1. Prima afirmație, cea cu putregaiul, nu știu cum s-o calific pentru că nu știu la ce putregai se referea, însă nu cred că la vreo persoană.
2. a identifica pe cineva ca nevrotic nu este deloc o jignire. O poți spune cu detașare sau chiar cu preocupare.
3. aici este o ironie.
4. „imaginație” și „delir” - termeni tehnici din psihologie. Dacă cineva mă face idolatru, înainte de a mă ofensa m-aș întreba dacă nu cumva are dreptate.

Dacă ai face-o gratuit și pentru că așa ai avea chef cred că nu te-aș lua în seamă. Dacă, însă, mi-ai argumenta, m-aș mai gândi la asta. Nimeni nu-i perfect; nici măcar eu.

Cred că este necesar să ne privim mai cu detașare pe noi înșine, ca și cum nu de noi ar fi vorba, ci de un altul, asupra căruia lucrăm, pe care îl vrem mai bun, mai frumos. Iar pentru asta criticii necruțători ne vor fi cei mai buni prieteni, pentru că ne vor arăta ceea ce noi nu prea suntem dispuși să vedem.
Este dureros, nu zic nu, dar numai până lepădăm afecțiunea față de noi înșine; o afecțiune morbidă, în fond, pentru că ea ne justifică toate păcatele și scăderile, ea ne minte întotdeauna frumos, ea ne sapă, cu viclenie, mormântul. În fond, tot efortul ascetic, unit cu rugăciunea permanentă, împotriva iubirii de sine se concentrează mai ales.

dupa cum spuneam candva, o mana spala pe alta, si oamenii in general nu pot fi obiectivi ci subiectivi.

Ok, nu am sa iau in seama jignirile lui Cezar.

fiecare isi va primi plata sa, si nu dupa cum arata el in fata oamenilor ci dupa cum ii este inima.

Dar nu te bucuri.

Ai afirmat: ”Ar fi corect...”
Condiționalul optativ se folosește(la conjugarea verbelor) pentru un enunț dependent de o condiție ca fiind probabilă, dar nu sigură, însă ce e sigur e că tu nu te bucuri, după cum se vede și din formularea titlului în care ai pus multă părere de sine și...

Demetrius, daca erai atent la prima postare, ai fi observat ca textul este pus in ghilimele, preluat de pe blogul lui Laurentiu Dumitru (cu sursa cu tot) :-)))

Toate bune iti doresc!

Demetrius, cuvintele nu apartin Ekaterinei ci Par. ieromonah dr. Petru Pruteanu care a facut comentariile la aceste fotografii. Greseala gramaticala pe care tu o sesizezi este pentru ca dansul este de dincolo de Prut, vorbeste o moldoveneasca pura, cunoaste rusa, greaca si uneori gramatical face mici greseli de acord.

daca se bucura dumnealui sau nu daca catolicii sunt mantuiti asta nu poti dumneata sa o stii , mai ales ca nu cunosti acest om, nici modul dansului de gandire. Insa eu , pentru ca il cunosc pe dansul iti spun ca se bucura pentru fiecare om daca se mantuie indiferent de confesiune.
Iar cuvintele "ar fi corect ca eu sa ma bucur de asta..." au fost spuse ca un fel de repros pentru noi ortodocsii ca nu ne bucuram uneori daca altora le este bine. A vrut sa fie un pic mustrator pentru noi , asa cum trebuie sa fie preotii nostri fata de noi cei care atat de des gresim.

Parintele are acest obicei de a mustra pe fiii sai duhovnicesti, mai voalat, nu direct, punandu-se pe sine in locul lor, din smerenie.

iata exemplu concret de greseala in judecata atunci cand nu cunosti un om, doar citind cele spuse de el , fara sa ii cunosti felul de a fi. usor cazi in mari greseli, judecand stramb si facandu-te pe tine judecator de oameni.
Se intampla frecvent in mediul virtual, insa asa cum se intampla aici pe forum , arareori am vazut. Nici in viata de zi cu zi, intre oameni, parca nu se judeca asa omul cu om ca aici intre crestini. Poate si pentru faptul ca e ascuns in spatele unui calculator, crezandu-se oarecum, pe dupa o perdea, intangibil. dar uita ceva extrem de esential : ca Dumnezeu vede tot!

