Doamne ajută!
"...iar citatele care le-au fost atribuite de coreligionarii dumneavoastra, adevarate sau nu, numai la iubire nu indemnau."
Bine ziceţi: "le-au fost atribuite"!

Eu nu am intalnit pana acum citate din sfinti sau mari duhovnici care sa nu indemne la iubire sau sa indemne cumva la ura. Dovada e ca BO nu a avut niciodata accente violente si nici inchizitie.
E posibil doar ca cel ce le citeste sa le priveasca prin prisma unor conceptii ecumensite, dar aceste conceptii ecumensite sunt de fapt un umanism ateu, si ce legatura sa aiba sfintii cu ateismul? Asadar daca spun ei ceva impotriva catolicismului, protestantismului, hinduismului, din dragoste de Dumnezeu, de adevar, de ortodocsi, de catolici si de alti oameni spun aceste lucruri. Numai ca trebuie sa iubeasca si adevarul cel ce le citeste.

Ma indoiesc ca exista o conspiratie a unor ortodocsi care falsifica citatele sfintilor sau duhovnicilor. Pot fi doar luate din context sau neintelese de cel ce le citeste (care are alte conceptii privitoare la crestinism decat cele adevarate).

Am mai repetat aceast[ idee, dar se pare că trebuie să o mai repet. Dacă credinţa catolică este completă vă întreb:
De ve vă macină lipsa Adevărului, unde vă este identitatea dacă sunteţi în Adevăr?
Dacă credinţa catolică este completă, ce urmăreşte de fapt prin unirea bisericilor?
De nu-şi vede de credinţa ei (BC), iar cine doreşte să intre în ea să fie primit, fără a fi forţat?
Unde este iubirea când tu forţezi lucrurile?
De ce se doreşte unirea bisericilor? Care este ideea ecumenismului?

ps: duhovnicii ortodocşi reacţionează la ideea de a nu-şi pierde identitatea (Ortodoxia care este Adevărul)...toţi marii duhovnici aşa afirmă: pe viaţă şi pe moarte...asta însemnă credinţă "pe vaţă şi pe moarte"...nu tot felul de mesaje de "pace şi iubire" dar în spate se fabrică tancuri şi arme şi legi împotriva legilor lui Dumnezeu.

Iisus nu a făcut minuni? Iisus nu a avut nici un păcat şi, cu toate acestea, ce puţini l-au ascultat! Ne-am obişnuit să credem astăzi numai în minuni...restul le-am lăsat deoparte.

Este normal să ai îndoieli. A spus lucrurilor pe nume fără nici o barieră. Nu tuturor le este dat să îl înţeleagă (sau mai exact nu vor să accepte). Părintele a fost un dar de la Dumnezeu. El a mai avut multe de spus de spus, dar nu a fost lasat să le spună. Este inutil să-l ridic în slăvi. Faptele, trăirea lui în Adevăr (intensitatea trăirii credinţei în Dumnezeu) şi învăţăturile lui vorbesc de la sine, pentru cine vrea şi poate să le înţeleagă.

ps: a avea indoile faţă de un om a lui Dumnezeu este mare semn de întrebare pe care ar trebui să ţi-l ridici faţă de tine şi nu faţă de el!

Exista o vorba care spune: hotul ii vede pe toti hoti, desfranatul pe toti desfrantati etc.
In mintea stramba si lucrul drept se stramba!

1. De unde ati dedus ca ne macina lipsa adevarului? Nu ma macina cautarea Adevarului pentru ca acesta se afla in Biserica Catolica, deci l-am gasit. Cred ca i-am face o imensa bucurie Domnului nostru Isus Cristos daca am fi capabili, intr-un fel oarecare, sa strigam cu totii intr-un glas:"Laudat sa fie Domnul nostru Isus Cristos", pentru ca atit noi cit si dumneavoastra avem acelasi Domn.
2. Deocamdata cei care doresc unirea confesiunilor crestine sint la stadiul de rugaciune pentru atingerea acestui obiectiv. Nu prea vad fortare aici.
3. Probabil pentru ca Domnul nostru Isus Cristos s-a rugat "pentru ca toti sa fie una...", iar noi ne straduim sa facem voia Domnului nostru.
4. Eu stiu ca traiesc printre ortodocsi si nu mi-am pierdut identitatea de catolica; sint nenumarati ortodocsi care traiesc in Italia, Spania, Irlanda si nu si-au pierdut identitatea de ortodocsi. Raminem ai Domnului, oriunde am trai, numai daca apelam la ajutorul Lui.

