Dar argumente in favoarea vietii in manastire exista in toata Scriptura: Iisus ii cere tanarului bogat sa-si vanda averea, s-o dea saracilor si sa-I urmeze. Este doar un exemplu din multele existente.

Dumnezeu cere mult mai mult decat calugaria, el cere sa traim fara nici o grija cu nadejdea pusa complet in Dumnezeu shi aproape, sa ne despartzim de rau pentru totdeauna... caci cel mai mare rau este sa nu crezi shi apoi sa nu fi credincios adica sa nu mai iubeshti curat shi nefatzarnic in Adevar, Dreptate, Cinste, SMERENIE...

dar noi nu ne observam in ce duh suntem, ce intzelepciune vorbeshte prin noi, in ce suntem incredintzatzi ci doar suradem shi glumim apropiindu-ne de pironiile din Absint shi Pelin caci ne-am imprietenit mereu cu mocirlirea batjocuririi in care ne simtzim fericitzi, glumetzi shi intzeleptzi nevoie mare, shtiutori shi capabili petrecand in aceasta stare de prooroc mincinos cascatoriu ce-shi pune increderea in incordarile trupeshti, mereu mereu, avand increderea mai mult in sine, punandu-shi increderea in lume shi in om, shi in singuratatea "falsa" din jurul sau....

Caci primul lucru care ne va intreba Hristos la judecata va fi: "n-ai crezut? Pentru ce n-ai crezut?" iar mie imi pare ca pentru idolul lucrului sau omul nu se poate lepada de rau shi apropia de Dumnezeu.... caci daca nu foloseshte omul poruncile prin care se leapada de carne shi sange shi poftele trupeshti adica de lume ca sa se poata supune Harului shi inchina in randuielile cele intzelepte de la Hristos atunci cu nici un chip nu poate sa creada fiindca lacomia va fi in cele din urma mai puternica decat el shi stalpul capatuirii a capishtei va fi singura fericire a sa, dar e fericirea mortzii complete fatza de Dumnezeu caci nu mai shtim cum se face avere in cer in taina ci il tzinem mereu pe Hristos dator fatza de noi sau tzinem noi inshine catastiful datoriilor inchipuite ale tuturora catre noi, shi din cercul vicios al datoriilor se iese prin cuvantul lui Dumnezeu, citat aproximativ shi cumulat: "cand faci binele in taina fara sa trompeteshti la toata strada ca sa shtie ce bine ai facut, sa nu shtie stanga ta ce face dreapta, trebuie sa nu ashteptzi nimic in schimb pentru binele savarshit, deci sa nu ashteptzi nimic, nici laude, nici mariri, nici averi, nici rasplata, nimic nimic sa nu ashteptzi shi asha itzi vei cladi prin Hristos o comoara in ceruri acolo unde nu o papa molia shi nici nu o distruge rugina shi nici nu o prada hotzii" scuzatzi citatul format din mai mult citate... dar ideea este ca ne cere sa nu ashteptam datorii shi dobanzi pentru binele facut... iar noi am ajuns asha de pragmatici shi ergonomici incat nu facem nimic fara a fi siguri de un cashtig, o dobanda, o fericire trupeasca, o ocheada, un zambet, o parere fericita shi mare despre sine, ceva acolo asemenea OMIDEI = regele gog ....

Deci ne cere foarte mult Hristos, mult mai mult decat a fi calugar, ne cere sa ne scoatem inima shi mintea shi sufletul shi duhul nostru, care sunt mintea shi sufletul shi inima shi duhul shi mintea sangelui shi a carnii shi sa le luam pe ale LUI cele date de El noua shi sa traim in sufletul shi mintea shi inima shi DUHUL LUI cel Sfant.... asta ne cere, dar celor ce cred shi vor sa fie credincioshi shi care doresc fericirea veshnica ... dar aia adevarata shi nu basme shi filme shi poveshti shi inchipuieli shi duhul mincinos al maririi de sine... intretzinut cu t(RUgaciune nalucitor lucrata)fie ca daca ti-ai lipit inimioara de trufie atunci in starea aia placuta a iubirii de sine shi de placerea de sine adica de trup shi frumusetzea lui, in aia ai sa te scalzi neintzelegand de unde itzi vine atata rau, caci nu te mai potzi despartzi de rau... shi daca de rau nu te despartzi atunci ce post shi ce rugaciune shi ce ascultare faci?

Sf. Vasile cel Mare:
"Adevaratul post este despartirea de rautate, infranarea limbii, retinerea de la manie, taierea poftelor, defaimarilor, minciunilor si juramintelor strambe."

deci barfa shi autobarfa din noi porneshte din ochi, care este un fel de radacina caci "ochiul tau daca se uita la o femeie ( = credincioasa= credintza =pacatoasa = pofta rea = pofta trupeasca) ca s-o pofteasca deja a shi SAVARSHIT PACATUL in INIMA SA" dupa cum ne invatza Domnul Nostru Hristos.

Ancah,cand Isus a spus bogatului sa dea averea sa la saraci si sa-i urmeze Lui,nu s-a referit nicidecum la o forma de calugarie,ci la a-I urma prin modestie,prin a se departa de grijile ce sunt impuse de avere,de raceala pe care averea o aduce cu sine omului.Iisus i-a spus sa-i urmeze prin simplitate si nevointa unei vieti sarace si demne,prin a incerca sufletul acestuia in momentul in care trebuie sa-si ddea toata agoniseala.Fiindca prin avere,vrend nevrand omul devine robul acestuia,grijile se inmultesc,zilele se saracesc de virtuti si astfel ajungem sa ne departam de Dumnezeu.Dumnezeu nu a indrumat spre castitate si jertfa,ci spre cinste si curatie,aceasta constand in a nu tanji la femeia aproapelui.
Sunt foarte multe teorii care implica aceasta forma de retragere sociala,respectiv calugaria,care nu au nici o legatura cu ceea ce a adus Dumnezeu Mantuitorul pe pamant.Acestea au fost inventate si aduse la gradul de sfintenie odata cu dorinta unora de a fi mai aproape de Dumnezeu,de a fi numai cu Dumnezeu,de a se nevoi si a-si incerca trupul pentru dobandirea virtutiilor,de a-si face taierea voii,taiere care slefuieste mult caracterul unui om.Insa aceasta in conditiile in care motivul este respectat pe cat posibil si adus la savarsirea reala de apropiere fata de Dumnezeu.In ziua de astazi calugaria a devenit un fel de refugiu,sau o joaca de-a viata si misticismul,fiindca nu-si mai atinge nici pe departe scopul initial,si ca atare ar trebui sa se faca o purificare a mediului respectiv,fiindca se va dizolva incet dar sigur in propriile greseli,si va putea disparea definitiv.Nu ar trebui perceputa calugaria ca si o viata ireversibila,aceasta este,dupa parerea mea o mare aberatie care nu are nici o legatura cu dorinta de mantuire reala.Nici nu ar trebui incurajata parasirea acesteia,insa subiectii ar trebui analizati mai cu seriozitate,ar trebui intelesi dupa specificul propriu,iar in cazul neconformarii aproape totale,sa se ingaduie binecuvantarea de a se intoarce in lume.Pentru ca un exemplu astfel negativ,negativ dpdv monahal,nu poate sa aduca folos acelui cadru,ci mai degraba a-l contamina si a atrage dupa sine si mai multe exemple negative.
Ca sa nu mai spun de primirile din partea superiorilor a copiilor ca ucenici pentru perspectiva vietii monahale,ceea ce reprezinta o evidenta eroare,pentru ca acesti copii se vor maturiza si vor realiza ca viata aceia nu-i poate defini si vor merge pana la o confuzie iremediabila,bine-nteles,unii dintre acestia.Multe lucruri din acest cadru merg in contrioverse,de aceia nu exista o justificare viabila ci mai degraba presupuneri si pretezte care nu au puterea de-a remedia atatea conflicte directe sau indirecte ce se creeaza.Oricum,este un subiect complex,si stiu ca va fi tratat totdeauna cu subiectivism,de religia crestina,pentru ca-i este mai usor acesteia sa invoce "scrierile",decat sa-si asume neconcordantele cu realitatea.
VSOVI,AI MARE DREPTATE IN CELE RELATATE DE TINE,MAI SUS!!!

