Eu cred ca un preot/calugar cu viata sfanta ar ajuta-o cu adevarat. Atatia oameni dau marturii ca anumiti sfinti i-au ajutat. De ce n-ar ajuta-o si pe Yasmina? Unii resping ajutorul lui Dumnezeu, altii l-ar dori, dar fara sa-si schimbe viata. Parca vad ca unii o sa spuna ca e nevoie absoluta de psiholog si atat.

Cunosc persoane care si-au castigat linistea sufleteasca dupa lungi perioade de cautari. Credeau ca izvorul fericirii e in ceilalti, iar defectele trebuie căutate mai ales la ei. Au aflat, insa, ca izvorul fericirii este Dumnezeu si ca un singur gand rau impotriva aproapelui rupe legatura cu El. Spovedania sincera a faptelor, a vorbelor si a gandurilor fac sufletul curat, usor. In definitiv, ce treaba avem noi cu pacatele altora? Ii putem povatui sa se spovedească ei insisi si atat. Fiecare raspunde pentru pacatele lui: si copiii si parintii.

Cu cat suntem mai curati sufleteste, cu atat pacea si linistea interioara raman cu noi mai mult timp. Nu e o rusine sa ne privim in oglinda duhovniceasca in aceasta viata cu ochi critici si sa ne scoatem afara din suflete propria mizerie. Daca nu avem bolovani, adica pacate grele, avem pietris, adica pacate mai usoare, iar daca nici pietris nu avem, in mod sigur avem nisip ( pacate cu vorba ori cu gandul) care innegresc haina Botezului. Sa nu uitam ca gandurile de mandrie sunt in masura sa ne faca nedemni de iubirea lui Dumnezeu.

Exista pacate ale parintilor si exista pacate ale copiilor. Nu putem face ce vrem nici ca parinti, nici in calitate de copii. Ca sa nu gresim, mereu trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne lumineze mintea. Trebuie sa ne rugam pentru copii, dar si pentru parinti. Daca nu ne rugam, ii lasam loc necuratului sa-si faca de cap in viata noastra. Si gresim, de ne miram si noi si altii. Asadar, nimic fara Dumnezeu!

Daca iei bolovanii aia si ii arunci pe camp si te pun sa te duci dupa ei, poti sa
vii cu ei inapoi, dar daca iei nisipul si il arunci pe camp indiferent ce ai face tu
nu-mi vei putea veni inapoi cu toate boabele de nisip care alcatuiesc mana de nisip aruncata. Asa ca atentie mare cu nisipul asta.

@Yasmina

Sunt de acord cu sfatul lui Ahilpterodactil si in ceea ce te priveste dar mai ales in ceea ce o priveste pe verisoara ta.
Neintelegand mecanismul bolii verisoarei, te poate cuprinde o ranchiuna de care cu greu sa mai poti scapa.

Uite, daca parintii verisoarei n-au apelat inca la un psiholog sau psihiatru pentru ea, sugereaza-i mamei tale sa insiste neaparat sa fie diagnosticata de un specialist in domeniul psi. In functie de diagnostic, veti putea afla si voi, restul neamurilor cum anume s-a ajuns aici si ce se poate face spre a nu se inrautati situatia. Nu neaparat a victimei directe, daca ea nu coopereaza, ci a voastra, a victimelor colaterale.

Văd mai multe îndemnuri la rugăciune, la care subscriu și eu, fără a neglija celelalte sfaturi.

Dar și ziua, și lucrul nostru, orice facem pe lumea asta – trebuie începute cu rugăciunea, amintindu-ne că noi nu putem face nimic fără ajutorul lui Hristos. Trebuie să fii și întreprinzător, nu-L lași numai pe Dumnezeu, că El vrea să lucreze cu tine. Nici nu stai așteptând ca El să rezolve problema, nici nu te apuci de treabă crezând că nu-i (și) problema Lui.

Apoi, pornind așa, știi că ai ajutor puternic, că nu e tot necazul pe umerii tăi, că nu ți se cere să duci mai mult decât poți. În plus, rugându-te pentru cel care te necăjește, îți cureți inima, nu păstrezi resentimente, te liniștești. Și dintr-un suflet liniștit ies alte fapte și vorbe decât dintr-unul fără liniște.