Nu sunt sigur că înţeleg întrebarea dv. Lipsa Adevărului nu am auzit să macine pe niciun catolic. Iar identitatea catolică este dată de cele trei elemente care fac ca Biserica să fie Una: o singură credinţă, o singură adunare sub acelaşi cap văzut şi unitatea sacramentală.

Cei care ajung să descopere adevărul, mai ales dacă acest lucru se întâmplă după o lungă căutare proprie, simt nevoia intrinsecă, dată de impulsul inimii lor, de a-l împărtăşi şi altora. Cu mii de ani în urmă, un savant grec, în timp ce făcea baie, a realizat că greutatea trupului său este mai mică în imersie. Gol, fără să pregete, a ieşit pe străzi strigând oricui era dispus să îl asculte: "Am descoperit ! Am descoperit!" Ce urmărea, oare, acel savant ?

Ultima oară când am verificat, BC îşi vedea de credinţa ei. Dimpotrivă, alte Biserici şi alcătuiri ecleziale sunt permanent ocupate să arate cât de mult greşeşte BC în credinţa ei. Iar de primit cu forţa, eu nu am auzit pe nimeni să ajungă a fi catolic cu forţa. Eu, în mod sigur nu am fost forţat să trec Tibrul.

Cristos, iubindu-i pe oameni, aşteaptă totuşi ca ei să Îl aleagă în mod liber. Acesta este motivul pentru care Biserica, maica noastră, nu forţează pe nimeni să se înroleze sub steagul ei, dar îi sfătuieşte pe toţi.

Din poruncă dumnezeiască. Indiferent că ne place sau nu ecumenismul, indiferent că ne sună bine sau nu, atâta timp cât vrem să facem voia lui Cristos, trebuie să ne rugăm şi să lucrăm spre unirea tuturor celor care îşi spun creştini, pentru a fi o singură turmă şi un singur păstor. Nu avem de ales: nu voia noastră trebuie să o ţintim, ci voia Lui.

Să ne facă nouă viaţa amară la fizică, peste ani!:25:

In ortodoxie nu exista infailibilitatea (care bate mai mult spre idolatrie), infailibil e doar Dumnezeu.
Asadar orice om greseste si are pacate. E adevarat, un calugar imbunatatit care ajunge la despatimire nu mai face pacate, poate din cele usoare.

Sau, fiind gol, avea si o doza de exhibitionism. Poate fi si o completare, voia sa se laude cu ce a gasit, ca sa il vada toata lumea.

Biserica Ortodoxa nu este infailibila ?

Biserica ortodoxa e infailibila, ptr ca Hristos e capul ei, singurul infailibil.
Dar niciunuia dintre sfinti nu ii acordam acest titlu, bazandu-ne pe cuvantul sf ap si evanghelist Ioan, din epistola soborniceasca: "Cine zice ca nu greseste, mincinos este"(iertare, citatul e din memorie, e posibil sa difere putin).