poi "Dreptatea nu e a mea shi nici a voastra ci a urmashilor voshtrii shi a urmashilor urmashilor voshtrii in veacul vecilor" adica a stranepotzeilor noshtrii dar ce zic este din invatzatura din mine auzita de la Biserica lui Hristos Cuvantul Lui Dumnezeu ca doar eu n-am facut altceva decat sa trag cu urechea :) shi sa ma mai mandresc :(

Dar tu ory nu trebuie sa te nemultzumeshti de viatza monahala shi lipsa aparenta de libertate a calugarilor care shi-au depus cele trei voturi, ca ei dobandesc o libertate mult mai mare decat aia de a se plimba in mod liber prin lume sau de a alege mereu altceva... deci ei inchizandu-se shi facandu-se prizonieri s-au eliberat de temnitza... shi nu trebuie sa suferi pentru ei ca doar nimeni nu i-a silit sa faca ceva shi este asha cum spui ca decat sa aiba o credintza fatzarnica, mai bine sa plece ca macar sa nu incurce, dar sa-tzi incalci promisiunile facute in fatza lui Dumnezeu este pacat shi de aceea ne cere Hristos ca mai bine sa nu promitzi shi sa nu juri ca de multe ori vine aceasta laudaroshenie de la cel rau.... dar cei ce au jurat shi au ramas cu Dumnezeu aceia nu sunt socotitzi drept mincinoshi sau care au jurat stramb... dar pentru ce are nevoie omul de voturi shi juruintze cand cuvantul sau atunci ce este? ca de aceea ne shi spune Hristos ca vei da seama de tot cuvantul tau shi ne cere sa nu fim noi nemultzumitzi ci ceea ce este nu, nu iar ce este asha asha ... astfel ca o manastire curata ce tzine shi Impartasheshte iubirea lui Dumnezeu catre oameni nu este decat trairea lui Hristos in oameni deci e voia lui Dumnezeu atat viatza monahala cat shi fecioria duhovniceasca cat shi casatoria respectiv trairea creshtineasca intre fratzi shi surori, copii shi parintzi..... shi toate intru Hristos... shi nu este unul mai prejos ca altul cum nu este vreunul mai presus ca altul ci fiecare cum i s-a randuit de sus ca multe sunt roadele Harului.

Deci "Dreptatea nu e a mea shi nici...." dar vezi ca radacina Cuvantului este Dr de la Dragostea... nu cade niciodata shi nici nu se lauda cu ale sale ci pe toate le acopera shi pe toate le rabda :)

biserica Ortodoxa nu alege niciodata in dreptul tau....tu esti creat liber....bucura-te de aceasta libertate...ea doar iti face cunoscuta Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie...

Nu poti sa intelegi Scriptura in Duh daca nu o ointerpretezi in Duh. Apostolii erau in preajma Mantuitorului si unele cuvinte erau cu greu de inteles, dar in cazul nostru? Despre lucrarea Duhului ne vorbeste Mantuitorul "Dar Mangaietorul, Duhul Sfant, pe Care-L va trimite Tatal, in numele Meu, Acela va va invata toate si va va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu" Interpretarea in duh nu inseamna a pune cap la cap niste verste rupte din context, sau cum ai invocat tu excluderea ratiunii, ci trecerea dincolo de litera "caci litera ucide", a ridica ratiunea din limitele ei si de a fi luminata de har.

ory: Iisus i-a spus sa-i urmeze prin simplitate si nevointa unei vieti sarace si demne
Oare nu e asaviata din manastire?

ory, daca calugaria e o inventie omeneacsa fara legatura "nici o legatura cu ceea ce a adus Dumnezeu Mantuitorul pe pamant" , cum iti explici ca majoritatea sfintilor provine din manastire?

,,Ancah,cand Isus a spus bogatului sa dea averea sa la saraci si sa-i urmeze Lui,nu s-a referit nicidecum la o forma de calugarie,ci la a-I urma prin modestie,prin a se departa de grijile ce sunt impuse de avere,de raceala pe care averea o aduce cu sine omului.Iisus i-a spus sa-i urmeze prin simplitate si nevointa unei vieti sarace si demne,prin a incerca sufletul acestuia in momentul in care trebuie sa-si ddea toata agoniseala.Fiindca prin avere,vrend nevrand omul devine robul acestuia,grijile se inmultesc,zilele se saracesc de virtuti si astfel ajungem sa ne departam de Dumnezeu.Dumnezeu nu a indrumat spre castitate si jertfa,ci spre cinste si curatie,aceasta constand in a nu tanji la femeia aproapelui.'

CEEA CE SPUI TU ORY este parere si interpretare personala a cuvintelor Mantuitorului. Calugarii sunt singurii care au posibilitatea de a indeplini acesta cerinta de desavarsire a lui Hristos. Sf. Ioan Botezatorul ca si majoritatea Proorocilor sunt exemple de retragere din lume pentru a se curati de patimi si a se desavarsi pentru ca apoi Dumnezeu sa-i trimita in lume spre a-L face cunoscut pe Dumnezeu si voia sa. Miller, Snow si toti incepatorii cultelor neoprotestante au trecut peste aceasta faza a curatirii de patimi si desavarsirii, invatandu-i pe oameni nu din descoperirea lui Dumnezeu, ci din propria inselare. Dupa roadele lor s-a vazut in istorie cata dezbinare au adus.

