Eu nu ma consider intelectual si nici psiholog cum se considera Corinusha ... ha, ha, ha.
Cred ca pe cineva care nu se pricepe la absolut nimic din domeniul in care sustine ca are cunostinte temeinice, poti sa-l numesti in termeni populari, fara sa-l jignesti, ca este "cam varza". Este doar o observatie prietenoasa ... si un indemn la studiu.
Dar eu cred ca i-am dat cam multa importanta d-soarei psiholog Corinusha ... propun sa revenim la lucrurile importante.

Adevarata stiinta nu crede ca omul are suflet.
Adevarata credinta ortodoxa crede ca omul este compus din trup, duh si suflet.

=> Adevarata stiinta duce la credinta in ateism !

In primul rand ca eu am folosit termenul "majoritatea ateilor" ceea ce exprima clar ca nu m-am referit la toti ateii. Iar despre intelectuali, sa stii ca majoritatea celor cu studii superioare, inclusiv cei care au doctorate, se considera in mod eronat ca sunt "intelectualui", din pacate. Propun sa nu mai folosim abuziv si cu usurinta termenul de "intelectual", in acest fel nu facem decat sa-l devalorizam, cum facem cu multe altele.

Tristul adevar este ca intelectualii veritabili din Romania poti sa-i numeri pe degetele de la maini, asa de putini sunt.

Pai adevarata stiinta are ca scop aflarea adevarului, pentru ca o
actiune este adevarata daca in urma desfasurarii acesteia se afla adevarul.
Am putea spune ca adevarata stiinta duce la aflarea Adevarului, ori noi
stim ca in Biblie Iisus Hristos spune "EU sunt Calea, Adevarul si Viata"
cu alte cuvinte Adevarul este una din existentele in chip tainic ai lui Hristos.
Rezulta ca:
Adevarata stiinta duce la cunoasterea si credinta in Dumnezeu.
Pseudo-stiinta duce la credinta in ateism.
Atunci putem spune ca pseudo-intelectualii sunt oamenii care cred in pseudo-stiinta =>atei
Rezulta ca ateul(pseudo-intelectualul, pseudo-cercetatorul) fug de Adevar, iar una din metode este
sa-si creeze o armura plina de mandrie si orgoliul de sine iar una din metodele prin care aceasta
se realizeaza este cumpararea de "n" diplome in "n" domenii ca sa dovedeasca lumii "cine mi-s eu".

La ce adevar te referi ?
Mai devreme ai spus ca Iisus a sus: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata !
Adevarul despre om, este unul singur si consider ca acesta este continut de invatatura ortodoxa.

Stiinta are un alt sistem de valori, adevarul stiintific este corect sa fie altul, nu trebuie amestecate lucrurile si nici comparate.
Stiinta este interesata de bosonul higgs - particula lui Dumnezeu, de fizica cuantica, neurostiinta este la inceputuri, dezvoltarea tehnologica mai are multe de spus, toate aceste lucruri sunt folositoare, nimic de zis.

Cat de prost trebuie sa fii ca sa sustii ca cine a inventat calculatorul, internetul, televizorul, telefonul, etc ... a fost impotriva lui Dumnezeu ? Cat de prost trebuie sa fii pentru a sustine ca cercetarea stiintifica este indreptata impotriva lui Dumnezeu ? Faptul ca majoritatea ateilor folosesc stiinta ca argument suprem pentru a-si demonstra necredinta in Dumnezeu, nu arata decat un mod de abordare superficial si infantil al acestei false dispute stiinta-religie.

Stiinta si religia au caile lor diferite, se ocupa de lucruri diferite, iar cine incearca sa faca o ciulama din amestecarea acestora este clar de ce duhuri este manat.

Io vorbesc io aud... io scriu io citesc. Mă da' io nu-s io!
 

Da, acolo duce... dacă-i adevărată, că dacă nu-i Adevărat adevărată duce la necredinţă... numa' că nu ea te duce ci tu singur te duci singur ca bou'... la jugu' gLumii crezând că scapi în libertate la păscut şi faci păcatu' că-ţi dă voie şefu-to pă tarla.

Who's your boss?.. only you.

La toate formele de manifestare ale acestuia.

Eu consider ca adevarul despre Dumnezeu este continut de invatura ortodoxa
care reprezinta singura modalitate de cunoastere si mantuire

Celelalte modalitati(stiinta) pot asigura doar descoperirea lui Dumnezeu dar
nu pot asigura cunoasterea lui Dumnezeu si nici mantuirea omului.

Adevarul are un caracter polimorfic.El se poate manifesta sub diferite forme
in functie de metodele folosite pentru al descoperi.

Nu stiinta, ci omul este interesat de chestiile astea.Si este interesat nu pentru
ca doreste sa-l gaseasca pe Dumnezeu in universul cuantic, ci este interesat
pentru a creea noi tehnologii care sa-i permita sa faca ce a facut si pana acum
(bombe, noi super-arme, noi mijloace de propulsie, etc) astfel incat sa-si usureze activitatile contidiene de zi cu zi, care in viitor se vor desfasura nu numai pe pamant ci si pe alte planete.
Se apropie momentul cand omenirea va face pasul de la o civilizatie de tip 0 la o civilizatie de tip 1(civilizatie planetara).
Ei, atunci cand o civilizatie trece de la tipul 0 la tipul 1, aceasta trecere nu se poate face doar la nivel de tehnologie(ca n-are cum) ci se va face la toate nivelurile:social, cultural, spiritual.

1.Tehnologic, saltul se va face prin intermediul transumanismului de tip tehnologic(directiile de dezvoltare fiind
inteligenta artificiala si singularitatea tehnologica).
2.Socio-cultural, saltul se va face prin intermediul transumanismului libertarianist
3.Spiritual, saltul se va face prin intermediul neuroteologiei(care va fi o forma avansata de ecumenism).
Toate acestea il vor impinge pe om si mai departe de Dumnezeu, decat este astazi.