Catalin2,
Doamne ajută!
Nici eu nu cred că există vreo conspiraţie ortodoxă... Nici nu mi-a trecut prin gând aşa ceva.
M-am referit doar la faptul că, aşa cum aţi spus şi dvs, unii ortodocşi antiecumenişti pot scoate din context anumite fraze ale marilor noştri duhovnici. Nu bănuiesc pe nimeni de nesinceritate, ci doar cred că aceşti confraţi ai noştri creştini ortodocşi, din dorinţa de a combate mişcarea ecumenică, profită de orice cuvânt al duhovnicilor despre această temă, pentru a le atribui o concepţie strict şi radical antiecumenică pe care cei mai mulţi dintre ei nici n-aumanifestat-o vreodată. De exemplu, părintele profesor Dumitru Stăniloae, care a participat la întâlniri ecumenice pentru a mărturisi Ortodoxia în dialogul cu creştinii de alte confesiuni, a spus, poate, în vreo discuţie privată, că nu prea este de acord cu ecumenismul, în sensul că ecumenismul poate degenera în relativism sau în sincretism, dacă nu este practicat corect, în spiritul evanghelic al dragostei de adevăr. Astfel, este posibil ca părintele Stăniloae să fi afirmat vreodată, în acest context, că nu prea este pentru ecumenism, iar antiecumeniştii radicali, citând excesiv aceste cuvinte, au răspândit ideea că Pr. Prof. Stăniloae ar fi fost un luptător împotriva mişcării ecumenice. Sunt convinsă că Pr. D. Stăniloae, a cărui credinţă şi dragoste pentru Hristos este bine cunoscută, n-ar fi participat niciodată la o mişcare, pe care o considera a fi incorectă, neconformă voii lui Dumnezeu. Deci, dacă a participat la dialogul teologic ecumenic, înseamnă că observa şi dorea să valorifice aspectele pozitive ale acestei mişcări. În plus, nu prea mi-l imaginez pe Pr. Stăniloae, cu limbajul său elevat şi cu bine cunoscuta sa capacitate de argumentare, să fi aruncat aşa, o afirmaţie neargumentată şi într-un limbaj colocvial: "nu prea sunt pentru ecumenism". Am văzut pe un site creştin o înregistrare cu interviul, în cadrul căruia părintele Stăniloae ar fi făcut această afirmaţie în privinţa ecumenismului. Am descărcat înregistrarea şi - sincer vă spun - n-am putut înţelege aproape nimic, deoarece calitatea sunetului era foarte slabă.
De aceea, cred că trebuie să fim foarte atenţi, cu dreaptă socoteală şi spirit critic, atunci când citim pe un site că unul dintre părinţii noştri duhovnici ar fi afirmat una sau alta. În primul rând, să ne asigurăm că afirmaţia aparţine duhovnicului respectiv (de exemplu, întrebându-l pe administratorul site-ului şi interesându-ne noi înşine în ce lucrare sau în ce interviu părintele respectiv a făcut acea declaraţie/mărturisire); apoi, dacă afirmaţia este autentică, să ne interesăm în ce context a fost rostită; nu în ultimul rând, chiar dacă o afirmaţie aparţine unui mare duhovnic, să analizăm cu multă grijă argumentele prin care acea idee este susţinută căci, aşa cum ştim, nimeni din lumea aceasta nu este infailibil.
Pr. Dumitru Stăniloae a participat la întâlniri ecumenice, părintele Nicolae Steinhardt, în "Jurnalul fericirii", s-a declarat un promotor al ecumenismului, părintele Teofil Părăian era, de asemenea, foarte deschis şi îngăduitor faţă de coreligionarii noştri de alte confesiuni.
Cred că unicul pericol real, de care participanţii la mişcarea ecumenică au datoria de a se feri, este căderea în relativism.

"Voi rosti Crezul în faţa preoţilor catolici. Toţi trei îmi cer să mă socotesc botezat în numele ecumenicităţii şi să făgăduiesc a lupta - dacă-mi va fi dat să ies din închisoare - pentru cauza ecumenismului mereu, ceea ce făgăduiesc din toată inima." (Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii).

Pace, bucurie, binecuvântare întru Hristos, Domnul nostru!

Biserica Ortodoxa este infailibila in ceea ce priveste adevarurile de credinta, dogmele, doar e "stalpul si temelia Adevarului", oamenii insa nu sunt infailibili.

Dar dogmele Bisericii nu au fost oare formulate de oameni ? La Conciliile Ecumenice, nu au fost oameni cei care au pus pe hartie (sau pergament sau ce-o fi fost) dogmele ?

Stimate coleg de forum, de ce nu încetezi să o faci pe inocentul?
De lucrarea Duhului Sfânt n-ai auzit?

Ba da, am auzit. Ei bine, tocmai lucrarea Sfantului Duh este cea pe care se fundamenteaza si infailibilitatea papala.

Nu Ratzinger, sau Borgia, sau Petru sunt infailibili. Ci Benedict XVI, Alexandru VI sau Petru, si nu in calitate de oameni, si in calitate de unsi ai lui Dumnezeu.

Nu pentru ca ar deveni mai destepti/credinciosi/induhovniciti odata cu ungerea, ci pentru ca Sfantul Duh actioneaza in cadrul Bisericii.

