ca să folosesc logica majoritatii acestui forum, DA! e numai una.
doar că vezi tu ... biserica de care aparţii, a coborât câteva staţii în urmă ...
probabil ca şi hindusii spun că biserica lor e doar una şi râd de miile de grupări creştine.
ei cel putin nu s-au împărţit atât ...

Mai intai, folosirea sintagmei "Biserica hindusa" arata o insuficienta intelegere a conceptului de Biserica.
Mai apoi, fiindca suntem pe un topic dedicat: ideea ca hindusii nu ar fi impartiti are legatura cu ideea ca toti chinezii seamana intre ei. Intr-adevar, toti chinezii au ochii oblici.

In realitate, exista multe feluri de hindusi. De fapt, dv stiti aceste lucruri: daca va ganditi, de exemplu, ca unii hindusi, numiti "jainisti" obisnuiesc sa aiba o maturice la sold, cu care matura terenul inainte de a calca pe el. Desigur, nu aceasta trasatura anecdotica e ceea ce-i individuaizeaza pe jainisti, ci una din domeniul doctrinar. Dar nu spun mai multe, ca sa nu iau din painea fratelui care a deschis acest topic si il mentine in viata.

In sfarsit, Crezul se refera la unitatea INTRAecleziala. Despre ce inseamna exact "unitatea Bisericii" am sa deschid alt topic, fiindca subiectul e pe de o parte esential, iar pe de alta parte nu are legatura cu dharma ci, as indrazni sa spun, are un grad de precizie incomparabil mai mare.

Budismul sustine ipoteza reincarnarii exact din aceleasi motive pentru care ortodoxia sustine existenta iadului.

Intrarea in lumile samsarice superioare (uman, demi-deva, deva /"multe locasuri") este conditionata unilateral de practicarea disciplinei morale.

Fara disciplina morala, indiferent de crezul pe care il are o fiinta, aceasta va cadea inevitabil in abisul irationalului – lumile samsarice inferioare (noaptea in care nimeni nu mai poate lucra).

Functia “iadului” este aceea de a mobiliza, prin super-precautie (teama rationala), resursele tectonice ale fiintei in indreptarea mintii spre Dumnezeu.

Cei care nu cred in iad/reincarnare in lumile inferioare (lipsite de ratiune) nu se tem.

Iar aceasta lipsa de teama reprezinta, in fapt, o impotenta spirituala in accesarea nucleului profund al propriului eu si apropierea de Dumnezeu.

Cei care nu au teama, nu cunosc ‘fiorul rugaciunii’ si ‘atentia unitara’ spre Dumnezeu.

Unii simt aceasta teama doar ‘teoretic’, prin acceptare dogmatica superficiala, fara sa interiorizeze si sa matureze suficient acest factor psihologic.

Din punctul meu de vedere, nu exista nicio diferenta doctrinara intre budism si crestinism.

Poticnelile apar in interpretarile scripturale.

“Interpretarile” faramiteaza intelesurile scripturilor nu doar in cadrul aceleiasi “religii”, dar acestea sunt foarte diferite de la persoana la persoana, si chiar mergand mai in profunzime, in cadrul aceleiasi minti, functie de rationamentele pe care le face in momente de timp diferite.

Incarnarea nu este doar o "ipoteza" este o pacaleala.

Iadul este real (vad ca ai spus "existenta" nu "ipoteza").

Corect?

Daca nu, poate spui tu care sunt variantele, in perspectiva ta.

Poate pentru ca nu cunosti nici una din ele cum trebuie.

Apropo, unde este Iisus Hristos si jertfa Sa in budhism?
Sau ti se pare o diferenta care poate fi ignorata fara probleme?

Iisus Dumnezeu s-a pogorat pe pamant si s-a jertfit pe Sine pentru a da o lectie de iubire, pentru a fi un exemplu, un model pentru mintile oamenilor despre “cum trebuie iubit”.

Aceasta este punctul cheie al intregii invataturi.

Fara intelegerea mintii Lui Hristos, ne rugam la un dumnezeu pe care nu-l cunoastem si care nu are putere mantuitoare.

Doar cand intelegem si incepem sa traim efectiv aceasta forma inalta de iubire, ni se ridica pacatele si incepem sa traim cu adevarat in Hristos.

“Ii voi scuipa din gura Mea pe cei caldicei”

A intelege profund Mintea Lui Hristos nu se poate decat prin emularea exemplului Sau.