in relatiile directe, oamenii devin mai umani, pentru ca interactioneaza si fizic, vizual, pe cand aici doar verbal. De aceea poate in lume omul se judeca unul pe altul un pic mai greu decat virtual. Insa aceasta boala a judecarii aproapelui e ca o plaga urata, care nu se mai vindeca. Judecam , judecam, fara oprire, pe toti cei care nu sunt ca noi, nu gandesc ca noi, si ce e mai grav este ca criteriul de judecare, de comparare, este propriul nostru "eu". noua ni se pare ca ce gandim noi e bine, ce stim noi e corect, experientele noastre sunt cele mai supreme, mai adevarate, si toate acestea devin tipare pentru judecata. Putini sunt cei care reusesc sa treaca dincolo de propriile lui trairi si experiente, e nevoie de Dumnezeu ca sa poti cu adevarat sa treci dincolo din tabloul vietii tale in tabloul vietii celui de langa tine.

Frate, afirmaţia cu putregaiul am întâlnit-o prima dată pe forum (apoi am regăsit-o, prin lecturi, la alţi părinţi) când unul dintre duhovnicii noştri (îmi cer iertare că în clipa asta nu îmi amintesc cu precizie numele, însă e sigur că-i voba despre unul dintre păstorii vrednici ai Bisericii) se referea la tendinţa omului de a vedea credinţa mai degrabă ca pe un fel de fenomen ocult sau ca o pe o versiune a paranormalului şi încă, făcea trimitere acolo, în cuvânt, la superstiţii, idolatrie şi alte tare. Am pus la inimă acele cuvinte, ferindu-mă în ale mele mai întâi şi apoi fiind atent la duhurile celorlalţi. E un pericol care ne paşte pe toţi, mereu, chiar dacă unii suntem "vaccinaţi" deja.
Nu de persoane e vorba, aşadar, cât de duhurile care poposesc, o vreme mai scurtă sau mai lungă, în oameni.

A-ţi atrage atenţia un psiholog că ai uneori o conduită nevrotică, este o oportunitate! Bine ar fi să îi mulţumeşti pentru asta, să ceri detalii şi eventual o îndrumare. Mai ales că dialogul e mocca (în cabinet costă multişor...). Eu unul aşa procedez când mi se întâmplă să primesc o observaţie de la un confrate. Ca dovadă, pe forum mi s-a întâmplat chiar ieri, cu Alin (iar mai demult cu Mihnea, precum şi cu alţii - a rămas scris în memoria forumului). Şi am luat în serios atenţionarea, după puteri. Ba chiar, precum se poate constata din postare, i-am mulţumit, căutînd să mă folosesc de feedback.

Ei bine, nu-i o ironie, ci o simplă constatare. Oamenii prezintă toate caracteristicile iubitorilor de OZN-uri (lumini şi luminiţe, poze, obiecte identificabile doar pe pelicule, afecte multe, argumente din sfera interpretativităţii etc. - curat UFO). Că neagă asta şi deplasează pasiunea lor morbidă focalizînd-o fix asupra sfinţilor - asta ţine deja de intimitatea mecanismelor de apărare ale unui eu narcisist foarte şi lipsit de igienă minimală, precum şi, desigur, de ceea ce numim păcat fără intenţie. E alegerea lor că ţin morţiş să persevereze. Eu am spus ce am înţeles, franc.

Imaginaţie şi delir sunt termeni din vocabularul minimal al oricărui muritor contemporan. Ba, mai mult, constituie o permanenţă în viaţa fiecăruia dintre noi (altiminteri am fi deja desăvârşiţi), dar nu toţi suntem miluiţi să conştientizăm aceasta şi capabili să luptăm cu armele psihologiei şi, mai ales, cu armele duhovniceşti (rugăciunea, mai întâi). Că unii adaugă un burtoi de afecte pe termenii ăştia, iarăşi, repet, e alegerea lor. Ar fi avut multe alte opţiuni de interpretare. Dar le-au tăiat. (tipic nevrotic, ăsta-i patternul, deh!)

Mulţumesc că ai arătat cum înţelegi tu intervenţia mea, sper că lămuririle de aici fac şi mai clar textul.

absolut toti cei de aici care s-au implicat direct in acest thread, inclusiv eu, suntem inselati.
Vicleanul ne-a inselat pe toti.

"Ucenicul: Mai sunt si alte feluri de inselare ?