Concluzia este ca stiinta poate capata un atribut malefic sau benefic in functie de cum omul
decida s-o foloseasca.

Ai perfecta dreptate, va depinde de cum va fi folosita stiinta si desi poate fi considerat ca este un test malefic, el este binevenit pentru cei care sunt instabili din acest punct de vedere. Este o vorba la romani cu referire la prieteni: "mai scutura copacul din cand in cand si vezi ce ramane bun in el". Dracul din acest punct de vedere poate fi considerat un rau necesar ... e foarte clar ca el ca supus al lui Dumnezeu, va face exact ce anume i se permite, atat ca intensitate cat si ca durata. Toate pe lumea asta au un rost, chiar si raul are rostul lui, Dumnezeu stie cel mai bine cum sa tina totul in armonie.

Eu nu sunt pentru scenariile alarmiste care sunt vandute de cultele protestante pe net ... acele inchipuiri sunt ale unor persoane care din dorinta de imbogatire, speculeaza naivitatea si credinta multor oameni de buna credinta. Isi vand foarte bine marfa, fac scenarii care de care mai fanteziste, asta e tot ... restul e gargara. Totul graviteaza in jurul banilor, inclusiv cand este vorba de fondurile alocate cercetarii stiintifice, din pacate, asta e realitatea. Este o vorba: "banii n-aduc fericirea dar o intretin". Probabil ca si banii ca principal motor al dezvoltarii (stiintifice) depinde cum sunt folositi.

In viata, fiecare are dreptul sa aleaga, acest drept a fost garantat de Dumnezeu, omul (de orice credinta) avand posibilitatea sa se mantuiasca chiar si cu o clipa inainte de a muri, la fel cum s-a intamplat cu talharul de pe cruce.

Mandea, defineste-mi sufletul.

Si...poate sunt "cam varza", poate si tu esti, dar macar tac din gura, ca nu te cunosc; nu te pot cunoaste dupa 2-3 fraze. Si nici tu nu ma poti cunoaste dupa 2 - 3 fraze. Poate nu iti stiu toata teoria referitoare la cine a pus bazele psihologiei si cine ce a gandiit/spus (nu sunt robot si nici in facultate in anul 1 cand am invatat astea nu eram). Prefer sa ma axez pe partea practica; cu teoria nu ii ajut pe oameni, cel putin nu il ajut pe un client daca ii zic cine sunt parintii psihologiei, dar cu partea practica il ajut.

Si tin sa-ti zic ca nici eu nu ma cred mare intelectuala, dar cunosc psihologi in real life si stiu bine ca multi dintre ei nu resping ideea de suflet. Unii sunt chiar ortodocsi practicanti (ma rog, semipracticanti, ca doar psihologia e "stiinta diavolului" - ceea ce in opinia unora poate anuleaza credinta acelui om in Dumnezeu)

Corinusha, pune mana si citeste articolul urmator, daca se poate cu mare atentie

Trupul și sufletul sub microscopul filozofiei și al ortodoxiei

http://www.doxologia.ro/religie-stii...l-ortodoxiei-0

Învățătura creștină despre trup și om în general diferă de teoriile metafizice. Cu toate acestea, nu vom realiza o analiză completă a acestui aspect, întrucât obiectul acestui articol nu este unul teologic și nu se adresează experților, ci este mai degrabă informativ și pastoral.

Crearea omului este discutată în primele cărți ale Sfintei Scripturi. Se spune: „Şi a zis Dumnezeu: «Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!» Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: «Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!»” (Fac. 1, 26-28).

În aceste versete se spun câteva adevăruri fundamentale. Mai întâi, putem observa că Dumnezeu, Care a creat omul este o Persoană (întreită), și nu un ideal sau ceva impersonal. Nu este un ansamblu de idei impersonale.

Apoi se spune că omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Dacă facem legătura dintre acest pasaj și altul, care spune că Dumnezeu a creat trupul din pământ și apoi a suflat asupra sa și i-a dat viață, creând astfel sufletul, este evident că omul a fost creat direct de Dumnezeu într-un mod pozitiv. Asta înseamnă cu sufletul nu a trăit mai înainte într-o lume eternă sau nenăscută a ideilor ci că a fost creat atunci de Dumnezeu. Mai înseamnă de asemenea că trupul nu este închisoarea sufletului, ci că a fost format de Dumnezeu și că s-a creat astfel omul într-o uniune a sufletului cu trupul. Adică, nici trupul nu a existat înaintea sufletului și nici sufletul înaintea trupului. Omul nu este doar un trup sau doar un suflet. Sufletul este sufletul unei ființe umane iar trupul este trupul unei ființe umane, adică omul înseamnă întotdeauna amândouă, pentru că este format din trup și suflet.

Mai mult decât atât, acest pasaj arată faptul că omul a fost creat de Dumnezeu pentru a împărăți peste întreaga creație. Așadar, trupul nu este închisoarea sufletului ci a fost creat împreună cu acesta într-un mod pozitiv de către Dumnezeu. Atât trupul cât și sufletul trebuie să aibă un curs comun către Dumnezeu.

Cu toate acestea, observând trupul uman dintr-un punct de vedere creștin putem găsi cinci etape ale existenței sale.

Prima se referă la modul în care a funcționat trupul înainte de căderea omului. Imediat după crearea omului, trupul a avut harul și puterea lui Dumnezeu. Adică, sufletul se afla în comuniune cu Dumnezeu iar aceasta a luminat și trupul, iar prin trup această strălucire s-a extins asupra întregii naturi. Nicolae Cabasila spune că trupul este o oglindă. Întrucât trupul a primit energiile necreate ale luminii lui Dumnezeu, aceasta a radiat asupra întregii creații. De aceea Adam și Eva nu se rușinau chiar dacă erau goi. Acest fapt ne arată și că nu trupul poartă vina pentru ce a urmat.