Nu contest purificarea monahala si tendinta vietii acesteia spre desavarsire,insa contest ceea ce a devenit ea si mai ales lipsa dreptului de a renunta la o astfel de viata,drept spiritual ce ar trebu sa faca o diferenta evidenta intre adevarata viata monahala si viata de manastire traita fara prea multa legatura cu substanta reala a monahicismului.
Chiar daca se pretinde ca viata monahala reprezinta o cununie cu Mantuitorul insusi,printr-o viata dedicata Acestuia,nu cred ca putem trai intr-o ipocrizie absoluta atata timp cat nu ne mai identificam aproape deloc cu acest considerent spiritual,si deci,nu-L putem minti pe Dumnezeu in priviinta vietii care nu se mai dovedeste nici pe departe dedicata Lui,ci unui haos de dorinte si fapte pur laice,acoperite de o haina si un chip care nu pot dovedi singure credinta si specificul monahal.Eu cunoasc foarte bine viata in manastire si lucrul care ma doare cel mai mult nu este tendinta permanenta spre pacate a membrilor acestora,ci ireversibilitatea unei astfel de vieti,de parca detaliile si factorii care o transforma in altceva nu ar conta deloc.Oricum,nu mai are rost sa continui fiindca ar fi foarte multe de deslusit si cunosc destul de bine atitudinea subiectiva si plina de teorii neconcludente a celor care sustin,nu viata monahala,ci existenta acesteia cu orice pret,fie el si pretul pacatului si al perfiditatii.

ory, nu te mira, caci traim vremurile cele de pe urma, in care harul e putin. Cu toate astea, din multimea de calugari se naste din cand in cand cate un sfant. Daca s-ar sti de la inceput care monah va deveni sfant, ceilalti s-ar putea intoarce acasa, nemai fiind nevoie ca acestia, repetenti la calugarie, sa renunte ei mai tarziu. Dar cum nu se stie, caci e vorba de lucrarea lui Dumnezeu, toti care vor sa traiasca o viata de manastire, vor fi primiti. Initial toti au sansa la sfintenie, dar lasandu-se prada dulcetii vietii, isi bareaza singuri drumul spre sfintenie. Oameni suntem si intelegem aceste caderi, caci le traim si noi.
Acum ca ne-ai spus de nenumarate ori ce gandesti despre calugari, ar fi bine draga ory, sa mai faci o pauza, caci am inteles punctul tau de vedere si nu cred ca e bine sa facem antireclama vietii de manastire, caci ii lovim si pe cei, care traiesc o viata curata si ale caror rugaciuni ne scot din multe probleme si boli. Si apoi sa nu-i judecam, daca nu stim pe propria piele ce greu le e. Numai bine!

Am inteles Ancah,e mai bine sa punem gunoiul sub pres,in virtutea unei propagande pozitive,mereu pozitive asupra...pacatului si iresponsabilitatii din noi,caci noi toti facem acestea posibile.Stiam aceasta opinie,nici nu trebuia sa mi-o plasezi in fata.
Si,niciodata.dar absolut NICIODATA nu am devalorizat adevaratii monahi,care sunt extrem de putini,si care,poate nu merita sa-i suporte pe aceia parveniti.

De ce?De ce gasim intotdeauna pretexte pentru a scuza pacatul,in loc sa facem ceva concret pentru abolirea lui?De ce gasim mereu scuze pentru neputinta noastra in loc sa o analizam,sa-i echilibram trasaturile asa incat sa nu ne mai mintim atat.Ca este sfarsitul veacului,ca luptra vrajmasul,sau mai stiu eu ce,numai NOI si caracterul acesta dezastruos de prefacut si mandru nu poate sa recunoasca adevarata implicare directa in schimonosirea valorilor spirituale.Intr-o zi aceste pretexte nu vor mai avea nici o putere de amagire si de acoperire a iresponsabilitatilor noastre si a lenevirii perseverente de a lasa lucrurile asa cum sunt,de a nu lua atitudine in priviinta propriilor actiuni.
Traim vremuri pline de informatii,am capatat ochi cu o vedere mult mai larga,nu se mai poate sa mai credem ca greselile din convietuirea umana reprezinta simple ispite,fiindca se vede clar ca acesta nu incalzeste si nici nu rezolva lucrurile in avantajul cadrului spiritual.Deci,trebuie sa facem ceva concret,sa ne pese de ceea ce se-ntampla in jurul nostru,sa indreptam lucrurile,sa vedem de unde a inceput sa putrezeasca sensul real al credintei,sa-l vindecam si sa ne bucuram de el.Dar nu putem face acestea doar teoretic.Iar cei care prefera sa ascunda gunoiul sub pres,acela nu se gandeste la viitorul credintei si la dainuirea acesteia,ci doar la el insui si la egoismul caracteristic.Imi pare rau,dar nu putem zidi cetati doar cu imaginatia,si nu ne putem edifica crezamantul decat prin actiunile individuale si colective ale societatii in care traim.

despre ce gunoi tot vorbeshti ory? poi calugarul ajunge la manastire, e primit acolo, sta cat vrea shi intr-un final daca doreshte ishi depune voturile, daca nu nu shi le depune nicicand... ce e gunoi? ce nu e bine? ce ai vrea? sa potzi divortza mereu shi apoi iar sa te insori shi iar sa divortzezi la infinit? atunci nu ar fi gunoi in ochii tai? Poi ia citeshte ce a ptzit femeia lui Lot care a plecat cu trupul dar sufletul ei a ramas in mocirla Sodomei shi Gomorei... asha shi calugarii, credincioshii care au lasat lumea shi au depus voturile, atunci au parasit-o definitiv... daca se intorc la lume dupa perioadele de vietzuire cu Hristos shi se leapada de ascultare shi castitate shi saracie, cum ar trebui sa consideram ca e fapta lor? nu ca un divortz? nu ca o parasire? nu ca o indragostire de cele lumeshti? nu ca un fel de adulter?

Ma intreb de ce ii plangi ca ishi taie singuri posibilitatea intoarcerii in lume prin vot shi juramant cand pe noi ar trebui sa ne plang shi nu pe ei, caci ei sunt siguri ca vor rezista ispitelor shi raman fideli dar noi o toooot scaldam cand cu lumea cand cu Hristos cand cu noi inshine, dar faptele shi adevarul candva se va vedea deslushit...

deci absolut nimeni nu ii tzine cu fortza, nu ii pune sa ishi depuna voturile prea devreme, nu ii inchide in inchisoare ci ei ishi aleg libertatea shi inchisoarea mortzii lor inshishi caci ei murind pentru lume invie intru Hristos, shi dobandesc adevarata libertate de a nu mai fi razboitzi shi robitzi patimilor....


Dumneata poate te gandeshti ca muncile care le fac ar fi degradante shi umilitoare, sau ca batranul caruia au fost datzi in grija ar fi fara shcoala shi fara shtiintza, dar e vorba de ascultare shi de inima shi Har unde nu shcoala shi facultatzile ishi au relevantza ci Adevarul shi Fapta shi Harul shi Dragostea...