Adeseori povara care ne strivește e pusă doar de noi pe umerii noștri. Nu suntem stăpâni pe viețile altora, nu putem să le rânduim noi viața. Și dacă nu au rânduială, să nu ne lăsăm târâți în neorânduiala lor. Ajutăm dacă putem și numai pe cei care vor să fie ajutați.
Roagă-te și fă ce poți!

Frate psihiatru este una, psihologul este altceva.Nu le mai amestecati.
Psihiatrul este cu medicatia medicamentoasa iar psihologul este cu altfel de medicatie.
Inainte trebuie sa mearga la psihiatru si in functie de ce diagnostic ii pune psihiatru se decide daca poate sa mearga la psiholog(ca sa nu mearga degeaba).

Mai sunt specialistii care sunt si psihiatrii si psihologici si neurologi( tripla specializare, neuropshiatrie - psihologie) dar pe acestia ii intalnesti in centrele de excelenta si diagnostic al bolilor mentale. Astia sunt corifei in domeniul lor dar nu-s eftini nici pt cei care au dare de mana.

Pe Yasmina, da. Cum sa nu?
Dar pe verisoara necooperanta?

Dumnezeu este puternic sa ajute pe toata lumea. Necazurile trebuie sa ne apropie de El. Cineva trebuie s-o si trezeasca la realitate pe verisoara. Cu delicatete, dar cu fermitate. Adica sa nu i se ofere bani daca nu face in mod concret ceva. Trebuie implicată in actiuni caritabile, de exemplu, care sa o faca sa se simta utila. Si asa, incet, incet, i se poate gasi un loc de munca.

Aceasta stare i-a fost cultivata in timp, cu sau fara voie, deoarece nimeni nu s-a rugat pentru ea. Este si ea o victima, caci nu -L cunoaste pe Dumnezeu si nu stie ca lenea este un pacat mare. Nu cred ca trebuie sa i se intretina ideea ca e bolnava, ci sa i se spuna ferm ca e sanatoasa si se va comporta ca atare.

Yasmina trebuie sa se intareasca duhovniceste pentru a deveni in stare sa ajute efectiv pe altii. Daca ea va dobandi pacea interioara, ii va putea influenta in bine pe multi din jurul ei. Altfel, nu. Acesta este un sfat al unui sfant. E o cruce a ei necesara pentru mantuire. Pur si simplu se consuma degeaba daca nu acorda importanta cuvenita propriului suflet. Numai privind-o, cei din jur sa fie mai atenti la viata lor! E o cale anevoiasa, dar sigura. Puterea exemplului face minuni. Dumnezeu sa-i ajute!

De acord. Pacatele mari le vedem mai usor si le spovedim, pe cand cele marunte uitam sa le mărturisim. Putem sa cadem in capcana de a ne crede fara pacate, daca nu avem pacate mari. Insa ne intineaza si vorbele si gandurile. Si acestea trebuie marturisite la spovedanie. Si sa ne rugam cat mai des sa ne ierte toate pacatele, deoarece se poate sa omitem fara voie ori sa nu ne amintim un pacat ori chiar sa nu constientizam ca am facut un pacat. Preocuparea pentru o spovedanie cat mai amanuntita aduce mult folos crestinului.

De unde reiese ca daca nu e numai vina verisoarei, pe langa faptul ca n-ar trebui sa vorbeasca pe forum despre ea, mai e si obligatia morala a Yasminei sa repare ceea ce altii au stricat. Nu? Mai ales ca verisoara nu coopereaza spre a-i usura viata mamei Yasminei, din contra, profita de bunavointa ei. Asta inteleg ca o scoate pe Yasmina din pepeni, stiind ca la varsta de 75 ani ai mamei, e destul de dificil sa fii mereu la dispozitia unuia mult mai tanar si plin de mofturi si pretentii.

"Fata" are 45 de ani. Inteleg ca Yasmina s-a oferit cu bani sa faca cursuri, dar daca au o finalitate, daca ii foloseste la ceva. Ce nu inteleg, de ce e asta obligatia Yasminei si nu a parintilor si a celor 3 surori ale ei, la vremea cand se dau tinerii la scoli? In locul Yasminei, eu i-as fi dat bani doar pentru consult psihiatric si mers la manastiri in cautarea vreunui parinte monah care s-o ajute.