Staretul: Toate felurile, in parte ale amagirii de sine, si amagirii de catre demoni se leaga de cele doua feluri, de capetenie pe care le-am pomenit mai sus, si vin fie din lucrarea gresita a mintii, fie din lucrarea gresita a inimii. Raspandita este mai ales lucrarea "parerii". Nu fara temei s-a facut de catre unii legatura intre starea de amagire de sine si inselare, si intocmi*rea sufleteasca a acelor monahi care, lepadand deprinderea rugaciunii lui Iisus si indeobste lucrarea mintii, se multumesc doar cu rugaciunea cea din afara, adica doar cu a lua parte nelipsit la slujbele bi*sericesti si a plini fara stirbire pravila de chilie, care este alcatuita doar din cantari de psalmi si rugaciuni facute cu gura si cu glasul. Acestia nu pot scapa de "parere", dupa cum lamureste staretul Vasile de la Po*iana Marului in inainte-cuvantarea la cartea Sfantului Grigorie Sinaitul, intemeindu-se cu precadere pe scrierile Preacuviosilor Grigore (cel pomenit mai sus) si Simeon, Noul Teolog. Semnul ca "parerea" s-a furisat in nevoitori se face aratat atunci cand acestia incep sa creada despre sine ca vietuiesc intru luare-aminte si adesea ii dispretuiesc pe ceilalti din trufie, vorbind lucruri urate despre ei; se socotesc vrednici, dupa pa*rerea lor, de a fi pastori ai oilor si calauzitori ai lor, asemanandu-se prin aceasta orbului care se apuca sa arate calea altor orbi (Despre cel de-al doilea fel al luarii-aminte si rugaciunii) Sf, Ignatie Briancianinov - Despre inselare

Fericit este cel care isi da seama ca se afla in inselare si de asemenea isi da seama de ce fel de inselare este cuprins.

""Nimeni sa nu va insele printr-o prefacuta smerita*cugetare" (Col. 2, 18), a spus Sfantul Apostol Pavel.

Adevarata smerita-cugetare sta in ascultarea si urmarea lui Hristos (Filip. 2, 5-8).

Adevarata smerita-cugetare este intelegerea duhovniceasca. Ea este un dar al lui Dumnezeu; ea este lucrarea harului Dumnezeiesc in mintea si in inima omului.

Este si o "smerita-cugetare" dupa bunul plac al omului: pe aceasta si-o alcatuieste pentru sine sufletul iubitor de slava desarta, sufletul amagit si inselat de invatatura mincinoasa, sufletul care se linguseste pe sine, sut~letul care cauta maguliri din partea lumii, sufletul care nazuieste cu totul spre sporirea lumeasca si spre desfatarile lumesti, sufletul care a uitat de vesnicie, de Dumnezeu.

"Smerita cugetare" pe care si-o scorneste omul dupa bunul sau plac este alcatuita din fel de fel de nenumarate tertipuri prin care trufia omeneasca se straduieste sa capete slava smeritei-cugetari de la lumea oarba, lumea care iubeste cele ale sale, de la lumea care preamareste viciul atunci cand viciul isi pune masca virtutii, de la lumea care uraste virtutea atunci cand virtutea se infatiseaza privirilor sale in sfanta ei simplitate, in sfanta si neclintita supunere fata de Evanghelie.

Nimic nu este atat de vrajmas smereniei lui Hristos ca "smerita cugetare" dupa bunul plac, care a lepadat jugul ascultarii fata de Hristos si, savarsind furt de cele sfinte, slujeste satanei sub acoperamantul unei fatarnice slujiri lui Dumnezeu.

Daca vom privi neincetat la pacatul nostru, daca ne vom stradui sa-l vedem in amanuntimea lui, nu vom gasi in noi insine nici o virtute - nu vom gasi nici smerita-cugetare. " Despre inselare - Sf. Ignatie Briancianinov

Trecem la o fază nouă a jocului, aşadar: luăm săbioarele citatelor şi hărţuim imaginea interlocutorului, până la sânge. Straşnic!
Ca să dăm o lecţie de viaţă, ha!...:)))

Dar cum rămâne cu minunea, totuşi? On-topic, please!
Să fie ea accesibilă doar prin poze, computere şi internet?
Să nu aibă niciunul dintre participanţii la slujbă (preoţi, credincioşi, convertiţi), habar de ei şi de minunea lui Dumnezeu, ci doar privitorii pozelor să fie beneficiarii?
Să-i fi tăiat Domnul de la împărtăşirea cu Duhul chiar pe toţi creştinii din universul minunii aceleia? În schimb să vă fi deschis vouă, numai vouă, degustătorilor de mărgăritare, accesul la har? Iar nouă, porcilor, să ni-l fi închis pentru că suntem cu totul nevrednici?