A doua etapă este ceea ce s-a întâmplat după căderea omului. Imediat după ce și-a pierdut comuniunea cu Dumnezeu, oglinda a fost spartă și ca efect, întunericul a cuprins întreaga creație. Atunci Adam și Eva au văzut că erau goi și s-au rușinat, încercând să se acopere. Trupul s-a sălbăticit din cauza păcatului, și toate patimile trupești au apărut, și asta înseamnă că moartea a pătruns în om. Asupra trupului s-a coborât o mare catastrofă, au apărut bolile, s-a slăbit și avea nevoie de mai multă hrană și haine pentru a se proteja de vreme. Trupul pe care îl știm astăzi nu este cel primit în ziua creației. Nu este același trup creat de Dumnezeu, ci acela care a suportat consecințele păcatului, adică moartea.

A treia etapă a trupului începe odată cu întruparea lui Hristos. Cuvântul lui Dumnezeu s-a întrupat, într-adevăr într-un trup muritor, pentru a-l aduce înapoi la slava de dinainte și a-l înălța dincolo de stadiul în care se afla în persoana lui Adam. Schimbarea la față a Domnului, când chipul său strălucea precum soarele și veșmintele sale s-au făcut albe ca lumina, arată preamărirea trupului. Trupul uman a dobândit o mare slavă în Persoana Cuvântului. Avem de asemenea șansa de a trăi în Trupul lui Hristos. Ne-am renăscut prin Sfintele Taine ale Bisericii, prin Sfântul Botez, prin Mirungere, și cinstim trupul prin Sfânta Euharistie. Prin ascetism adică, post, abstinență…, nu urâm și nu înjosim trupul, ci încercăm cu ajutorul lui Dumnezeu, să îl readucem la condiția inițială a lui Adam și Eva și chiar mai sus. Așa cum spun Sfinții Părinți, prin nevoință omorâm patimile și nu trupul.

A patra etapă a trupului începe odată cu ieșirea sufletului din el. În ciuda despărțirii de suflet, unitatea omului rămâne intactă, persoana, ființa, rămâne. Dacă cineva reușește prin harul lui Dumnezeu să echilibreze relația dintre trup și suflet, atunci trupul său devine sfinte moaște. În Biserica Ortodoxă avem numeroase sfinte moaște, și anume trupuri care au rămas neatinse de stricăciune, ce emană bună mireasmă și săvârșesc minuni. Asta înseamnă că aceste trupuri, fără să suporte niciun proces chimic, fără să se afle în anumite condiții climatice s-au păstrat nestricate, semn că harul lui Dumnezeu este în ele. Astfel de sfinte moaște se pot găsi în multe din bisericile noastre. Nestricăciunea lor este indicată de faptul că celulele din trupul sfântului nu se degradează, acesta rămânând întregi.

Cea dea cincea etapă a trupului va începe odată cu cea de-a doua venire a Lui Hristos și când toate trupurile vor învia. Filozofia antică greacă nu credea în învierea trupului, pentru că așa cum am văzut, ea învăța distincția dintre sufletul natural nemuritor și trupul natural muritor. Astfel, potrivit acestei filozofii, mântuirea omului este exodul sufletului nemuritor din trupul muritor, care va dispărea după aceea. Însă, creștinismul nu acceptă această idee. Învățătura creștină este aceea că trupurile vor învia prin puterea lui Dumnezeu, că sufletele vor intra în trupurile lor iar oamenii vor trăi veșnic cu trupul și sufletul în uniune. Bineînțeles, trupurile vor fi diferite de cele de astăzi, vor fi nemuritoare și nu vor cunoaște stricăciune sau boli, vor avea o formă mai bună decât cea din Rai, de după creare. Sfântul Pavel scrie: „Aşa este şi învierea morţilor: Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune. Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere. Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc” (1 Cor. 15, 42-45).

Astfel în tradiţia creştină, trupul devine un templu al Sfântului Duh, după cum ne învaţă Sfântul Apostol: „Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?” (1 Cor. 6, 19).

Principalele opinii filosofice și religioase cu privire la crearea lumii, interpretarea răului existent în lume și, desigur, trupul uman, au fost prezentate în capitolul anterior. Cu toate acestea, învățătura Bisericii Ortodoxe, așa cum este exprimată de către Apostoli și Părinții Bisericii, este foarte diferită.

Teologia ortodoxă vorbeşte despre diferenţa dintre creat şi necreat. Dumnezeu este necreat iar întreaga natură, inclusiv omul este creată.

Dumnezeu nu este doar Creatorul ci și Întemeietorul lumii. Spunem aceasta pentru că „a crea” înseamnă a construi şi a înfrumuseţa ceva din materie pre-existentă. Însă întreaga creație a fost făcută din materie necreată. Dumnezeu nu a făcut cerul și pământul din ceva existent ci „El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit” (Ps. 148, 5). Răul care există în lume nu provine din natura proprie și creația sa. Provine din separarea de Dumnezeu, prin căderea omului.

După cum am văzut mai devreme, Biserica Ortodoxă nu crede în distincția dintre un suflet natural etern și un trup natural muritor. Cu alte cuvinte, nu consideră că sufletul aparținea lumii eterne și nenăscute a ideilor și că trupul este închisoarea sufletului. În loc, consideră că Dumnezeu a creat sufletul și trupul simultan și astfel a fost creat omul. Nici trupul nu a existat înaintea sufletului și nici sufletul înaintea trupului. Astfel, trupul omului a fost creat într-un mod pozitiv de Dumnezeu și s-a unit cu trupul. Sufletul nu se află într-o anumită parte a trupului ci în întregimea acestuia ca energie.

Din această perspectivă, Biserica Ortodoxă respinge teorie reîncarnării, întrucât omul formează o uniune între trup și suflet. Există o unitate psihosomatică a omului de la crearea lui Adam și Eva până la zămislirea fiecărui om. Omul formează o persoană, o ființă, adică trupul nu dispare și nu este haina sufletului, pe care acesta o arunca pentru a deveni altceva. După moartea omului, adică, exodul sufletului din trup, ființa și persoana sunt păstrate, iar la învierea trupurilor, fiecare suflet se va întoarce la trup său. Acest lucru este de necrezut pentru filozofia antică (păgână).