Bine, Sophia, cum zici tu.
Nici eu nu cred ca e bine sa punem etichete, mai ales daca nu i s-a pus un diagnostic specializat, dar nu am putut sa nu sesizez lipsa de cooperare a verisoarei. ( pe tema asta, un psihiatru/psiholog ar avea ceva interesant de spus).

Problema nu e ca n-a dus-o Yasmina sau rudele la o agentie de joburi - apropo, daca la varsta de 4o+ mergi insotit cu neamurile sa-ti cauti job, tare ma tem ca nu vei face impresie prea buna, sau sa-i plateasca altii cursuri sau sa-i puna pile, chiar daca ea nu e dispusa sa munceasca decat dupa regulile ei, problema e ca verisoara crede ca altii sunt responsabili pentru viata ei si datori s-o sponsorizeze fara ca ea sa faca nimic. Daca am inteles gresit, o rog pe Yasmina sa ma corecteze.

Si daca ruda nu vrea si/sau nu e motivata/interesata? Altii trebuie sa hotarasca in locul ei? Impotriva vointei ei? Nu crezi ca inainte de toate, trebuie sa i se puna un diagnostic sa inteleaga si ea de ce a ajuns in acest blocaj si cum il poate depasi? Cum sa inceapa ea sa functioneze independent, nu altii sa-i hotarasca destinul. Degeaba ar angaja-o cineva cu pile, nu cred ca ar ramane prea mult acolo.

???
Repet, eu nu inteleg ca Yasmina da cu piciorul verisoarei, din contra, desi nu e obligatia ei directa sa-i faca verisoarei un rost in viata impotriva vointei ei, incearca s-o motiveze sa se descurce pe cont propriu. Ca in proverbul cu cel care cere peste si pe care e mai bine sa-l inveti sa pescuiasca. Daca e si el dispus, desigur.


Pe scurt, fara cooperarea verisoarei, ceilalti nu prea au cum sa-i faca un rost in viata, oricat ar fi de binevoitori.

Vezi ce zice aici Cristian
[quote=CristianR;618847]
Nu suntem stăpâni pe viețile altora, nu putem să le rânduim noi viața. Și dacă nu au rânduială, să nu ne lăsăm târâți în neorânduiala lor. Ajutăm dacă putem și numai pe cei care vor să fie ajutați.
Roagă-te și fă ce poți![/QUOTE

Da, pai cred ca Yasmina asta incearca sa transmita si parintilor ei. Nu stiu insa cat de delicat dar ferm ii si reuseste asta.

Aici e o contradictie! Unui om care nu-l cunoaste pe Dumnezeu nu i se poate spune ca e sanatos, duhovniceste vorbind. Ca pana nu-si da singur omul seama ca boleste de moarte, nu crede ca e ceva de schimbat la el, nici ca trebuie sa se vindece de ceva.

Delia, eu nu cunosc situatia familiei. Vad ca tu o sti mai bine.
Zici ca are 3 surori?
Si ele in ce situatie sunt? Tot asa ca ea?

Pe urma as vrea sa te intreb pe tine si pe altii. Ati fost vreodata someri?
Cum v-ati simtit? V-a trimis cineva la psihiatru (nici macar la psiholog!!!!!)?
Sa va rugati la Dumnezeu sa va fereasca de asa ceva si sa nu aflati cum este asta.
Pe oricine il poate nimeri!

In final as vrea sa spun ca noi aici facem speculatii pe marginea a ceea ce spune Yasmina. Nu stim insa parerea verisoarei. Nici un cuvant de la ea.

Eu asa nu pot sa judec. Nu mi se pare corect.
Este prea subiectiv.
Tu de fapt pe ce baza o judeci pe verisoara? O cunosti?

Pe plan fizic, cred ca i se poate spune, totusi. Duhovnicește, sunt de acord. Trebuie imbinata motivatia pozitiva cu alte metode de a o aduce la realitate. Trebuie condusa pas cu pas sa conștientizeze pacatul pe care il face. Sa i se citeasca pilde despre lenevie si despre harnicie si despre iubirea aproapelui. Adica sa i se pretinda si ei sa dea dovezi de iubire. Sa stie ce sunt: credinta ortodoxa,Noul Testament, Vietile Sfintilor, Raiul si Iadul, rugaciunea, milostenia, fapta buna, spovedania si smerenia. Abia apoi va observa prapastia duhovniceasca in care se afla acum.

Pai, a zis Yasmina. Nu era asa greu de dedus de unde stiu ca are 3 surori si restul detaliilor.


