Tocmai.
Bolovanii nu sunt rari.
Doar pietrele.
Si de fapt, din toate.
Doar unele, foarte putine.

Contemplînd semnătura ta, nu pot să nu mă amuz niţel...:) Niţel mai mult :)))))))
Întrucât se pare că suprema înţelepciune la care ai ajuns este să distingi ...bolovanii de pietre!....:)))))))))))

N-am mai scris pe topicul asta de ceva vreme, desi ziceam ca o sa revin cu precizari.

Nu am mai avut timp, dar ocazia s-a ivit in seara asta cand am dat cvasi-intamplator peste un articol.
Articolul in sine nu e cine stie ce ba chiar dimpotriva.

In schimb, cum de nu putine ori se intampla in mediul online, ala interactiv, comentariile la articol se pot dovedi mai de calitate decat articolul in sine.

Asadar am sa citez cateva comentarii care cred ca reprezinta destul de bine ba chiar mai bine poate sub unele aspecte, ceea ce vroiam sa scriu.

Articolul original este aici:

http://sfatulparintilor.ro/46252/edu...ara-sa-l-bati/

Este partial preluat (si comentat) aici:

http://smartwoman.hotnews.ro/Cum-sa-...fara-sa-l-bati

Acum, comentariile:

Comentariu scris de Copilul Cel Istet
2012-01-31 15: 29:09

(...)
2. "fara sa-l bati"

Aho aho copii si frați, stati putin si nu mai dați! Bătaia trebuie definita inainte de toate. 1 rigla la palma nu echivaleaza pumni in cap pana cade lat sau furtunul de la masina de spalat pe spate sau rupt curele si lasat vanatai pe tot corpul. In scoala generala, am luat 4 rigle la palma de la invatator. Am pus mainile pe metalul rece al bancii si in mai putin de 1 minut, simteam mai tare o muscatura de țânțar decat riglele invatatorului. Cand cadeam pe asfaltul zgrumțuros la fotbal, de-mi ramaneau pietricele fine si cioburi mici in palma, cand mi-am bagat din greseala foarfeca in juma' de mana, de aproape a iesit in partea cealalta, cand am spart o sticla in palma de mi-au scos cioburi si la 6 ani distanta - a durut inifinit mai tare. Si tot "a trecut pana m-am insurat". Ce ramane este morala din spatele riglelor la palma. Daca lectia a meritat, nu o vei uita toata viata.


Comentariu scris de mihai
2012-01-31 09: 28:47

Ca sa stii sa eviti ceva, trebuie mai intai sa intelegi rolul, beneficiile sau dezavantajele pedepsei fizice.
Spre exemplu, copilul in funtie de carater, raspunde educational pana la varsta de 7-10 ani, mai mult la stimulenti fizici, palpabili - privarea de aceste stimulente are efect in masura in care ii explicam copilului motivatia privatiunii - "nu vei primi ciocolata pentru ca", "nu te vei mai uita la televizor pentru ca", "nu vei mai primi cadoul pentru ca".
In aceasta perioada de viata, corectia fizica ea are rolul ei in educatie insa trebuie privita ca ultim resort pentru aplicarea unei pedepse. E in natura copilului ca in cadrul procesului de evolutie spre viata adulta, sa provoace autoritatea parintilor, sa faca uneori acelasi lucru despre care el stie clar ca este interzis, tocmai pentru a testa regulile, pentru a verifica limitele. Pedeapsa fizica poate intervenii pentru a intarii aceste limite. Problema mare e ca multi parinti ezita sa aplice astfel de masuri(de ultim resort) si ajung in situatia de a o aplica in momente de rabufnire, exagerand astfel amploarea faptei si a pedepsei, rezultatul deviind de la scopul propus - copilul va percepe ca el sufera pentru ca mama sau tata sunt nervosi sau suparati, nu pentru ca el a depasit o anume limita. Desigur, in ecuatie intervine caracterul copilului - probabil cea mai mare necunoscuta a ecuatiei - unii copii reusind sa inteleaga destul de repede in viata limitele, nemaifiind necesara pedeapsa fizica. Oricum cu cresterea in varsta, peste pragul mentionat mai sus, pedeapsa fizica isi pierde din efectul educational pozitiv.
Discutia in sine e mult mai ampla, dar decizia si responsabilitatea de a folosi pedepse fizice cade strict in sarcina parintilor. E greu ca observator extern sa stai sa judeci justetea unei pedepse fizice aplicata unui copil. Poti insa emite judecati subiecive legate de aceasta masura doar prin prisma corectitudinii comportamentului afisat al parintiilor

Comentariu scris de tiberiu76
2012-01-31 14: 41:37
RE: RE: ce inseamna la tine pedeapsa fizica?
O palma la fund nu inseamna ca acel copil va fi traumatizat.
E ca si cand ai spune ca copilul ramane traumatizat daca primeste o palma de la fratele cu cativa ani mai mare, sau daca este imbrancit la gradinita de alt copil care vrea o jucarie.
Exista situatii in care un copil trebuie sa stie ca exista lucruri cu adevarat interzise, ca jocul cu focul, bagatul de sarme in priza, etc. Nu iti poti permite ca unele lucruri sa le afle din experienta, incercare/eroare. Orice tentativa de acest fel trebuie pedepsita, binenteles fara a exagera, in asa fel incat copilul sa nu fie tentat sa mai incerce.


Comentariu scris de Copilul Cel Istet
2012-02-01 09: 55:14
RE:
Cu cati copii si adolescenti ai lucrat tu? Si cati ani ai? Si cati copii? Atat te intreb.

Eu nu-mi permit sa fac presupunei false, sa te jignesc si sa ma gandesc ca poate tu ai lucrat la viata ta doar cu copii imaginari, asa ca intreb.

Cred ca am facut destul de clar distinctia intre anumite notiuni, intre bataie cretina si fara cap, fara motiv, fara ratiune (abuz) si pedeapsa (suportarea consecintelor anumitor actiuni decise de liberul arbitru al copilului, de libertatea lui de alegere). Cred ca am fost destul de clar si ca sunt diferite tipuri de copii, la fel cum exista si diferite tipuri de parinti. Mama a fost profesoara, avem o fata de 5 ani si lucrez ocazional cu un grup de 20 de copii cu varste intre 3 si 7 ani. In acelasi timp, am stat suficient de mult cu copii intre 1 zi si 3 ani, la fel cum m-am imprietenit cu foarte multi copii intre 7 si 18 ani. In curand voi lucra si cu o grupa de copii cu varste intre 7 si 12 ani. Am citit suficienta literatura si am studiat comportamentul a sute de copii, din orice familie, blanda, agresiva, saraca, bogata, intelectuala, muncitoreasca. De asemenea, cel mai fascinat am fost de adulti care isi povesteau copilaria sau problemele din copilarie. Punand cap la cap mii de informatii si totul in lumina lui Dumnezeu - totul are sens. In rest, tu poti sa crezi ce vrei.

"Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri."
"Lovindu-l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din Locuinţa morţilor."
"Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă şi îţi va aduce desfătare sufletului."
"Cine cruta nuiaua, uraste pe fiul sau, dar cine-l iubeste, il pedepseste indata."

N-a fost nevoie niciodata sa folosesc vreo nuia, dar crede-ma ca asta si din cauza ca ei stiu ce este nuiaua.

"Pedeapsa prin diverse mijloace, este aplicată din iubire părintească şi numai în condiţia epuizării altor forme de obţinere a ascultării adevărate, când restul metodelor pedagogice nu dau rezultatele dorite".

Comentariu scris de Copilul Cel Istet
2012-02-01 10:06:38
RE:
Am fost recent la un curs de relatii interumane. In grupul de 12 oameni, era un barbat in jur de 30-35 de ani - cel mai de bun simț, respectuos, timid, sfios. Nu vorbea peste nimeni, asculta toate argumentele, raspundea doar cand era intrebat, zambea, ajuta mereu - chiar daca nu solutia lui era aleasa la jocurile la care participam, avea capacitatea sa renunte la el si sa-i urmeze pe altii, stia sa lase capul jos fara sa fie umil sau servil. Pe de alta parte, in grup era o tipă care era aroganta, daca solutia ei nu era aleasa, se bosumfla, se retragea, nu mai participa la joc si nu ajuta restul echipei, la un moment dat chiar a jignit intreg grupul spunand "eu nu-mi asociez numele cu un eșec", dadea instructiuni, arata cu degetul, tipa din cand in cand si se baga peste altii, dadea comenzi fara sa aduca argumente.

