bani si pozitie sociala, fata s-a dat drept virgina. Jocul i-a iesit pana la capat. Prin anumite tertipuri, a reusit sa para ceea ce nu era. Sunt casatoriti, au o fetita, le merge bine, iar barbatul respectiv crede si acum ca a luat "cea mai virgina" fata din lume.
Alt caz: O fata a tinut la virginitate cu dintii. Credincioasa, modesta, draguta. A cunoscut un baiat, care la fel, tinea la virginitate. Dupa cum stiti, nu toate femeile sangereaza prima data si sunt multi barbati care habar n-au de ce. In noaptea nuntii, fata n-a sangerat. Nu va puteti inchipui prin ce calvar a trecut apoi. Scandal peste scandal. Sunt impreuna si acum, dar a trecut prin niste umilinte extraordinare (nevinovata fiind!!!!), iar sotul ei ii reaminteste la fiecare cearta acest aspect.
In lumea musulmana, cred ca stiti ca este o practica foarte comuna, sa-ti faci himenoplastie, pentru ca acolo este chiar mandatorie virginitatea, altfel fata este "returnata" parintiilor ei dupa nunta, precum un produs returnat la garantie.
Concluzia: Nu incercati sa negati, de foarte multe ori nu conteaza intotdeauna ceea ce esti, ci ceea ce cred altii ca esti. Din pacate....