Tot Yasmina a zis ca de fapt verisoara a fost internata cu probleme psihice dar se pare ca nu a dorit sa coopereze cu cei care ar fi putut-o ajuta sa inteleaga ce e cu ea.

De multe ori ,iti spun sincer ca m-am intrebat daca nu cumva tu insati ai nevoie de un ajutor de specialitate???!!!!
Asa ma gandesc eu deseori cand iti citesc bazaconiile si ideile rupte de context.

Niciodata dar niciodata nu ai rabadarea si bunul simt necesar sa iei aminte niste idei de tip descriere si sa comentezi DOAR pe baza lor!
Ai niste probleme mocnite si cand se intalnesc cu altele care par ca le imita pe ale tale,iei foc si dai pe afara de indignare.
Indignare care-ti vine din faptul ca nu intelegi NICIODATA NIMIC ,indignare la propria stare de confuzie.

Inteleg, o fi groaznic si asa ,trebuie sa fie o stare tare mizerabila nu zic,nu as vrea sa fiu in pielea ta sa nu inteleg niciodata nimic! Ar fi cosmar.

Poate esti o fire prea impulsiva? Nu prea pari...si nici distrata ,ca sa-ti scape unele detalii.
Atunci cum se explica ca nu ramai cu nimic din ce citesti/iei aminte?
Nu stiu, mister.

In fine,nu faci decat sa complici si sa deturnezi firul discutiei ( ca si alti cativa de aici) dar nu-i bai,ma descurc si asa.
Important este ca cei pe care ii stiam ca prieteni ,aici pe forum ,au inteles perfect situatia.

Pt a-ti face pe plac am sa-ti dedic un comentariu foarte rezumativ si explicit la toate intrebarile ridicate despre acest caz,un fel de raport daca vrei...pt ca nu-mi face deloc cinste judecata ta dura si nedreapta.

Ei, asa o fi daca zici. Tu stii mai bine, ca doar esti un psi....

Fix asa cum descrii fac si altii.
Nimeni nu poate sa tina minte toate amanuntele presarate pe zeci de pagini.
Si la mesajele scrise de mine se raspunde de multe opri aiurea in tramvai, fara a se citit mesajul.
Imi pare foarte rau dar asa este.
Daca observi se scriu atatea prostii si lucruri rupte de subiect, incat se pierde subiectul pe drum.
Unul scrie de rugaciune, altul de psihiatru, altul de alte chestii.

Imi pare rau, daca ai scris si eu am pierdut firul.

Si mai este ceva: mie imi este foarte mila de oameni si nu pot sa sufar sa mai fie si judecati in lipsa, fara sa se poata apara.

Nu stiu cati ani si prin ce ai trecut, dar eu sunt mult mai in varsta ca tine si am trecut prin multe, multe necazuri si experiente negative.
In tara cred ca nici nu stie lumea de somaj, asa cum nici eu n-am stiut pana am venit in vest. Este cumplit.

Inca o data spun - sa fereasca Dumnezeu de somaj, saracie si singuratate.

Si mi se pare totusi ca esti prea dura si poate si exagerezi cu unele lucruri.

Nu stiu, nu pot sa cred ca este asa vinovata verisoara ta si mai ales ca nu poate fi ajutata.
De ce a ajuns in spital si ce este cu ea....e greu de spus.
Situatia ei mi se pare cumplita si cu cat se prelungeste va fi mai rau.

Ajutati-o!

Un cuvant si lui ...dactil.
Ar trebui sa fii in ceruri de fericire si sa nu mai ai nici un minut de stat pe forum.
Ai familie, ai serviciu, ai copii si unul nou nascut. Du-te la ei.
Sanatate multa.

S-aude mă?

Nu cunosti situatia familiei nu pt ca nu am expus-o ci pt ca nu ai avut bunul simt sa urmaresti ce am scris ci preferi sa sari direct la concluzii,asa neincalzita.

Someri ? Da se intampla de cateva ori in viata unui om,iar perioadele pot fi de la cateva luni la maxim 1 an...cu bunavointa 2.
Daca in 2 ani nu-ti gasesti de lucru ,vb Parintelui Calistrat pe care-l indragesc eu o tona :"trebuie sa vezi daca serviciul este pe acelasi drum cu tine,cand il cauti...sa nu fie pe partea cealalta si sa nu va intalniti!"