Deci chiar nu imi dau seama de ce crezi dumneata ca ei sunt legatzi acolo de glie, ca sunt ca intr-o pushcarie shi sunt exploatatzi ca sclavii shi ca robii shi ai vrea sa-i eliberezi..... Poi nimeni nu opreshte pe nimeni sa se stranga impreuna shi sa vietzuiasca manastireshte shi sa cheme ierarhul locului sa le dea un parinte shi sa binecuvinteze shi apoi sa le mai cerceteze vietzuirea intru Hristos... oricine e liber sa devina calugar sa faca o manastire shi sa traiasca viatza sfanta... deci nu este nici un mecanism de represiune sau "mancatorie" sau invidii shi rautatzi....

Astfel ca ma intreb ce anume te poate durea? shi sa te nemultzumeshti sau sa te milostiveshti de cineva care alegand sa faca intr-un fel fireshte ca nu face in celalalt, iar daca a ales asha cum a ales de ce sa-l consideram in pushcarie shi nu defapt fericit ca a gasit ce a cautat? Dar celalalt care a ales cealalta varianta nu e tot in pushcarie? Tot pushcarie este doar ca sunt mai multzi detzinutzi impreuna cu el, shi pare mai mare....:)

Astfel ca ory draga, calugaria este o parte a vietzii duhovniceshti, dar ea poate fi mai sfanta intr-o familie, intre mireni, caci orishiunde se aduna doi sau trei in Numele lui Hristos acolo este shi Domnul shi ei pot vietzui sfant, shi daca ei se gandesc sa jure in fatza lui Dumnezeu ca vor sa respecte fidelitatea fecioriei, a saraciei shi a ascultarii de duhovnicul respectiv in toate, mai marele lor, atunci n-au decat sa-shi respecte juramantul... dar calcarea juramantului e pacat, fiindca itzi calci cuvantul pe care tzi l-ai dat shi nu se poate oferi asha cum te doare pe tine, libertatea calcarii repetate a juramantului respectiv sa devi calcator de cuvant adica mincinos.... nu se poate aceasta libertate macar in teorie, ca in fapta, acolo unde doarme moroiul, acolo ... acolo ne dovedim cat de mincinoshi suntem.... dar vom da socoteala de fiecare cuvant pe care l-am vorbit shi scris sau insinuat, vom da socoteala candva shi daca vom fi gasitzi cu trairi necomforme, atunci vom primi plata fatzarniciei noastre fatza de Dumnezeu shi fatza de Duh shi fatza de ce vorbim shi de ce pretindem ca credem shi ii suntem credincioshi... deci Doamne miluieshte-ma ca mult mai scriu...???:(:(

Vsovi,80%dintre cei care imbratiseaza viata monahala sunt copii intre varste 15-17 ani.daca asta ti se pare o tendinta de induhovnicire reala,atunci imi pare rau,dar nu reprezinta decat un haos,fiindca datorita imaturitatii cu care au pornit pe un drum atat de sobru,tot majoritatea dintre acestia vor parasi in cele din urma viata monahala.Si cine este responsabil?Iresponsabilitatea,nu a copiilor,ci a celor sub aripa carora sunt primiti.
Ce ai spune daca la aceasta varsta s-ar casatori majoritatea oamenilor,ar deveni tot un haos,dar nu este posibil asa ceva,pentru ca in societatea noastra exista anumite legi,acolo insa nu,si astfel devine divortul fata de manastire un lucru taboo.
Vsovi,induhovnicirea este un lucru intelept,dar ceea ce se-ntampla cu aceasta tendinta de induhovnicire este cu totul altceva,mai ales cu trasaturile pe care le adopta.
Spuneai de calugarie,sa stii ca si aceasta,in multe manastiri reprezinta doar un grad de ierarhie,si nu de saracie si smerenie.Uneori se da calugaria si cu pile...Si nu mai spun.Iar calugaria nu o primeste doar cine doreste,dupa cat timp doreste,ti se da chiar si dupa un an de manastire,in unele cazuri,chiar si la varsta de 17-18 ani...si multe alte erori ce se strecaoara in viata monahala fara rationament si fara responsabilitate.
DAR STIU!....SCUZE SE GASESC!!!!TEORETIC!

poi de la imbratzisharea vietzii monahale shi pana la depunerea voturilor e cale lunga... sau mai scurta in functzie de fiecare.... sau ce tinerii foarte copii ar trebui sa fie privatzi de aceasta forma de dragoste shi fidelitate? poi aceasta fidelitate o au fatza de Hristos shi nu fatza de manastirea respectiva, shi fatza de oameni caci ierarhia shi ascultarea e intru Hristos.....

Cum sa socoteshti iresponsabilitate la cei care ii primesc, fiindca asha le cere Hristos, ca oricui le ofere odihna shi mantuirea sufletelor lor, cu atat mai mult copiilor nevinovatzi, saraci, abandonatzi, deprimatzi, impatimitzi...

Poi oamenii se casatoresc de foarte mici, caci Dumnezeu intai lega intru dragoste shi abea apoi intru lege, deci sa intzeleg ca dumneata nu te-ai indragostit/iubit/"casatorit" de foarte mititica?

Nu e vorba de ratzionament shi responsabilitate ci se da oricui care cere shi care doreshte traire sfiintzita shi sfanta... dar dumneata afirmi de o responsabilitate a mintzii omului de la sfarshit.... adica rugaciunea aia romaneasca " da-mi Doamne, mintea romanului aia de pe urma" shi astfel vezi responsabilitatea fatza de aceea... dar acea minte se desavarsheshte prin responsabilitatzi, prin conshtiintza curata prin dragoste intru Hristos o viatza intreaga, putzin cate putzin din timp in timp.... deci iata ca nu potzi acuza de o iresponsabilitate pe cineva raportand mintea batranilor la mintea celor tineri shi acuzandu-i pe batrani ca nu ashteapta ca tinerii sa aiba mintea lor.... shi oricum, poate ca tanarul va avea alta minte sau are o minte mai buna shi mai potrivita decat batranul cu cele ce ii sunt randuite tanarului.... deci nu este deloc relevanta mereu raportarea la factorul varsta caci nu varsta te face mai fidel sau mai infidel ci vointza shi inima shi dragostea care este mult mai mare la copii decat la varstnic caci copiii au o mare capacitate de a iubi shi de a ramane fideli intru Hristos, doar itat ca nu au atatea cunoshtiintze despre pacate, shi de aceea nici nu li se socotesc drept pacate ci doar atunci cand le vor cunoashte shi vor shtii ca au pacatuit ishi vor plange durerile, caci pana atunci ei nu realizeaza ca fac pacate, ei se joaca, sunt fericitzi shi nu vad raul pe care uneori sunt capabili sa-l faca.... deshi il simt dar nu sunt conshtientzi sau nu cred ca fac rau sau il neglijeaza in virtutea prieteniei.... iar am comis-o de am scris prea mult... ???:(:(