Ulterior, a trebuit sa facem o scurta poveste cu "filmul vietii noastre", in care sa povestim grupului momente din copilaria noastra care ne-au format ca indivizi. Surpriza surpriza: tipul provenea din Europa de est, copilarise in comunism, avea tata medic in cadru militar. Om disciplinat, care il pedepsise atunci cand era cazul. Acum ajunsese un matur corect, disciplinat, educat, responsabil, educat si cu foarte mult bun simt. Nu-si vorbea de rau parintii, tara, serviciul sau sefii. Avea un spirit de sacrificiu enorm, desi din povestile sale se vedea ca uneori seful il nedreptatea la serviciu, el cauta mereu sa faca el mai mult pentru a indrepta situatia, nu arunca vina in carca sefului. Tipa era americanca, crescuta singura la parinti, rasfatata, primise intotdeauna tot ce vroia, niciodata nu fusese certata sau pedepsita, nimeni nu facuse vreodata in copilaria ei altfel decat vroia ea si acum era un adult cu care era foarte dificil sa lucrezi.

Nu vreau sa fac din asta o generalizare. Este doar un subiect de gandire, de analiza.

Comentariu scris de Copilul Cel Istet
2012-02-01 10: 24:09
RE:
Pot continua dialogul cu tine si in urmatoarele 7 zile, dar ma tem ca nu are absolut nici un sens. Tu nu ai nici un fel de argument in ceea ce spui. Te bazezi pe niste teorii vagi si nu aduci nici o justificare pentru ceea ce spui. Da, sunt complet impotriva pedepselor corporale, dar nu impotriva nuielei sau unei palme la fund, cand copilul are intre 0-7 ani si iese din tipar sau depaseste masura cu mult mai mult decat limitele admise.

Mai am cateva zeci de exemple, dar repet, nu are nici un rost sa mai continui discutia.

Inca ceva, ca vazusem unul din articolele pe tema asta "nici un copil nu merita nuiaua". Nu am sa zic decat atat: intentia acestui grup este nobila, dar scopul nu scuza mijloacele si nu orice solutia da randament. Asta e un adevar. O asemenea organizatie trebuie sa se concentreze pe problema adevarata: VIOLENTA in familie, lipsa de educatie a parintilor, parinti care sar peste alte etape si trec direct la palme si pumni (sau chiar la "nuia") si asa mai departe. Nu sa scoata nuiaua de tot din context. Este nebiblic si orice este asa va fi sortit esecului mai devreme sau mai tarziu. N-am chef de argumentari, fiecare din noi va afla pana la urma.

"De exemplu, japonezii sunt foarte politicoşi şi foarte atenţi cum se comportă cu cei din jur. Aceasta se datorează faptului că sute de ani, populaţia lor a fost organizată pe grupuri de câte cinci familii şi dacă un singur individ dintr-o familie se purta incorect sau aducea o ofensă de orice fel seniorului local, toţi membrii celor cinci familii erau executaţi. Cu asemenea „stimulent”, nu e de mirare că toată lumea avea grijă ca nimeni să nu facă vreo prostie. „Lecţia” respectivă are şi azi efecte!"

"Edgar Howe spunea: „Pentru (orice) om, o sperietură zdravănă valorează mai mult decât un sfat bun”, iar un proverb japonez zice: „Dacă-ţi iubeşti copilul, bate-l; dacă-l urăşti, dă-i să mănânce mult.”"

Comentariu scris de gigi
2012-01-31 18: 42:47
Atata filozofie
Atata filozofie bai nene. De sofisticate ce sunt metodele astea care ni se tot baga in cap, copiii devin din ce in ce mai retardati, obraznici, rai, nesimtiti, needucati etc.

De bine de rau, cate o nuia pe fund din cand in cand, atunci cand e indreptatita bineinteles, a facut minuni pentru generatiile anterioare care au fost total opusul copiilor de azi. Copilul nu intelege oricat o arzi tu psihologic cu el. Un mic contact fizic il disciplineaza mult mai eficient si primeste ,,educarea'' mult mai eficient.

Nu, n-am fost traumatizat in copilarie sau ceva. Am mai luat-o si eu din cand in cand pe cocoasa, ca tot omul. Si-mi place sa cred c-a avut efect. Nu in sensul ca m-a determinat sa scriu aceste randuri

Ma intreb daca imi veti publica commentul ca vezi Doamne instig la violenta sau ceva ...


Comentariu scris de Lambda
2012-01-31 22: 00:52
istoria
E interesant cum cei care pretind ca au o educatie aleasa si anumite principii sanatoase, au primit pedeapsa fizica in copilarie (si nu ma refer la batai cu furtunul etc., ci la o palma la fund). Accepta rezultatul dar nu si algoritmul. Acum asistam consternati si cu pareri contradictorii la actiunile copiilor celor din vest care au crescut "cu o treapta a valorilor" mai sus, adica asa cum vrem noi sa-i crestem acum. Deschideti ochii oameni buni. Nu suntem roboti, nu avem copii roboti, deci nu exista reteta prescrisa de medic pentru toti copiii.


Comentariu scris de cita
2012-02-01 11: 32:40
rezultatele educatiei antiautoritare
In 1982, am fost prima oara la verii mei din Germania.
El roman, ea nemtoaica! Aveau o fetita, ca si baiatul nostru.
Cat am stat acolo a mancat pe planul de lucru al bucatariei, niciodata cu noi la masa, agasata ca vorbim romaneste! Daca intram in camera, pleca si trantea usa. El, tatal, ne-a explicat ca repecta deciziile fetii, ca ei abordeaza educatia antiautoritara! Ne-am mai revazut si in alti ani dar lucrurile nu se schimbasera. Acum era de vina adolescenta...
El a murit saracul, de inima. Banuiesc ca venit din Romania si fiind fiu de general... nu a prea iubit educatia anti!
Ea a ramas singura intr-o relatie oribila cu fiica ei pana in ziua de azi! Fata e azi coordonator de zbor, o munca f. stressanta. E foarte capabila d.p.d.v. profesional insa in rest...
Lipsita total de educatie... divortata deja dupa 8 luni de casatorie si un copil facut din amor nebun care s-a stins de cum au locuit impreuna!... haotica si ostila mamei ei care traieste singura, bolnava si care daca vrea sa o vada trebuie sa vina sa ii ia si copilul de pe cap!
Si asta pentru ca nu are chef!
Cam asa a sfarsit respectul pentru "ce vrea copilul"!
Nu sunt pentru pedeapsa fizica a copilului dar fara autoritate ... nu iese nimic!
Copilul trebuie sa stie ca exista reguli! Viata e plina de reguli, de legi!
deasemenea lipsa competitiei in scoala o gasesc absolul neproductiva!
In fine... sunt de moda veche... Sunt veche

Comentariu scris de Copilul Cel Istet
2012-02-01 15: 41:20
RE: situatia pe vazute
Mai Tzompi, ne intelegem ca nuca in perete.

Eu cred ca nu este benefica nici un fel de violenta fizica impotriva copilului. Cu atat mai putin o palma peste cap, indiferent de varsta. Cred ca cea mai mare sansa de a-i pune bazele educatiei o ai intre 0-7 ani. Cu cat mai mult reusesti in aceasta perioada, cu atat mai mari sanse ai sa continui relatia armonios si dupa ce copilul pleaca la scoala si incepe sa vada si alte "modele", diferite de familia lui si parintii sai. In curand va vedea copii fumand, altii mintind si altii furand, altii lovind alti copii, scuipand profesoara si asa mai departe. Va pleca din lumea protejata unde (zicem noi) nu vedea asa ceva la parintii lui. Copilul se va intoarce la tine cu incredere si va dialoga cu tine pe temele acestea doar daca ai construit cu atentie ce trebuia construit in primii lui ani din viata.

Si ce am mai spus este ca, acesti primi ani din viata, UNII copii si in ANUMITE situatii extreme (limita) merita o nuia la fund.

Si sa-ti mai spun ceva. Imagineaza-ti ca ai fost ferm in majoritatea cazurilor. Ca, copilul tau stie cand e joaca, cand e gluma si cand e serios. Si ca stie ca in general, ceea ce spui, aia faci. Si imagineaza-ti ca stie despre situatiile extreme in care nuiaua si-ar face locul in educatie. Pot sa pun pariu ca 8 copii din 10 nu te vor pune la incercare! Vor avea incredere in tine, vor sti ca ii iubesti prea mult, si esti implicat prea mult, si ca le-ai oferit atata dragoste si atentie, si ai facut atatea programe si jocuri cu ei si te vor vedea super eroul vietii lor, incat sa-si dea seama singuri ca e cu adevarat important si serios ce le-ai spus despre cazurile in care vei folosi nuiaua! Si iti garantez ca nu vei ajunge s-o folosesti! A fi dispus sa pedepsesti si a vorbi cu copilul deschis despre pedepse si consecinte nu inseamna sa se si ajunga acolo! Dar vad ca nimeni nu mai poate disocia chestiile astea. Toti confunda nuiaua si pedepsele - cu cele pe care le-au trait ei, violente si fara motiv.