Psihoterapia ortodoxă este vindecarea sufletului prin suflet
 

Psihiatrul rus Dmitri Avdeev a fost recent în ţara noastră. Personalitate marcantă a lumii medicale şi a comunităţii ortodoxe din Rusia, Avdeev este recunoscut drept unul dintre marii psihiatri care se bazează în practica medicală pe credinţa în Hristos. Metoda sa este aşa-numita „psihiatrie ortodoxă“.

Principiile fundamentale ale psihoterapiei ortodoxe sunt trei. În primul rând, mărturisirea credinţei creştine din partea psihoterapeutului însuşi, pe care trebuie să o aducă în demersul terapeutic pentru a se raporta la sufletul pacientului ca la chipul lui Dumnezeu. Mai apoi, bazarea activităţii sale pe temeiuri patristice, însoţită de instruirea pacienţilor în vederea obţinerii deprinderilor duhovniceşti şi a educaţiei morale. Şi în sfârşit, să elimine din activitatea sa acele metode care coboară omul, fiinţă complexă, la nivelul unui organism văzut eminamente biologic, asemănător maşinii, să se renunţe la metodele legate de constrângerea persoanei, la psihotehnicile mistico-oculte de tip mecanic, precum programarea sau codarea, de exemplu.

Extras din http://ziarullumina.ro/interviu/psih...ui-prin-suflet

Corinusha, daca ai citit cu atentie este posibil sa te fi lamurit, daca nu, nu mai insist ... ca pierdem timpul.

Sufletul (gr. psyhi şi pnevma ; lat. anima și spiritus = duh, suflare ; ebr. ruah) este nu numai o componentă specifică a fiinţei umane (Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele (păsările cerului) ? — Matei 6, 26), ci şi principiul formator, unitar şi dinamic al personalităţii. Sufletul este "entelehia" trupului, elementul substanţial şi raţional, care dă forma individuală şi personală a fiinţei omeneşti, prin care se distinge atât de Dumnezeu cât şi de celelalte creaturi.

Sufletul în Noul Testament și la Părinții apostolici

Deşi Noul Testament foloseşte două nume pentru suflet — "psyhi" şi "pnevma" — (Luca 1, 46 şi 47 , Filipeni 1, 27), conţinutul biblic este acelaşi : sufletul este substanţa care face omul, om, ca fiinţă liberă, personală şi nemuritoare (Mt. 10, 28) : "Pentru că ce-i va folosi omului dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul îl va pierde ? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?" (Mt. 16, 26). In ce priveşte geneza sufletului, aceasta este o taină a Creatorului (Ps. 139, 13—16).

Sufletul nu are un ipostas preexistent şi nici nu e constituit dintr-o materie preexistentă ca trupul, care se alcătuieşte din trupul părinţilor. Fiinţa umană primeşte existenţă după trup ca rezultat al unei naşteri din alte trupuri. Sufletul are altă poziţie şi funcţie în raport cu trupul. El este creat din voinţa lui Dumnezeu, prin suflul divin, într-un mod cunoscut numai de Creator. Sufletul este primit de la Dumnezeu, prin suflul dumnezeiesc dătător de viaţă, odată cu trupul, în timpul zămislirii, astfel că fiinţa umană apare în lume ca unitate psiho-somatică.

De fapt, duhul divin care produce sufletul dă şi puterea de a forma trupul. Sufletul are viaţa ca fiinţă, de aceea el nu trebuie să fie confundat cu puterea vitală, imanentă, care există în animale şi în toate creaturile. El este subiectul, suportul personal al acestei energii vitale, având viaţa prin sine ca fiinţă şi pentru el însuşi.

Sufletul este principiul formator, care individualizează firea umană într-un subiect; de aceea sufletele descendenţilor lui Adam nu sunt conţinute în sufletul lui Adam. Ca prototip al neamului omenesc, Adam cuprinde în sine pe toţi, dar fiecare îşi primeşte o existenţă individuală, printr-un suflet nou creat de Dumnezeu pentru el.

După moartea fizică, sufletul se desparte de trup pentru un timp, cu speranţa vieţii veşnice şi în aşteptarea învierii trupului. Autorul "Epistolei către Diognet" compară raportul dintre creştini şi lume, cu relaţia dintre suflet şi trup, spunând : "Sufletul care este nemuritor locuieşte într-un templu pieritor ; iar creştinii, care peregrinează pentru un timp în mijlocul a ceea ce se destramă, aşteaptă nestricăciunea în ceruriť"(cap. 6).

Extrase din - http://ro.orthodoxwiki.org/Suflet

Va recomand sa cititi cartea Despre Suflet a Sfantului Nichita Stithatul

http://www.scribd.com/doc/158243326/Despre-Suflet

Doamne ajuta !

Mandea77 stie ca la facultatea de psihologie se fac ritualuri satanice, se aduce jertfa cate o studenta (inca) virgina pe altarul zeilor pagani ai psihologiei.

Ce e drept mai rar in ultima vreme ca lipseste materia prima :))

Fals.
In primul rand astia nu sunt "oameni de stiinta" ci sunt propagandisti anti-tei.
Doi, sunt subiectivi si umbla cu doua masuri.

Practic, nici pentru evolutia omului din maimuta nu exista mai multe dovezi palpabile decat pentru mersul pe apa a lui Hristos, de exemplu.

Dar in prima aleg sa creada in a doua nu.

A fost cineva acolo cand maimulta a devenit om, sa aduca marturii, dovezi filmate, etc?
Nu.
Poate fi reprodusa experimental, stiintific, transformarea maimutei in om?
Nu.

Atunci?

Tot incercand sa inventezi paradigme, ai inceput sa vorbesti aiurea :)

Stiinta e produsul omului, nu invers.

