Buna! Nu deznadajdui, cu siguranta e ceva bun si pentru tine, dar totul va fi cand va vrea D-zeu.. nu cand vrem noi. Ce usor ar fi, daca am avea tot ce vrem atunci cand vrem! Chiar daca te impotrivesti nu realizezi nimic. Asa cum a avut grija D-zeu de tine pana acum, asa va fi si de acum incolo si-ti va da tot ce-ti trebuie la timpul potrivit. Eu te inteleg foarte bine. Am 32 de ani si inca nu m-am maritat .. pentru ca nu l-am gasit.

Nu toate fetele sunt materialiste! Sunt si fete bune, care la momentul potrivit .. isi vor gasi sufletelul chiar daca sunt trecute de 30 ani !

Multi baieti insa se uita si la aspectul fizic mai mult...

Daca un barbat frumos isi doreste o femeie frumoasa este firesc,problema este ca toti barbatii isi doresc alaturi fotomodele sau in tot cazul femei deosebite,indiferent de statutul lor sau de ce anume pot ei oferi unei femei.
Observ in strainate femei casatorite care in Romania nu ar fi avut nici o sansa(dpdv fizic).

@ aurelia1984

Nici nu stii ce protejata esti! Sa te bucuri.

Am o prietena de 37 de ani anul acesta se marita. O alta prietena s-a maritat la 30 de ani. O colega pana la 32 de ani nu si-a dorit sa se marite si in ultimul an a inceput sa se gandeasca la asta.
Iar eu, la 33 de ani, dupa ce mi-am dorit multi ani acest lucru (si am socializat o multime si nici urata, nici proasta nici saraca nu sunt)...ma bucur ca nu m-am maritat.
Se va alege un drum si pentru tine.

Generalizati putin aici. Eu, de exemplu nu mai uit nici la cum arata o fata, nici la ce statut ar avea, nici la bani. Singura intrebare pentru omul ce vrea sa se casatoreasca e: Cat de mult pot iubi? Si observ ca intrebarea asta nu se mai pune de mult timp incoace.

Am avut prieteni in liceu, cu foarte multi bani si statut care nu cautau nici in discoteci, nici in aratare viitoarea prietena/sotie. De fiecare data cand le aratam o fata mai frumoasa isi puneau mainile in cap spunand ca vor sa fuga in padure. De ce? Pentru ca dupa maxim cateva luni, fascinatia ce o avem cu faptul ca persoana de langa noi e atat de frumoasa, ca o tinem de mana ca un trofeu dispare. Si se instaureaza acest ridicol sentimental, nepasare si deja se uita fiecare dupa alta ocupatie, dupa alta persoana fara sa mai bage de seama nici sentimentele, nici asa zisa iubire pe care si-o proclamau in fiecare zi, nici nimic.

Ar trebuie sa ne uitam putin la slujba cununiei si sa vedem despre ce se vorbeste acolo. Despre bani? Despre frumusetea trupului? Despre placerile trupesti si acea indragosteala hormonala? Nu. Sfatul meu catre persoanele ce vor sa se casatoreasca sau sunt casatorie e, nu va mai asteptati sa vi se dea, nu mai cereti nimic. Iubiti cu toata inima si Dumnezeu va va da Har si pace si multe bucurii in familie. Iubiti pana la durerea cea mai adanca si rabdati cu sotul/prietenul fratiilor voastre si sa nu credeti ca automat dupa casatorie ploua cu bucurii peste voi. E ridicol!

