pentru cei care n-ati ajus azi la biserica, dar si pentru cei care ati ajuns...

Evanghelia Duminicii a IX-a dupa Rusalii: Umblarea pe mare - Potolirea furtunii

22. Si îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie si să treacă înaintea Lui, pe tărmul celălalt, până ce El va da drumul multimilor.
23. Iar dând drumul multimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Si, făcându-se seară, era singur acolo.
24. Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă.
25. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare.
26. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă si de frică au strigat.
27. Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniti, Eu sunt; nu vă temeti!
28. Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă esti Tu, porunceste să vin la Tine pe apă.
29. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă si a venit către Iisus.
30. Dar văzând vântul, s-a temut si, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă!
31. Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat si a zis: Putin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
32. Si suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul.
33. Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu esti Fiul lui Dumnezeu.
34. Si, trecând dincolo, au venit în pământul Ghenizaretului.
(Matei 14, 22-34)

Cel Care a umblat pe mare este Fiul lui Dumnezeu prin Care s-a intemeiat cerul si pamantul si a despartit apele de sub cer de cele de deasupra cerului-tariei. Marea involburata este lumea cu toate incercarile ei pe care Hristos le-a biruit. Sa strigam si noi ca Petru: "Doamne scapa-ma" pentru ca nu va fi o biruinta fara Hristos.

Evanghelia zilei: Sa cerem de la Dumnezeu cu credinta.

"Dimineata, a doua zi, pe cand se intorcea in cetate, Iisus a flamanzit; si vazand un smochin langa cale, S-a dus la el, dar n-a gasit nimic in el decat numai frunze, si a zis lui: «De acum inainte sa nu mai fie rod din tine in veac»! si smochinul s-a uscat indata. Vazand aceasta, ucenicii s-au minunat, zicand: «Cum s-a uscat smochinul indata»? Iar Iisus, raspunzand, le-a zis: «Adevarat graiesc voua: Daca veti avea credinta si nu va veti indoi, veti face nu numai ce s-a facut cu smochinul, ci si muntelui acestuia de veti zice: Ridica-te si arunca-te in mare, va fi asa. si toate cate veti cere, rugandu-va cu credinta, veti primi»."(Matei 21, 18-22)

Am auzit pe multi ca se intreaba ce-a avut totusi Domnul cu smochinul, de l-a blestemat si s-a uscat, saracul...eu zic ca a fost numai ca sa avem noi pilda asta, de-asta a suferit asa bietul smochin, ca sa ne fie invatatura noua.

In primul rand smochinul ii simbolizeaza pe farisei si carturari care erau lipsiti de roade. La Sfantul Maxim se afla o talcuire sugestiva a minunii: "frunzele ce impodobeau smochinul preinchipuie slujirea proprie vechiului asezamant, care se reducea la umbre si chipuri, in timp ce roadele lipseau"

nu numai fariseii, ci este shi o porunca pentru cine o intzelege, caci Hristos este smochinul, creshtinul ortodox este smochinul shi este o mare taina a ascultarii... este defapt canonul catre Adam... a omului ce era langa cale... shi Hristos l-a implinit... ashteptand ca shi creshtinii sa reusheasca... sa fie ca shi smochinii, mai omule-pomule cu roade coapte care lipsesc cu desavarshire... deci sa se usuce aceasta putere, sa fie lipsit de vitalitate acele madulare, acel frunze umbroase... sa se usuce ca acel smochin, este o porunca shi un canon... nu doar o asemanare cu fariseii cei fatzarnici lipsitzi de miez duhovnicesc... eu ceva de genul asta parca ash pricepe... ca fariseu are aceiashi radacina ca shi cuvantul faraon... deci daca faraonul este shef peste o piramida shi este sheful tuturor slugilor, fariseu este un fel de faraonism distribuit shi imprashtiat prin popor... adica asociat shi intors catre Dumnezeu faraonismul, ca o ispita... ca un smochin... adica o smerenie a ochiului ca un chin... shi totushi ochiul tau care te duce in ispita trebuie sa-l tzi uscat shi plecat! :)

CLD:
"... Lepădati de la voi pofta. Dacă în lume e curvie, tu fii fără poftă de curvie. Dacă în lume e betie, tu fereste-te de băutură. Dacă în lume e goliciune, tu fereste-te de ea, a nu vedea goliciunea ta pe nici o parte a trupului.

... O, copilasii Mei, nu folositi Scriptura anapoda. Da, tată, zice Scriptura să iubesti pe aproapele tău, dar deosebeste-l, că acela e aproapele tău, care face voia lui Dumnezeu."

"... Domnul a grăit în fata poporului Său: crestinul să fie ca smochinul."

shi daca tot am explicat eu ceva legat de termenul far, de radacina, atunci iata:

CLD:
"... Păstrează-te, tată, că un păcat pe care-l făceai în lume, s-a întors iar la tine, a lăstărit si s-a făcut în inima ta pădure; a lăstărit si a crescut si nu are unde sta si trebuie să iasă, să crească, să se ivească. Copiii Mei, nu e păcatul Meu că-ti descopăr păcatul tău. Tu esti vinovat, că ai venit la Mine si n-ai scos din tine rădăcina păcatului si ai lăsat rădăcina nescoasă."

"... Domnul a grãit în fata poporului Sãu: crestinul sã fie ca smochinul."

da, cam stiam si eu ce simbolizeaza, dar ma refeream la smochin ca atare, ca era si el un pom, adevarat. care s-a uscat pe loc.

Evanghelia zilei: Puterea lui Hristos-Dumnezeu

"Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăta, arhiereii si bătrânii poporului si au zis: <<Cu ce putere faci acestea? Si cine Ti-a dat puterea aceasta?>> Răspunzând, Iisus le-a zis: <<Vă voi întreba si Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veti spune, si Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni?>> Iar ei cugetau întru sine, zicând: <<De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-ati crezut lui? Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toti îl socotesc pe Ioan de prooroc.>> Si răspunzând ei lui Iisus, au zis: <<Nu stim.>> Zis-a lor si El: <<Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.>>" (Matei 21, 23-27)

Cu siguranta ca era pom adevarat. La Marcu se spune ca trecand a doua zi smochinul se uscase.