Comentariu scris de Copilul Cel Istet
2012-02-01 17: 29:47
RE: situatia pe vazute
Vezi - nu stii despre ce cazuri este vorba pentru ca nu ai avut un copil care sa-ti arate cand e cazul sa folosesti nuiaua Si cuvantul "pocnit" deja imi suna prea dur, de aceea pentru mine "nuiaua" este exact ceea ce este potrivit.

Si sa nu uitam ca pana la urma chiar transmitem o gena copilului. Si Dumnezeu spune asta, si stiinta. Copilul are un caracter, unic. Unele familii sunt "binecuvantate" cu copii cuminti, ascultatori, iubitori si asa mai departe. Alte familii, cu alt gen de copii.


Comentariu scris de Copilul Cel Istet
2012-02-02 11:07:57
RE: situatia pe vazute
Deci punctul 2 valideaza teoria ca parintii copiilor care au pus brusc si cataclismic Romania pe butuci n-au stiut sa-i creasca, iar motivul este comunismul. Dix it ! =)))))))

Eu am numit nuiaua nuia, nu violenta atentuata. Am explicat in sute de comentarii ca zilnic fiica noastra trece singura prin dureri mai mari decat o nuia (exemplu foarte recent, ieri am fost s-o iau de la gradinita si cand s-a urcat in masina a tras un ditai capul in caroserie de o durea si de dimineata cand s-a trezit si ma punea sa ma uit daca are vreo vanataie =)))) ).

Nu durerea nuielei va fi vreodata problema, ci sa i-o dai pentru un motiv invalid, gresit, fals, ridicol, minor.

Eu am scos din calcul absolut orice absurditate care in Romania este dusa la rang de greseala capitala: nu stai frumos la masa, ai dat mancare pe tine, nu ti-ai facut temele, etc. Pentru mine astea nu se incadreaza absolut deloc la categoria "nuia". Eu am zis clar si raspicat: as folosi "nuiaua" ca sa-i "salvez viata". Acum, pentru ca eu cred in TRUP si in SUFLET, e evident de ce foarte multa lume nu intelege parabola. Eu cred ca o usturime a fundului (culmea, nu e ciudat si de ce e este aleasa fix partea corporala care a generat expresia "ma doare-n fund", adica zona cel mai putin sensibila si șoricoasa a corpului?) care poate salva sufletul FARA sa fie nevoie sa usture si sufletul este mult muuuuult mai buna decat o USTURIME a sufletului care sa salveze trupul. Trupul si placerile lui se duc, cat de repede, in țărâna, de unde au venit. Ramane sufletul si modul in care l-ai modelat. Daca ti-ai schingiuit sufletul de dragul trupului, am o veste pentru voi: TRUPUL SIGUR MOARE. Despre suflet nu s-a dovedit inca, ca ar muri

Asa ca fiecare sa faca ce vrea el cu trupul lui si al copiilor sai. Eu sunt de moda veche asa ca doamna Cita

Mda... Tocmai îmi propusesem să nu mai intru câteva luni bune pe forum (din cauza programului foarte aglomerat pe care-l am în perioada aceasta), iar acum, intrând pentru a scrie un mesaj privat, n-am rezistat ispitei de a-mi arunca o privire peste ultimele mesaje de aici, de pe topic... şi, evident, văzând mesajele, nu mă pot abţine să reacţionez...
Pentru că este incredibil cum se-ncearcă, în secolul XXI, justificarea violenţei prin argumente "ştiinţifice", "pedagogice" etc etc etc.
Şi nu orice fel de violenţă, ci asupra unor fiinţe mai slabe decât noi.
De ce?
Pentru că ei sunt copiii noştri, nu-i aşa? "noi i-am făcut, noi îi omorâm"... :( Trist, foarte trist...
Nu-mi propun să contraargumentez (fiindcă prostia susţinută în acele comentarii îmi pare prea evidentă pentru a mai fi combătută), dar, pur şi simplu, doresc să-mi exprim tristeţea şi consternarea faţă de astfel de idei şi mentalităţi ai căror contemporani suntem.
Vorbiţi, fraţilor, cu psihologi, asistenţi sociali, pedagogi şi cu cine mai vreţi dvs, dar să fie competenţi şi responsabili! Întrebaţi-i dacă este sau nu traumatizant, pentru un copilaş, să fie "educat" prin forţă.
Iar dacă psihologii, asistenţii sociali şi specialiştii în pedagogie nu vă vor convinge, atunci smeriţi-vă, ca Sfinţii din Pateric, smeriţi-vă şi întrebaţi-i pe copii.
Întrebaţi-i: ce-ar prefera, să ia nota 2 la şcoală, sau să fie bătuţi cu rigla, la palmă, în faţa colegilor?...
Într-unul dintre comentarii (nu le-am citit pe toate, fiindcă deja mă ispiteşte mânia rău de tot), scria că un copil nu poate fi traumatizat de o bătaie primită de la părinţi, aşa cum nu este traumatizat de o palmă încasată de la un frate mai mare, sau de un coleg de grădi.
Fraţilor!
Trezirea!
Una e să o încasezi de la o persoană egală ţie, cu aprox. acelaşi statut în familie/ mediu social şi cu aprox. aceeaşi forţă fizică; alta este să fii lovit (chiar şi în mod simbolic) de către un adult, cu autoritate asupra ta (părinte/ educator...), căruia nu i te poţi împotrivi fizic şi, oricum, nu îndrăzneşti să i te împotriveşti!
Da, fizic e posibil să nu sufere,
dar psihic???
Mă rog, dacă aş intra în top 300 cei mai bogaţi români, primul lucru pe care l-aş face ar fi să le finanţez acestor "pedagogi" ocazionali o excursie de câteva luni în Coreea de Nord.
De fapt, nu... pentru că, din câte ştiu, cei care dispreţuiesc libertatea şi demnitatea altora ar fi foarte uşor capabili să-şi desconsidere şi propria libertate, aşa că le-ar plăcea, poate, grozav de mult regimul de acolo.
E minunat, pentru o anumită categorie de indivizi, pardon persoane, să fie scutiţi de sarcina de a gândi şi de a lua decizii singuri...
Ştiu că vă va mira tonul, limbajul pe care l-am adoptat în acest mesaj, ştiind că, în general, am o atitudine total diferită.
Da, am o atitudine tolerantă faţă de orice gen de opinie diferită, pe orice temă,
dar,
când se susţine exercitarea violenţei (chiar şi "cu măsură") asupra celor incapabili de a se apăra,
atunci mă apucă furia!
Pentru că sunt creştină!
Uf!... Şi tocmai îmi spunea, acum câteva zile, un domn profesor universitar că observă cu tristeţe atitudinea unora dintre studenţii domniei sale care, deşi sunt foarte inteligenţi, se tem să aibă păreri proprii, originale... şi preferă să repete, în mod mecanic, ceea ce le spun profesorii.
Păi, cum să nu se comporte aşa, dacă părinţii lor au găsit de cuviinţă să-i umilească şi să-i educe întru viciul şi maladia spirituală a obedienţei (numită eufemistic "ascultare necondiţionată"), printr-o "metodă pedagogică" moştenită din paleolitic?...
Doamne apără-ne şi ne păzeşte!
P. S. Cred că, dacă m-ar fi bătut părinţii când eram mică, n-aş mai fi ales eu Teologia. La cât de răzvrătită-mi este firea, cred că, din momentul în care mi s-ar fi permis să iau singură decizii, aş fi apucat-o pe drumuri greşite şi imorale, confundând libertatea cu libertinajul.
Slavă Domnului că mi-a dăruit părinţi creştini, cu adevărat creştini, care au ştiut să mă înveţe să mă îndrăgostesc de valori precum iubirea, libertatea şi blândeţea creştinească!

Doar randul asta si dovedeste ca n-ai citit nimic din ce a fost scris mai sus.
De priceput, ce sa mai vorbesc.

SAU e o tehnica de manipulare, clasa ieftina: denaturam ce a spus interlocutorul astfel incat prostiile care urmeaza sa le debitam sa para pura intelepciune.

Si inca ceva, un lucru care femeile il invata destul de greu: logorea nu tine loc de argumente cu atat mai putin de intelepciune.