Si cred ca si tu nu faci diferenta intre stiinta si manipularea stiintei de catre anti-teismul militant.

Moleculele pot fi cumva pipait?
Atomii?
Radiatia electromagnetica?

Ramane sa ne spui ca si astea sunt invetii, de fapt nu exista.

Din pacate nici tu, religiosul nu stii ce e aia stiinta si in naivitatea ta, iei de bun tot ce zice ateul, protestand cu ridicole argumente la alte ridicole argumente.

Pentru modul in care lucreaza psihologia, ideea de suflet nu are prea mare relevanta asa cum in medicina, un neurochirug de ex. nu are nevoie de ideea de suflet pentru a-si face cum trebuie meseria.

Din pacate, ceea ce tu nu poti intelege, este faptul ca stiinta NU este religie, in sensul de a fi definita de o dogma unitara si universal acceptata.

Ca sa pricepi (poate), este ca si medicina, in sensul larg al termenului.
Ea include si "medicina alternativa", inclusiv formele ei ridicole, nefunctionale si poate chiar periculoase atat pentru trup cat si pentru suflet.

Insa un medic intelept, cu discernamant va sti ce sa practice si ce sa evite.

Un psiholog crestin nu va recurge la aberatiile lui Freud (nu neaparat ca TOT ca ar fi spus vreodata a fost aberatie pura) sau ai altora.

Insa ele se predau in facultate pentru ca tin de o cultura generala.

Nu poti sa stii ce e bine si ce e rau, ce trebuie sa eviti, daca nu te informezi mai intai.

E drept, facultatea de psihologie nu se ocupa de formarea unui discernamant pentru ca discernamantul exista doar daca vorbim de acea perspectiva unitara care de fapt lipseste din psihologie.

Insa cred ca psihologia poate fi abordata din perspectiva crestina si folosita ca atare.

Pai nu stiu daca din parintii medicinei moderne au fost cine stie ce crestini, ce sa mai zic ortodocsi asa ca...

Apropo, parintii Internetului care il folosesti cu drag si spor, au fost crestini?

Cuvantul "instrument" din fraza la care faci referire este sinonim pentru sclav. Eu m-am exprimat diplomat acolo.

Intrebari:
Cum ai putea sa traiesti in acest secol daca intr-o secunda iti dispare tehnologia pe care o ai la tine, tehnologia de care te deservesti , tehnologia care iti asigura locul de munca ?

Hai sa vedem:
Varianta 1
Daca nu disperi si te comporti ca si cum nimic deosebit s-ar fi intamplat atunci tu nu esti subordonat tehnologiei (iar cum tehnologia este un produs al stiintei, automat nu esti subordonat stiintei), adica nu esti sclavul ei.Cu alte cuvinte:
Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvantat

Varianta 2
Insa daca toate alea dispar intr-o secunda, si incepi sa te crizezi si sa te comporti ca si cum ai fi in sevraj, atunci asta inseamna depedenta, iar prezenta tehnologiei actioneaza asupra ta, asemenea unui drog.

Intrebare pentru tine:
Atunci cand esti depedent de un drog, cine este sclavul ? Tu sau drogul ?

Stiinta nu este un produs. Stiinta este o descoperire a omului.Omul nu
poate sa produca stiinta, omul doar poate s-o descopere.

Anti-teismul inseamna sa te opui sa crezi oricarui zeu sau te opui sa crezi
existentei unui zeu sau mai multor zei. Anti-teism este de fapt insusi o
religie.Este religia celor "care nu cred in nici o entitate superioara".
Atunci cand nu crezi in existenta unei fiinte supreme, inseamna ca tu
insuti te consideri a fi o astfel de fiinta.

Sunt oameni care si-au facut din stiinta o religie in sine si care prefera
sa creada in lucruri masurabile, observabile doar pe calea ratiunii fara
a avea insa ca scop manipularea stiintei in scopuri malefice.

Cei care folosesc manipularea stiintei in scopuri malefice apartin si ei
unui religii.Te las pe tine sa-ti dai seama cam cine ar fi astfel de oameni
(ia-l ca pe un exercitiu )

Eu cred ca tu faci confuzia intre anti-teism si aceea religie pe care va trebui
s-o descoperi din exercitiul de mai sus. :D

Aline ce am zis eu acolo era o metafora.Prin faptul ca am zis ca unii oameni
se trag din maimuta i-am considerat pe aceia ca avand un IQ sub nivelul
bunului simt si nu ca s-ar trage fizic din maimuta.( nu m-am referit la Darwinism)

AlinB, poate ne spui si care este modul in care "lucreaza" psihologia, ca vad ca te pricepi.
Probabil ca ai cam pierdut ideea pe drum, ti-o reamintesc, logica este urmatoarea: psihologia ca stiinta nu crede ca omul are suflet sau altfel spus considera ca omul, la fel ca o masina complexa, atunci cand se strica trebuie reparat prin echilibrare chimica moleculara.

Referitor la stiinta, sa nu uitam ca ea are la baza acele "axiome" nedemonstrabile fara de care orice constructie logica isi pierde sensul. Stiinta nu a demonstrat ca sufletul sau Dumnezeu nu exista si nici ca Universul si viata ar fi rezultat in urma unui accident chimic intr-un spatiu cu 11 dimensiuni.

AlinB, desi dai impresia ca despici firul in patru, am observat ca nu prea urmaresti subiectul sau ca te raportezi permanent superficial la miezul acestuia.

Ha, ha, ha ... ce ironia subtila, n-am ce zice.

Corinusha stie cel mai bine ce ritualuri se fac la facultatea de psihologie, eu nu am afirmat asa ceva, probabil ca AlinB are informatii pe surse. O ironie amuzanta ... o iau ca atare.

Sa nu uitam subietul acestui topic: mai e vreun naiv care sa creada ca "Adevarata stiinta duce la credinta" ?

Adevarata stiinta, de cand a fost inventat acest concept ateu, a incercat permanent sa demonstreze ca Dumnezeu nu exista, ca omul nu are suflet, ca suntem produsul evolutiei rezultate in urma unui accident chimic, punct!