Mantuitorul se foloseste de creatie ptr a accentua ca si natura i se supune. El este Creatorul tuturor. Prin anumite aspecte ale creatiei trebuie sa intelegem Ca Dumnezeu urmareste si o cunoasterea simbolica.

ei ai vazut cum a ascultat? asha trebuie sa se usuce shi creshtinul ortodox... dar el nu ci zice ca e vorba doar de fatisei shi saduchei... e vorba shi de ei dar ei nu asculta asha ca raman la fel... pana shi pomii asculta numai creshtinii romani ortodocshi ai lui Dumnezeu nu vor sa mai tzina credintza... ca a ieshit zvonul ca s-a invechit... dar betzia nu s-a invechit, desfranarea nu? mancarea nu? tzigara nu? ca doar mancarea, neascultarea shi desfranarea vor umple iadul shi in ultima vreme parca au ieshit afara dracii ca sa mai incapa oameni... ca despre CER pe nimeni nu intereseaza... se mira shi dracii ca nimeni nu se mai ridica prin vami, shi ei se mira shi se cutremura cand mai ajunge vreunul pe la vamile alea mai de sus...

mai degraba intra in Imparatzie pomii decat oamenii ca shi aia asculta mai ushor de Dumnezeu! poi pana Dimineatza se uscase, deci cat de frumos ascultase, omul toata noaptea ar fi dormit shi s-ar fi umflat shi razvratit shi dimineatza avea shi roade... dar din alea gRele deci din ale amare shi cu spini...

deci vezi de ce a zis Hristos sa invatzam de la smochin? ca asha a zis: "Cand li se fragezesc frunzele... voi sa shtitzi ca Hristos e chiar la Ushi" ceva de genul asta ca sunt uituc dar uitarea... se spune ca e o stare ce a crescut pe bagabontzia pacatelor... ???:(:(

ca asha a zis dracul cand a intrat in om cum spune sf Lavrentzie ca a zis "te voi ajuta" poi la ce te va ajuta? poi te va ajuta sa nu tzi paza! asta am impresia ca te ajuta cel mai bine, sa nu-tzi mai pese shi sa nu mai tzi paza... ca zici ca shi asha eshti sarac shi n-ai nimic... dar el fura altceva... deci ai grija ca doar paza buna pazeshte bostanii ca macar atat sa mai ai ce manca atunci cand vine seceta... ca vine shi ea... candva... shi nu shtiu daca e bine sa faci din ei sperietoare pentru copii ca nu e de joaca...

Evanghelia zilei: Ascultarea prin fapta. Cuvantul care ucide si fapta care mantuieste.

Iisus a spus: "«Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii. si, ducandu-se la cel dintai, i-a zis: Fiule, du-te astazi si lucreaza in via mea. Iar el, raspunzand, a zis: Ma duc, Doamne, si nu s-a dus. Mergand la al doilea, i-a zis tot asa; acesta, raspunzand, a zis: Nu vreau, apoi caindu-se, s-a dus. Care dintr-acestia doi a facut voia Tatalui»? Zis-au Lui: «Cel de-al doilea». Zis-a lor Iisus: «Adevarat graiesc voua ca vamesii si desfranatele merg inaintea voastra in imparatia lui Dumnezeu. Caci a venit Ioan la voi in calea dreptatii si n-ati crezut in el, ci vamesii si desfranatele au crezut, iar voi ati vazut si nu v-ati cait nici dupa aceea, ca sa credeti in el»." (Matei 21, 28-32)

offff, mi-ai adus aminte ca atatea lucruri am zis ca fac pe ziua de azi si nu stiu daca am apucat sa fac nici jumatate --- dar mai sunt cateva ore din ziua asta, din fericire. :)

:) multumesc de mustruluiala, ovidiu, am luat la cunostinta. deci, mai bine sa postez ce se citeste azi si sa las pe altii sa comenteze. george...

Evanghelia zilei: Randuirea celor 12 Apostoli

"Si S-a suit pe munte si a chemat la Sine pe câti a voit, si au venit la El. Si a rânduit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El si să-i trimită să propovăduiască, si să aibă putere să vindece bolile si să alunge demonii. Deci a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru; Pe Iacov al lui Zevedeu si pe Ioan, fratele lui Iacov, si le-a pus lor numele Boanerghes, adică fii tunetului. Si pe Andrei, si pe Filip, si pe Bartolomeu, pe Matei, si pe Toma, si pe Iacov al lui Alfeu, si pe Tadeu, si pe Simon Cananeul, si pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a si vândut. Si a venit în casă, si iarăsi multimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici să mănânce. Si auzind ai Săi, au iesit ca să-L prindă, că ziceau: <<Si-a iesit din fire>>." (Marcu 3, 13-21)

Cred ca este clar textul cu privire la Taina Preotiei. Interesant este ca in Taina Preotiei se reacutalizeaza intreita slujire a lui Hristos: invatatoreasca, arhiereasca, imparateasca. Acest tex ne descopera ca misiunea preotilor nu se rezuma doar la cuvant, ci si la tamaduire prin impartasirea harului. Biserica noastra nu este o scoala unde se preda Scriptura, ci o scaldatoare Vitezda unde ne sunt tamaduite bolile noastre sufletesti si trupesti. "să fie cu El si să-i trimită să propovăduiască, si să aibă putere să vindece bolile si să alunge demonii."

Evanghelia zilei: Viata vesnica - un mod de a fi asemenea ingerilor .