Apropo, nu ai ajuns niciodata sa vezi in Sfanta Scriptura cum este prezentata bataia in raport cu procesul educational?
Ai cateva citate mai sus.
Cand ai sa ajungi la ele, sunt curios cum ai sa te iei de piept si cu Dumnezeu.
Ca deh, tu ai facut Teologia, El nu.

P.S. Libertinajul duhovnicesc e cel putin la fel de periculos ca cel moral. Daca nu si mai mult.

P.S. 2
Daca au profesori de calitate, nu e nimic rau in a-ti insusi ceea ce spun profesorii.
"gandirea proprie, originala" nu e neaparat sinonimul calitatii si nici o virtute in sine.

De fapt, e greu sa ai o "gandire originala" in conditiile in care cei dinaintea ta au spus cam tot ce se putea spune, constructiv si superior calitativ, cam pe orice subiect in definitiv.

Ma tem ca in acest caz, indemnul la"gandirea originala" este similar cu a
impinge omul sa iasa din contextul sau.

Am intalnit asta la neoprotestanti, folosind acest gen de indemnuri (eventual sub forma de acuzatii) cu scop manipulator vs. psihologie inversa: ca deh, fiind ortodox, nu poti fi original, repeti doar, papagaliceste, ce te invata preotul, pe cand ei, vezi Doamne, au studiat asiduu Sf. Scriptura si ce minune! au ajuns independent de vreo educatie teologica, exact la aceleasi dogme ca si confesiunea din care fac parte.

Sigur, pura ipocrizie, dar pe oameni imaturi si nitel fuduli, poate sa functioneze.

Mi-au plăcut comentariile Copilului isteţ. Mi se par echilibrate şi argumentate.

Din nou vorbim fara sa dam solutii, alternative.
Cum trebuie sa procedam cu copiii?

Mai inati ca depinde ce intelege fiecare prin violenta.
Am citit cazuri de pedepse cumplite la copii.

Nu sunt adepta bataii, sau a scandalului, sau a violentei.
Dar nu sunt nici adepta educatiei actuale, in care de fapt nu mai exista educatie, pentru ca sunt lasati de capul lor. "Vai copilul nu-l atingem, sa faca ce vrea, ca este micul nostru print".

Si la ce duce aceasta lipsa de educatie?
La ceea ce vedem pe strazi, prin presa.

Am mai spus cum eram noi, generatiile mai vechi si in ce severitate am fost crescuti. Si am iesit oameni.

Am fost crescuta foarte sever si am si incasat-o. E drept numai de cateva ori. Si am iesit om, am studiat, stiu sa ma port etc.

La unii copii nu e nevoie sa fii dur, la altii doar in anumite situatii, iar la altii...te baga in mormant.

Ei eu as vrea sa stiu cum ati face voi in acest ultim caz.
Cand copiii nu vor sa asculte si fac numai tampenii, cand o iau razna cu totul.
Cata vina au parintii daca au copii de mici necontrolabili.
Bun, nu le dai doua la fund, nu-i pedepsesti. Totusi cum ii convingi sa nu faca un lucru rau, cum ii convingi sa te asculte.
Ii lasi de capul lor. E cel mai simplu. Si asa se face peste tot si este si legal.

Eu nu pot sa cred si sa accept: scrie intr-o lege de aici asa: galagia facut de copii la bloc trebuie tolerata, ca este normala. Nu conteaza nici ora, nici decibelii, nimic. Nu ai dreptul sa te plangi. Nicaieri nu spune ca parintii trebuie sa intervina si sa-i educe sa respecte pe cei din jur (macar ore de odihna).

Deci clar - educatia in ziua de azi nu este de dorit. Cica face rau copilului, ii ingradeste libertatile. Alea de a sparge geamuri, de a inebuni lumea pe strazi, in autobuze, de a se droga si bea alcool si fuma, de a fi violenti, de a strica lucrurile din jurul lor.

Ceea ce am incasat de la parintii mei nu mi-a facut rau. Le sunt recunoscatoare. Anumite decizii nu am putut sa le iau eu insami, dupa voia mea. Nu stiu daca este mai bine sau mai rau.

Am citit multe biografii de personalitati, de oameni mai putin cunoscuti. Multi crescuti in conditii grele, chiar cu multa severitate. Si au ajuns cine au ajuns.

Va recomand sa cititi cartea cu viata pianistului Lang-Lang. Sa vedeti cum a ajuns el pe culmea gloriei, prin ce a trecut.

Parintii au experienta de viata si dreptul de a da niste sfaturi si orienta copilul care nu stie si tinde sa ia si decizii aiurea, care ii fac rau.

Ma mai gandesc la un exemplu superb din lumea animalelor, pe care n-am sa-l uit. Am vazut intr-un documentar.
O pantera cu puii iei. Mergeau impreuna. La un moment dat unul din ei s-a in departat jucandu-se si cautand alte cele. La luat maica-sa si cand i-a tras doua labe, s-a tavalit puiul pe jos, apoi nu s-a mai dus de langa ea.
Un specialist comenta: animalele isi educa puii aspru stiind pericolele junglei.
Ca aia nu te ia cu binisorul. Vine alt animal si dus esti.
Mai bine doua labe, decat sa fii omorat si mancat.

Sunt de acord cu ce ati scris aici, sunt copii linistiti, care nu fac probleme decat foarte rar, dar sunt si copii atat de neascultatori care nu inteleg deloc nici de vorba buna, nici de pedepse de genul nu mai iesi din casa o saptamana la joaca sau nu mai stai la computer etc, nu inteleg de nimic decat de bataie. Ar trebui sa spuna cei care sunt impotriva bataii ce solutii ofera pentru acestia, ca la teorie suntem buni. Ce fac cand copiii repeta aceiasi greseala de o suta de ori si nu inteleg de vorba buna.

Ca face Parintele cel din Ceruri cand copii Sai (credinciosii) repeta aceeasi greseala (pacat) de o suta de ori si nu inteleg de vorba buna?

... in timp ce aceiasi copii se roaga Lui "si ne iarta noua greselile noastre precum iertam si noi gresitilor nostrii"...

Oare cum se asteapta sa fie "educat" de catre Dumnezeu, pentru pacatele sale, un om care isi bate copilul?

Domnule, problema gravă este că UNII DINTRE cei care fac apologia "ştiinţifică" şi chiar "teologică" a pedepselor fizice asupra copiilor Îl percep pe Dumnezeu într-un mod diferit faţă de noi.
În loc să se automodeleze după asemănarea Tatălui ceresc, ei şi-L imaginează pe El după asemănarea lor, atribuindu-I inclusiv comportamentele pe care ei le adoptă în relaţia cu proprii copii.
Ei Îi atribuie lui Dumnezeu toate nenorocirile şi tragediile din lume - ce erezie! -, imaginându-şi, apoi, că-L apără şi formulând, în acest scop, idei aberante de tipul: "Dumnezeu îi pedepseşte pe copii pentru păcatele părinţilor"; "El nu vrea să suferim, dar aduce suferinţa asupra noastră din motive pedagogice" etc etc.
Argumentele tipice, vechi de când lumea, ale prietenilor lui Iov şi "avocaţilor" autoproclamaţi ai Divinităţii.
Am curaj să pariez că, la întrebarea dvs (care, în mod normal, ar trebui să rămână retorică), veţi primi inclusiv răspunsuri de tipul: "Ce face Dumnezeu cu cei neascultători? Le pedepseşte copiii după a patra generaţie".
Nu ştiu... În ultima vreme, începe să mă mâhnească din ce în ce mai mult dogmatismul... nu dogmatica, ci dogmatismul.
Dumnezeu să fie cu dvs şi vă felicit din toată inima pentru toate mesajele pe care le postaţi, mesaje care-mi umplu inima de linişte şi bucurie!
Cu deosebită preţuire,
L S