“Cine nu-Mi urmeaza Mie, nu este vrednic de Mine!”

Iisus Hristos si jertfa Sa este tema centrala a Budhismului Mahayana.

Gandirea mahayanica, in integralitatea ei, emuleaza cu fidelitate exemplul Lui Hristos - capacitatea de a ne jertfi din dragoste profunda pentru toate fiintele.

O minte mahayanica este in rezonanta perfecta cu Mintea Lui Hristos.
Se inteleg mutual. Este o comuniune limpede, fara distorsiuni si zone de penumbra.


Exemplu de minti conceptuale mahayanice cultivate in fazele pregatitoare, inaintea luarii juramantului Bodhisattvic:

“Fie ca trupul meu sa fie impartit ca hrana fiintelor-mama lovite de foamete,
Fie ca mintea mea sa fie odihna pentru cei zbuciumati,
Fie sa devin in acelasi timp doctor, medicament si asistenta grijulie pentru cei bolnavi,
Fie sa devin adapost pentru cei prigoniti in razboaie,
Fie sa servesc cu devotament, sa ma transform in orice este de folos fiintelor-mama,
Fie sa iau asupra mea toate greselile celorlati pentru a fi izbaviti…”

Mintea Hristica (dumnezeiasca), in budism, se numeste Bodhicitta.
Are un parfum inconfundabil pentru ca este gata oricand de jertfa neconditionata din dragoste.

Jertfa trupeasca nu este ceva iesit din comun.
De exemplu, multi si-au dat trupul doar pentru anumite ideologii lumesti.
Altii si-au dat trupul din dragoste fata de cei apropiati.

Insa capacitatea de jertfa neconditionata din dragoste pentru toate fiintele robite/suferinde fara deosebire este extrem de rara.

Ea se numeste Bodhicitta. Aceasta este Mintea Lui Hristos.

Mintea mahayanica trece in parinirvana (fericire celesta absoluta) doar atunci cand si ultima fiinta samsarica este salvata, fie ca se afla in iad sau in taramurile luminoase ale devasilor.

Ea ramane cu fiecare fiinta samsarica pana la sfarsitul timpului.

Aceasta este lucrarea pe care Tatal o arata celor care simt si gandesc astfel.

Cine doreste sa atinga a Patra Neprihanire,
Desavarsita puritate a fenomenelor,
Trebuie sa priveasca lumea,
Ca si cum ar fi renascut dintr-un iad intunecos,
Dupa nenumarati kalpa de singuratate si izolare,

Sa vada fiintele ca nepretuite daruri,
Expresii stralucitoare a Dharmakayei.

Vajrayana, A Patra Neprihanire

Frumoase colinde susura-n cetini
Fulgi argintii desfira povesti,
Copiii privesc prin globuri lumesti,
Lumini revarsate din zari ingeresti.


CRACIUN FERICIT

PENTRU TOTI FORUMISTII!!!

La fel cum Prometeu, in mitologia greaca, a furat focul zeilor din Olimp,
in budism se crede ca Nagarjuna (150-250 e.n.) "a furat"/recuperat scripturile despre intelepciune (Prajnaparamita) pastrate de dragoni (nagas).

Astfel a pus bazele sistemului "Calea de Mijloc" (Madhyamaka).

Este considerat, dupa Budha Sakyamuni, unul din cei mai importanti ganditori/teoreticieni budisti.

Fii intotdeauna alert,
Fii intotdeauna gata sa te certi cu asprime,
Atunci cand inclinatiile mintii se opun dharmei Mahayana,
Mai cu seama atunci cand se imbata cu parerea-de-sine si placerea-de-sine.

Mahayana, Geshe Chekhawa (1102-1176) - Practica Lojong

Nimeni nu poate inainta in intelepciune niciun milimetru fara Invatator.
Nimeni nu are intelepciunea in el insusi.
Insa trebuie sa distingem cu claritate intre invatatorul interpretativ si cel definitiv.

Cel interpretativ poate fi o icoana fizica sau o icoana a mintii,
Poate fi o forma din lume sau o forma a mintii.

Invatatorul definitiv care potenteaza interpretarea este intotdeauna Dumnezeu.

El sta in spatele tuturor invatatorilor.
Este invatatorul a Toate,
Este, in fapt, Unicul Invatator,

Care se arata in orice forma alege sa se arate,
Care invata asa cum vrea El sa invete.