Dar de Psf. Fecioara Maria care a fost Monahie de la 3 ani ce parere ai? sau de Hristos sau de altzi prooroci care au fost cunoscutzi de Dumnezeu dinainte de a se nashte.... mie tocmai ca mi se pare ca nu spre mai tarziu trebuie trimisa varsta duhovniciei ci cat mai devreme sa invetze shi sa cunoasca shi copiii Adevarul, ca altfel de ce sa fi cerut Hristos: "Lasatzi copiii sa vina la Mine!" deci nu exista impedimente legate de varsta. :)

Vsovi...neconcludent!!!
Fraze convenabile,cuvinte si vorbe....deocamdata.

concluzii? poi le trage fiecare, dar de ce spui ca nu am reushit sa te conving shi ce e convenabil shi invoiala cu pacatul sau patima? :dontgetit:

"Lasati copii sa vina la mine!",daca asociezi aceasta remarca atat de inteleapta,cu integrarea copiilor in viata monahala inseamna ca este grav,inseamna ca esti imatur,draga vsovi,si inca o data mi se dovedeste faptul ca oamenii credinciosi interpreteaza Sf.Scriptura dupa bunul plac,si nu devine aceasta neaparat o regula unanima.

mai degraba cred ca este grav felul in care interpretezi dumneata ca Scriptura nu s-ar interpreta shi la viatza monahala.... de ce ar face tocmai viatza monahala exceptzie de la interpretare, shi de ce atribui interpretarea bunului plac? Ce intzelegi dumneata ca este "lasatzi copii sa vina la Mine!" ?
altceva decat Lasatzi copiii sa aiba o viatza intru legea Sfanta? Sa se sfintzeasca shi sa se pocaiasca, deci neoprirea lor de la Dumnezeu pe criteriul varstei prea mici? ca chiar spune ca de nu vom fi shi noi ca shi nishte copilashi nu vom intra in imparatzie.... Iar viatza monahala este shi ar trebui sa fie dragostea lui Dumnezeu shi viatza sfanta.... deci de consideri ca ash fi imatur ca o jignire? ca chiar ne cere sa nu avem o maturitate lumeasca caci ce este maturiatatea decat usurintza de a face pacate shi de urma lumea? deci o iau ca pe o remarca ce ar trebui sa ma bucure... dar dumneata ai mereu problema maturitatzii shi a varstei shi a responsabilitatzii ca un motiv de suparare pe lipsa de libertate..... ca n-ar fi liberi cei ce shi-au depus voturile, nu shtiu de ce ii vezi tzinutzi ostatici de catre cineva? ei tot liberi raman sa ishi respecte sau sa nu ishi respecte voturile shi sa ishi suporte consecintzele dar nu nou sau cuiva vor da socoteala ci lui Dumnezeu iar Hristos ii lasa sa plece ca dragoste shi credintza cu fortza nu se poate shi mai bine ca pleaca ca macar nu incurca........

Deci "Lasatzi copiii sa vina la Mine!" inseamna lasatzi copiii sa vina in Cer sa devina copii cereshti, sa se desavarsheasca shi sa-shi iubeasca shi cunoasca pe Tatal lor Adevarat, Sfanta Treime, Care ii cheama shi ii ashteapta sa-i desavarsheasca... iar desavarshirea se face cu precadere in manastiri dar nu neaparat ci "orishiunde doi sau trei se intalnesc in Numele Meu acolo sunt shi Eu cu ei"....

Deci itzi multzumesc shi tare m-ash bucura ca intr-adevar sa fiu imatur, dar dinpacate sunt morocanos shi nesuferit ca un matur spurcat, adica unul ce nu se sfieshte sa ajunga la toata ushuratatea... trufiei ???:(:(???

Vsovi,nu mai comentez!!
Stiu cum gandesti tu,stiu cum gandesc si eu...si realitatea dintre aceste genuri de gandire.NU MAI ARE ROST!

Si,NU!,vsovi,un calugar care pleaca din manastire nu este liber...Nu primeste sf.Impartasanie(deci,duhul sfant),iar cel mai important nu primeste Sf.cununie,daca acesta doreste sa-si intemeieze o familie,si este un lucru grav si din punct de vedere religios,dar si din punct de vedere social,fiindca pana la urma sf.botez si sf.cununie sunt principalele contributii la viata crestineasca a omului,prin ele ne identificam ca si crestini intr-o societate.Caci daca nu ar avea valoare nu ne-am ghida dupa acestea si celelalte virtuti.Deci,unui om cauia biserica ai impune sa traiasca in curvie,ai este ingradita libertatea,mai ales cea spirituala.

Deci,pana sa-l judece Dumnezeu pe acesta,al judeca ierarhii si "fariseii"care se cred mai presus de lege,fiindc,nici o lege data de Dumnezeu nu ingradeste casatoria,sub nici un chip.

draga ory, poi n-am zis ca e liber cum ar vrea el, adica shi sa devina mincinos shi calactor de cuvant shi sa iubeasca iar lumea shi patimile dar shi sa fie binecuvantat shi impartashit de Dumnezeu ca shi cum ar fi cinstit shi nemincinos la fel ca shi unul care a ramas cinstit?, nu asta am zis ci e liber sa plece shi sa-shi suporte libertatea aleasa, pretziul lepadarii, pretzul necredintzei.... asha cum nimeni nu l-a fortzat sa jure shi sa depuna voturi shi shi-a ales aceasta viatza din Dragoste de Hristos, deci a renuntzat la lume tot asha daca pleaca nu poate fi considerat ca shi cum n-a jurat shi nu shi-a depus voturile... pe cand dumneata mereu asta ai vrea ca un om deshi a jurat ca nu minte, el sa fie liber sa minta shi daca va fi prins cu minciuna sa nu suporte nici o consecintza... nu intzelegi ca nu se poate cu atat mai mult cu cat nimeni nu te-a fortzat sa juri, sa depui voturile, sa te casatoreshti? nimeni, ca orice casatorie este "Din dragoste shi nesilit de nimeni" shi abea atunci e valabila, deci dupa ce juri fidelitate dumneata ai vrea sa ai toata libertatea sa te intretzii cu unul shi cu altul.... poi atunci :dontgetit: nu itzi dai seama ca suferi de o nemultzumire fara temei shi este o eroare undeva in perceptzia shi logica domniei tale? Poi despre ce cununie vorbeshti cand a ales fecioria? Iar dupa ce a ales s-o respecte toata viatza, deja a dori casatorie este cel putzin racire a inimii, o imprudentza, o lipsa a dreptei socotintze, o pripire in alegerea caii de urmat... shi daca acel care se pripeshte se va pripi iarashi shi dupa ce alege viatza in casatorie, iarashi ii vine dorintza de a fi calugar? shi-shi abandoneaza familia shi copiii? shi apoi dupa ce este calugar iar doreshte sa aiba copii shi ishi gaseshte pe alta.... shi dumneata ai vrea sa fie liberi sa faca toate astea? poi sunt liberi dar trebuie sa-shi suporte consecintzele ushuratatzii, sau a racirii inimiilor lor... iar daca vor sa se indrepte, atunci canonic se iau anumite masuri in scop tamaduitor shi nu e vorba de nici o impunere cu fortza... dar cel ce il tamaduieshte sau ii da canon de indreptare trebuie sa respecte randuiala data prin Sfintzii parintzi....