"in ziua aceea, s-au apropiat de Iisus saducheii, cei ce zic ca nu este inviere, si L-au intrebat, zicand: «invatatorule, Moise a zis: "Daca cineva moare neavand copii, fratele lui sa ia de sotie pe cea vaduva si sa ridice urmasi fratelui sau." Deci erau, la noi, sapte frati; si cel dintai s-a insurat si a murit si, neavand urmas, a lasat pe femeia sa fratelui sau. Asemenea si al doilea si al treilea, pana la al saptelea. in urma tuturor, a murit si femeia. La inviere, deci, a carui dintre cei sapte va fi femeia? Caci toti au avut-o de sotie». Raspunzand, Iisus le-a zis: «Va rataciti nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Caci la inviere, nici nu se insoara, nici nu se marita, ci sunt ca ingerii lui Dumnezeu in cer. Iar despre invierea mortilor, au n-ati citit ce vi s-a spus voua de Dumnezeu, zicand: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov?" Nu este Dumnezeul mortilor, ci al viilor». Iar multimile, ascultandu-L, erau uimite de invatatura Lui". (Matei 22, 22-33)

Evanghelia zilei: Mantuitorul Iisus Hristos nu ramane dator nimanui.

"Venind ei in Capernaum, s-au apropiat de Petru cei ce strang darea (pentru Templu) si i-au zis: «invatatorul vostru nu plateste darea?». «Ba, da!» - a zis el. Dar, intrand in casa, Iisus i-a luat inainte, zicand: «Ce ti se pare, Simone? Regii pamantului de la cine iau dari sau bir? De la fiii lor sau de la straini?». El I-a zis: «De la straini». Iisus i-a zis: «Asadar, fiii sunt scutiti. Ci, ca sa nu-i smintim pe ei, mergand la mare, arunca undita si pestele care va iesi intai, ia-l, si, deschizandu-i gura, vei gasi un statir (un ban de argint). Ia-l si da-l lor pentru Mine si pentru tine». in ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus si I-au zis: «Cine, oare, este mai mare in imparatia cerurilor?». si chemand la Sine un prunc, l-a pus in mijlocul lor, si a zis: «Adevarat zic voua: De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in imparatia cerurilor. Deci, cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare in imparatia cerurilor»."(Matei 17, 24-27; 18, 1-4)

:) mi-a placut f. mult comparatia asta, si pot sa spun ca am simtit eu insami aceasta putere de tamaduire a Bisericii.

Evanghelia duminicii a X-a dupa Rusalii (Vindecarea lunaticului)

Matei 17, 14-23

14. si mergand ei spre multime, s-a apropiat de El un om, cazandu-I in genunchi,

15. si zicand: Doamne, miluieste pe fiul meu ca este lunatic si patimeste rau, caci adesea cade in foc si adesea in apa.

16. si l-am dus la ucenicii Tai si n-au putut sa-l vindece.

17. Iar Iisus, raspunzand, a zis: O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi suferi pe voi? Aduceti-l aici la Mine.

18. si Iisus l-a certat si demonul a iesit din el si copilul s-a vindecat din ceasul acela.

19. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut sa-l scoatem?

20. Iar Iisus le-a raspuns: Pentru putina voastra credinta. Caci adevarat graiesc voua: Daca veti avea credinta in voi cat un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta.

21. Dar acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post.

22. Pe cand strabateau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va sa fie dat in mainile oamenilor.

23. si-L vor omori, dar a treia zi va invia. si ei s-au intristat foarte!

parintele nostru ne-a zis ca acest munte trebuie sa il intelegem la modul figurat, ca pe muntele pacatelor pe care trebuie sa il daramam.

noua ne-a zis frumos despre cum parintzii trebuie sa aiba grija de copii nu numai pentru a-shi asigura traiul de maine shi atat ci sa traisca in randuiala shi credintza creshtina...


Dar eu asha ma gandeam la mine, care am un copil pe dinlauntrul omului interior, un copil ce-shi imagineaza multe, shi plasmuieshte multe jocuri shi aventuri, un copil plin de idei shi de gLume, un copil nastrushnic shi jucaush, nu cumva pe acste l-am uitat? Caci orice om trecut de varsta copilarie, orice parinte pastreaza in el pe acest copil de care nu s-a ocupat cum se ocupa de copilul sau. Pe acesta il duce la film, la bar, la distractzii, la chefuri, la certuri shi scandale, la meci shi la shtrand, la bordel shi tzigara, la betzie shi plimbari prin gLume, peste tot il duce shi-l adapa cu tot felul de spurcaciuni shi nu-i pasa ce ajunge, doar ca la un momentdat incepe sa se mire, ca de ce eise lunatic shi cade in apa shi in foc asha ca un zombi ce se uita dupa fata sodomei shi gomorei... Din copilul interior ce se ocupa cu naluciferizarile necredintzei din asta care este una cu noi, din copilul ce inca mai suntem cum scoatem oare duhul rau, tot cu rugaciune shi cu post? Caci daca il dam in mana oamenilor rai shi necredincioshi... :(

:):dontgetit::satisfied:

Acelasi lucru il spune su Parintele Cleopa.
Parintele nostru a accentuat ca tatal face din suferinta copilului o suferinta proprie:"Cred Doamne, ajuta necredintei mele" (la evanghelistul Marcu gasim aceasta completare) ca si femeia cananeanca care nu spune Doamne ajuta copilei mele, ci: "Doamne ajuta-mi", facand din suferinta copilei o suferinta personala.
Si noi trebuie sa depasim compasiunea, compatimirea si sa ajungem la o empatie-termen din psihologie, dar care vrea sa sublinieze ca nu trebuie sa fim intr-o relatie exterioara, ci interioara, cum spune Apostolul sa purtam unii altora sarcinile.

shi inca o chestiune importanta, ca poate shi asha se interpreteaza/explica aceasta ciudata cerere de ajutor, ca in vechime se obinuia cand spuneai ale mele, necredintza mea, se referea la tot clanul, la toata familia, deci putea sa aiba shi conotatzia respectiva caci capul familei este raspunzator pentru totzi ai lui atat in ce priveshte credintza cat shi necredintza din cadrul familiei sau a clanului sau a stapanului...