Domnule AlinB, în primul rând, nu a fost nici o tehnică de manipulare, de vreme ce am şi precizat că am citit doar parţial materialele postate. Dacă aş fi avut o intenţie manipulativă, aş fi acţionat într-un cu totul alt mod.
Nu este necesar să manipulezi pentru a susţine că 2+2=4.
Da, în V T există acele citate... Există şi legea talionului etc.
Dacă ne asumăm o normă morală din V T (la acel nivel, mă refer, nu combat morala V T), uitând că suntem în secolul XXI d. Hr (nu î. Hr), atunci datori suntem să ne însuşim toată legea morală mozaică - inclusiv bine cunoscutele aserţiuni "dinte pentru dinte...".
Ştiţi cum le spunea Apostolul galatenilor: cine s-a circumcis este dator să respecte întreaga Lege.
Nu-ţi poţi asuma anumite norme iudaice, combinându-le cu cele creştine... pentru că riscul căderii în sincretism este, în acest caz, aproape inevitabil.
Ideea că-L contrazic pe Dumnezeu fiindcă El n-a făcut Teologia e chiar o glumă bună! Sincer! :))
Acum vorbind serios, ştiţi formulările Predicii de pe Munte: "aţi auzit că s-a spus... iar Eu zic vouă".
Mai puţin importantă este, aşadar, Legea Veche ("pedagogul către Hristos"); esenţială este, în orice dilemă morală, expresia "iar Eu spun vouă"... Esenţial este nu ceea ce "aţi auzit că s-a spus celor de demult", ci ceea ce El ne spune nouă.
Ceea ce s-a spus, s-a spus "celor de demult";
El, însă, ne spune nouă.
"Plinirea Legii şi a Proorocilor Tu Însuţi fiind, Hristoase...", nu-i aşa?
Iar ceea ce am văzut în acele comentarii este, pur şi simplu, ceea ce Kierkegaard numea, într-un cu totul alt context, "suspendarea teologică a eticii".
Una este să comiţi un păcat, la mânie şi alta e să-l justifici prin argumente "teologice".
Am studiat, în facultate, Pedagogie creştină şi n-am găsit nicăieri, în textele patristice studiate, vreo binecuvântare a Părinţilor în privinţa bătăii aplicate celor mai mici şi vulnerabili decât noi.
P. S. 1. Părintele meu duhovnic are o opinie diferită faţă de dvs în privinţa stării mele duhovniceşti...
Prefer să-l cred pe sfinţia sa... nu de alta, da' cel puţin mă cunoaşte incomparabil mai bine!
P. S. 2. Tot ceea ce a fost constructiv s-a spus deja?
Atunci, să nu mai progresăm, să nu mai creăm nimic, să rămânem la acest nivel în ştiinţă, filosofie, literatură, artă, în toate domeniile cunoaşterii (inclusiv în teologie)?
Dacă ar fi gândit aşa şi înaintaşii noştri?...
Da, orice inventator iese din contextul său, merge împotriva curentului!!!
Gândirea originală, creativă, nu-i o virtute în sine?
E "naşpa" să avem opinii personale, să gândim liber?
Haideţi, în acest caz, să desfiinţăm următoarele facultăţi:
1. Teologie;
2. Filosofie;
3. Litere;
4. Psihologie;
5. Istorie;
6. Ştiinţe Politice;
7. şi toate celelalte.
Nu mai reţin cine spunea că, de fapt, conservatorii sunt cei care apără, fără simţ critic, opiniile unor inovatori din alte generaţii.
Ei resping creativitatea, dar apără idei şi practici care nu ar fi existat, dacă alţii, mai "eretici", n-ar fi avut curajul să le inventeze.
Personal sunt mai moderată (deşi-mi place să cred că mă situez în categoria inovatorilor), încercând să reconciliez cele două atitudini.
Consider că inovatorii şi conservatorii le sunt indispensabili, absolut necesari unii altora:
fără inovatori, omenirea ar stagna;
fără conservatori, ideile valoroase formulate de către inovatori n-ar mai putea fi duse mai departe.
Toate cele bune vă doresc!
P. S. 3. Precizez că acel domn profesor nu era teolog; asta ca să nu înceapă din nou unii dintre colegii noştri de forum să "anatemizeze" Facultatea de Teologie.
Era de la altă facultate; nu spun care, facultate însemnată... şi-n strânsă legătură cu Teologia. :)

Cumva.... Tipografia?.......:)

Daa!... Aţi ghicit! :))
Toate cele bune vă doresc, domnule Cezar, Hristos în mijlocul nostru!

Bănuiam eu! Indiciul a fost când ai zis că-i însemnată. Şi mi-am dat seama că nu poate fi decât Tipografia, întrucât tipografii folosesc puzderie de semne, nu-i aşa?

Da, exact.
Şi când am zis că-i în strânsă legătură cu Teologia, putea fi şi acesta un indiciu: cât de importante au fost tipografiile pentru răspândirea cărţilor liturgice, inclusiv în Ţările Române!
N-am dreptate? :))

In unele cazuri intradevar "bataia este rupta din rai"":

-fie in cazul unor copii neascultatori sau foarte obraznici, o palma data la fund poate face mai mult decat cuvintele. Asta nu inseamna acele batai demente aplicate de unii "parinti"", care-si bat copii pana i baga in spital sau i nenorocesc pe viata;

-fie in cazul unor indivivizi ce comit fapte deoasebit de grave (precum: crime, pedofilie, incest, proxenetism, violuri, ultraj contra politistilor, furturi din instalatiile CFR). Pentru aceste infractiuni eu as fi de acord inclusiv cu introducerea pedepsei cu moartea, deoarece astfel de indivizi nu mai pot fi recuperati pentru societate, iar a ramane in libertate printre cetateni reprezinta un pericol public.
Acestia merita cu siguranta batuti la sange!

-fie in cazul unor indivizi care provoaca scandal in mod repetat. Foarte corect se proceda cu ei inainte de 1990: erau luati la postul de militie, batuti bine, si a doua oara nu mai provocau scandal sau sa se lege aiurea de oameni pe strada.

Iar comparam pe om cu Dumnezeu! Ce bine ar fi sa avem si noi rabdarea si puterile Lui. Dar nu le avem.
Si si Dumnezeu mai pedepseste...

Mi-as dori si eu sa putem educa in asa fel copiii incat sa nu fie nevoie de pedepse si sa fie cuminti. As vrea sa stiu solutia.

In teorie corect.

Persoane care gandesc altfel au sanse maxime sa incalce teoria enuntata putin mai sus.
Nu exista "oameni irecuperabili" in functie de natura infractiunii.

Si toate sub umbrela "Statului de drept", nu?

Dumnezeu intr-adevar foloseste nuiaua (referinta gasesti in Sf. Scriptura) dar nu in functie de cum iti bati sau nu copilul, ci in functie de cum si cat intelegi.

La fel si bataia aplicata copilului, nu trebuie ridicata la nivel de principiu ci este in functie de copil si nivelul sau de intelegere.

Dar cei care n-au avut de a face efectiv si direct cu copii (educational vorbind) sau cu o diversitate de caractere avand contact poate doar cu un copil destul de docil SAU fiind extrem de permisiv (ca deh, e copil, este doar unul si ii poate satisface toate capriciile), nu poate intelege cum vine treaba la capitolul "corectii fizice".

Serios?
Adica si cei carea au scris:

"Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri."
"Lovindu-l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din Locuinţa morţilor."
"Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă şi îţi va aduce desfătare sufletului."
"Cine cruta nuiaua, uraste pe fiul sau, dar cine-l iubeste, il pedepseste indata."

Se situau in aceeasi eroare de intelegere vizavi de Dumnezeu?
Mai sa fie..

Sa nu incurcam subiectele.
Dumnezeu poate permite anumite nenorociri, cu rol pedagogic, in functie de perspectiva poate fi vazut ca autor (Ps 22:5) desi efectiv nu El este cauza primara.

Dragostea jertfelnică a părintelui.
Răbdare necontenită.
Tact, empatie, adîncă înţelegere a psihologiei copilului.
Pricepere psihologică în conduită când ai o relaţie concretă cu copilul, de nivel peste medie.

Da, se poate. Depun mărturie.
Numai că, oricât de mult construieşti cu copilul tău o relaţie fără nuia, se vor găsi grabnic alţii în jurul tău să îi arate că nu se poate: rude, educatoare, învăţătoare etc.

Eu depun mărturie cu toţi cei trei copii ai mei: educaţia fără nuia este superioară celei cu nuia.
Creadă ce-o vrea fiecare... Eu însă vă spun că se poate.

Ar fi multe de zis... Însă nu se poate expune chestiunea doar pe câteva postări pe forum, de vreţi să înţelegeţi... E treabă complexă, cu multe amănunte, treburi de psihologia relaţiilor părinte-copil şi, repet, necontenită răbdare şi pricepere. Iubire jertfelnică.

Din cauza unor astfel de oameni care nu isi bat copiii la timp s-a ajuns ca unii sa se drogheze, sa nu aiba respect pentru nimeni si nimic etc. Le lasa libertatate totala, fara a-i educa de loc si ajung foarte rau.