Dumneata vezi ca dupa calugarie sa fie casatoria ca o treapta superioara, dar nu este asha ci este doar calugaria, adica starea cereasca de ingeri, caci shi calugaria shi casatoria se presupune ca fiind stari ingereshti, iar fiecare alege asha cum reusheshte sa poarte crucea dragostei lui shi a legii vietzuirii sfinte intru Hristos, deci nu imi dau seama de ce tot vrei dumneata ca cei ce pacatuiesc sa aiba libertatea de a pacatui dar shi sa fie consideratzi nepacatoshi ci sa fie cinstitzi? De ce vrei asha ceva?

Poi daca de exemplu tu cat eshti undeva la locul de munca shi furi, ai putea fi socotita ca fiind cinstita shi nehoatza daca shtie toata lumea ca ai furat? Ai vrea sa fi socotita drept cinstita? la ce-tzi foloseshte ca shtie toata lumea shi shtii shi tu ca eshti hotz... deci mai degraba te pocaieshti, dai inapoi ce ai furat, suportzi canonul de indreptare, repari paguba, suferintza daca se mai poate shi nadajduieshti in a ajunge sa nu mai furi ce nu este al tau....

Deci mai iarta te rog frumos ca te combat dar oricine care a hotarat de exemplu ca nu va mai bea shi depune votul ca nu va mai fi betziv shi ca nu va mai pune picatura de alcool in gura sau tzigara, el se infraneaza, se inchide de la libertatea respectiva definitiv, shi nu vad de ce l-ai deplange daca a biruit tentatzia shi il consideri neliber, caci daca bea shi fumeaza atunci shi-a calcat juramantul, a greshit shi este cazut in pacat shi apoi in patima, deci cum ar putea acesta sa primeasca impartashirea fara post shi rugaciune, fara dragoste shi canon de indreptare shi mila din partea lui Dumnezeu? Cum? Doar ca am vrea noi sa-l socotim cinstit? poi nu-i foloseshte asta nici lui caci i se minte sufletul shi mai mult, i se strica, decade... shi crede ca pacatul lui nici macar nu este pacat.... ca doar nu avem voie sa socotim intunericul drept lumina, sau lumina drept intuneric cum nu avem voie sa invartosham aratand dulcele ca pe amar shi amarului sa-i spunem dulce.... ca ne zice Hristos ca e vai de aceia ce fac astfel de scamatorii shi de jonglerii, echipa de iluzionishti shi de mentalishti.... ca am auzit de curand termenul asta de mentalishti, care fac tot felul de lucruri cu mintea lor.... ceva curente occidentale de semetzia mintzii....

Deci iarta-ma ca nu am cum sa fiu deacord cu tine draga ory in aceasta problema, dar in general sunt deacord.... ca doar nu ma cred mai deshtept ci mai prost.... deci ma iarta ca precis shi asta e un fel de smerenie trufizata ???:(:(

ory, nu este vorba de a tolera pacatul sau de a-l matura sub pres. Uiti insa ca Dumnezu lucreaza prin oameni si cate odata prin oameni pacatosi ca mine, ca tine si ca restul oamenilor. "Nu este bun nici unul, pana launul" spune Domnul, deci nici noi. Daca Dumnezeu i-ar chema la El numai pe cei buni, nu am avea un Sf. Apostol Pavel, si nici un Sf. Apostol Petru. Cum zicea Pr. Arsenie Papacioc, noi nici nu putem face pacatele acestora.
Eu atata am vrut sa subliniez, ca pe langa cei pacatosi, mai exista putini la numar si din cei sfinti in manastiri; si pentru acestia nu e drept sa aruncam cu noroi in manastiri, indiferent cat ne-a suparat cineva acolo. Poate ar trebui sa te spovedesti si sa-i ierti pe acei, care nu s-au purtat ca niste calugari, lasand rani atat de adanci. Ii vede si pe ei Dumnezeu, nicio grija! Iertarea aduce cu ea pace in suflet si te face sa privesti altfel viata. Prin iertare vindeci o rana. Vindec-o si uita!

ory: 80%dintre cei care imbratiseaza viata monahala sunt copii intre varste 15-17 ani
Cred ca exagerezi... In ce baza faci aceasta afirmatie?

Maica Siluana are Seminarul Iertarii care este foarte folositor

Costel, iar faci politica. Nu despre mine este vorba in acest topic, ci despre "Biblia sau traditie". Lamureste-ma si pe mine cum explici faptul ca Scriptura este in contradictie cu o traditie (gresit spus "Sfanta Traditie). Este vorba de invatatura conform careia sufletul mortului hoinareste prin diferite locuri. Pilda bogatului nemilostiv nu confirma aceasta invatatura ci se refera la cu totul altceva (cum s-a vazut de-a lungul discutiei). Mai da-mi un exemplu din Biblie, cu care sa sustii invatatura cu hoinareala sufletului in stare constienta. Caci Biblia nu vorbeste despre un adedevar doar o singura data.