"cred Doamne, ajuta necredintzei mele" in sensul ca era o familie credinciosa dar care avea shi necredintza in ea, nu era perfecta shi astfel ishi atragea ispitirile shi durerile, deci cerea ajutor pentru necazurile ce erau atrase de cei necredincioshi ai lui, caci se recunoshtea raspunzator, ishi vedea pactul ca shi cum ar fi fost al lui personal, deci ajuta Doamne necredintzei mele... "cred Doamne, ajuta necredintzei mele".

Frumos spus. Cu siguranta trebuie sa avem in vedere si aceasta interpretare.

Evanghelia zilei: Formalismul goleste credinta de sens


Iisus a spus: "Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca inchideti imparatia cerurilor inaintea oamenilor; ca voi nu intrati, si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca mancati casele vaduvelor si cu fatarnicie va rugati indelung; pentru aceasta mai multa osanda veti lua. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca inconjurati marea si uscatul ca sa faceti un ucenic, si daca l-ati facut, il faceti fiu al gheenei si indoit decat voi. Vai voua, calauze oarbe, care ziceti: «Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat.» Nebuni si orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinteste aurul? Ziceti iar: «Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat.» Nebuni si orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinteste darul? Deci, cel ce se jura pe altar se jura pe el si pe toate cate sunt deasupra lui. Deci cel ce se jura pe templu se jura pe el si pe Cel care locuieste in el. Cel ce se jura pe cer se jura pe tronul lui Dumnezeu si pe Cel ce sade pe el." (Matei 23, 13-22)

Evanghelia zilei: Formalismul fariseilor si carturarilor si crestinismul legalist.

Iisus a spus: "Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen, dar ati lasat partile mai grele ale Legii: judecata, mila si credinta; pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati. Calauze oarbe care strecurati tantarul si inghititi camila! Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca voi curatiti partea din afara a paharului si a blidului, iar inauntru sunt pline de rapire si de lacomie. Fariseule orb! Curata intai partea dinauntru a paharului si a blidului, ca sa fie curata si cea din afara. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca semanati cu mormintele cele varuite, care pe din afara se arata frumoase, inauntru insa sunt pline de oase de morti si de toata necuratia. Asa si voi, pe din afara va aratati drepti oamenilor, inauntru insa sunteti plini de fatarnicie si de faradelege." (Matei 23, 23-28)

"Calauze oarbe care strecurati tantarul si inghititi camila!"

aici e foarte frumos zis dar nu shtim la ce se refera, ca la romani e vorba ca faci din tzantzar armasar... dar mi-a zis mie sora de pe forum Clausemi ca nu e vorba de camila cu doua cocoashe sau dromaderul deshi eu asha am priceput ca noi asha am invatzat shi se explica acel cuvant ca ar fi vorba de a strecura o murdarie mica lasand una mare, adica ceva asemantor cu paiul shi barna... dar mi-a spus ca e vorba de o sfoara foarte groasa, cam asha ca la vapoare, ca sfoara aia groasa ce tzine ancora... dar nu shtiu la evrei la ce se folosea camila, poate la pescuit sau cineshtie ce se lega cu ea... poate e vorba de legatura cu care te lega dracul...

dar daca e sfoara shi e una groasa, shi daca e vorba de tzantzar care bazaie shi suge sangele, shi daca e vorba de strecurare ca shi invatzatori ce invatza pe altzii sa se pazeasca de rau, poi la ce ma duce capshorul?

la sforarie... la sforareala, la barfeala, la punerea in aplicare a unor planuri diabolice, ca altfel cum ar putea fi plini de oasele mortzilor? ca oasele mortzilor nu sunt altceva decat cultele pagane faraonice... shi de ce morminte varuite? poate pentru ca au ramas fideli pe dinlauntru faraonismelor dar le-au vopsit pe afara cu sfintzishorimea smereniei trufashe, cu conshtiintza aia foarte serioasa shi fatzarnica in scopul de a inshele shi pe altzii ca ei fara sa shtie sunt shi autoinshelatzi shi trufashi, ca nu intzeleg ei cum li s-a apropiat inima de desfranarea dobitoceasca shi de serparaie ca sa fie tarfalaii malahishtilor sadici... nu shtiu ei cum au ajuns ashea ca ei au impresia ca dulceatza asta a patimii este o roada a duhului sfant shi ar petrece in starea asta inshelata mereu caci au spalat blidul pe afara, iar inlauntru e camila, camila prin care sunt legatzi unii de altzii de duhul rau ce l-a posedat pe copilul nasbatios, ca sa puna tzara la cale, sa puna la cale cate ceva... sa traga sforile shi sa vopseasca totul in vrednicie... in credintza varului de ochii lumii dar am observat ceva shi mai rau, ca nu mai e nevoi de Dumnezeu prinlauntru, ca acum fariseii au invatzat sa se arate in cea mai mare lumina pe interior nu in fatza Lui Dumnezeu ci in fatza lor inshishi... deci iata ca s-au dat cu var shi prin interior... probabil pentru ochii lor shi a ingerilor cazutzi... ca defapt ei inshishi ei sunt plini de rapire shi lacomie, shi ii spun acestei forme de slujire barfitoare shi uneltitoare... nici mai mult nici mai putzin decat dreptate... iar din acest soi de dreptate le ies mereu pe guritza vorbe frumoase shi bune shi intzelepte shi dreptmaritoare. "Pui de vipere, cum putetzi sa spunetzi vorbe frumoase shi bune shi intzelepte shi ale dreptatzii cand voi suntetzi nedreptzi, rai, uratzi, mincinoshi shi avetzi credintza shi credincioshie doar in hule shi spurcaciuni carora le datzi onor-mandria?" ceva de genul asta a zis Hristos, dar n-am memorie buna, "Cum putetzi?" Sa va zugravitzi cu var blidele, oalele? pe cine vretzi sa va inshelatzi? Shi sa shtitzi ca viperele cu corn doar prin Carpatzi traiesc, prin zona tzarii noastre... deci cum se incheie?