Adevarata credinta ortodoxa, pastreaza neschimbata invatatura Bisericii si a Sfintilor Parinti si nu incearca sa-si "modernizeze" conceptiile despre suflet, creatie, Dumnezeu (treimic) si mantuirea omului.

Nu exista stiinta in nici unul din sensurile propuse de tine.
Stiinta nu are treaba cu religia, nici intr-un sens nici in celalat.

Sigur, in momentul in care se ajunge la probleme de genul cum a aparut universul sau viata, apare si problema unui Creator - dar tot nu este religie si este iarasi, mai mult o dezbatere filosofica, pentru ca stiinta nu poate merge atat de departe incat sa confirme sau infirme aceasta ipoteza.

Incredibil, de unde le scoti mai AlinB ... cat esti de amuzant.

1. Nu se fac ritualuri. Deloc. psihologia nu e o secta sau religie, sa se faca ritualuri.

2. Gresit. A incercat permanent sa demonstreze DACA Dumnezeu exista, DACA omul are sulet, DACA suntem produsul evolutiei, DACA am aparut in mod accidental. Si nu s-a ajuns la nici o concluzie demonstrabila in nici o directie. Asadar, stiinta NU RESPINGE ideea de credinta, dar nici NU o aproba. Stiinta e indiferenta religiei. A fi indiferent nu e tot un cu a nega. Unii oameni de stiinta cred, altii nu. Asta nu tine de stiinta, tine de fiecar persoana in parte si alegerea ei. Atat.

Multumesc, poti sa incerci si tu :)

Relevanta fiind?
Era vorba despre stiinta nu despre produsele avansului tehnologic.

Filosofie de cuvinte. Nu ma bag :)

Neee..e doar o amarata de prejudecata.
O religie e o chestie ceva mai sofisticata, implica un sistem moral, cat decat o coerenta, etc.

Sigur, dar asta nu i-ar impiedica sa accepte faptul ca ar putea exista un Creator, atat timp cat stiinta nu poate demonstra contrariul.
Ori, ei cred aprioric si a-stiintific ca stiinta ar fi demonstrat deja sau urmeaza sa demonstreze ceea ce vor ei sa creada.

Ca sa vezi.
Si medicina cam la fel face si merge destul de bine.

Ma rog, corectie: psihologia nu are treaba cu "echilibrarea chimica moleculara".
Probabil faci o patetica confuzie cu psihiatria care mai baga in ecuatie ceva chimie sau preponderent chimie.

Psihologia se bazeaza pe niste observatii simple, cum ar fi aceea ca nu poti sa te complaci intr-o situatie

Ca de exemplu?

Nu, dar a demonstrat de ex. ca nu e nevoie sa vorbesti despre suflet ca sa calculezi ecuatia acceleratiei gravitationale.
Sau rezistenta materialelor sau sa intelegi functionarea rinichiului si multe alte lucruri pe care se bazeaza in viata de zi cu zi, tehnologia, medicina si chiar o anumita zona din psihologie.

"accident chimic" - esti sigur ca stapanesti notiunile astea?

Deloc, cand folosesti un argument, trebuie sa incerci sa-l explorezi din mai multe perspective altfel poti sa te ironizezi singur, ceea ce ai si facut de altfel, eu doar te-am ajutat sa vezi asta. :)

Cine pe cine i se subordoneaza. Cine este seful si cine este sclavul intre
om vs tehnologie(ca expresie materializata a stiintei)
Iar stiinta este forta motrica a existentei acestor produse.Implicit este
vorba de stiinta

Realitate.Nu mai fugi. :)

Depinde, depinde.Ia fi atent:
Citez din DEX:

Religie=Ansamblu de idei, sentimente și acțiuni împărtășite de un grup și care oferă membrilor săi un obiect de venerare, un cod de comportament, un cadru de referință pentru a intra în relația cu grupul și universul

Aline, schimba obiectul de venerare cu cei vrei tu, si cate obiecte de venerare iti trec prin minte atatea religii ipotetice poti sa ai.

Exemplu:
Daca unuia ii trece prin cap sa venereze bordura strazii si poate sa-i
prosteasca pe altii, apoi totii aia formeaza un grup a caror religie
este venerarea bordurilor.Etc.

Dar crezul lor este ca daca nu poate fi masurat, observabil, analizat prin
cele cinci simturi + ratiunea, atunci nu exista.

Buna ziua tanti, ... tai lemne ...

AlinB, lasa-ne cu logica si cu filosofia ta proprie si personala, ai inceput sa ceri definitii sa te faci ca nu intelegi cu ce se ocupa religia, se pare ca desi esti de foarte mult timp pe acest forum, nu prea ai inteles nici de ce te afli aici si nici ce cauti ... probabil pe Scientia.ro nu faci fata la discutii si te racoresti pe aici ...

Sofismele ieftine si abordarea superficiala te caracterizeaza atunci cand incepi sa-ti dai cu parerea (ca toata lumea, nu?) despre lucruri pe care nu doar ca nu le cunosti, dar nici nu faci un minim efort sa te informezi. Aceasta observatie este valabila si pentru Corinusha, o psiholoaga care habar nu are sa poarte un dialog, sa raspunda la intrebari si sa se raporteze la discutie - atribute necesare oricarui "psiholog" care se respecta - dar aici cred ca nu este cazul.

Bla, bla, bla ... bla, bla, bla ... ia zi mai Corinusha, e mai bine la vila sau la bloc, te-ai dumirit ? Daca nici macar aceste lucruri nu le stii (la varsta ta - 24 ani) ce sa mai zic de restul problemelor cu adevarat importante! Tu pui intrebarile pe forum si pe urma le dai sfaturi la "pacienti" asa fraieri sunt aia de vin pe la tine la consiliere psihologica ?