Bag de seama ca nu intelegeti nimic din ceea ce scriu aici,si trancaniti atat de superficial despre viata "cereasca si ingereasca",fara nici o certitudine ca aceasta ar exista in afara cartilor in care v-ati afundat mintea aceia ghidata spre fantastic.
Eu vorbesc de concret aici,eu vorbesc de sinceritate si cinste...nu de minciunile teoretice ce se vor bineplacute auzului,pentru ca daca aceasta viata monahala ar fi intr-adevar cereasca si ingereasca eu nu as indrazni a o contesta.Dar nu este asa,acestea sunt doar mituri,iar eu vorbesc de elucidarea acestei confuzii si adevaratei vieti din manastire.
Vsovi,trancanesti ca o baba de-aceia cu 2 clase despre sfintenie si calugarie,fara sa te dovedesti cat de putin valabil,judecand de suprafata posibilitatea renuntarii acesteia ca crima si minciuna.Nu Sovidiu,un om care pleaca din manastire nu savarseste pacat si minciuna,fiindca s-a despartit de viata ingereasca,ci mai degraba un om care pleaca din manastire este mai degraba cinstit si sincer cu viata ingereasca care se dovedeste doar imaginara si nu reala.Arunci groaznic cu pietre in cei care se despart de asa zisa sfintenie,cand sfintenie este un cuvant pe care-l poti da credintei din suflet,si nu unui mediu de mult apus de sensul principal.Eu vorbesc de realitate si responsabilitate,iar voi de sfintenii imaginare si pedepse si judecati practice.
Un om care a plecat la manastire la 15 ani,nu poate sa raspunda pentru fapta sa atunci cand la maturitate isi da seama ca nu-l poate caracteriza o astfel de viata.Si sa va fie clar,odata cu parasirea manastirii nu se considera ca-L parasesti pe Dumnezeu,cred ca este o diferenta extrem de mare.Poti sa-l parasesti pe Dumnezeu si traind acolo,sau poti sa-L dobandesti pe Dumnezeu mai cu precadere plecand de-acolo si departajandu-te de minciuna si dezinteresul,ura si lenea si toate patimile ce te pot domina intr-un cadru atat de restrans si de viciat.
Vsovi,tot ceea ce ai exprimat mai sus cu atata inversunare impotriva celor care parasesc manastirea,sunt doar abureli,abureli specifice de crestin care nu-l intereseaza esenta si adevarul,adevarul adevarat din viata omului care este determinat de foarte multi factori,de foarte multi indivizi.Sunt pure conceptii ale unei minti simpliste care se complace in IDEEA de sfintenie si nu in veridicitatea ei,cu orice pret.
Ancah,nu am o rana pe care sa nu o pot inchide,nu am pe cine a ierta caci nu am ura....am o viata inainte care a depins de aceste erori si de atata nesiguranta interumana.Si nu este drept,mai ales in virtutea Domnului si legilor divine,nu este drept sa ne batem joc de oameni...si implicit de Dumnezeu.

Si,Da!,Ancah,nu-ti pot confirma procentul pe care l-am afisat mai sus,dar acesta este de necontestat,cu o oarecare marja de eroare,acesta este valabil si real,si este dureros de cata responsabilitate se da dovada in acest sens.Dar nu ai intelege,decat daca ti-ar fi propriul copil in situatia de fata.

"Apoi le-a zis: "Duceti-va in toata lumea si propovaduiti evanghelia la orice faptura"(Marcu 16:15)

"Duceti-va; iata, va trimit ca pe niste miei in mijlocul lupilor"(Luca 10:3)

Mantuitorul nu a incurajat niciodata viata de calugarie. Avem chiar exemplul sau. Se retragea, dis-de-dimineata, intr-un loc pustiu ca sa se roage si apoi era printre oameni tot timpul.

"Cel ce moare nu-si mai aduce aminte de Tine; si cine Te va lauda in locuinta mortilor?" (Psalmi 6:5)

"Ce vei castiga daca-mi versi sangele si ma pogori in groapa? Poate sa Te laude tarana? Poate ea sa vesteasca credinciosia Ta?"(Psalmi 30:9)

"Nu mortii lauda pe Domnul si nici vre-unul din cei ce se pogoara in locul tacerii"(Psalmi 115:17)

"Caci nu locuinta mortilor Te lauda, nu moartea Te mareste, si cei ce s-au pogorat in groapa nu mai nadajduiesc in credinciosia Ta" (Isaia 38:18)

"In locuinta mortilor, in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune!"(Eclesiastul 9:10).

ASTEPT O INTERPRETARE DUHOVNICEASCA LA ACESTE VERSETE.

Vsovi,vorbeai de iubire,de indragostire.Da!,m-am indragostit prima data la varsta de 13 ani de profesorul meu de istorie(si directorul scolii),care avea vre-o 40 si ceva de ani.Pe la 16 ani m-am trezit ca tot de el eram indragostita,in tacere,bine-nteles.Ei bine,ce s-ar fi intamplat daca acest om mi-ar fi luat in consideratie simtamantul adolescentin,ce s-ar fi intmplat daca acesta ar fi profitat de mine?,sau unde as fi ajuns oare sa ma casatoresc cu acesta(sa spunem,prin absurditate).Ar fi iesit cu siguranta o nebunie,un hazard.Dar,inainte de toate nu ar fi permis nimeni aceasta,pentru ca nu traim in lumea lui nimeni,aveam un tutore,un indrumator.Poate ca iubirea mea crestea in completare la ceea ce-mi lipsea in sanul familiei,tatal meu fiind absolut neutru,poate ca iubirea mea reprezenta doar un refugiu nevinovat din necazurile familiei mele,orice ar fi putut reprezenta,numai maturitate nu,deci,din start ar fi foat exclusa posibilitatea unei decizii pentru perspectiva,in acest sens.
Asa este si cu manastirea,la o varsta frageda,este ca o indragostire,cineva iti deschide portile spre cunoasterea Divina,cineva incearca sa te convinga ca in manastire curge numai miere si lapte...pentru suflet,bine-nteles.Unii obisnuiesc,chiar sa racoleze fiinte credincioase,pentru viata monahala,aplicand metode diverse pentru aceasta.Odata intrat in manastire se spune ca este pacat sa mai pleci,daca "ai apucat sa mananci trei zile din borsul manastirii".si tot felul de preconceptii cu care se hraneste acest cadru,misterios,de altfel.Viata de manastire odata apucata,se spune ca este ireversibila dpdv spiritual,SI NU ESTE DREP,pentru ca ar trebui luati in consideratie mult mai multi factori care sa mearga in intarirea conceptului de dreptate.Dar nu va faceti griji,acestia sunt luati in consideratie,doar cand vor muschii celor ce elimina astfel de preconceptii,astfel ca uneori le subestimeaza chiar ei,fiindca MARELE PARADOX ESTE ca;sa pleci din manastire este pacat,dar sa fii dat afara din manastire nu mai este pacat(acestea doua cazuri,sub orice motivatie).Deci joci precum se canta,dar mai rau este ca joci propriul suflet.
Si in perioada inchizitiei,cei mai tirani si fara inima credinciosi si superiori au considerat ca sunt indreptatiti de Divinitate sa faca macel si grozaviile pe care toata lumea le cunoaste.De aceia nu ma iau dupa teoriile neputincioase din gura celor impatimiti,si ma iau dupa simtire si dupa faptele ce-mi sunt infatisate inainte-mi.

In Grecia,abia schimonahii sunt considerati adevaratii monahi si li se aplica sintagma de ireversibilitatea asupra statutului lor,si nu monahii.Schimonahii primesc acest periman,cu adevarat la o varsta inteleapta si lucida,dupa foarte multe experienta si dezvoltare spirituala,si mi se pare corect ca doar acestia sa fie considerati pe deplin calugari.Pentru ca monahii sunt facuti si la varste destul de mici,si dupa considerente mai mult sau mai putin corecte sau intaritoare.Nu ar trebui,in multe cazuri,sa le fie luata in consideratie calugaria acestora,mai ales cand chiar ei se dezic de acest statut la un moment dat.
Ancah,am meditat mai mult la afirmatia ta cu iertarea,si cred ca ai multa dreptate,de fapt intotdeauna am stiut ca asa este,si ca viata mea a luat un anume traseu dintr-un scop bine definit de Insusi Dumnezeu,chiar si dupa aparentele nonconformiste.Dar sincer,de multe ori nu vorbesc in numele meu...