Libertatea nu se drămuieşte prin bătaie.
Libertatea se cultivă!
Libertatea se îngrijeşte! (cum îngrijeşti o floare, o grădină) Nu se bate!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Libertatea se instruieşte, în baza înţelegerii, a dezvoltării sentimentelor valoroase şi a atitudinilor sănătoase.
Copilul devine liber prin dezvoltare morală şi, de se poate, duhovnicească.

Bărbatul nu devine virtuos prin castrare!
Curva nu devine sfântă prin extirparea organelor genitale!
Copilul nu e nici catâr nici porc! Ci suflet educabil, prin măiestria educatorului.
dar pentru a fi măiastru, educatorul trebuie să îşi vadă mai întâi lungul nasului şi imensa nepricepere şi, nu pe ultimul loc, răutatea şi prostia.

De asta s-a ajuns in America sa se impuste adolescentii in scoli si sa se drogheze, pentru ca s-a adoptat teoria d-voastra in scoli si din pacate s-a pus in practica.

Am lucrat cu toxicodependenţi ani în şir. Pe unii i-am găsit legaţi cu cătuşele de calorifer. Prima mea intervenţie a fost mereu aceea de a elibera pe cel încătuşat şi de a pune părintele în genunchi, lângă calorifer, cu cătuşe. Cine a trecut testul a căpătat un copil liber de droguri. Cine nu, nu.

Cei care nu respectă nimic sunt copiii, cărora, acele animale bolnave care se autoipostaziază în educatori le-au distrus definitiv sau aproape definitiv încrederea copiilor în capacitatea lor de a fi oameni buni, oameni adevăraţi. I-au învăţat, nenorociţii, că micuţul nu merită să fie iubit, stimat, apreciat. Că nu face doi bani. Că e un netrebnic. Că e "rău".
Copiii internalizează persecuţia bestiilor cu chip uman (deoarece copiii sunt inocenţi şi nu bănuiesc ce mârşăvie li se administrează din partea celor mai puternici, a celor în care micuţii au încredere, a celor care îi "iubesc") şi apoi trăiesc autopersecutîndu-se, distrugîndu-se singuri. Că aşa i-au învăţat "pedagogii" şi "instructorii" bâtei.

Nenorociţilor!
Criminalilor!
Canaliilor!
Violatorilor şi ucigaşilor de copii!

Toate la vremea lor. În Tribunalul Părinţilor, unde fiecare bestie care batjocoreşte pe copii va fi chemată să îşi justifice alegerile, fiecare îşi va primi plata lui, la timpul hărăzit de Domnul.

Depinde.
Daca relatia asta fara nuia, este strict personala in sensul ca in cadrul relatiei dintre tine si el nu este nevoie de nuia (prin binecuvantate sau nu mijloace - alta discutie aici) dar ea nu se poate externaliza la acelasi nivel, adica in relatie cu altii copilul se comporta ca unul care are nevoie de nuia, atunci cred ca si tu ai dreptate (in felul tau) dar si ei au dreptate (in felul lor).

Au fost poate o fire docila - si asta se mosteneste pe undeva.

Nimeni nu-ti cotesta experienta ta personala, dar trebuie sa tii cont ca are si o latura limitat-subiectiva.

Ok, sa nu ne pierdem in nesfarsite teorii si detalii generice.
Vorbim la concret, copil varsta 2-4 ani, cand i se interzice ceva incepe sa planga, sa tzipe, iar la paroxism sa se tavaleasca pe jos si chiar sa loveasca parinti, bunici.
Dialogul (negocieri, promisiuni, amenintari) ineficient. Pedepse soft de genul, "iau jucaria", "in camera ta", "la coltz" au ca efect dublarea in intensitate a manifestarii isterice.

Procedura priceputa, rabdatoare, iubitoare si jertfelnica in acest caz?

În America oameni ca tine au pus la îndemâna copiilor puşti.
Au alungat pe Dumnezeu din şcoli.
Le-au spus copiilor, ca şi tine, că dumnezeul lumii este bâta. Şi pistolul.

Rodul urii voastre e vădit: culegeţi ce aţi semănat.
Eu nu aşa mi-am educat copiii. Şi nici pe ai celorlalţi oameni, care mi-au încredinţat copii lor, cu miile până azi, nu i-am învăţat mizeriile voastre.
Rodul iarăşi e vădit.
Compară şi pricepe!
Vai de înţelegerea pe care o porţi pe umeri... Strâmbă, criminală, întunecată. Pesemne ai fost educată tot de criminali.

Ştiu Alin ce spui, ştiu bine. De mii de ori am arătat alternativele, atât verbal cât şi practic, acţional.
Mai greu e, într-adevăr, când copilul a învăţat deja, din pricina prostiei educatorilor, să se tăbvălească pe jos etc. Acolo e nevoie de şi mai multă răbdare, de şi mai mult tact etc.
Dar, of, un subiect ca ăsta necesită tomuri...

Mergeţi şi voi, oameni buni, la cursuri specializate pentru părinţi!
Căutaţi experţi!
Daţi banii şi pentru a învăţa meşteşugul, nu doar pe benzină, orez ori friptane, ţoale şi impozite!
Şi nu mai aşteptaţi mură-n gură, pomană, să vi se dea vouă soluţii. Oare sunteţi voi înşivă acei copii răsfăţaţi care bat din picior şi cred că li se cuvine?
Eu am învăţat în cel puţin 20 de ani să fiu părinte (şi încă mă consider departe încă de a fi unul bun). Ani de studiu, de muncit sufletul, de erori şi dezamăgire, de frustrări... Voi vreţi să căpătaţi asta doar din două vorbe pe un forum?

Oh, din partea mea v-aş da doar cu un gest, cu o literă de s-ar putea, cu un aleph, poftim!
Dar nu se poate, vai, că învăţătura asta e lunga prefacere de sine, mai întâi.

Din ce am citat, nu exista nicaieri expresia "eu l-am facut, eu il omor" la care ai facut apel.
Recunosti macar acum. denaturarea?

Sau ai alta scuza?

Macar acum, dupa ce ai citit tot (sper), poti sa formulezi o concluzie mai sanatoasa?

E musai sa fac o sinteza la ce am bolduit ca sa pricepi?

Dar este necesar cand sustii ca 2+2=3

Nu exista nici o legatura intre una si alta, enuntarea lor una langa alta are iarasi intentii manipulatoare (de care nu esti constienta?) atat timp cat nu se incearca justificarea logica a acestei conexiuni realizate la nivelul manipularii verbale.

Respectivele citate nu fac parte din Legea lui Moise. Daca nu crezi, apuca-te, cauta-le si convinge-te.
Asocierea este fortata si manipulatoare.

Din pacate, dupa atata polologhie, nu am vazut nici macar o tentativa de a justifica teologic ca a bate copilul (intr-un context anume, nu la modul general) ar fi pacat.

Nu de alta, dar copilul VT, cel care poate fi si este indicat sa fie binecuvantat cu vargutza, cand e cazul, nu cred ca e nici mai pacatos nici mai putin pacatos decat cel al NT, fie el cu botez ca la carte si impartasit sistematic. Ma refer in special, asa cum am subliniat in ce am citat, la varsta 0-7 ani.

Si mai exact, ce tratate patristice de educatie pediatrica crestina ai studiat?

Problema lui, nu a mea.

Contextul poate face o mare diferenta.
Poate ar trebui sa-si faca un cont aici, pe forum.

Ai pretentia ca ai venit cu ceva original?
Gresit.
Tot ceea ce sustii din toata inima, dupa cum vezi, se inscrie deja in niste curente si tot ce faci este sa repeti ceea ce au spus altii deja.

Nici macar acolo unde ai putea face o diferenta in curentul in care te inscrii si anume argumente originale care sa dovedeasca o gandire deosebite, nu ai o contributie care sa-ti justifice piedestalul pe care te-ai urcat.

Cum am subliniat mai sus si in postarea anterioara, argumentele lipsesc sau sunt inlocuite cu tehnici de manipulare verbala ceea ce nu denota nicidecumevolutia deosebita cu care te-ai laudat, criticand "ingustiamea" intelectuala a celorlalti

Pai tu sa-ti raspunzi la asta.
Eu te ajut nitel, spunandu-ti doar cateva cuvinte: Luther, Cornilescu.

Asta pentru ca as incadra zona in care te afli mai degraba aici decat in cea in care preferi tu sa crezi ca esti.

Te rog frumos, repeta sau da link -uri ca eu nu stiu nimic despre asa ceva.
Am pus o intrebare punctuala, astept un raspuns punctual nu indicatii vagi.

Sa inteleg ca asta este scaparea? Invinuim educatorii si ridicam copilul la rang de sfant de neatins nici cu o scobitoare?