Hîm... Parcă am mai auzit placa asta. Oare unde?
Oare Cine a amendat-o (şi o amendează, încă, mai mult sau mai puţin tainic), spre luarea noastră aminte?

P.S. Aşadar, fără vreo jenă voi continuaţi să aruncaţi la coş: Evanghelia cu descrierea minunilor (publice, fără ascunziş, în văzul tuturor, fără monitoare şi poze ci chiar sub ochii oamenilor), inclusiv scena Schimbării la Faţă la care au fost martori 3 sfinţi; mărturisirea lui Pavel despre Lumina pe drumul Damascului şi despre comportamentul tuturor (au căzut cu toţii la pământ, scrie Sfântul Luca pomenind cuvintele Apostolului); minunile pe care Dumnezeu le-a îngăduit prin Apostoli, înaintea tuturor celor prezenţi; tămăduirile minunate din ultimii 2000 de ani prin care Dumnezeu S-a îndurat de oameni, în văzul tuturor, fără fotografi şi internet ca singuri deţinători ai minunii; logica însăşi, raţiunea pusă de Dumnezeu în om, care ne atrage atenţia (un subiect - atenţia - pe care vi-l propun azi, în formularea mea desigur, tuturor care veţi voi să-l primiţi) că Dumnezeu nu are nevoie de fotoshop ca să ne împărtăşească energia necreată, oameni buni!

"Smerenia cea minci*noasa se vede pe sine smerita: se mangaie in chip caraghios si jalnic cu aceasta vedere amagitoare, pierzatoare de suflet.

Satana ia chip de inger de lumina; "apostolii" lui iau chip de Apostoli ai lui Hristos (Cor. 9, 13-l5); invatatura lui ia chip de invatatura a lui Hristos; starile care vin din amagirile lui iau chip de stari duhov*nicesti si harice; trufia si slava sa desarta, amagirea de sine si inselarea nascute din acestea iau chipul smere*niei lui Hristos. Ah ! Unde s-a ascuns de nefericitii visatori, de visatorii ce in chip jalnic sunt multumiti de sine si de starile lor de amagire de sine, de visatorii care socot ca se desfata si sunt fericiti, unde s-au as*cuns de acestia cuvintele Mantuitorului: "Fericiti cei ce plang acum, fericiti cei ce flamanzesc acum si vai voua, celor ce sunteti acum satui, vai voua celor ce radeti acum" (Luca 6, 21,25)." Sf. Ignatie Briancianinov - Despre inselare

"Voiesti sa dobandesti smerenia ? Plineste poruncile evanghelice: dimpreuna cu ele se va salasui in inima ta, daruindu-se ei, smerenia cea sfanta, adica placuta Domnului nostru Iisus Hristos.

Inceputul smereniei este saracia cu duhul; mijlocul ei este sporirea in ea mai presus decat toata mintea si atingerea pacii lui Hristos, iar sfarsitul si desavarsirea ei este dragostea lui Hristos.

Smerenia nu se manie niciodata, niciodata nu cauta sa placa oamenilor, nu se lasa in voia intristarii, de nimic nu se infricoseaza." Sf. Ignatie Briancianinov - Despre inselare

"Cel smerit nu e in stare sa aiba rautate si ura: el nu are vrajmasi. Daca vreunul din oameni ii pricinuieste necazuri, el vede in acest om o unealta a dreptei jude*cati sau a proniei Dumnezeiesti.

Cel smerit se incredinteaza pe de-a-ntregul voii lui Dumnezeu. Cel smerit traieste nu cu propria lui viata, ci prin Dumnezeu.

Cel smerit este strain de nadajduirea in sine, si de aceea el cauta neincetat ajutorul lui Dumnezeu, nein*cetat petrece in rugaciune.

Ramura roditoare se pleaca spre pamant, apasata de multimea si greutatea roadelor sale. Ramura stearpa creste in sus, inmultindu-si mladitele sale neroditoare.

Sufletul bogat in virtutile evanghelice se cufunda in smerenie din ce in ce mai adanc, si in adancurile aces*tei mari afla margaritarele cele de mult pret: darurile Duhului.

Trufia este semnul neindoielnic al omului desert, rob al patimilor, semnul sufletului in care nu are nici o intrare invatatura lui Hristos.