Ingineria, internetul .... haaa, smartfoanele, e multa inteligenta nene la stiinta, nu e pentru fraieri ... ha, ha, ha ...
Cat de hazliu esti mai AlinB, te straduiesti permanent sa pari riguros si logic dar nu-ti prea iese. Pierzi exact estentialul!

Sper ca aveti simtul umorului destul de dezvoltat ... ca de restul nu sunt asa sigur.

Adevarata stiinta duce la o anumita credinta: toata lumea crede in ceva, eu cred ca o sa mai beau un paharel !
Ha, ha, ha ... ce nivel inalt de abordare ... sau cat de jos poate ajunge o discutie ?

De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere ! Umbla o vorba prin targ ...

Cuvântul religie vine din limba latină, fie din re-legio (re-citire, referindu-se la repetarea Scripturilor, după Cicero) fie din (re-lego, re-legare, din latină, a re-lega , a reface legătura cu Dumnezeu). Singura religie este cea ortodoxă! Restul sunt credinte, filosofii, etc.

Cu ocazia Sfintelor Sarbatori ale Pastelui va doresc tuturor multa bucurie, sanatate, fericire si puterea de a va ajuta semenii.
Paste Fericit!

Sfânta Lumină de Paşte s-a aprins la Ierusalim
 

În lumina slabă a Sfântului Mormânt, începe să citească rugăciunea pentru pogorârea Luminii Sfinte. "Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, Înţelepciune începătoare de lumină a Tatălui Celui fără-de-început, Carele locuieşti întru lumina cea neapropiată, Carele ai poruncit luminii să strălucească dintru întunerec, Carele ai spus să fie lumină şi a fost lumină, Doamne, Dătătorule- de-lumină, Carele ne-ai scos din întunericul înşelăciunii şi ne-ai călăuzit la lumina minunată a cunoştinţei Tale, Carele ai umplut de lumină şi bucurie tot pământul prin venirea Ta în trup aici şi cele de dedesubt prin pogorârea Ta la iad, după care Tu ai vestit lumina tuturor neamurilor prin sfinţii Tăi apostoli, Ţie Îţi mulţumim că prin credinţa cea dreaptă ne-ai scos din întuneric la lumină şi ne-am făcut fii ai luminii prin sfântul Botez şi am văzut slava Ta plină de har şi adevăr ......şi noi Te chemăm şi Te rugăm, Preasfinte Stăpâne, ca să arăţi acest dar de sfinţire plin de harul Tău dumnezeiesc prin harul preasfântului şi de-viaţă-purtătorului Tău Mormânt şi să binecuvântezi şi să sfinţeşti pre cei ce se ating de ea cu cucernicie, slobozindu-i de întunericul patimilor, şi să ne faci vrednici de preastrălucitoarele Tale sălaşuri unde străluceşte lumina cea neînserată a Dumnezeirii Tale", se spune într-un fragment al acestei rugăciuni.

După ce patriarhul rosteşte rugăciunea, se spune că o adiere lină se simte pe deasupra pietrei Sfântului Mormânt. Adierea dispare, pe piatră încep să apară stropi de lumină albă-albăstruie, iar patriarhul Ierusalimului "adună lumina cu mâinile şi o aşează în vasul de aur". Din vas, el aprinde apoi mănunchiurile de lumânări, iese din mormânt şi le împarte clericilor de diferite confesiuni şi credincioşilor.

Fostul patriarhul Ierusalimului Diodor I povestea în 2008 despre momentul sfânt al aprinderii luminii la Biserica Învierii: "Din mijlocul pietrei pe care a fost culcat Iisus se revărsa o lumina nedefinită, în mod normal cu o tentă albăstrie, dar culoarea se poate schimba şi lua multe nuanţe. Nu poate fi descrisă în cuvinte omeneşti. Lumina răsare din piatră ca şi ceaţa care se ridică deasupra unui lac, piatra pare fi acoperită de un nor, dar este lumină. Lumina se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă doar piatra, alteori luminează tot mormântul, aşa încât oamenii de afară văd mormântul plin de lumină. Lumina nu arde! - niciodată nu mi-am ars bărba în toţi cei 16 ani de când sunt Patriarh al Ierusalimului şi am primit Focul Sfânt. Lumina are altă consistenţă, diferită de lumina focului care arde în candelă. La un moment dat, Lumina se înaltă şi formează o coloană în care focul este de natură diferită, aşa că pot aprinde lumânările mele de la ea. După ce am primit flacără, ies şi dau Focul întâi patriarhului Bisericii Ortodoxe Armene, apoi patriarhului Copt şi după aceea tuturor celor prezenţi în biserică."

Extras din http://www.mediafax.ro/social/sfanta...salim-12493693

Adevarata stiinta este a lui Dumnezeu!

'Lumina' de la Ierusalimul cel vechi ce se aprinde singură e ca Moş Gerilă!
 

Dacă aia-i lumina cea adevărată, aia pe care o aduc politicienii împreună cu arhiereii cu avionul de la Ierusalim pentru că cică se aprinde singură prin minune, defapt o reacţie chimică simplă transformată în minune divină de către păcălicii care profită de credulitatea superstiţioasă a credicioşilor ca să facă profituri... deci dacă aia e lumina lui Hristos, lumina învierii, atunci pentru ce i-a mai trimis Domnul pe apostoli precum el a fost trimis de Tatăl în toată lumea ca să mărturisească moartea Domnului tăinuind învierea Sa a treia zi după scripturi? Deci pentru ce i-a mai trimis începând de la Ierusalim?

Lumânarea credinciosului şi candela fecioarelor e doar un simbol iar aprinderea lor minunată de sus se poate întâmpla oriunde şi nici într-un caz numai fix la Ierusalim, ci ''acolo unde doi sau trei se Adună în numele Meu acolo sunt şi Eu cu ei... şi minunat este Domnul întru sfinţii Săi.