"... pe din afara (pe derost, pe sulimenizare, prin haine shi case...) va aratatzi dreptzi oamenilor, inauntru insa (copilul naluciferizat shi nazbatios ori ala cu conshtiintza foarte serioasa) suntetzi plini de fatzarnicie shi faradelege" fatza de Hristos shi nu fatza de hula shi glume cum interpreteaza unii care orice zici imediat te fac ipocrit shi fatzarnic... dar vom da socoteala (vai mie cat am scris) de fiecare stranut shi tushit shi vorba ce iese din gura noastra, caci bine a spus monahul ce a fost luat in ras spunand despre el ca glumeshte, nu glumea, ci de la Duhul vorbea, asha am impresia, ca "un stranut e o gresheala shi un tushit un pacat" sau invers ca n-am retzinut, shi apoi se shtie de ce n-au "unii" tzinere buna de minte shi adauga shi vorbesc tot felul rastalmacind scriptura asha ca sa faca shi ei ceva "mintzind pentru Mine" uneori cu sadism shi incapatzanare shi din spirit de autoindreptatzire de infruntatori... poi ce sa le faci daca se cred sfintzishori? ishi fac mare slujire "mintzind pentru Mine" sau daca nu atunci pentru ce? "pentru ce n-atzi crezut?" ..."putzin credincioshilor" ce v-atzi autoinshelat perfect ca sa va credetzi mult credincioshi. Vai de noi fariseii shi carturarii! caci ce altceva este un intelectual ce a dat examenul de capacitatae aratandu-se ca shtie deosebi... dar atunci de ce nu-l vezi decat prin bar-bordel, pe la meci sau pe la teleconferintze, cu tzigara in gura shi beat critza ca la el in birou gaseshti tot felul de lucruri dosite, shi de ce are casete porno pentru zile negre? shi mai ales de ce este asha de jovial shi libertin cu toate vorbele shi cuvintele urate care ii ies pe guritza shi ma rog frumos de la cine a invatzat sa judece orishice lucru shi sa osandeasca? shi sa se mai shi deie credincios shi roman iubitor de tzara? ca De la Hristos n-avea cum sa invetze ca Hristos ii mustra ca sa vina sa se mantuiasca, shi nu ca sa dea marfa de barfa shi scandal... carcartitzelor, shi iepurpurilor shi naparparcilor ori puilor de vipvipere din alea cu cornishor, ca de unde au imprumutat cornul? ei spera ca de la inorog, nu, nici vorba, ci de la mishelashii autobarfei din ascuns... spirite egoiste, spirite singulare, spirite viclene, spirite distrugatoare, spirite desfranate shi dobitoceshti... care le dau tarcoale... sa-i ademeneasca cu tot mashinetul spre fata morgana a faradelegii ca sa le fie pe placul maicii patimilor shi tatalui minciunii, ca sa se potriveasca in toate, in mod firesc, cu fiul pacatului.:) iar am comis-o! :(

ca mai degraba trece o camila prin gaura unui ac decat un om bogat in Imparatzia Cerurilor... ne spune Hristos ce fel de bogat:

CLD:
"Du-te de la Mine, sluga puturoasa,
care ai muncit numai pentru trupul tau, ca sa-l îmbogatesti de pacate!".

deci mai degraba trece o sforareala, o barfa groasa prin care se coase ceva cu acul respectiv, se coase un burduf poate, decat sa intre un om bogat in Imparatzia Cerurilor...

dar a spus foarte clar, "nu punetzi petice noi la burdufuri vechi" ... daca tot am vorbit de ceva ce trebuie sa tzina in ele apa Vietzii pe dinlauntru lor...

Evanghelia zilei: nedreptatile neamului lui Israel

"Vai vouă, cărturarilor si fariseilor fătarnici! Că ziditi mormintele proorocilor si împodobiti pe ale dreptilor, si ziceti: <<De am fi fost noi în zilele părintilor nostri, n-am fi fost părtasi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor>>. Astfel, dar, mărturisiti voi însivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci. Dar voi întreceti măsura părintilor vostri! Serpi, pui de vipere, cum veti scăpa de osânda gheenei? De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci si întelepti si cărturari; dintre ei veti ucide si veti răstigni; dintre ei veti biciui în sinagogi si-i veti urmări din cetate în cetate, ca să cadă asupra voastră tot sângele dreptilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-ati ucis între templu si altar. Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si cu pietre ucizi pe cei trimisi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu ati voit. Iată, casa voastră vi se lasă pustie; căci vă zic vouă: <<De acum nu Mă veti mai vedea, până când nu veti zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului>>." (Matei 23, 29-39)