Nu judeca pe om dupa cele din afara ale sale; nu-ti da cu parerea despre el ca este trufas, ori ca este sme*rit. "Nu judecati dupa infatisare", ci "dupa roadele lor ii veti cunoaste" (In. 7, 24; Mt. 7, 16). Domnul a poruncit sa-i cunoastem pe oameni dupa faptele lor, dupa purtarea lor, dupa urmarile faptelor lor. "Stiu eu trufia ta si rautatea inimii tale" ( 1 Imp. 17, 28), i-a zis lui David aproapele sau, dar Dumnezeu a dat marturie pentru David: "Aflat-am pe David, robul Meu; cu unt*delemnul cel sfant al Meu l-am uns pe el" (Ps. 88, 21 ). "Nu cum va cauta omul va vedea Domnul: caci omul va cauta la fata, iar Dumnezeu va cauta la ini*ma`` ( 1 Imp. 16, 7)." Sf, Ignatie Briancianinov

Cezar frate, gata.

Ne intalnim acum aici, astazi, pe acest thread sa iti spun: imi pare rau de toate cele trecute zilele astea, imi pare rau de tine si imi pare rau de mine. Esti un om bun, dar iute la manie. Si eu am fost extrem de iute candva, m-am mai domolit acum, dar inca mai sunt reminiscente.

Deci, maine e duminica suntem in post, frate, iarta-ma ca si eu te iert. Fii in pace, ca si eu sunt.

Aşa, bun. Cunoşti smerenia ca pe poezie, o ai la deştu ăla mic, m-am prins chiar şi eu.

Dar cum rămâne cu subiectul topicului?

Am ridicat din nou aceleaşi întrebări pe care le tot adresez, fără ocolişuri şi citate din sfinţi, de la început. Îmi expun nedumerirea şi contraargumentez "minunea".
Cum rămâne de fapt? Cu Evanghelia, cu Faptele, cu Sfântul Serafim, cu tămăduirile minunate, cu Sfânta Euharistie, cu toate ale Bisericii.
Minune confiscată de duhovnicescul aparat foto? Să-l ridicăm în slăvi pe fotoshop, aşadar? Ce să învăţăm din smerita voastră cugetare, în final?

P.S. Pentru amicul Cătălin, o rugăminte: fii bun, că tot m-ai îndemnat la "Vieţile sfinţilor" despre care ştii mai bine ca mine că nu le-am citit: ai acolo şi câteva poze cu minuni? Ceva fotografii cu harul Domnului, vreo prelucrare pe computer a energiei necreate, ceva cât de mic care să semene cu ploaia de minuni de pe topic: îmi recomanzi în "Vieţile"? Că oricât aş citi, bunule, eu prostovanul şi ecumenistul şi filocatolicul: n-am găsit!

Aha! Abia acum văd postarea.
Fireşte că te iert, că doar nu ai făcut altceva decât să exprimi ce crezi şi cum crezi.
Eu, însă, nu de osândă, nu de judecare, nu de ofensare, nu de orgolii, nu de pârţaguri, nu de muşchi DESPRE NIMIC DIN CELE ALE PUTERII nu scriam. Ci despre minunile Domnului în Biserică, "doar" despre aceasta am scris.

Cum rămâne aşadar?

Eu am arătat pe larg cum văd lucrurile: făcătură! Şi încă din cele mai nedemne pentru viaţa noastră de credinţă care, slavă lui Dumnezeu, ne oferă prilejuri mult mai puternice de creştere duhovnicească. Exact cum spuneai: suntem în post, mâine e Duminică, e Liturghie sfântă şi Sfântă Euharistie, slavă lui Dumnezeu!

Aşadar, soră Mihaela, te rog să mă ierţi pentru că te-am necăjit şi te mai rog să îţi iei răgaz, o vreme, să cugetăm fiecare şi împreună la tâlcul acestor poze. Va fi fiind şi unul bun, roditor, însă acesta NU STĂ ÎN POZA ÎNSĂŞI cât mai degrabă în modul cum ne raportăm noi la ea: cu inima înfrântă şi smerită, cu duh de rugăciune şi cu trezvie, câtă e prin nevoinţă şi har. Cu sfat duhovnicesc, mai întâi!

Cezar tu stii prea bine ca la fel spun ca si tine, ca nimeni nu poate confisca minunile din Sfanta Biserica, pe care le-ai enumerat. Niciodata nu am fost adepta minunilor insa am dorit doar sa spun ca e bine sa fim moderati, si sa ascultam si de preoti. Sigur ca roada buna nu sta in poze ci in faptele virtutilor: rugaciune, nevointa. Tu stii prea bine asta, si stii ca stiu si eu.
Recunoaste acum ca si tu te-ai aprins si din cauza ideii de antiteza romano-catolicism - ortodoxie din titlu.