Deci ce se întâmplă la Ierusalimul cel vechi cu aprinderea 'minunată' a lumânării e ceva gen moş Gerilă! E frumos ca simbol dar e prostie superstiţioasă şi slavă deşartă şi paradă politică cu minteres electoral dacă e întreţinută pentru păcălirea maselor cu amăgitoarea falsă speranţă că aia tre' să vină să o ia de la biserică, speranţă deşartă şi absurdă cu care îi consolează pe plătitorii de taxe bisericile instituţionalizate aflate în cârdăşie cu mafia politică justiţiardă şi naţionalistă a celor ce s-au emanat şi erijat la putere în gLume prin minciună şi furt şi crimă ca să lucreze la nesfârşti lucrarea ipocrită a făţărniciei viclene: răutatea tainică pentru profituri privirilegiate din bani publici prin legi mafiote pârâcioase.

O importantă descoperire!
 

Universitatea Ebraică din Ierusalim a prezentat la început de decembrie 2015, în cadrul unei sesiuni de comunicări științifice, o mare descoperire arheologică. Este vorba despre o imagine proiectată sau un sigiliu antic, descoperit în apropierea Orașului Vechi – Ierusalim.

După studii intense făcute de către specialiștii și profesorii Catedrei de Arheologie Biblică, s-a ajuns la concluzia că sigilul a aparținut regelui biblic Ezechia, artefactul având o istorie de cel puțin 2700 de ani. Munca asiduă a cercetătorilor a fost concluzionată într-un raport prin care se demonstrează că între inscripțiile sigiliului se găsește și formula „Ezechia (fiul lui) Ahaz, împăratul lui Iuda”.

În acest sens, descoperirea de la Ierusalim confirmă un adevăr istoric al Sfintei Scripturi – regele Ezechia, după Spetuaginta sau Iezechia, după textul Masoretic, a trăit între anii 715 și 686 î.Hr., fiind al 14-lea rege al regatului Iuda. Textul Sfintei Scripturi îl amintește pe Ezechia în Cartea a III-a a Regilor, fiind legiuitorul care a interzis cultul idolilor în Templul din Ierusalim, îndemnând poporul la cinstirea „Dumnezeului celui Viu”.

Mănăstirea Sfântului Acoperamamant din Turcia !
 

Descoperire făcută după opt secole în Turcia

După opt sute de ani, arheologii turci au prezentat ca pe o mare minune descoperirea pe care au făcut-o, anume Mănăstirea Sfântului Acoperământ ale cărei ruine stau îngropate lângă apele Bosforului. Acest locaş de cult cunoaştem că a fost ridicat de către împăratul bizantin Manuil Comninul.
Conform informaţiilor ziarului Aksam, care scoteau la iveală descoperirea arheologică, această mănăstire bizantină greco–ortodoxă se găseşte aproape de Universitatea Koç (Koç Universitesi a fost ridicată de vestita familie Koç) şi mulţi trecători din regiunea aceea au vorbit despre descoperirea în trecut a mai multor obiecte bisericeşti, care ieşeau la iveală de jur-împrejurul universităţii aflate şi ea pe malul Bosforului.
Legat de localizarea exactă a acestei mănăstiri au scris în trecutul apropiat Paul Magdalino, bizantinolog şi profesor de istorie la Koç Universitesi, istoricul englez Michael Angold şi istoricul australian Andrew Stone. Aceste referiri au condus la curiozitatea turcilor de a începe cercetări intense în zona în care credeau că se află mănăstirea al cărei nume întreg, conform ziarului turc, este Mănăstirea Acoperământului Sfântului Arhanghel Mihail. Αceste cercetări au scos la iveală repede primele indicii despre locul exact în care se află locaşul de cult şi unde şi-a avut perioada de înflorire.
Tot cercetările arheologice întreprinse de turci vorbesc de faptul că în spaţiul destul de generos al mănăstirii se află obiecte pe care bizantinii le-au ascuns pentru a fi ferite de pângărirea cruciaţilor, care în acea perioadă de timp ocupaseră Constantinopolul şi recurseseră la diferite violenţe faţă de bisericile și mănăstirile greco–ortodoxe.
Cel mai interesant lucru este că una din informaţii ne vorbeşte de faptul că printre obiectele descoperite se află şi Sfânta Masă la care au stat la Cina cea de Taină Iisus Hristos împreună cu Apostolii. Acest obiect deosebit de preţios descoperit a fost dus de către bizantini la Mănăstirea Sfântului Acoperământ chiar de la Ierusalim. Săpăturile arheologice care au început de mai mult timp, aşa cum informează ziarul turc, la trei săptămâni de la începerea cercetărilor au scos la iveală un tunel care ducea în spaţiul larg al mănăstirii. Tunelul se află la o adâncime de 4 m (sub pământ), are o lungime de aproximativ 300 m şi conduce la primele rămăşiţe ale clădirii mănăstirii, care, după opt sute de ani, abia acum au văzut lumina cercetărilor.
Această Mănăstire a Sfântului Acoperământ de la Constantinopol a fost foarte cunoscută fiindcă l-a găzduit pe Sfântul Fotie, Patriarhul Constantinopolului, după ce a fost exilat fiindcă condamnase erezia papalităţii. Sfântul Fotie a locuit acolo în linişte cât a durat exilul, cu toate că adepţii săi organizaseră propria biserică, cu ierarhie, preoți şi credincioşi. La sfârşitul anului 877 a fost chemat din exil şi i-a fost încredinţată educaţia celor patru fii ai împăratului Vasile, care, pe toată durata exilului său, nu a încetat să-l preţuiască şi să-l ajute. În 877, Patriarhul Ignatie a murit şi doar în trei zile Fotie a urcat din nou pe tronul patriarhal.
Descoperirea acestei sfinte Mănăstiri a Sfântului Acoperământ de la Constantinopol (azi Istanbul), care a stat în întuneric timp de 800 de ani şi care e legată direct de Sfântul Fotie, vine la aproape doi ani de la descoperirea insulei Vordones, pierdută şi ea în timp, insulă în care, conform tradiţiei, a fost înmormântat Sfântul Fotie.