Draga ory, vad ca nu prea au acoperire afirmatiile tale; nici viata ta din manastire, pe care ai invocat-o pentru credibilitate, nici acest procent cu tinerii din manastire. Iti place sa dai cu pietre si e pacat. Vorba multa saracia omului. Ar fi bine sa vorbesti cu un duhovnic batran si cu experienta, care sa te sfatuiasca de bine, caci stiut este ca vom da socoteala de vorbele noastre. Pe mine in orice caz nu m-ai convins. Cred ca exista un sambure de adevar in cele afirmate de tine, dar i-ai dat o amploare mult prea mare, incat tinde sa devina neadevar. Te rog sa ma ierti daca te-am suparat cu aceste cuvinte, dar aceasta e impresia pe care mi-au facut-o postarile tale. Doamne ajuta!

Nu Ancah,cred ca teoriile tale nu au acoperire,decat teoretica.....Daca vrei sa vezi rosul albastru si invers,este problema ta,eu nu am vorbit din carti...si sa stii ca postarile mele vin din realitate,din viata de zi cu zi,din ceea ce cred si marturisesc,si traiesc.Asta sunt eu,si sunt oricum,dar mincionoasa si iresponsabila NU,tu crezi ceea ce vrei si hraneste-te la infinit cu teorii,daca acestea-ti sunt mai plauzibile decat faptele si realitatea din jur,si din interiorul tau.N-ai decat.
Cam cum vrei sa-ti pot confirma eu ca este adevarat ca majoritatea celor plecati in manastire sunt copii si adolescenti?Nu am cum,dar nici nu vorbesc din carti.Iar viata mea din manastire nu are legatura cu ceea ce scriu atat de amplu despre specificul ei,ci absolut tot ceea ce cunosc,si este o diferenta.ORICUM STIU CA VETI RAMANE SUBIECTIVI,VA COMPLACETI ASTFEL PRETINZAND SIMULTAN CA ACEST SUBIECTIVISM MA SUSTINE CREZAMANTUL.ESTE O AMAGIRE!!!NUMAI FAPTELE VA POT CONFIRMA CREZAMANTUL,NIMIC ALTCEVA!!!

EU NU INCERC SA CONVING PE NIMENI DE NIMIC SI NU MA DAU IN VANT DUPA APRECIERI,daca as fi asa m-as transforma si eu intr-o superficiala si subiectiva.Dar nu ma intereseaza ce credeti voi despre postarile mele,ci doar ceea ce credeti voi,in general.Insa,intotdeauna in viata v-a prima experienta si fapta,dupa care teoria,fiindca,dupa cum am mai spus,pentru teorie nu este nevoie decat sa nu fii analfabet.

ory, teoriile sunt teoretice, iar practica le confirma veridicitatea.
Despre care viata a ta in manastire scrii, de vreme ce tot tu ne-ai spus ca nu ai trait in manastire, legaturile tale cu manastirea fiind numai tangentiale, ca ale oricarui mirean. Sa respectam adevarul.
Netraind in manastire si cele spuse de tine sunt tot teoretice, caci nu poti cunoaste realitatea din toate manastirile; poti doar generaliza, cu urmarile de rigoare.
Am fost si eu de curand la doua manastiri, dar nu am vazut nici un copil de 15-16 ani. Copilul nefiind major, e nevoie de acceptul parintilor. Pe de alta parte, se constata insa o revigorare a manastirilor; sunt multi, de toate varstele atrasi de viata in manastire.
Stiu insa, ca unele manastiri se ocupa de copii abandonati, ceea ce e cu totul altceva.

ory incearca te rog sa fi mai putin patimasa in scris. Patima nu e buna.

Dar...suntem de mult off-topic.

Am deschis unul dintre link-uri. Am avut, un pic, impresia ca citesc ceva din religiile orientale. Parca eram sfatuit cum sa ating nirvana. Cred ca Biblia este mai clara si mai pe inteles decat scrierile pe care mi le-ai indicat. Sfanta Scriptura nu a fost trimisa numai unei anumite categorii de oameni ci ne-a fost trimisa tuturor.

Daca vrei sa citesti ce spune Sfanta Scriptura despre sfintire, (cuvantul "indumnezeire" este prea pompos, si nu l-am gasit in Scriptura)gasesti in epistola catre efeseni la cap. 4 incepand cu vers. 24. "Sa va imbracati in omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire si o sfintenie care o da adevarul"(vers 24). Apoi, urmeaza niste invataturi ,in acest sens, foarte clare si pe intelesul fiecarui om.

Sfanta Scriptura, in comparatie cu scrierile multor asa zisi "sfinti parinti", este mult mai aproape de noi. Ne ofera ceea ce avem nevoie sa stim pentru viata noastra de zi cu zi. Pot gasi in Sfanta Scriptura explicatii limpezi referitoare la orice aspect important al vietii mele.

Daca ar fi sa aleg intre Biblie sau traditie (despre asta se discuta in topic), fara nici o ezitare as alege Biblia.

Pr. Staniloaie este mai filozofic, si de aceea poate mai greu de inteles; l-as asemana ca stil cu Sf. Maxim Marturisitorul. Poate ca indumnezeirea omului nu e chiar simplu de inteles. Sa nu dam vina pe Pr.Staniloaie, ci pe incapacitatea noastra mentala de a cuprinde cele din imparatia lui Dumnezeu. Pana cand nu ne-am ingrijit de sfintirea noastra, prin indepartarea balastului pe care il purtam cu noi, va fi un lucru greu de realizat. Abia dupa aceea se va putea salaslui Duhul Sfant in inima noastra. Atunci vom intelege cu usurinta. Pana atunci vom pluti pe suprafata limbajului biblic si ne vom amagi, din cauza aparentei sale simplitati, ca l-am inteles.
Patrunderea bibliei necesita rabdare, perseverenta si indrumatori iscusiti, pe care ii gasesti in persoana Sfintilor Parinti.
Indumnezeirea este mentionata si in biblie. Sfintii au ajuns la ea prin rugaciune si isihie.
Te indemn, deci, draga mariann, sa te imbogatesti cu aceste nestemate lasate noua de Sfintii Parinti, menite sa ne lumineze in citirea Sfintei Scripturi.

Mariann,ai scris foarte sugestiv despre Sf,Scriptura,despre importanta acesteia si folosul ei in viata oamenilor,sunt perfect de-acord cu tine!!!