Deci sa incepem cu inceputul: a terminat ea liceul si primul lucru pe care l-a facut a fost sa se incrie la somaj pt ca nu-si gaseste de lucru in domeniul ei...nu stiu ce domeniu...a terminat un liceu legat de mecanica,cum era pe la inceputul anilor 90.
De facultate nu au fost ganduri pt ca pe atunci nu avea nici o orientare sau o profesie ideala.
Parintii au lucrat o viata in comunism in armata, genul de lingaii sistemului ,fara liceu terminat insa platiti mai bine ca un medic sau inginer,profesor etc.

Asta a fost si tinta ei,desi vremurile s-au schimbat dupa 90.
Astepta momentul propice sa o bage ai ei pe pile,in armata sa stea la un pupitru,sa urmareasca un scanner. Platit regeste.

Cand am terminat eu liceul,a fost un dezastru emotional pt ca ma pregatisem pt medicina inca din liceu iar ai mei ,care m-au descurajat mereu pt asemenea alegere, mi-au taiat-o decisiv dupa examenul de bac :"nu avem bani nici macar ca sa iti depui dosarul!" ,"nu te putem sustine,etc " .

Adevarul era ca de vreo 3 ani ,cat am facut liceul am dus-o numai cu paine cu margarina si cartofi prajiti(chiar ma rugam sa avem la masa cartofi prajiti si nu supa de tacamuri sau un pilaf foarte apos si gri la culoare,din cauza tacamurilor) .
Traiam asa deoarece parintii au lucrat in domenii tehnice ,care dupa 90 s-au vandut ,s-au falimentat si oamenii au ramas fara job.
Ai mei nu au mai putut sa se lupte cu schimbarea mentalitatii ,nu au stiut ce sa faca dupa ce au facut atatia ani inginerie si cercetare tehnica.
Nici nu au avut spirit intreprinzator cum iti trebuie acum- nu-i judec,este doar o constatare.

De fapt nici nu ar trebuit sa fiu surprinsa ca nu pot urma medicina...sau alta scoala in momentul ala, noi nici nu puteam manca ca lumea...de haine nu era problema ca ne faceam noi dar nu puteam sa facem pantofi,ghete...am purtat unele 4 ani,chiar cu gauri in talpa pt ca nu aveam altele si pe afara inca aratau bine :)
Mi le-a cumparat mama cand cineva i-a dat cadou $300 pt ca nu aveam TV.

Mereu erau discutii intre ai mei,mama incerca sa-l mobilizeze pe tatal meu vitreg sa faca ceva ;altceva decat sa-si planga de mila si sa stea toata ziua pe canapea la TV rupt de problemele reale; el a fost ferm ,imi zicea in fata ca nu are niciun motiv sa intreprinda ceva ca doar nu are copii! Eu ma gandeam,dar eu ce sunt? Om de paie?

Cam asta a fost tabloul,chiar destul de clasic as putea spune.
Nu mi-a ramas decat sa ma orientez pragmatic acum dupa terminarea liceului,nici eu nu stiam ce...dar nu chiar orice pt ca prostitutia nu m-a atras niciodata.

Cand am gasit eu primul job,verisoara avea 22 de ani si era inca acasa.
Cand punctul nostru de lucru s-a dezvoltat si ne-au trebuit mai multi angajati bineinteles ca am adus-o pe ea.

Am omis sa precizez ca in trecut tatal meu vitreg ma batea crunt si ma teroriza pe motiv ca umblu,ca am relatii si petrec timpul cu familia verisoarei... ca sunt anturaj prost si-mi pierd vremea cu"prostii".
Cand au auzit ca am intentii s-o angajez cu mine mi-au spus sa nu fac asta ca voi avea probleme,stiind-o deja cum ii este felul.
Eu nu, si nu.

Am angajat-o. Sa fii fost bine vreo cateva luni...si pace.
Pana la urma s-a certat cu mine,a zis ca serviciul pe care i l-am dat este unul prost,nu este de ea si cand a venit sa demisioneze ,a venit insotita de acelasi taica-su care-o poarta peste tot si m-au denigrat in fata proprietarei de business spunandu-i sa fie atenta pe mana cui lasa banii si actele ca ei ma stiu bine din copilarie si imi placea sa fur...
Proprietara m-a compatimit pt asemenea rude si am plecat fiecare in drumul lui...