Cat de bine te inteleg!
Ba chiar as spune ca sunt intr-o situatie mai "naspa" decat tine, avand in vedere ca am 31 de ani. Insa eu consider ca este un test. Uite, de exemplu, dupa ultima intalnire pe care am avut-o cu un tip de care imi placea mult (intalnire platonica, tin sa precizez), am hotarat sa ne mai vedem "duminica viitoare". Dimineata am fost la biserica si m-am rugat lui Dumnezeu sa imi arate daca acesta este persoana potrivita pentru mine. Barbatul nu a mai ajuns la intalnire, iar marti mi-a trimis un mail spunandu-mi ca e insurat dar nu se prea mai intelege cu nevasta. Incredibil cum raspunde Dumnezeu! Nu-i asa?
I-am raspuns la mail explicandu-i ca nici prin cap nu imi trece sa am o relatie cu un barbat insurat sau sa il incurajez sa se desparta si ca, de-altfel, nici daca ar divorta tot nu as putea fi cu el, din motive religioase. L-am sfatuiti sa incerce sa gaseasca o cale de a se intelege cu sotia. Insa trebuie sa-ti spun ca nu mi-a fost usor si m-am gandit atunci ca la ceea ce spusese Blaise Pascal la un moment dat: "Dacă mă încred în Dumnezeu şi El există, câştig infinit. Dacă mă încred în Dumnezeu şi El nu există, nu pierd nimic. Dacă nu am încredere în Dumnezeu şi El există, pierd infinit. Dacă nu am încredere în Dumnezeu şi El nu există, iarăşi nicio pierdere." - si mi-am spus ca nu e 100% adevarat pentru ca "uite, eu acum am de pierdut, ca daca nu credeam in Dumnezeu, faptul ca el e insurat nu ar fi fost o problema pentru mine si ... ce bine era sa am si eu pe cineva langa mine in viata asta si nu sa ma tot lupt singura cu ea."
Totusi, imi dau seama din ceea ce am citit pana acum din Biblie ca ceea ce Dumnezeu vrea de la noi este sa renuntam la "eu" si sa avem incredere totala in El, stiind si crezand ca El stie ce e mai bine pentru noi, indiferent daca asta inseamna ca ne vom marita mai devreme, mai tarziu sau deloc. E greu, e foarte greu, dar.... eu cred ca merita!
Si ma mai gandesc la exemplul lui Avraam care isi dorea un fiu si a ajuns la o varsta foarte inaintata si nu avea copii. S-a resemnat cu ideea (initial, pana nu a intervenit sfatul Sarei), acceptand voia lui Dumnezeu. Apoi Dumnezeu i-a promis un fiu, dar nu i-l-a dat imediat, pentru a-i verifica rabdarea si credinta. Atunci Avraam a cazut, caci nu a avut incredere in Dumnezeu ci a ascutat de sfatul sotiei lui si a avut un fiu cu roaba lui, cu Agar. Totusi Dumnezeu S-a tinut de cuvant si i-a dat un copil cand Avraam avea 99 de ani!!! Si nu numai ca i-a dat un copil, dar l-a si tinut in viata pana la 130 (parca), deci si-a vazut si copilul mare. Mai ar fi de mentionat ca Sarei nu ii mai venea demult menstruatia cand a ramas gravida.
Prin urmare, eu cred ca Dumnezeu poate face ORICE si EL STIE CEL MAI BINE daca trebuie sa ne maritam, cand trebuie sa o facem si cu cine.
Asta, bineinteles, nu ma opreste sa Il rog sa grabeasca acest moment.... dar apoi inchei rugaciunea cu "Faca-Se voia Ta!" Dumnezeu sa ne ajute sa ramanem tari in credinta!

ai dreptate. mai ales ca ai zis "mai mult".
este firesc ca dupa o prima privire, dintr-un grup de fete sa alegi una frumoasa.
pentru a-i vedea frumusetea interioara ai nevoie de timp.
eu am cativa prieteni care sunt genul de care se indragosteste aproape orice femeie. baieti cu caracter, iar fizic ... muuult peste medie.
cu toate astea au prietene sau sotii care, la prima vedere, te fac sa spui: la cum arata el, putea sa gaseasca una mai frumoasa.
si totusi sunt perechi aproape perfecte.
au ajuns sa se cunoasca si sa se completeze atat de bine, ca ti-e drag sa privesti la relatia lor.
chestia cu "cea mai frumoasa" tine mai mult de agatatul in club. asa ... pentru o aventura.
dar un baiat inteligent, nu va avea ca prioritate frumusetea fizica.
este adevarat ca se poate ajunge si la situatii mai "ciudate". un amic mi-a spus ca el alege fete mai urate ca el ca sa nu fie inselat ... asta pentru ca era patit.

ai dreptate. La prima intalnire primeaza aspectul fizic intotdeauna. Dupa care urmeaza sa descoperi celelalte calitati ale persoanei

Adaptând un pic o vorbă din bătrâni, putem spune: dintre două rele, alege-o pe cea mai frumoasă...

Cati dintre voi, barbatii, v-ati insurat cu o fata de care v-ati indragostit asa... la prima vedere?
Cred ca argumentul asta cu "la prima intalnire aspectul fizic conteaza" este o scuza, o scuza pentru a spune ca defapt acesta este foarte important pentru multi.