Care este rolul binecuvantarii?

Binecuvantarea face diferenta dintre filosofia religioasa/trairea religioasa concepute cu o minte obisnuita - umana si intelesurile/trairile vazute prin prisma luminii dumnezeiesti.

Binecuvantarea are doua functii de baza.

Prima vindecator-corectiva iar cea de a doua supra-cognitiva.


Binecuvantarea vindeca atat traume superficiale, cat si traume profunde, pregatind calea pogorarii Extazului Domnului.

Binecuvantarea este o picatura de nectar dumnezeiesc, este o picatura de extaz vindecator.

Fara aceasta picatura nu exista nicio cale de maturare a cognitiei si supra-cunoasterii Adevarului.


Binecuvantarea este esentiala si din punct de vedere cognitiv.

Aceasta fractiune de minte dumnezeiasca asista mintea umana in elucidarea principalelor aspecte ale caii:

• compasiunea (trairea acesteia din perspectiva divina),
• mandria divina (identificarea corecta a slavei divine),
• adevarul ultim al realitatii (eu in particular, fenomene in general).

De aceea, cel intelept se straduie din rasputeri sa obtina binecuvantarile, caci stie ca prin fortele sale proprii nu poate realiza nimic.


Vajrayana, Binecuvantarea

Fiecare trebuie sa-si numere zilele pana in momentul mortii,
Si sa se gandeasca bine ce face cu fiecare zi pe care o mai are de trait.


Hinayana, Cugetarea la moarte

Nu te imbata cu zilele vietii tale,
Ci foloseste-le cu intelepciune,
Avand in minte, tot timpul, gandul mortii proprii.

Hinayana, Cugetarea la moarte

Cel ce se bizuie, cu totul, pe Invatator, nu pe sine,
Atinge "usurimea" - forma suprema de relaxare.

Unul ca acesta urca din profunzime in profunzime,
Ca si cum ar pasi, in zbor, pe norii cerului.


Vajrayana, Increderea in Invatator

Viata samsarica,
Se aseamana cu un tren in viteza,
Care nu opreste in nicio statie.

Hinayana, Cele patru fluvii neintrerupte ale suferintei

Lucreaza ziua,
Stiind ca seara vei muri.

Hinayana, Practica refugiului

Cugetari despre Refugiu
 

Toata Buddhadharma este inclusa in practica Refugiului,
Esenta Buddhadharmei este pur si simplu Refugiul.

Ceea ce face diferenta fundamentala
Dintre caile lumesti si cele spirituale,
Este Refugiul.

Cine se roaga fara sa realizeze Refugiul,
Face o lucrare lumeasca.

Cine perfectioneaza virtutile fara Refugiu,
Este asemeni negustorilor care fac afaceri.

Binecuvantarea este fiica buna a Refugiului.

Refugiul este cheia care deschide poarta spiritualitatii.
Binecuvantarea este lumina care lumineaza calea spirituala.


Fara Binecuvantare toata faptura este oarba.


----------------------

Refugiul hinaianic are doua cauze,
Frica si bizuirea pe Invatator (Dumnezeu).

Refugiul mahayanic are trei cauze,
Frica, bizuirea pe Invatator si Bodhicitta (Compasiunea Lucratoare pentru toata faptura).

-----------------------------------------


Bizuirea pe Invatator este Una, dar are doua fatete.

Cea statica - denumita si "incredintare" sau "lasare in voia Invatatorului" sau "starea de impoderabilitate/fara de grija"

Cea dinamica - denumita si "urmarea Invatatorului" sau "Lucrul cu Puterea Celuilalt"

--------------------

Bizuirea pe Invatator este fiica buna a Credintei.

---------------------------------


Arborele Credintei se hraneste din trei radacini:

1.Credinta Existentiala - credinta in Existenta Lui Dumnezeu (Invatatorului)

2.Credinta Calitatilor – credinta care percepe Calitatile Lui Dumnezeu, mai este denumita “credinta aspirationala” pentru ca este inflacarata de frumusetea calitatilor

3.Credinta Puterii – credinta in cele Cinci Puteri Fundamentale ale Lui Dumnezeu


Daca una dintre cele trei radacini se usuca, tot arborele se usuca.
Astfel ca…
Fara credinta nu este bizuire,
Fara bizuire nu este refugiu,
Fara refugiu orice actiune
Este doar ratacire fara contenire in samsara.