Pana la urma au reusit s-o bage "la armata"insa nu a stat angajata mai mult de 2 ani+ pt ca s-au facut restructurari drastice si pe acolo ,s-au platit niste salarii compensatorii si dusi au fost oamenii in somaj.

Dupa episodul asta a stat 3-4 ani acasa pana cand o sora de-a ei a recomandat-o la magazinul unde isi gasise ea job.Nici aici nu a fost multa vreme, ghinion de nesansa afacerea a fost falimentara si au inchis.

Eu am plecat din tara la un moment dat ,dar inainte am sunat-o sa-i spun ca plec si cine stie cand ne mai vedem...nu am reusit sa ne mai intalnim motivand ca nu are timp si am observat ca vestea a lovit-o in moalele capului,era mai mult contrariata decat cu pareri de bine. Am lasat-o cu ale ei.

Dar am mai avut ocazia inca de 2 ori s-o angajez, chiar fiind plecata -hey,sunt doar plecata nu disparuta de pe fata pamantului! Inca tin legatura cu fostii colegi,sefi,colaboratori,prieteni...
A iesit dezastruos de fiecare data. S-a dus la interviu ,au luat-o ,s-a dus o zi si s-a razgandit. Nu este de ea.
Ambele joburi erau de vanzatoare, numai ca primul avea un salariu foarte bun fiind implicat un comision f bun la vanzari. Al doilea a fost la un punct lotto ...Asta a fost acum 5 ani.
Dupa ce nu s-a mai prezentat la job, s-a razgandit si dupa 2 saptamani l-a luat pe taica-su si pe mama,s-o insoteasca sa-si ia jobul inapoi.
Nu s-a mai putut fireste!

A fost din nou vina mea ca dupa un accident atat de minuscul,cum este refuzarea unui job si razgandirea la mica distanta de timp -nu am mai vrut si nu am mai luptat sa-si ia jobul inapoi. Iar motiv de cearta si tipete ca nu o inteleg.
Sa-mi fie cu iertare,nu .
Si se vede ca asa cum stiu eu s-o ajut nu are nevoie ea sau traim in lumi guvernate de legi diferite.

Am fost de acord sa-i trimit bani si pt cursuri,atunci cand am deschis acest topic si nu eram atat de tulburata ca acum...insa la inceperea anului scolar a renuntat ,razgandindu-se din nou .Ne-am inteles ca atunci cand se hotareste ce vrea sa urmeze sa-mi dea de stire sa vedem cum facem...de atunci nu s-a mai intamplat nimic decat ticalosii si vorbe desarte.

Personal nu am mai vb cu ea de cand i-a agresat pe ai mei ,la ei in casa urland si trantandu-le lucrurile prin casa. Cu mama ei a avut atacuri fizice si chiar nu-mi doresc sa se ajunga pana acolo cu ai mei.
Atunci cand a devenit violenta,venise sa le ceara bani pt nu stiu ce...dar a se intelege ca ai mei nu produc bani... ci traiesc de pe urma pensiilor lor simbolice si chiria apartamentului meu.



Acum concluziile le trageti voi,nu am incercat s-o angajez de 200 de ori ci doar de 3 ,o fi putin nu stiu...a fost ceea ce mi-a picat la indemana potrivit cu experienta si calificarile ei. Plus ca nu intervin cu forta ci numai daca imi permite si accepta ajutorul.

Care sa fie parerea verisoarei?
Nu are pile ,are farmece sa aibe ghinion, toata lumea o uraste si o invidiaza(pt ce?), parintii si rudele nu o ajuta destul, e bolnava si nu poate...


Nu inteleg de ce pare atat de SF acest caz? De ce as fi eu atat de hidoasa s-o prezint pe aceasta fata nevinovata si nefericita in cele mai sumbre culori?
Incerc sa fiu cat mai realista posibil si sa expun ideile asa cum au fost desi cred ca este o decizie f proasta sa traiesc acest cosmar si sa mai am in carca si judecatile voastre injuste.

In fine,nu ma dobor eu numai de atat,eu stiu cine sunt si am constiinta cu mine.

Eu am deschis threadul din alt motiv...eu eram la sfarsitul ideilor si sugestiilor...prietenii de aici din state nu m-ar fi putut ajuta cu sugestii pt situatia din romania.
Nici eu personal nu prea mai stiu ce mai este pe acolo...
Asta a fost motivul acestui thread,nu cum gresit spuneti ca s-o denigrez pe ea.