Nimeni nu uraste oamenii din alte confesiuni, cel putin asa imi place sa cred, eu nici atat. Altfel cum as putea zi de zi sa traiesc in casa cu un musulman si o crestina spiritualista?
Iubesc oamenii , si iti spun, ca prin lectura sfantului, astazi Dumnezeu mi-a picurat in inima o atat de mare parere de rau si mila incat am simtit sa ti-o spun tie toata, revarsata , vroiam sa iti dau si tie din ea.

de aceea am si postat aici cateva citate, ca e prea mult pentru inima mea.
Cum sa nu te iert, ca din iuteala firii am spus ca nu te iert, niciodata nu voi putea sa fiu suparata pe cineva.

Iata cate mai avem de lucrat cu firea asta noastra pacatoasa. Da. Slava lui Dumnezeu! minunat si iubit Hristos!

Iata darul meu pentru tine astazi de ziua ta.

Multa sanatate har si pace Domnul sa iti daruiasca!
Fericire vesnica si Domnul cu tine mereu!

Mihaela, îmi scot pălăria în fața ta!
Slavă Domnului!

Nu trebuie, ce sunt eu fara Domnul meu? nici nu merit, citeste paginile de pe acest thread si daca eu merit asta spune!
Asa trebuia sa gandesc de la inceput nu sa ma aprind ca un foc de paie.

Păi... dacă te-ai lăsat momită de scăpăriciul de mine...:)

Mulţumesc frumos pentru urare, Doamne ajută!

P.S. Mihaela, iartă-mă că revin (cu toată onestitatea, fie şi ca un nesăţios), ca să nu rămână pic de dubiu: nu pentru că a fost o convertire a doi oameni catolici (să le dea Dumnezeu sănătate şi bucurii duhovniceşti!) m-am aprins eu, ci pentru că mă interesează cu adevărat natura lucrurilor. Natura acelei lumini, aşadar, iată ce mă preocupă de fapt! Meşteresc, de când mă ştiu, la fenomenul viaţă. Nu găsesc nimic mai pasionant pe lumea asta şi-n nici o altă lume!....:) Iar când o lumină este prezentată în raport cu Biserica, ei bine, devin mult mai atent şi, recunosc, foarte prudent cu elogiile, sceptic tare, chiar încăpăţânat. Că nu-i de glumă cu Lumina, iar nu din alt motiv...

Chiar asta vroiam sa spun, dar mi-ai luat-o inainte.
Si de ce aceasta momeala? Si de la cine vine ideea cu momeala?!? Asta se stie...

Eu îți urez de asemenea toate cele bune, dovadă și acest mesaj.
Ai dreptate, dacă eram atent observam ghilimelele, dar și așa observ că tu ai postat nu un link, ci chiar tot textul, ba mai mult, ai pus și titlul(care nu-i în ghilimele chiar dacă-i tot de la el) și ceea ce-ți aparține ție exclusiv este că tu ai inițiat un nou topic pe tema lui; altfel spus, postându-l fără comentarii personale explicative, tu devi întru totul susținătoarea ideilor lui, sau ideile lui te reprezintă și pe tine.

Nu am sesizat nici o greșeală gramaticală, ci pe baza analizei gramaticale am dovedit că se dă de gol.

Demetrius, eu ti-am spus asa:
"Iar cuvintele "ar fi corect ca eu sa ma bucur de asta..." au fost spuse ca un fel de repros pentru noi ortodocsii ca nu ne bucuram uneori daca altora le este bine. A vrut sa fie un pic mustrator pentru noi , asa cum trebuie sa fie preotii nostri fata de noi cei care atat de des gresim.

Parintele are acest obicei de a mustra pe fiii sai duhovnicesti, mai voalat, nu direct, punandu-se pe sine in locul lor, din smerenie."


Omul a spus-o ca si cum noi spunem asta, si a vrut sa ne certe pe noi cei care nu ne bucuram.

Dacă părintele spune așa, mai voalat, un fel de reproș(și care nu se referă la el însuși), atunci te rog să-mi arăți unde spune părintele contrariul, cum că el s-ar bucura, adică sfatul de urmat, învățătura sa pentru cei care nu se bucură și pentru care el este răspunzător.