Evanghelia zilei: Cine va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui


Iisus a spus: "Dar cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui. si se va propovadui aceasta Evanghelie a imparatiei in toata lumea spre marturie la toate neamurile; si atunci va veni sfarsitul. Deci, cand veti vedea uraciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stand in locul cel sfant - cine citeste sa inteleaga - atunci cei din Iudeea sa fuga in munti. Cel ce va fi pe casa sa nu se coboare, ca sa-si ia lucrurile din casa. Iar cel ce va fi in tarina sa nu se intoarca inapoi, ca sa-si ia haina. Vai de cele insarcinate si de cele ce vor alapta in zilele acelea! Rugati-va ca sa nu fie fuga voastra iarna, nici sambata. Caci va fi atunci stramtorare mare, cum n-a fost de la inceputul lumii pana acum si nici nu va mai fi. si de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scapa nici un trup, dar pentru cei alesi se vor scurta acele zile. Atunci, de va va zice cineva: «Iata, Mesia este aici sau dincolo, sa nu-l credeti». Caci se vor ridica hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor da semne mari si chiar minuni, ca sa amageasca, de va fi cu putinta, si pe cei alesi. Iata, v-am spus de mai inainte. Deci, de va vor zice voua: «Iata este in pustie», sa nu iesiti; «iata este in camari», sa nu credeti. Caci, precum fulgerul iese de la rasarit si se arata pana la apus, asa va fi si venirea Fiului Omului. Caci unde va fi starvul, acolo se vor aduna vulturii". (Matei 24, 13-28)

aici nu ma incumat sa discut ca e mult prea duhovnicesc shi adanc shi trist cand vine gLumea gLumii de se introneaza la loc sfant prin fiul pacatului... vai de copii shi tineri in ziua de azi shi de maine shi saptamana viitoare shi luna asta shi anul asta shi anii ashtia...

sa traieshti duhovniceshte ca shi cum nu ai mai prinde noaptea asta, ca shi cum pana seara ai muri shi urmeaza sa dai socoteala pentru mantuirea ta, pentru cat tzi-ai apropiat mantuirea, pentru cat de sincer shi cinstit shi nefatzarnic eshti, asha ceva ne invatza sf Antonie cel Mare, parintele monahilor creshtini caci era prevazut shi in vechiul testament monahismul caci nazareii erau un fel de monahi:

sfântul Ioan Botezatorul si Înaintemergatorul Domnului, cel mai mare dintre profeti, glasul care striga în pustie "gatiti calea Domnului",

de pe un site:

"Cunostinta cea bun&atilde; si lucr&atilde;toare se naste prin înfrânare si iubire (Sf. Maxim M&atilde;rturisitorul).

Nu-i nimic mai bun decât sa-ti cunosti neputinta si necunostinta (Sf. Petru Damaschin).

Om este acela care se cunoaste pe sine (Avva Pimen).

Se cunoaste pe sine însusi îndeosebi acela care se socoteste pe sine nimic (Sf. Ioan Hrisostom).

Nu e nimic mai usor decât s&atilde; te înseli pe tine nsuti si, înfumurându-te cu slav&atilde; desart&atilde;, s&atilde; te socotesti c&atilde; esti ceva, fiind nimic (Sf. Grigorie Teologul).

Vrei sa-l cunosti pe Dumnezeu? Cunoaste-te mai întâi pe tine însuti (Avva Evagrie Ponticul).

Cel ce s-a învrednicit s&atilde; se vad&atilde; pe sine este mai presus de cel ce s-a învrednicit s&atilde; vad&atilde; îngeri (Sf. Isaac Sirul).

Cine cunoaste pe Dumnezeu si se cunoaste pe sine nu învinuieste pe nimeni pentru p&atilde;catele sale (Sf. Antonie cel Mare).

Calea spre cunostint&atilde; este neprih&atilde;nirea si smerenia, f&atilde;r&atilde; de care nimeni nu va vedea pe Domnul (Cuviosul Isihie Sinaitul).

Cunostinta sporeste pe m&atilde;sur&atilde; ce fiecare se preface, intrând în unire cu harul îndumnezeitor. Într-o persoan&atilde; des&atilde;vârsit&atilde; nu va mai r&atilde;mâne loc pentru "inconstient". Totul va fi p&atilde;truns de lumina dumnezeiasc&atilde; (Sf. Simeon Noul Teolog).

Una este cunoasterea lucrurilor si alta cunoasterea adev&atilde;rului. Pe cât&atilde; diferent&atilde; este între soare si lun&atilde;, pe atâta e mai folositoare a doua decât prima (Sf. Marcu Ascetul).

Asa cum o albin&atilde; înteleapt&atilde; culege mierea din flori, astfel si tu, prin lectur&atilde; bun&atilde;, dobândeste-ti leac pentru suflet (Sf. Efrem Sirul).

Inima curat&atilde; aduce mintea în stare de a cunoaste pe Dumnezeu. Cur&atilde;tia inimii este temeiul cunostintei noastre duhovnicesti (Sf. Simeon Noul Teolog).

Nu putem ajunge la adev&atilde;rata cunostint&atilde;, cât&atilde; vreme patima curviei z&atilde;boveste în ascunzisurile sufletului (Sf. Simeon Noul Teolog).

Pe cel ce se mândreste cu cunostint&atilde;, judecata cea dreapt&atilde; îl va p&atilde;r&atilde;si (Sf. Maxim M&atilde;rturisitorul).

Calea spre cunostint&atilde; este smerenia (Sf. Maxim M&atilde;rturisitorul).

Necunoasterea este o orbire de bun&atilde;voint&atilde; a sufletului (Sf. Antonie cel Mare).

O bun&atilde; nestiint&atilde; este mai bun&atilde; decât o rea stiint&atilde; (Sf. Ioan Hrisostom).

Cel care crede c&atilde; stie tot nu are dragoste (Sf. Maxim M&atilde;rturisitorul).

R&atilde;ul se naste din nestiint&atilde;, iar binele care mântuieste sufletul este cunoasterea lui Dumnezeu (Sf. Antonie cel Mare).

Cu cât se îngrijeste omul mai mult de cunostinta celor v&atilde;zute numai prin simtire, cu atât îsi strânge mai tare în jurul s&atilde;u nestiinta de Dumnezeu (Sf. Maxim M&atilde;rturisitorul).

Atâta timp cât nu ne eliber&atilde;m de lucrurile din afar&atilde; de Dumnezeu, nu putem s&atilde; primim în noi cunostinta lui Dumnezeu (Sf. Vasile cel Mare).

Cunostinta lui Hristos ne vine prin cur&atilde;tia sufleteasc&atilde; (Sf. Maxim M&atilde;rturisitorul).