S-a ajuns inevitabil la asta,deoarece in ultimii ani a devenit prea interesata de abuzarea alor mei si acum sunt mai impulsiva si indignata pe marginea acestei tranzitii.

Dar voi puteti sa treceti de exploziile mele emotionale si sa gasiti solutii la rece.
Ca d'aia am si apelat..
Si scuze ca te-am luat iar la 3 pazeste dar ma lasa nervii repede in perioada asta.

Ar fi mai bine sa nu ma descoaseti atat care sunt dedesupturile si de ce n-o ajut pt ca asta ma impinge sa scriu tot mai mult in defavoarea ei si expunand si mai mult din haosul familial.

Daca am inceput un subiect,este clar ca urmaresc un raspuns ,o solutie si nu sa ma laud in desert cu ce am facut in trecut si sa ma inalt pe mine.

Mai las-o pe var'ta si fa copii.

Exact ca ala care este diaree si cere pastile pt depresie...
Tot o sa aiba diaree dar cel putin nu-i mai pasa!

=))
Prima la mana:
Pai din moment ce pentru o femeie viata altei femei este atat importanta
incat ii sta in gat, asta este semn ca femeia respectiva nu are familie, nu are copii, nu se simte implinita.
Dar tu de fapt nu vrei sfaturi, ci oameni care sa-ti cante in struna si sa fie
de acord cu decizia ta luata anterior consultarii (fie ea si virtuale in acest sens).
Cunosc tipul acesta de femeie inca de pe bancile facultatii.:105:

A doua la mana:
Nu-i prima oara cand faci chestii din astea.Majoritatea subiectelor deschise de tine se transforma in scandal.
Cred ca este o trasatura specifica.

Heavy is The Head That Wears The Crown ?

Since leaders are meant to serve others, they have a huge responsibility on their heads.

Ok, deci e chestie de leadership, stiam.Cunosc genul de femeie.Muhaha :65:

Bruiat, frate...
Bruiajele mele, sarmanul....

N-as baga mana-n foc, cum ca ar fi o idee proasta.
Nu, nu! Deloc.

Oricine poate sa faca copii ,nu oricine poate fi parinte.

Invatam din mers. Suntem fiinte perfectibile, optimiste, curajoase.
Sau nu?
Bag sama ca pui caru inaintea boilor. In acest caz, nu pot decat sa iti urez "calatorie placuta!"

Intr-adevar, a avea un copil este si o scoala a debarasarii de egoism. Uitam de gafele altora si ne gandim cum sa facem ca sa nu repetam aceleasi greseli. Un copil ne da ocazia sa oferim dragoste si sa primim, sa ne cultivam rabdarea si intelepciunea. Un copil crescut cu frica de Dumnezeu, neidolatrizat, este un izvor de fericire. Dimpotriva, un copil deprins de mic sa fie egoist, fara a-L cunoaste pe Dumnezeu poate fi o pedeapsa pentru parinti. Caci, pe masura ce creste, cresc si patimile din el.

O biografie trista poate fi transformata intr-o scoala a intelepciunii. Observi cine, cand si cum a gresit pentru a nu repeta aceleasi greseli, nu cu mandrie. Daca ne punem viata in acord cu voia lui Dumnezeu, avem un aliat de nadejde. Daca urmarim doar banii si placerea, vedem la un moment dat ca nu e suficient, ca ni se strecoara un gol in suflet. Cum ne va fi batranetea? Ce se va intampla cand nu vom mai da randament la serviciu?

Familia crestina este o cale de mantuire. Ne mantuim ascultand de altcineva, daruind dragoste si educatie inteleapta copiilor, iertand si rugându-ne pentru noi si pentru altii.