----------


Credinta Puterii are cinci radacini:

1.Credinta in Puterea de a Proteja a Lui Dumnezeu (de intunericul lumilor inferioare, in general, si de pericolele imediate, in particular)

2.Credinta in Puterea de a Purifica (trupul lumesc il preschimba in trup de foc)

3.Credinta in Puterea de a Vindeca ( caderile din virtute, bolile mintii si bolile trupului)

4. Credinta in Puterea de Spulbera toate Obstacolele (fie lumesti, fie demonice – pana la atingerea iluminarii – se numeste “Deschizatorul Caii”)

5.Credinta in Puterea de a Lumina Calea ( sau Conduce Mintea prin Intelegeri)

Coordonata teoretica a iluminarii este aceeasi cu cea lumeasca:

Frica de suferinta -> Tanjirea dupa Fericire

Diferenta insa o face modul de identificare cognitiva atat al obiectului fricii cat si al obiectului fericirii.

Caile lumesti percep gresit aceste doua obiecte.

De aceea se spune ca sunt "oarbe".

Cel ce merge pe calea Dharmei le percepe, progresiv, in mod corect.

Astfel ca, puterea sa aspirationala se matureaza in mod corect.

Cel ce intra cu mintea in inima iL descopera pe Domnul,
Si vede bucuria pura primordiala inainte de 'facerea lumii'
'Trupul Adevarat al Domnului'

Dupa aceea, cand se uita la lume,
Vede ca natura aceasta este chiar bucuria pura primordiala.

In fapt, nimic nu s-a schimbat,
De la facerea lumii.
...Doar parerea mintii.

Adevarul a fost, este si va ramane imaculat,
In toate directiile.

Gandirea egocentrica
 

"GANDIREA EGOCENTRICA este rezultatul faptului ca, din nefericire, natura umana, in mod natural, nu este atenta cu nevoile celorlalti, ba chiar mai mult, ignora drepturile celorlalti.

In mod firesc, nu apreciem punctul de vedere al celorlalti in timp ce nu ne dam seama de limitarile propriului nostru punct de vedere.

Devenim constienti de propria gandire egocentrica numai daca suntem educati in acest sens. Nu este o abilitate naturala inscrisa in codul nostru genetic.

Fiecare dintre noi, traieste, de obicei, cu convingerea ferma – nerealista insa - ca stie cu exactitate cum functioneaza realitatea, “cum stau lucrurile de fapt”, si ca o evalueaza “in mod obiectiv”.

In mod natural suntem inclinati sa ne incredem in gandirea noastra intuitiva – oricum, in mare parte inexacta.

In loc sa ne bazam convingerile ( ce acceptam ca fiind adevarat si ce respingem ca fiind neadevarat), pe rationamente corecte - care respecta standardele gandirii critic-obiective, apelam reflex la standarde subiectiv-psihologice centrate pe ego.

Mai jos, cele mai comune exemple de gandire egocentrica ale umanitatii:

“ESTE ADEVARAT PENTRU CA EU CRED CA ESTE ADEVARAT” –EGOCENTRISM INNASCUT. Eu cred ca este adevarat, chiar daca eu personal nu am investigat in mod rational baza credintei mele.


“ESTE ADEVARAT PENTRU CA NOI CREDEM CA ESTE ADEVARAT” – GANDIRE SOCIOCENTRICA. Eu cred pentru ca si altii cred.


“ESTE ADEVARAT PENTRU CA EU VREAU SA CRED CA ESTE ADEVARAT” – NECESITATE DE AUTOIMPLINIRE.
Eu cred pentru ca “este bun”. Este suficient ca imi apare intr-o lumina pozitiva si nu ma forteaza la un efort de gandire rationala, care imi poate dovedi ca m-am inselat, sau care sa ma faca sa resimt o dureroasa deziluzie.

“ESTE ADEVARAT PENTRU CA INTOTDEAUNA AM CREZUT CA ESTE ADEVARAT” – NECESITATE DE AUTOVALIDARE.