Dac&atilde; esti iubitor de înv&atilde;t&atilde;tur&atilde;, f&atilde;-te iubitor si de osteneal&atilde;. C&atilde;ci simpla cunostint&atilde; îngâmf&atilde; pe om (Sf. Marcu Ascetul).

Zidirea ne duce ca de mân&atilde; la cunoasterea lui Dumnezeu (Sf. Ioan Hrisostom).

Din nestiint&atilde; se naste r&atilde;ul, si sufletul, necunoscând pe Dumnezeu si binele, va iubi p&atilde;catul si-l va înf&atilde;ptui (Sf. Antonie cel Mare).

Nu te lenevi s&atilde; aduni cele folositoare din citit (Sf. Nil Sinaitul).

Bun este numai omul care-L cunoaste pe Dumnezeu (Sf. Antonie cel Mare).

Nu este cu putint&atilde; a-L cunoaste pe Dumnezeu f&atilde;r&atilde; credint&atilde; (Sf. Ioan Hrisostom).

M&atilde;r&atilde;cinii r&atilde;ut&atilde;tii si nestiintei împiedic&atilde; cunostinta duhovniceasc&atilde; (Sf. Maxim M&atilde;rturisitorul).

Viata de aici e un somn adânc al nestiintei (Clement Alexandrinul).

Cunostinta f&atilde;r&atilde; faptele care urmeaz&atilde; din ea nu e singur&atilde;, chiar dac&atilde; e adev&atilde;rat&atilde;. C&atilde;ci fapta este înt&atilde;rirea oric&atilde;rui lucru. Adeseori, din negrija pentru fapte, se întunec&atilde; si cunostinta. C&atilde;ci lucrurile a c&atilde;ror împlinire a fost nesocotit&atilde;, s-au sters în parte si din amintire. Scriptura de aceea ne îndeamn&atilde; s&atilde; dobândim cunostinta lui Dumnezeu, ca s&atilde;-I slujim Lui cum se cuvine prin fapte (Sf. Marcu Ascetul).

Precum trupul, iesind din pântecele maicii, nu poate s&atilde; se hr&atilde;neasc&atilde;, fiind înc&atilde; nedes&atilde;vârsit, tot asa si sufletul, când iese din trup, dac&atilde; nu si-a agonisit prin bun&atilde; vietuire cunostinta de Dumnezeu, nu poate s&atilde; se mântuiasc&atilde; sau s&atilde; se uneasc&atilde; cu Dumnezeu (Sf. Antonie cel Mare).

Cunostinta de Dumnezeu este pomul vietii, de care, împ&atilde;rt&atilde;sindu-se, cel curat r&atilde;mâne nemuritor (Sf. Talasie Libianul).

Sufletul care nu si-a agonisit cunostinta de Dumnezeu nu poate s&atilde; se mântuiasc&atilde; sau s&atilde; se uneasc&atilde; cu Dumnezeu (Sf. Antonie cel Mare)."

Evanghelia zilei: Sfantul Ioan Botezatorul -aparator al legii si marturisitor al adevarului.


"Si a auzit regele Irod, caci numele lui Iisus se facuse cunoscut, si zicea ca Ioan Botezatorul s-a sculat din morti si de aceea se fac minuni prin el. Altii insa ziceau ca este Ilie si altii ca este prooroc, ca unul din prooroci. Iar Irod, auzind, zicea: «Este Ioan caruia eu am pus sa-i taie capul; el s-a sculat din morti». Caci Irod, trimitand, l-a prins pe Ioan si l-a legat, in temnita, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele sau, pe care o luase de sotie. Caci Ioan ii zicea lui Irod: «Nu-ti este ingaduit sa tii pe femeia fratelui tau». Iar Irodiada il ura si voia sa-l omoare, dar nu putea, caci Irod se temea de Ioan, stiindu-l barbat drept si sfant, si-l ocrotea. si ascultandu-l, multe facea si cu drag il asculta. si fiind o zi cu bun prilej, cand Irod, de ziua sa de nastere, a facut ospat dregatorilor lui, si capeteniilor ostirii, si fruntasilor din Galileea, si fiica Irodiadei, intrand si jucand, a placut lui Irod si celor ce sedeau cu el la masa. Iar regele a zis fetei: «Cere de la mine orice vei voi si iti voi da». si s-a jurat ei: «Orice vei cere de la mine iti voi da, pana la jumatate din regatul meu». si ea, iesind, a zis mamei sale: «Ce sa cer?». Iar Irodiada i-a zis: «Capul lui Ioan Botezatorul». si intrand indata, cu graba, la rege, i-a cerut, zicand: Vreau sa-mi dai indata, pe tipsie, capul lui Ioan Botezatorul. si regele s-a mahnit adanc, dar pentru juramant si pentru cei ce sedeau cu el la masa, n-a voit s-o intristeze. si indata trimitand regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. si acela, mergand, i-a taiat capul in temnita, l-a adus pe tipsie si l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. si auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan si l-au pus in mormant. si s-au adunat apostolii la Iisus si I-au spus Lui toate cate au facut si au invatat." (Marcu 6, 14-30)

Evanghelia zilei: Ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu desparta.