Adevarul este ca dragostea adevarata (nu pasiunea, atractia fizica, ci dragostea, indragosteala de o persoana fara de care simti ca nu mai poti sa existi) presupune o relatie. Astfel, eu stiu multi prieteni care au casatorii reusite dar care si-au cunoscut sotii/sotiile intr-o imprejurare care i-a determinat sa aiba o relatie cu aceta/aceasta: o relatie de colegialitate de exemplu (colegi de facultate, de servici, de... sport) care a evoluat in prietenie (datorita intereselor si caracteristicilor comune ale celor doi) si apoi in dragoste (cand si-au dat seama ca defapt sunt suflete pereche, ca se completeaza unul pe altul si ca nu isi pot da seama cum au trait unul fara altul pana atunci). Eu cred ca asta este evolutia normala.

Ca un crestin sa isi gaseasca sotul/sotia intr-un club (discoteca, bar, etc.) in care a iesit intr-o seara cu prietenii mi se pare putin probabil. Un om (ne-crestin) isi poate gasi acolo "o partida", o aventura dar .... nu un partener de viata. Avand in vedere insa ca un crestin nu cauta astfel de "aventuri", nu cauta parteneri de o noapte ...

gresesti. Chiar Dumnezeu spune acest lucru:
"Dar Domnul a zis către Samuel: "Nu te uita la înfăţişarea lui şi la înălţimea staturii lui; Eu nu Mă uit ca OMUL; căci OMUL se uită la faţă, iar Domnul se uită la inimă". (1 Regi 16:7)
Dupa cum vezi aspectul fizic conteaza

e in constitutia noastra creata de Dumnezeu, sa ne atraga si fizicul la persoana de sex opus, problema e ca unii pun pret doar pe fizic.

Eu nu incercam sa spun ca aspectul fizic nu conteaza, ci doar ca nu este premiza de la care se pleaca pentru o relatie de casatorie crestina. Uite eu sunt o femeie relativ frumoasa: nu sunt fotomodel, dar nici nu am defecte majore si multa lume mi-a spus ca apreciaza la mine diferite aspecte fizice: faptul ca am o fata luminoasa si care arata mult mai tanara decat sunt in realitate, zambetul, ochii, parul cret care are o culoare foarte stralucitoare desi nu e vopsit, picioarele, bustul, etc. Totusi, nu sunt maritata si am prietene care din pacate s-au nascut cu anumite defecte (unele care ies foarte mult in evidenta) dar care si-au gasit jumatatea deja si si-au intemeiat o familie fericita.

Da, atunci cand vezi o persoana, primul lucru care iti sare in ochi este aspectul fizic, dar aici e vorba de atractie fizica nu de dragoste. Nu te indragostesti de un om pentru ca arata bine. In schimb, asa cum spuneam, atunci cand esti intr-un colectiv de oameni zi de zi (la scoala, la serviciu, etc.) te poti indragosti de caracterul unei persoane care are o infatisare obisnuita, care nu a iesit in evidenta prin acest aspect la prima vedere. Prin urmare, din punctul meu de vedere, aspectul fizic este aproape irelevant atunci cand iti doresti o relatie de durata si nu doar una sexuala sau un flirt adolescentin.

Pot deasemenea sa iti spun ca eu am intalnit barbati care la prima vedere mi s-au parut chiar un pic respingatori (ca aspect), dar apoi, cunoscadu-i, dicutand cu ei, au crescut foarte mult in ochii mei.

In ceea ce priveste aspectul fizic, pentru mine, conteaza doar sa fii ingrijit: sa nu fii nespalat, mirosind a transpiratie, cu aceleasi haine pe care le porti de 2 saptamani si in care ai dormit aseara :D .... OK poate ca am exagerat un pic, dar cred ca ai prin ideea, nu? ;)

Avand in vedere ca subiectul este "Suferinta fetei nemaritate", cred ca discutiile de aici se refera la relatii de genul celor descrise de mine, pentru ca persoana care a initiat discutia este o femeie matura care cauta un partener pentru tot restul vietii.

Tocmai am făcut un duş şi mi-am tăiat unghiile. Am burtă, sunt guşat şi se vede la mine un început de chelie, mai ales dacă se uită cineva în jos la mine, fiindcă am un metru şaizeci. Dar am un fond bun. Ieşim în week-end la un film pe bulevard ?

Sigur :) .... Totusi, sper ca iti mai faci cateva dusuri pana atunci :P
Anyway, cand vii pe la Timisoara, lasa-mi un mesaj ;)

A cauta pe un forum raspunsul la intrebare "de ce nu-mi gasesc parterner de viata" e echivalentul tentativei de a rezolva o ecuatie diferentiala cu matematica de nivelul clasei a doua.