“ESTE ADEVARAT PENTRU CA ESTE IN INTERESUL MEU SA CRED CA ESTE ADEVARAT” – EGOISM INNASCUT. "



Extras din "Minighidul gandirii critic-obiective"
http://louisville.edu/kent/programs/...20Thinking.pdf

Gasirea Adevarului si Dragostei
 

Cauza circumstantiala a "gasirii Adevarului si Dragostei" este intelegerea corecta.
Cauza substantiala a "gasirii Adevarului si Dragostei" este binecuvantarea.


Cauza circumstantiala a binecuvantarii este intelegerea virtutilor.
Cauza substantiala a binecuvantarii este "efortul de multumire a Lui Dumnezeu" in toate lucrarile.


Efectul nu se produce fara asamblarea celor doua tipuri de cauze.

Protejand o fiinta, protejeaza-le pe toate!
Hranind o fiinta, hraneste-le pe toate!
Iubind o fiinta, iubeste-le pe toate!

Iubind copiii tai, iubeste toti copiii,
Pretuind mama ta, pretuieste toate mamele,
Pretuind tatal tau, pretuieste toti tatii,
Pretuind sora ta, pretuieste toate surorile,
Pretuind fratele tau, pretuieste toti fratii,
Pretuind prietenul tau, pretuieste toti prietenii.

Mahayana, Campul de Merit Concret - Exploatand circumstantele

Desavarsirea virtutii este atunci cand faptele bune,
Sunt savarsite de Dumnezeu prin sufletul nostru.

Nu mai sunt savarsite de noi,
Ci de Dumnezeu zamislit in adancul inimii.

Sufletul doar reflecta ca o oglinda,
Lumina si puterea faptuitoare a Lui Dumnezeu,
In aceasta lume.


Stadiul mijlociu - Vajrayana/Guru Yoga

Guru yoga
 

Budismul Mahayana are doua ramuri: Sutra si Tantra.

Tantra are un stadiu preliminar (GY) si doua stadii avansate (YSG, YSF) :

• Guru Yoga (GY),
• Yoga Stadiului de Generare (YSG) si
• Yoga Stadiului de Finalizare (YSF)

------------------------------------
Yoga inseamna unirea sufletului cu Dumnezeu.

( etimologic, yoga = a uni)

Guru inseamna Invatator.
---------------------------------------

Cuvantul “guru”, din pacate, nu doar ca s-a demonetizat in cultura occidentala, dar a inceput sa fie perceput in zona delicventei, sarlataniei, imposturii si delirului.

Astfel pateste orice cuvant care este abuzat prin utilizare ca paravan pentru savarsirea unor fapte imorale.

Guru are o semnificatie profunda.

In fapt, tot ceea ce ne impresoara sunt invatatori (de la persoane: parinti, prieteni, profesori, dusmani… la experiente induse de fenomene interne si externe ). Acestia sunt invatatori circumstantiali, relativi, cu care ne intersectam in functie de continuumul nostru karmic.

Invatatorul ultim este Dumnezeu ( alte denominatii budiste : Adi Budha, Vairocana, Budha Vajradhara…)


Guru Yoga este practica fundamentala, necesara obtinei guna (harului).

Acesta este scopul intregii practici: pogorarea Darului si stabilizarea acestuia in continuumul mintii (crestinism: Impartasanie).

Guna este vazuta ca putere vazatoare si lucratoare a Dumnezeului Insusi (Adi Budha), prezent in centrul inimii prin yoga (unire) – fuziune realizata la sfarsitul sadhanei liturgice.

Pentru fazele avansate de practica (YSG si YSF), Harul Insusi preia efortul si le desavarseste ulterior.

(‘Nu ne mai rugam noi, ci Duhul Insusi se roaga cu suspine negraite’)

Pana la GY lucreaza omul, de la GY, pe treptele superioare, lucreaza Guna (Harul)

Prin analogie, crestinismul este o practica Guru Yoga.

Psihologia GY se regaseste complet in psihologia crestina si viceversa.

Guru Yoga prolifereaza in toate etapele YSG si YSF.

Practicile avansate crestine (isihaste) evita YSG si intra direct in YSF, mai exact in etapa izolarii vorbirii/mintii (de fluctuatii impure).

In raport cu Dharma, o minte se poate afla intr-una din cele patru stari:

“Fara Dharma”
“Dharma cand-si-cand”
“Dharma palpaind”
“Toata Dharma punctiform-convergenta”

In primul caz, mintea nu are invatatura,
in al doilea, mintea actualizeaza rar intelesuri si fapte dharmice,
in al treilea, mintea se amesteca intr-o mare masura cu Dharma,
in al patrulea, toata Dharma este exprimata cu putere, in fiecare instanta cognitiva.