Citeste-i scrierile si vei vedea pozitia dansului si indemnul pentru noi. un om nu se identifica cu un singur articol. Pe blogul dansului vei gasi sectiunea Biblioteca unde vei gasi cartile dansului, studiile dansului, etc, cursurile sale pe cand preda la facultate, etc.

(Re)confirmare minunata(?) :se ia una bucata articol cu un continut centrat pe polemica,se asezoneaza cu un titlu de tabloid religios si se da in clocot pe nervii participantilor inocenti.Rating asigurat spre diferenta de plictisitoarele articole cuminti care intereșeaza mai pe nimeni.La final,la desert,pentru racirea temperaturii,se serveste o impacare de-a noastra,cu pupaturi si imbratisari.Parerea mea este ca daca nu am fi existat ca neam trebuia sa fim inventati,suntem unici in copilaria si nebunia noastra :) Voi ati inebunit,era sa va certati unii cu altii pentru ce anume ca n-am inteles...aaa..o poza? :) Foarte tare frate,foarte tare.

Ţţţţţ!... Niet, niet, niet.
Nu aşa, frate, nu bagateliza, totuşi.
Aici s-a pus o problemă extrem de serioasă: să luăm, adică, aminte cu toţii, că omenirea, prin harul Domnului chipurile, a ajuns la o invenţie nemaipomenită, care l-ar face să pălească până şi pe Melchiade al lui Marquez: aparatul foto cu ochi duhovniceşti!
Păi e de glumă asta?
Recunoaşte că aşa inovaţie nu i-ar fi trecut prin minte nici celui mai... neo dintre protestanţi...:))

Dar vad ca tu bagatelizezi... Nu ti-e teama ca te incarci de pacate, mai ales acum in Postul Maicii Domnului?
Treaba ta daca nu crezi ca imaginea cu Sf. Ioan Maximovici este reala, dar macar nu iti bate joc.

Ioane,prietene,initial vroiam sa spun mai multe,idei mai ascutite si mai contondente,dar am renuntat pt ca s-ar putea ca maine sa regret ca nu mi-am vazut de treaba mea.De pe margine spectacolul se vede altfel decat cand participi la el nu-i asa? :) Poate sunt prea relaxat de coltul de lume pe unde bantui acum,strain de grijile si problemele noastre.Oricum nu va mai suparati atat,nu este vreunul un sfant sa tina lumea-n spate si poate viitorul,apropiat sau indepartat,va oferi toate clarificarile.Ce vreau sa zic,confuz si complicat,este sa fiti mai putin incrancenati,nu inteleg cum de aveti nervi sa investiti atata timp si pasiune intr-o polemica despre o poza frate.Sincer ma depasiti :) eu cred ca rezistam max 2 replici intr-o polemica de acest tip,cred ca sunt superficial :)) Somn usor,noaptea toate pisicile sunt negre.... :)

Cu aparatele pe care unii vor să ni le arate drept ochi duhovniceşti, încercînd să ne sucească mintea şi inima de la dreapta credinţă, tocmai pentru că sunt în Post şi mă ţin la Adevăr iar nu la minciună, aleg să fac aşa: le pun aparatelor şi aparaturilor ăstora moderne fundiţe, ochelari, pălărie şi... le dau un şut în fund! Să le sară "miracolele" mincinoase din cutiuţa lor de plastic rece, drept în ghenă, unde le e locul. Şi astfel să ne lase în pace să ne vedem de suferinţele şi de nevoinţele noastre în Minunea noastră Cea Adevărată - Biserica Domnului Hristos.

Cât despre sfântul pe care îl pomeniţi, mă rog lui să ne ajute prin sfânta rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Pentru rugăciunile lui sfinte, împreună cu rugăciunile sfinţilor Părinţilor noştri, Bunul Dumnezeu să ne miluiască şi să ne sporească întru mântuire! AMIN+

Ai dreptate, zău aşa. Gând la gând, că m-am pus deja pe margine de câteva ori...
În rest, încercasem şi eu o mică glumă, de dragul culturii care se poartă printre confesiuni...:)

Foarte bine ai spus!
Mărire Ție, Doamne, mărire Ție!