Un om + mediul sau social este tocmai aceasta ecuatie comlicata iar ceea ce transpare pe un forum este foarte putin din ceea e nevoie pentru un raspuns in directia asta.

Omeneste vorbind raspuns este socializarea, spiritual vorbind rugaciunea, probabil in practica si una si alta.

Oricum, mai bine sa nu fii casatorit si sa-ti para rau ca nu esti decat sa fii casatorit si sa-ti para rau ca esti si sa-ti fuga mintea la "alternative".

Din experienta, fiecare spune ca e mai bine cum e celalalt. Adica aia casatoriti le spun celor necasatoriti: "ferice de voi, ca nu aveti griji". Cei necasatoriti spun casatorititlor: "ferice de voi ca aveti cu cine imparti grijile"
Si tot din experienta mea... mai mari sunt regretele pentru ceva ce nu ai facut decat pentru ceva ce ai facut ;)

Domnisoara care a deschis topicul nu incerca sa gasesca motivul pentru care nu s-a maritat, ci cauta alinare. Motivul, cel putin in cazul meu, cred ca este voia lui Dumnezeu, caci in rest nu ma deosebesc prea mult de alte fete de varsta mea care s-au maritat. Poate chiar (scuza-mi lipsa de modestie) in comparatie cu unele dintre ele am o calitate sau doua in plus.

asa e.
si ca sa fiu mai clar, ca am spus "mai frumoasa" nu m-am referit la una siliconata, botoxata, etc.
ma refeream la frumusetea fizica naturala.

e ceva instinctual, care este valabil si pentru fete.
chiar daca, in cazul fericit, ratiunea invinge si o abordezi pe a 2a, a 3a in "topul frumusetii, primul instinc te impinge intotdeauna spre prima.
nu cred ca ar trebui sa ne rusinam cu asta.

nu prea le ai cu marketingul :D
CV-ul tot asa il completezi? :))
glumesc :)

Asa e. Foarte bine spus!!! Trebuie multa rabdare... care vine tot de Sus!

Aiurea, ambii au griji, unul cu problemele specifice (casa, gospodaria, etc.) si casatoria in sine (oare daca..) si celalat cu grijile care deriva din faptul ca n-are ajutor + cele de genul "eu de ce nu gasesc".

Depinde..eu am cunoscut o domnisoara tot la varsta inaintata, tot singura, credincioasa si virtuoasa foarte care poate intr-un context asemanator (mai superifcial, forumistic) s-ar fi mirat si altii de ce nu e maritata, cum de altfel m-am mirat si eu la inceput - pana am cunoscut-o si in anumite imprejurari si i-am vazut si firea ascunsa ca sa zic asa, pe urma am inteles ca nu o sa-i fie usor sa se marite daca se va marita vreodata.

Poti sa zici ca o fi si voia lui Dumnezeu, sa nu chinuie vreun barbat sau poate o fi Dumnezeu in impas si nu o fi gasit un barbat de insurat cu atata rabdare si tact - e si asta un punct de vedere dar poate ca si Dumnezeu si-ar fi schimbat pespectiva daca d'soara ar fi facut ceva terapie emotionala si si-ar fi insusit niste elemente de conduita si metode de temperat caracterul.

Bine, nu toate problemele se rezuma la acest caz, doar un exemplu cum aparentele inseala.

Daca n-ai fi crezut n-ar fi fost o problema sa incepi o relatie cu el dar pe de alta parte nici n-ar fi fost o garantie ca relatia ar fi fost una reusita - un tip care da bir cu fugitii dintr-o relatie nu promite prea mult pentru urmatoarea.

O judecata sanatoasa ar fi trebuit sa manifeste oricum prudenta indiferent de morala religioasa.

La manastire te-ai gandit? :)