Explica-mi si mie mai exact mecanismul prin care "prostia educatorilor" poate sa-l invete asa ceva. Unde au gresit si cum trebuiau sa procedeze.
La obiect.

Scurt si la obiect, nu tratate.

Deci, scriem tone vorbind despre tot felul de vrute si nevrute, si cand trebuie sa raspundem la o intrebare punctuala, dam trimiteri vagi.

Un "nu stiu", "eu personal nu am avut de a face cu asa ceva, al meu era bland si asculator ca o oaie dar imi place sa cred ca talentul meu de pedagog a fost cel care a dat rezultate", "cand al meu facea asta eu eram cu prietenii in oras si maicasa il punea cumva la punct" ar fi niste raspunsuri mult mai onorabile decat:

1. fofilatul cu aere de atotstiutor

2. sa acuzi pe ceilalti de incompetenta, ignoranta, rea vointa, materialism, ignoranta, etc.

Serios.
Deci cand altii nici macar nu cer solutii, sfaturi, curg exemple, sfaturi, etc. de adormi pe tastatura tot citind si cand altul cere sa-ti justifici un punct de vedere la nivel practic, intr-un context care iese din tiparul expus, brusc, a disparut inspiratia, sa vina altii sa dea sfaturi, sa mai citim niste carti, etc.

Nu ti-am cerut sa inveti pe nimeni cum sa fie bun parinte, stii tu, la pomul (auto)laudat, etc etc, ci sa dovedesti ca ceea ce spui este universal aplicabil.

Asa cum eu am subliniat ca bataia nu este o regula universala, la fel ai putea sa-ti justifici punctul de vedere conform caruia copilul sub nici o forma si in nici o conditie nu trebuie batut.

Cuvantul prefacere este vecin bun cu altul cu care are o radaina comuna dart cu totul alt sens..

Libertatea daca nu este ajustata corespunzator poate merge pana acolo incat copilul crede ca bunurile parintilor sunt si bunurile lui de care poate dispune dupa bunul plac.

O floare se mai curata si fizic, "traumatizant", se mai taie ce e in plus sau creste necorespunzator, sau este bolnav, procedura traumatizanta, dar rezultatul final este cel care conteaza.

E mult mai usor sa-l inveti libertatea, ba chiar nici nu e nevoie de o educatie in acest sens, mai greu e sa il inveti limitele ei.

Serios. Oare cum a ramas cu "daca ochiul tau te sminteste" sau mana, sau piciorul..?

Nu, dar are sanse de a evolua ca atare daca nu afla la timp care sunt limitele libertatii si ca libertatea are inclusiv limite fizice.

E mai usor sa il inveti asta la varsta la care actioneaza mai mult instinctual si se manifesta irational si mai tarziu sa-l inveti cand poate si cum poate sa transceanda aceste limite decat sa-l educi dupa principiul "no limit" si mai tarziu sa incerci sal-l faci sa inteleaga aceste limite.

Asta nu e o limita, e un proces in continua devenire, din pacate unii ne grabim sa proclamam asta ca o victorie si consecintele se vad..

Sincer nu cred ca cineva care a comis una din infractiunile amintite se mai poate face om sanatos! Pur si simplu ca sa faci asa ceva trebuie sa fii plecat cu mintea. Pentru astia sa fie munca zilnica pe viata, in mina de carbuni sau la spart piatra in cariera, si sa stea gardianul cu arma la spatele lor, iar daca incearca sa evadeze impuscati pe loc!

Iar pentru scandalagii sau "baieti de cartier" merita cu prisosinta cateva bastoane sanatoase pe spinare, ca sa se invete minte! Doar asa se proceda inainte de 1990 si metoda chiar functiona- era mult mai multa liniste pe strada!

Eu, sincer, nu va cred ca nu i-ati batut, sau nu i-ati abuzat macar emotional, dupa cat de violent sunteti aici in scris, ma indoiesc......

Pai si d-voastra sunteti un criminal prin ceea ce spuneti, mai bine zis scrieti, la cat de mult jigniti pe toata lumea care nu va impartaseste opiniile! Ii omorati prin cuvinte! Mai ales pentru un psiholog ar trebui sa fiti mai ponderat.

Si a-propos, daca tot am ajuns aici, nu mi se pare normal ce faceti pe acest forum, in general nu imi plac oamenii care amesteca profesia in discutii. Ca exemplu, daca eu sunt actrita, sa zicem, inseamna ca trebuie sa joc roluri pe acest forum, cu fiecare cu care vorbesc? Si asta se poate aplica la orice profesie. Incercati sa va detasati de munca d-voastra, de profesie si sa nu mai analizati totul prin prisma profesiei, fiti mai obiectiv.

Toata ziua analizati oamenii ca in cabinet, ii catalogati, ii faceti in toate felurile, imi pareti extrem de infumurat, d-voastra le stiti pe toate si nu admiteti nici o parere contrara. Si daca aveti experienta cu copiii, nu sunteti singurul si nu trebuie sa va laudati de parca ati fi singurul de pe planeta care ati crescut copii, mai sunt si altii pe forum care au copii.

Nu imi place in general, sa ma leg de oameni, dar d-voastra ma scoateti din sarite, cand va vad cum va comportati.

Deci, nu tolerăm nici măcar să ni se vorbească într-un limbaj dur online (deşi domnul Cezar nu vă adresase dvs acele invective, ci părinţilor care-şi persecută copiii);
în schimb, aprobăm bătaia pentru cei INCAPABILI DE A SE APĂRA.
Adică "voim egalitate, dar nu pentru căţei".
Vrem să ni se respecte punctele de vedere (deşi, până la urmă, nu ne afectează cu nimic în mod direct faptul că, pe un forum, suntem contrazişi),
dar
asta nu-nseamnă că şi noi avem datoria de a-i RESPECTA pe copii.
Doar noi suntem adulţi infailibili,
ei nu... şi ei ne aparţin, avem "dreptul" să-i educăm după bunul plac.
Libertatea noastră nu are limite, nu doar în privinţa deciziilor privitoare la noi înşine, ci şi în privinţa deciziilor asupra altora (ca şi cum pe copii i-am fi creat noi, prin metode ştiinţifice...);
în schimb, copilaşii nu au libertate, ci trebuie să facă numai ce zicem noi, că altfel le "argumentăm" noi cum stă treaba, de nu mai mişcă...
Ce să zic?
Multă "consecvenţă" în idei,
admirabilă argumentare logică,
strălucite sofisme, pardon silogisme!
Bine că n-am avut astfel de părinţi... pentru că, la câte prostioare (mai mici şi mai grave...) făceam până la aprox. 10 ani, cred că cei de aici m-ar fi aruncat de la balcon!... :)
P. S. Domnul Cezar a adus în discuţie profesia proprie pentru că, pur şi simplu, are competenţă în domeniul dezbătut aici.
Este psiholog, iar tema este una de psiho-pedagogie a copilului.

Un filosof spunea că gradul de civilizaţie a unei societăţi se măsoară în funcţie de atitudinea pe care o adoptă faţă de cei mai vulnerabili dintre membrii ei.
În România, suntem atât de "civilizaţi" şi atât de "creştini ortodocşi" (nesecularizaţi ca "păgânii" din Apus), încât:
1. îmbogăţim, zilnic, clinicile specializate în avorturi;
2. susţinem "ştiinţific" violenţa "pedagogică" asupra copiilor;
3. lăsăm câinii, cu zecile de mii, să mişune prin capitală (ei au libertate, spre deosebire de copii...);
4. îi dispreţuim pe intelectuali, imaginându-ne că suntem specialişti în domenii pe care nu le-am studiat (a se vedea comentariile din mediul virtual şi real cu privire la teologie, medicină, filosofie, istorie, psihologie, politologie şi multe altele, comentarii făcute, cu "autoritate", de către persoane care n-au citit în viaţa lor vreo carte de specialitate din domeniile în care-şi dau cu presupusul);
5. îi criticăm pe preoţii noştri (mai ales în mass-media), prin zeci şi sute de generalizări nejustificate la adresa acestei categorii vocaţionale, uitând că şi noi suntem Biserica şi-i "naştem" pe duhovnicii noştri (după minunata expresie a părintelui Rafail Noica);
6. aşteptăm totdeauna ca alţii să facă, în locul nostru... cam orice;
7. nu avem încredere în semenii noştri (s-a realizat un studiu sociologic pe această temă, la nivel european, iar România a ieşit, cu succes, fix pe ultimul loc);
8. nu avem simţul civic dezvoltat (o altă denumire pentru solidaritate - virtute creştină), urmând deviza "academică" şi total necreştinească "nu mă implic în treburile altora".
Ştiu că m-am abătut straşnic de la topic, dar ideea asta, tipic românească, în privinţa educaţiei copiilor (în Occident nu cred că se poate pune problema în aceşti termeni de sec. al XVII-lea) mi-a retrezit în minte întrebarea:
oare de ce nu pot fi eu naţionalistă?...