In urma ultimelor materiale pot spune acum ca parerea mea e ca acea poza surprinde ce se sugereaza, adica lumina harului din timpul Sfantului Botez. Bineinteles, nu putem fi siguri, dar nu aveam prea mari indoieli nici la inceput. O trucare intentionata oricum am respind inca de la inceput, cum vedem sunt si poze mai vechi, sunt de fapt multe astfel de poze. Ar mai fi ramas o deformare a aparatului, dar e greu sa apara un defect in toate pozele si in acest fel.
Scriu doar pentru cei care vor sa citeasca, sa nu se inteleaga cum au sugerat unele persoane ca preotii, calugarii si credinciosii ortodocsi sunt toti in inselare si doar cativa de pe forum au descoperit adevarul. Altfel pareri sunt multe si despre orice.

Eu cred ca m-am impacat cu Cezar de vreo cinci ori in ultimul timp, culmea e ca fara sa ma fi certat eu cu el vreodata. Lui nu-i placea ceva ce scriam, incepea sa se certe cu mine, spunea si cateva vorbe de bine si aproape de fiecare data eu imi ceream scuze si propuneam sa ne impacam. Dura cateva zile, pana iar nu-i placea ceva si o luam de la capat. Avand in vedere acestea eu tot nu inteleg cum spune ca noi credem aceleasi lucruri, cand e evident ca nu e asa, probabil din zece subiecte in noua avem conceptii complet diferite. Si desi am explicat de vreo o suta de ori in ce constau acele conceptii diferite se pare ca tot nu s-a inteles. Daca mai scriu de o suta de ori e aproape sigur ca tot nu se va intelege, doar sa imi pierd eu timpul. Asadar, ne putem intelege cu privire asupra oricarui subiect, la o activitate comuna, dar e imposibil sa avem o intelege in privinta invataturii de credinta, pentru ca fiecare crede lucruri mult diferite. Macar atata lucru daca se intelege e un pas inainte.

Te înşeli, după cum prea bine ţi-a fost arătat atât de către Cezar cât şi de către mine. Cred însă că dacă zbaterea mea pe argumente logice mai putea să prindă la tine, zbaterea lui Cezar pur şi simplu, în cazul tău, nu are la cine să prindă; dar eforturile sale, ca şi ale mele, nu au fost făcute pentru cei care nu pot să vadă adevărul sau care îl resping cu obstinaţie, deşi o fac pe teologii, ei fiind nişte simpli colaţionişti de citate din catehism, ci pentru aceia care citesc şi nu sunt pătrunşi de genul respectiv de probleme.

Faptul că ai respins dumneata, asta nu înseamnă că au respins şi alţii. Şi pe lângă defectul evdident al pozelor, mai este şi un defect de înţelegere şi interpretare a fenomenelor. Şi am toată convingerea că dumneata nu eşti cel mai bun hermeneut, ba dimpotrivă.

Am scris despre toate argumentele, ale lui Cezar erau bazate mai mult pe pareri personale, iar citatele date de Decebal le-am comentat de cateva ori. In plus, Decebal a adus in discutie ceva complet gresit. Cine a citit cate ceva despre minuni si minuni date de vrajmasul a vazut ca acolo scrie ca doar vrajmasul face de obicei "minuni" prin modificarea constiintei. Acelasi lucru se intampla si in Yoga si alte practici. Adica ingerii cazuti actioneaza asupra simturilor si cunostintei, ca un fel de hipnoza. Decebal cand spune ceva asemanator fara sa isi dea seama, ca pentru a vedea ceva nevazut in cazul unei minuni sau unei revelatii i se modifica acelui credincios perceptia. De fapt unui credincios obisnuit i se arata o minune (un inger, harul, etc.) prin ingaduinta Domnului ca acea minune sa fie vizibila in plan material. De exemplu un inger i se arata acelui credincios devenind vizibil, nu i se modifica acelui credincios constiinta.
In cazul unui parinte imbuntatit e altceva, acela este in har, de aceea si are de obicie harisme, poate face minuni el insusi. De exemplu un sfant poate lumina cu lumina harului, la asta se refera si Sfantul Grigorie Palama, nu la cei ce se uita. Atat am avut de completat, nu intru in polemici inutile.

Eh, neavand bani de cele exotice vacante si timp pentru sporturi costisitoare, umplem si noi vacantele si pauzele cu ce putem :)

De fapt, nu este despre o poza, cum ar sustine si catalin2, e vorba de mesajul care vrea sa-l transmita poza.

D'asta nu miroase a bine.

Daca romano-catolicii ar trebui sa se boteze la trecerea la dreapta credinta?
Personal si subiectiv poate, consider ca asa ar fi (poate) mai bine asa.
Ca lucrul asta ar trebui sa devina o certitudine derivata din poze de genul asta?
Categoric nu.