In nici un caz nu vad intr-o manastire!!! .... oricum, nu cred ca Dumnezeu vrea sa ii slujim astfel --> vezi Ioan, cap. 17:
"17:15 Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.
17:16 Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.
17:17 Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.
17:18 Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume. "

si .. . referitor la mesajul tau de mai sus: Cand spun ca e voia lui Dumnezeu nu ma refer la faptul ca incearca sa nu chinuie vreun barbat (oricum multumesc pentru incredere :P ) ci la faptul ca ma pune pe mine la incercare. Daca tie Dumnezeu ti-ar spune ca vrea sa te testeze cat de mult il iubesti prin a alege: sa ramai nemaritata (toata viata) sau sa te mariti calcand cel putin una dintre poruncile lui (si, deci, renuntand la viata vesnica alaturi de El), ce ai raspunde? Sau poate ca o sa ma ajute sa gasesc persoana potrivita pentru mine mult mai tarziu decat ma astept eu si restul lumii - dar pentru asta trebuie sa am incredere deplina in El si sa nu iau "problema" in mainile mele, casatorindu-ma cu vreun barbat care, de exemplu, este divortat.
Referitor la felul de a fi, nu zic ca nu am si eu defectele mele, dar ma gandesc ca, asa cum am prieteni, colegi de serviciu si sefi care nu numai ca ma suporta dar ma si apreciaza, probabil ca nu sunt chiar asa de rea. Pe de-alta parte am cunoscut fete foarte incapatanate, despre care lumea spunea ca nu or sa se marite niciodata si care au deja vreo 5 ani de casnicie la aceasta data. Sunt altele care sunt feministe sau doar rasfatate si nu fac nimic prin casa... dar si astea s-au maritat. Poti spune despre mine cel mult ca sunt pretentioasa pentru ca am 31 de ani si totusi nu as accepta o relatie cu un barbat care a fost sau este insurat (acesta fiind, dealtfel, si singurul criteriu eliminatoriu - singura mea pretentie). Da, vreau sa fac voia lui Dumnezeu si unii considera ca asta inseamna ca sunt pretentioasa, dar .... avand in vedere ca nu ma intereseaza daca barbatul respectiv va fi scund sau inalt, chel sau pletos, gras sau slab, cu ochi albastri, caprui sau verzi s.a.m.d, oare cat de pretentioasa sunt?

dar...probabil daca aspectul fizic nu este atat de important, totusi nu poti spune ca o fata culta ca tine va accepta unul fara studii superioare (care sa si fie...nu doar o diploma cumparata)...si astfel variantele se restrang simtitor.

probabil ca sunteti si casatorit...daca da, asta de ce nu-i spuneti domnisoarei? stiti bine ca era un criteriu eliminatoriu!

haideti sa precizam: un partener de casatorie

Nu.... nu ma intereseaza diploma! Si asta pentru ca am intalnit oameni cu diploma extrem de batuti in cap si am intalnit oameni care aveau doar liceul si de la care am avut foarte multe de invatat (cu toate ca eu am facut o facultate).

Era doar un exemplu tangential, nu incercam sa te "ating". :)
Ma mir totusi ca o persoana care se arata a fi asa credincioasa ca tine nu intelege rostul calugariei..

Da..respectivele s-au maritat dar cine stie poate cu ce compromisuri si ce se va alege mai tarziu de casatoria lor.

Da..trebuie sa ai rabdare dar nu uita ca rabdarea trebuie sa fie pana la sfarsit..

da, dar realizezi ca nu poti ca, atunci cand socializezi, sa vii cu sotul tau si sa-l prezinti cunostintelor tale (medici, ingineri, profesori): acesta este X, sotul meu, muncitor in constructii....sau...patiser, ori...frizer....nu?

Parintii mei sunt muncitori. Si daca nu ar fi....care ar fi problema ?!?!

ziceam pentru ca multe fete, intelectuale, simt o jena daca ar prezenta pe viitorul lor sot...ea medic, sa zicem, el hingher....cum pare? nu prea merge...

Mda ... trebuie sa recunosc ca am mai auzit pareri ca ale tale "multe fete ...." si e posibil ca unii baieti care te aud sa te creada si, timizi fiind, sa nu abordeze una din aceste "multe fete" si ... uite asa, se rateaza oportunitati.
Daca ai discutat cu o persoana (fata sau baiat) si ai descoperit ca aveti compatibilitati (iti place cum gandeste, cum se poarta, caracterul etc.), nu cred ca ar trebui sa iti pui bariere de genul: ce meserie are, cum arata, ce masina conduce s.a.m.d.
E adevarat ca sunt UNELE fete care gandesc cum ai spus tu, asa cum sunt si UNII baieti pe care nu ii intereseaza decat aspectul fizic al partenerei. Dar.... suntem pe un site crestin, unde, banuiesc eu, valorile sunt altele. Si in plus, nu e ok sa generalizam.
In afara de asta, de unde ai tras tu concluzia ca as fi o "intelectuala" ? Si ce inseamna sa fii intelectual? Oricum eu am avut tot felul de job-uri de la lipit etichete promotionale pe ambalaje si dat cu mop-ul intr-un restaurant pana la inginer intr-o multinationala si ... nu mi-a fost niciodata rusine cu meseria mea. De fiecare data am fost mandra cand am luat salariul pentru ca au fost bani castigati de mine. Si la fel as gandi si despre un barbat care munceste cinstit, indiferent de meseria lui. Intr-adevar, nu mi-ar place sa le prezint parintilor un barbat care "freaca menta" sau isi castiga traiul intr-un mod ilegal (trafic de droguri, de ex.) .... dar putin probabil sa ma indragostesc de o persoana de genul asta (pentru ca asta ar presupune sa petrec un timp indelungat alaturi de el, sa il cunosc inainte). In plus, genul asta de barbati i-am eliminat din ecuatie de la inceput cand am postat aici, pe un forum crestin.