La fel cum Sfantul Duh insufla Adevarul membrilor unui Conciliu Ecumenic, la fel cum Sfantul Duh transforma painea in Preacinstitul Trup la rugaciunea unui preot, la fel cum Cristos iarta pacatele prin persoana unui preot (chiar daca preotul s-ar intampla sa fie de o mie de ori mai pacatos decat penitentul), la fel Sfantul Duh fereste de greseala, in anumite ocazii precis delimitate, pe cel care ocupa Scaunul Sfantului Petru.

Si, in fond, nu-l fereste pe Papa de greseala, ci, prin intermediul sau, fereste Biserica de greseala, intr-o minunanta lucrare de indeplinire a promisiunilor Mantuitorului: "Va voi trimite pe Mangaietorul, care va va invata tot Adevarul", si "Portile iadului nu vor birui impotriva Bisericii".

Am si eu o curiozitate. De vreme ce va ingaduiti sa criticati Biserica Catolica, presupun ca va bazati afirmatiile si pe niste posibile dovezi.

Fata de cele de mai sus, va rog sa aratati cand si unde au fost "investite ca dogme" filioque si predestinarea.

Am spus Apus, nu BC, sper ca sesizati nuanta, deci predestinarea tine de protestantism.
In istoria Bisericii Ortodoxe au existat si caderi, insa acestea au fost recunoscute si combatute ca atare, spre deosebire de Apus, unde abaterile (filoque,infailibilitatea papala,predestinatie etc) au fost investite in dogme .

De asemenea, conform teologiei catolice, exista cateve concepte majore pentru intelegerea revelatiei divine si infailibile: Sfanta Scriptura, Sfanta Traditie si Sfantul Magisteriu. Invatatura despre filoque si infailibilitatea papala face parte din Sfantul Magisteriu.


De ce doar Papa este considerat infailibil, nu si ceilalti membrii ai Bisericii? In BO, Hristos (Duhul Sfant) este infailibil, atat. Pare sa exista o legatura intre Filoque si infailibilitatea papala, ca si logica a gandirii: dedublarea principiului de unitate al Treimii in Tatal si Fiul, se regaseste in dedublarea principiului de unitate al Bisericii (care e numai Hristos in Biserica Ortodoxa) in Hristos si Papa, in Biserica Catolica

Ma scuzati ca v-am lezat sensibilitatea. Filoque este doctrina ce denatureaza triadologia (dpdv ortodox, ca sa nu sariti iarasi), in timp ce infailibilitatea papala a fost definita ca dogma in 1870 de Conciliul Vatican I.

Care sunt acele ocazii precis delimitate? Au existat destule abateri si caderi in BC, facute prin intermediul Papei, inteleg ca acestea nu fac parte din acele situatii "speciale", doar el este considerat infailibil de BC.

Si filioque si infailibilitatea papala tot de protestantism tin ?!

Tocami am incheiat o discutie, din care speram ca ati inteles ca si infailibilitatea papala este tot o harisma a Duhului Sfant. Nu papa, ca om este infailibil, ci papa ca ierarh.

Intrebarea dumneavoastra seamana cu atitudinea protestantilor care intreaba de ce numai preotii pot ierta pacatele, si nu alti membrii ai Bisericii. Raspunsul: pentru ca asa a randuit Cristos Biserica Sa.

Bine ati spus "pare". Vi se pare. Spuneti-mi, daca in BO Cristos este suficient ca principiu de unitate al Bisericii (ceea ce, de altfel, afirma toti protestantii), atunci de ce mai aveti episcopi ?

Pina in prezent, doar doua dogme au fost definite de catre Sfantul Parinte in virtutea infailibilitatii papale. Bineinteles ca, imediat ce au fost definite, aceste dogme, care mai inainte fusesera recunoscute ca adevar de credinta, la nivelul sensus fidei, de catre mai toti ortodocsii, au inceput sa le puta si s-au transformat in "rataciri papistase".

Sa vedem daca stiti despre care dogme este vorba.

Mai am o curiozitate. Invatatura de credinta despre infailibilitatea papala este sprijinita pe solide argumente scripturistice, patristice, teologice. Tinand cont ca va opuneti cu inversunare acestui adevar de credinta, as fi curios sa stiu cate dintre lucrarile (sau articolele) care trateaza acest subiect din perspectiva catolica ati citit. Sau, daca ati citit macar documentul oficial prin care s-a proclamat aceasta dogma. Doar asa, ca sa evaluam un pic nivelul de obiectivitate....