Of, Yasmina, prin cate ai trecut..am sa evit sa spun "biata", "saraca", etc..ca nu vreau sa te simti compatimita..dar Doamne iarta-ma..mi s-a facut pielea de gaina cand am citit despre copilaria ta...Chiar nu pot sa raman impasibila,zau asa...
Daca e ceva ce admir la tine e ca esti incredibil de puternica..in ciuda tuturor greutatilor si chestiilor negative din viata, ai reusit sa-ti faci un rost, sa pleci, sa te descurci prin propriile tale forte... Verisoara ta nu,desi a avut mai multe ca tine...
Cred ca ce va diferentiaza pe voi doua e in primul rand mentalitatea:tu vrei si vei face totul sa invingi, ea ar cam vrea victorie cu lauri dar nu e pregatita sa faca sacrificiile necesare...Uraste sa fie o looser, dar totusi se complace in starea asta, in loc sa puna osul la treaba...
Parerea mea e ca evident se simte inferioara fata de tine, te si invidiaza..Desi tu ai ajutat-o de atatea ori in decursul timpului, ea nutreste doar sentimente negative fata de tine.Si s-a invatat ca tu sa-i raspunzi cu iubire de fiecare data...cam greu...
Eram curioasa daca verisoara ta, ca tot vorbeam de iubire, a avut sau are un iubit...Altfel ar fi situatia daca ar avea pe cineva in viata ei..

Eu o sa ma opresc cu discutia cam aici,multumesc ca mi-ati fost alaturi si m-ati indrumat cum ati putut si ati gasit de cuvinta.

Totusi am ramas la concluzia ca suna destul de ciudat sa devii dintr-odata atat de deschis cu trecutul tau fata de persoane straine(chiar daca destul de binevoitoare).
Ma iertati, chiar nu ma simt confortabil sa merg mai departe cu istoria asta de familie; astazi chiar mi-am pierdut linistea alocand atata timp subiectului.

Sunt altii care au trecut si prin mai multe;eu nu intrat adanc in detalii,am avut prin preajma si oameni care mi-au purtat de grija,m-au rasfatat bunici,strabunici,unchi si matusi.

Nu am reusit nimic fara ajutorul lui Dumnezeu si nici nu cred ca se poate reusi pe cont propriu fara binecuvantarea Lui.

Pe langa ca sunteti pe langa subiect, as dori sa va intreb, cum sa faca acesti copii? Prin magie, hocus pocus, sau sa isi caute pe cineva si in doi timpi trei miscari sa si faca unul? Primul venit de pe strada?

O fi asa de usor sa iti gasesti un sot, cum bati din palme?

D-voastra aveti, sa inteleg, o familie numeroasa, daca aveti, de ce nu stati cu ei, in loc sa stati pe forum si sa dati sfaturi tampite oamenilor care nu v-au cerut acest lucru?

Raspundeti la ce intreaba Iasmina, nu va gasiti ca proasta in targ sa comentati pe langa subiect. Vedeti ca este intr-o pasa mai proasta, nu o mai amarati cu marlania d-voastra, nu puneti gaz pe foc.

Intotdeauna m-a enervat la culme lipsa de educatie, marlania, nedreptatea.

Daca d-voastra nu aveti familie, sau si daca aveti, asta nu va dreptul sa va bagati bocancii in viata cuiva, sa ordonati cuiva ce sa faca, e viata ei, si nu sunteti d-voastra stapan pe ea.

Si tu cati facusi pana acum?

Pai nu este.Asta inseamna sa cauti si sa fii ocupata sa-l gasesti, si atunci nu-ti
mai sta mintea la "grija" aproapelui si eviti sa mananci carne de om in post.

Apucate si tu de facut copii.
Am raspuns.Femeia pana la 35 de ani trebuie sa-si gaseasca jumatatea
sa-si faca propria familie si nu sa gaseasca motive despre cum sa nu o faca.
Foarte frumos.Pt ca eu spun adevarul.Sau a spune adevarul este lipsa de educatie atunci cand calci pe bombeu ?
Femeia pana la 35 de ani, fie isi face familie fie atunci cand nu mai poate
sa procreeze ia frumusel drumul monahismului.
Mantuire de unul singur nu exista.Fie familie, fie monahism, alege !.

Sfat pt tine:apuca-te si tu de facut copii.

35 stabili marele duhovnic Tufulet Venetianu?

Si barbatul pana la cat? 60?

Tu cati copii facusi pana acum de esti generos cu astfel de sfaturi?

Care o fi barbatul care se mai uita la femei trecute de 35 de ani tu stii :21:

Tupeuismul de prost (crescut) nu ramane nerasplatit.

Eu zic ca unui om atat de prost crescut, ca d-voastra, fara cei sapte ani de acasa, nu are nici un rost sa i se faca educatie la varsta adulta pentru ca oricum nu va pricepe.