"Si s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L si zicând: <<Se cuvine, oare, omului să-si lase femeia sa, pentru orice pricină>>? Răspunzând, El a zis: <<N-ati citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat si femeie>>? Si a zis: <<Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amândoi un trup. Asa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă>>. Ei I-au zis Lui: <<Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte de despărtire si să o lase>>? El le-a zis: <<Pentru învârtosarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să lăsati pe femeile voastre, dar din început nu a fost asa. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, si se va însura cu alta, săvârseste adulter; si cine s-a însurat cu cea lăsată săvârseste adulter>>. Ucenicii I-au zis: <<Dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare>>. Iar El le-a zis: <<Nu toti pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat. Că sunt fameni care s-au născut asa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, si sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei însisi, pentru împărătia cerurilor. Cine poate întelege să înteleagă>>." (Matei 19, 3-12)

pentru cei care n-ati ajuns azi la biserica, uitati aici o bucatica din Sf. Liturghie:

http://video.crestinortodox.ro/Sfanta_Liturghie_la_Biserica_Sfantul_Grigorie_Pala ma_Politehnica-20000162.html

si

Evanghelia Duminicii a XI-a dupa Rusalii: Pilda datornicului nemilostiv

23. De aceea, asemănatu-s-a împărătia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale.
24. Si, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanti.
25. Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el si femeia si copii si pe toate câte le are, ca să se plătească.
26. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduieste-mă si-ti voi plăti tie tot.
27. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul si i-a iertat si datoria.
28. Dar, iesind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el si care-i datora o sută de dinari. Si punând mâna pe el, îl sugruma zicând: Plăteste-mi ce esti dator.
29. Deci, căzând cel ce era slugă ca si el, îl ruga zicând: Îngăduieste-mă si îti voi plăti.
30. Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria.
31. Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte si, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate.
32. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ti-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat.
33. Nu se cădea, oare, ca si tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum si eu am avut milă de tine?
34. Si mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria.
35. Tot asa si Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veti ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre.
(Matei 18, 23-35)

Nemarginit este Dumnezeu in iubirea Sa fata de om. De foarte multe ori se aseamna cu un om. O Doamne, ce pilda de iertare ne-ai dat iar noi cu ochii mintii, intunecati de patinimi, nu intelegem.

Am ascultat astazi la biserica predica tinuta de preot pe fondul acestui verset.O! Doamne si cit de intunecat au uni sufletul ca nu au invatat sa ierte! Cata ura si inversunare intalnim zi de zi in jurul nostru, cata razbunare, cata invidie - oare de ce?

ce sa mai zic aicea? poi e foarte intzelept faptul, explicatzia a ce inseamna aia sluga vicleana, viclenia... fatzarnicia tanguielii sau interesul lingushitor... sluga-lingau, sluga-vicleana, ce repede a "uitat" ca el a fost iertat de datoria uriashe. Pe aproapele sau, sluga ca shi el ce-i datora doar 100 de dinari l-a tarat shi l-a bagat in iad, la pushcarie, in temnitza... asha se intampla shi cu neajunsurile aproapelui, pe alea nu le treci cu vederea shi le scotzi in evidentza cu rautate shi le corectezi cu mustrare rea shi bataie chiar, deshi neajunsurile tale sunt de mii de ori mai mari. Iertarea nu se poate viclenii shi lingushi caci o patzeshti shi-l manii pe Dumnezeu care dandu-te chinuitorilor vei plati prin chinuri grele toate datoriile pe care le ai catre totzi shi catre Dumnezeu...

Nu se cadea oare sa faci shi tu binele care tzi s-a facut tzie pentru rugaciunea ta? mai ales ca datoria aproapelui catre tine era nesemnificativa...

Deci Imparatzia Cerurilor este o lucrare a iertarii shi dreptatzii, urmand milostivirea shi dragostea Lui Dumnezeu...

Sluga vicleana, lingaul, l-a rugat, a jucat perfect rolul, parea ca il roaga pe stapan ca el sa fie iertat dar cand a venit sa joace rolul stapanului atunci el n-a catadicsit sa faca asemenea cu aproapele sau, cu un datornic ci s-a crezut un altfel de stapan acuma, aratand ca marinimia Stapanului este o prostie, deci ca nu trebuie sa iertzi datoria, s-a crezut chiar ca odata ce i-au fost iertate lui toate, la randul lui nu mai este nicimacar dator moral sa-shi aminteasca binele ce i s-a facut lui, shi ca el nu trebuie sa mai fie sensibil la durerea altora cum au fost altzii la durerea lui, nu trebuie sa se milostiveasca shi el ci dincontra, shi a priceput shi a dedus ca pe viitor el nu trebuie sa mai ajunga in situatzia negativa dar nu pe calea cea buna, sa nu mai ajunga sa n-aiba cu ce plati shi atunci ca sa nu aiba parte de rushine shi umilintza shi a inceput sa devina avar shi chitzibushar, zgarcit shi rau, ca sa nu mai ajunga in situatzia de a cere de la vecina lui furnica, fiindca nu-i da niciodata shi-apoi umple lumea toata, deci l-a urat pe stapan ca a trebuit sa se roage de El, l-a urat shi a crezut ca asha trebuia sa faca ca sa n-ajunga la situatzia respectiva, sa fie necrutzator, rau, egoist, zgarcit shi viclean... cine l-a invatzat asha ceva ca doar Stapanul l-a invatzat iertandu-l ca shi el sa ierte la randul sau... pentru ce shi cine l-a invatzat sa se comporte pe dos? cine i-a invartoshat inima? iar Stapanul a facut atunci asha cum facuse shi el... cu ce masura masori shi cu ce masura judeci shi cum osandeshti asha vei fi osandit... deci alegandu-shi masura cum se plateshte datoria asha a fost pus s-o plateasca din moment ce pe Stapan nu l-a crezut urmandu-L, deci daca asha a dorit shi a facut, atunci asha a primit shi el... ???:(:(

Evanghelia zilei: Inceputul activitatii publice a lui Iisus

"Si a venit în Nazaret, unde fusese crescut, si, după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă si S-a sculat să citească. Si I s-a dat cartea proorocului Isaia. Si, deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris: "Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiti cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea si celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsati, si să vestesc anul plăcut Domnului". Si închizând cartea si dând-o slujitorului, a sezut, iar ochii tuturor erau atintiti asupra Lui. Si El a început a zice către ei: <<Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre>>.
Si toti Îl încuviintau si se mirau de cuvintele harului care ieseau din gura Lui si ziceau: <<Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif>>?" (Luca 4, 16-22)