A, dar ce, aici e la matrimoniale? :39:

de aici:



...si nu stiu cat de nimerita e casatoria cu un tractorist, sa zicem...
in fine, punem capat discutiei, este treaba ta, faci cum consideri.

De ce ai dat la facultate?

Nu am postat un anunt, ci o parere despre criteriile de selectia a sotului (se aplica, cred eu, si la sotie ... doar ca eu sunt femeie) .... din punctul meu de vedere, punct de vedere pe care l-am extrapolat la restul crestinilor :D

Este firesc sa-ti cauti perechea printre cei ca si tine,sa nu mergi prea mult cu opozitiile,pentru a nu te lovi mai tarziu de tot soiul de neplaceri in cadrul relatiei.Daca ne-am cauta un partener care sa-l alegem pe viata,atunci am cauta bine! In schimb,daca-l iei pe principiul"las' ca vedem cum merge..."nu-i de mirare ca strangi anul si relatia...

Am doua prietene,care satule de celibat si de faptul ca printul pe care-l faurisera ele printr-un soi de genetica bizara,nu exista(barbat-de-casa,intelectual,sarmant,om-de-societate,fidel,iubitor,credincios ortodox)si-au luat adio de la fantezii si s-au maritat cu barbati mai jos de criteriul si de IQ-ul lor(si asa abia,abia caci barbatii nu se lasa casatoriti cu una,cu doua,chiar daca sunt vai si amar).
Barbatii respectivi le trateaza bine,mai ales ca sunt traditionalisti si femeia este respectata ca"mama a copiilor mei"si "stapana casei".In plus,cunosc faptul ca sunt mai destepte decat ei si asta le da fetelor inca un avantaj,sunt puse pe un pedestal,cumva.

Deocamdata nu ma pot pronunta pt esec sau succes,in aceste 2 exemple insa inclin sa cred ca vor fi niste familii satisfacute,conteaza ca si fetele sunt de la tara si un pic mai traditionaliste decat noncomformistele de la oras ,in sensul ca au renuntat la statutul modern,chic de altadata si au imbratisat o viata mai casnica,fara prea multe mofturi.

Eu ii ador pe oamenii muncitori,ii respect in relatii profesionale insa nu cred ca as continua discutia in mod privat ...La un moment dat,m-am intalnit cu un sofer de tir,insa nu am rezistat discutiilor,purtarilor,bancurilor deocheate si rasului prostesc.Important este ca am incercat.
Probabil conteaza si modelul parintesc,ca fata cauti un partener dupa patternul tatalui iar ca baiat dupa cel al mamei...

Nu cred ca este vorba neaparat despre"studii"ci in special despre educatie,bune maniere,bun simt si purtari alese,asa cum ii sta bine oricarui cavaler :)

Este total aiurea sa te prezinti cu titlul profesiei si chiar deplasat pt vremurile in care traim.
Nimeni nu se mai prezinta:Inginer Popescu,Medic Marinescu ,Hingher Ionescu ,Somer Vasilescu etc...
In discutiile de socializare,apare inevitabil si intrebarea"cu ce va ocupati,dle Popescu?",ocazie cu care iti declini cu politete ocupatia de baza,studiile.
Esti invitat sa te prezinti ca identitate(Nume,Prenume) nu ca profesie,statut financiar sau mai stiu eu ce.
Deci observatia dvs cat si teama ca o doctorita sa va compromite de fiecare data cand trebuie sa-si prezinte sotul,este nefondata!

Numai cei de prost gust,care vor sa epateze prin cu totul altceva decat prezenta lor o poate oferi, recurg la stratagema de a-ti lua ochii cu vreun titlu.Disperarea dupa atentie!