Aţi scris aşa: "Libertatea daca nu este ajustata corespunzator poate merge pana acolo incat copilul crede ca bunurile parintilor sunt si bunurile lui de care poate dispune dupa bunul plac".
Păi, normal că bunurile părinţilor sunt şi ale copilului!
Cum spune Tatăl fiului risipitor (apropo, nu l-a bătut, pedagogic, când s-a întors acasă): "fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt".
P. S. Libertatea autentică este tocmai depăşirea bunului plac personal. A-l învăţa pe copil să vrea sau să refuze un lucru în urma unei deliberări, înţelegând argumentele pro şi contra (aşa, la nivelul lui de înţelegere), iată, cu adevărat, o lucrare deosebit de dificilă... mult mai dificilă decât a-ţi descărca frustrările acumulate peste zi pe copil, autosugestionându-te că tocmai ai aplicat o metodă pedagogică necesară.
Da, pe şefu' nu-l poţi bate (sau măcar apostrofa) dacă-ţi scade, "pedagogic", jumătate din salariu pentru că nu ţi-ai văzut de treabă (tu impersonal, nu mă refer la dvs);
în schimb, pe propriul copil îl poţi "sancţiona" în orice mod îţi place, dacă a dat muzica la maxim când tu voiai să adormi.
În fond, îl educi şi, cu ocazia asta, te uşurezi şi de mânia pe care o ai din cauza şefului...
Dar nu-i adevărat,
în realitate, aceasta este cea mai eficientă "metodă pedagogică" pe care un "creştin" o poate folosi, nu-i aşa?...

Bravo pentru ce? Pentru educația strâmbă care o dau copiilor? Mai degrabă aș plânge pentru ei...decât să-i aplaud.
Bravo domnule profesor! Bravo!

1. Observ că mă acuzaţi, în mod repetat, de manipulare.
Uitaţi ce propun să facem. Avem cel puţin 3 absolvenţi de psihologie pe forum; arătaţi-le toate mesajele mele de pe topic şi, dacă unul dintre ei identifică în ele o singură tehnică manipulativă, eu fac pocăinţă publică, scriindu-mi la semnătură: "fraţi creştini, iertaţi-mi ipocrizia şi necreştineasca încercare de a vă manipula"... :))
În plus, de ce vă temeţi atât de mult de manipulare (am văzut o mulţime de mesaje, adresate unor useri diferiţi, în care-i bănuiaţi de tehnici manipulative complicate...)?
Pentru că manipularea este neadevăr, iar minciuna reprezintă o formă de constrângere (de vreme ce adevărul ne face liberi).
Bătaia nu e tot constrângere?...
2. Da, acele citate se găsesc în lit. sapienţială a V T, deci înainte de Hristos (î. Hr; a. Chr sau cum doriţi dvs), deci într-un context spiritual şi istoric diferit de cel creştin şi specific V T.
3. Copilul din V T nu era nicidecum mai păcătos decât un copil creştin, în această privinţă sunt de acord cu dvs.
Problema este că un astfel de copil trăia (era obligat să trăiască) într-un cu totul alt context social - cel al vremii sale - şi era pregătit să se ghideze după anumite principii morale corecte doar pentru epoca respectivă.
Dacă un astfel de copil vedea atât de des războaie, idolatrie etc şi avea drept reper normativ legea talionului, s-ar fi pierdut total, din punct de vedere spiritual, dacă nu ar fi fost motivat, în primii ani de viaţă, inclusiv în mod negativ şi extrinsec... chiar şi prin metoda recomandată în citatele menţionate.
Cum ar fi putut înţelege, la maturitate, faptul că unul dintre cele mai grave păcate este sacrificarea propriilor copii pentru zeii păgâni, dacă nu ar fi experiat el însuşi, în copilărie, fie şi într-un mod bine controlat, suferinţa incapacităţii de a te apăra împotriva unei nedreptăţi?
Şi e doar un exemplu.
4. N-aţi scris "eu l-am făcut, eu îl omor", dar ideea de a avea, asupra propriilor copii, drepturi pe care, la maturitate, nu le-aţi mai îngădui părinţilor dvs mă conduce la concluzia existenţei unui sentiment de posesie asupra copiilor... care nu-i tocmai în regulă.
5. Cum adică, să fie bătuţi exact între 0-7 ani?
Adică inclusiv bebeluşii???
6. De exemplu, "Pentru creşterea copiilor" de Sf. Ioan Gură de Aur, "Omilia XXII către Tineri. Cum să întrebuinţeze cu folos literatura scriitorilor eleni" - Sf. Vasile cel Mare (unde li se adresează direct adolescenţilor), voi căuta toate referinţele şi vi le voi spune (fiindcă, în clipa aceasta, doar acestea-mi vin în minte, dar au fost mai multe şi să menţionez exact şi în ce PSB-uri).
7. Am susţinut (şi susţin) doar faptul că gândirea liberă, originală, creativă este o calitate în sine!
Nu am insinuat faptul că eu aş fi venit aici, pe forum, cu mari descoperiri ştiinţifico-filosofico-artistice... Mi-am exprimat profunda admiraţie faţă de inovatorii (în orice domeniu al cunoaşterii şi culturii) şi dorinţa de a le urma exemplul (nu mâine, pe forum, la topic-ul x, ci-n întreaga viaţă şi carieră).
În primul rând, ca şi dvs, locul în care-mi dau toată silinţa de a mă concentra, de a aprofunda, de a gândi critic etc nu este un forum de discuţii, ci locul şi domeniul în care studiez şi, în viitor, cariera. Aici intrăm pentru discuţii, pentru a împărtăşi impresii, opinii, experienţe, pentru a ne bucura unii de alţii, pentru a ne relaxa, iar nu pentru a ne folosi toate aptitudinile şi creativitatea pe care le dedicăm studiului şi carierei. Cred că şi dvs gândiţi la fel. Acesta este scopul unui forum: socializarea, nu cercetarea ştiinţifică, filosofică etc.
Nu în ultimul rând, sunt încă foarte tânără, la început de drum.
Ştiu eu ce voi face, cu ajutorul Domnului, peste 10, 20 sau 30 de ani?...
Pot doar să nădăjduiesc şi să lupt zilnic pentru sporirea mea spirituală şi intelectuală (inclusiv în privinţa capacităţii de gândire critică).
9. Da, Luther şi Cornilescu.
Acestea au fost opţiunile lor.
Nu-i pot judeca.
Pot spune doar că am convingeri religioase diferite.
Vă voi da şi eu câteva nume: Sf. Grigorie al Nyssei, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie Teologul, Sf. Ioan Hrisostom, Sf. Maxim, Sf. Simeon Noul Teolog, Sf. Grigorie Palama...
Este, oare, suficient, sau trebuie să copiez, din manualul de patrologie, toate numele Părinţilor şi scriitorilor bisericeşti?
Toţi au fost creativi, de o deosebită creativitate şi libertate a gândirii.
Altfel... n-ar fi existat teologia patristică, ci... "solla Scriptura".
O noapte binecuvântată să aveţi!
P. S. Argumente teologice? Foarte simplu, nici nu e necesar să recurg la demonstraţii academice:
orice persoană (indiferent de vârstă sau gradul de rudenie faţă de noi) are DREPTUL să fie respectată şi să i se respecte, în special, cele trei drepturi fundamentale (după dreptul la viaţă sau... pe acelaşi plan?) - libertatea, demnitatea şi intimitatea.
Desigur că părinţii creştini îşi pot mustra copiii, le pot arăta, în diverse moduri, că greşesc.
În schimb, în privinţa bătăii... aşa cum părinţii noştri spirituali nu ne iau niciodată la bătaie în timpul Spovedaniei (fiindcă, în acest caz, peste 50% dintre ortodocşi s-ar converti la... o formă de creştinism nondenominaţional, probabil), exact la fel şi din aceleaşi motive suntem DATORI să empatizăm cu cei mici pe care-i avem în grijă (ca părinţi, profesori etc), să-i respectăm aşa cum noi înşine cerem (în mod justificat!) să fim trataţi cu iubire, respect şi delicateţe de către superiorii noştri în ierarhia socială, profesională, duhovnicească.
P. S. 2. Până şi în război este interzisă lovirea unui adversar incapabil de a se apăra... Este o lege a onoarei.