Sutra & Tantra
 

Care este esenta SUTREI?

Esenta SUTRA este deprinderea mintii cu natura esentiala, in toate circumstantele.

Toate invataturile SUTREI converg si sustin practica recunoasterii naturii esentiale.

SUTRA pregateste mintea, o purifica cu adevarul, pentru primirea in ea a Divinitatii.

SUTRA este inainte-mergatoarea TANTREI. Pregateste Marea Unire.

Fara SUTRA, TANTRA este inaccesibila.

SUTRA gaseste serenitatea sau Calea Naturala - sursa puterii.
TANTRA o desavarseste.

SUTRA ne deschide drumul, iar TANTRA ne duce pana la destinatie.

SUTRA identifica non-inerenta binelui si raului, non-inerenta dualitatii in general. Astfel, mintea poate aborda corect Guru Yoga si practicile avansate tantrice.

Samsara este un evantai de dureri, care se succed fara contenire, cu irizatii, nuante si intensitati schimbatoare.

Extazul si durerea impart aceeasi ‘substanta’ intr-un mod competitiv. Cand se profileaza una, cealalta se diminueaza.

Toate durerile au o singura radacina – ‘necunoasterea’.

Durerea este stabilizata in extaz numai atunci cand se inteleg pe deplin mecanismul prin care este generata, natura esentiala a procesului, natura esentiala a starii si natura esentiala a subiectului.

Acest proces extraordinar se numeste “Transformarea spontana a impuritatii in puritate.”

Sa ne infricosam acum, ca sa nu ne infricosam in momentul mortii,

Sa ne rusinam acum, ca sa nu fim striviti de rusine in ultima clipa.


Frica -Rusinea / Cei doi factori mentali virtuosi de baza - rod al credintei

Principiile Guru Yoga (practica celor 7 membre - "seven limbs practice")
Bodhisattvacharya-avatara

In fata Invatatorului (Guru - Invatator, Yoga - Unire) sunt adoptate, in principiu, 7 stari ale mintii:

1. ascultarea - inchinaciunile
2. taierea voii proprii - disciplina morala - restrangerea portilor simturilor
3. frica de posibilele caderi viitoare - practica refugiului
4. rusinea pentru faptele nevirtuose savarsite - spovedania
5. obtinerea bunavointei Invatatorului - laude, ofrande, rabdare, kenoza (dedicare)
6. recunoasterea Invatatorului ca fiind Sursa propriei fiintari - exultarea
7. tanjirea dupa unirea cu Invatatorul - cereri de a ramane prezent, binecuvantarea, impartasirea.

Iubirile sunt de multe feluri.

Este important sa identificam forma curata de iubire, inainte de a ne uni cu ea in ultimul stadiu de Guru Yoga.

Invatatorul se uneste cu noi din dragoste, noi ne unim cu Invatatorul din dragoste.

Ce fel de dragoste are Invatatorul?

Aceasta are, in principiu, trei caracteristici:

1.kenoza (kenosis - golire)
2.tisia (tisia - sacrificiu)
3.artios (artios - intreg)

Kenoza – Aceasta iubire se dezbraca cu repeziciune de slava si nemarginire si ia o forma modesta si finita pentru a se uni cu cel iubit.

Tisia – Aceasta iubire este gata sa sufere cele mai intense forme de suferinta, pentru a gasi si a se uni cu cel iubit.

Artios – Aceasta iubire se daruieste intreaga, completa, fara retineri. Toata infinitatea ei se asterne in chip miraculos in finitatea inimii celui iubit.


De cealalta parte, in oglinda, aspirantul practica kenoza prin dezbracarea de aspiratia sa la gloriile si maririle lumesti, iar in mod mai profund prin impartirea harului cu care este daruit tuturor fiintelor.

Aspirantul practica tisia prin orice forma de rabdare.

Aspirantul practica artios atunci cand ramane cu mintea intreaga in Invatator.


“Ziua este timpul jocului iubirii, marturiilor duioase,
Noaptea este timpul contopirii”

Guru Yoga


Harul este repaos si actiune in acelasi timp!
Este instantaneu, pace adanca si putere lucratoare.

Ce minune!


(wu wei)