Tocmai asta era dilema mea, incercam sa inteleg diferenta dintre Papa si Patriarh, cum este Papa perceput de catre catolici, daca el se bucura de infailibilitate in magisteriu, daca tot ce scrie Sfantul Parinte se considera adevar imuabil. In Biserica Ortodoxa infailibilitatea nu este o carisma ce apartine Patriarhului, ea apartine Bisericii ca intreg. Pentru ca sunt intrebari pentru cultura mea generala, nu trebuie sa va mai obositi sa explicati, (nici nu pareti dispus), o sa gasesc si singura raspunsuri. O zi placuta!

Va faceti ca n-ati inteles. De jocuri din acestea eu chiar nu am timp.

Eu nu m-am opus niciodata unui adevar de credinta ortodox, dmv. va permiteti sa faceti asemenea supozitii. Interpretarile textului Sf.Scripturi din perspectiva cultului din care faceti dmv. parte, nu este adevarul de credinta ortodox, deci nici explicatia pentru textele petrine nu este adevarul meu de credinta.

La toate intrebarile pe care vi le puneti userii catolici au raspuns de nenumarate ori, chiar aici pe forum. In plus, raspunsurile la aceste intrebari pot fi gasite in mai putin de 1 minut la o cautare in google sau wikipedia.

Eu unul am obosit sa explic ad nauseam ce este si ce nu este infailibilitatea papala, ori de cate ori apare un ortodox si striga "Ratacire !", fara sa fi avut curiozitatea sa se documenteze timp de macar 5 minute in prealabil. Este o problema de minima politete sa nu ataci un subiect si sa nu critici o idee cu care nu esti familiarizat, in conditiile in care explicatiile exaustive ale acelei idei sunt disponibile tuturor. Cum ar fi ca eu sa incep sa spun ca isihasmul e o ratacire, pentru ca dupa doua pagini de dialog sa sustin ca, de fapt, nu stiu ce e isihasmul nici macar la nivel de cultura generala si sa pretind ortodocsilor sa-mi explice ????

Incepeti de aici:

http://en.wikipedia.org/wiki/Papal_infallibility

:24: Nu neg posibilitatea ca cele ce indicaţi să fie corecte.
Dar să dai ca sursă de documentare CREDIBILĂ, wikipedia...
Las-o frate!

Chiar va rog sa aplicati si d-voastra acest sfat si sa ne scutiti pe viitor de intrebari "inocente", doar explicatia este disponibila.

Off-topic: (Vechii) greci le aveau cu exhibitionismul, ca si cu alte "bunatati" ale vietii, devenite peste noapte ("noaptea" numita Renastere si mai nou, post-comunismul) "europene" si "normale". Cred ca ar trebui gasit un nou cuvant pentru genul asta de "normalitate": "euronormalitate". :24::24:
On-topic: ecumenismul real este definit de mostenirea genetica nealterata de catre ingerii cazuti/reptiloizi/annunaki/ce-or fi. Adica ce numea Pavel "implinirea Legii din fire". Biserica, ca institutie umana si coruptibila, si deseori corupta, nu mantuieste pe nimeni. Harul detinut in Sfintele Mistere insa, da.

Am spus "incepeti de aici".

In articolul de pe wikipedia se regaseste definitia infailibilitatii papale asa cum apare ea in Pastor Aeternus, cateva explicatii de baza precum si o multime de linkuri catre pagini unde problema este tratata in amanunt, cu argumente de ambele parti.

Tinand cont ca doamna Ioana a recunoscut ca nu stie ce este infailibilitatea papala nici macar la nivel de cultura generala, am socotit potrivit sa o indrum catre o sursa de cultura generala.

Probabil e sursa pe care domnul Erethorn o foloseste in mod constant, din moment ce o recomanda.

Istoria a demonstrat cat de infailibil e Papa. Ma gandesc in primul rand la inchizitie, dar lista poate continua. Eu ma opresc in schimb aici.
Mai jos, un cuvant al sfantului ap Ioan. Daca nici el nu reprezinta o autoritate in domeniu, atunci ratacirea nu e aproape de noi, inseamna ca nu o vedem din cauza ca suntem chiar in ea.
1 Ioan1,8
Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi.

Catolicii vor spune ca acelea sunt pacate disciplinare, actiuni gresite comise de Papii catolici, care nu sunt contrare infiaibilitatii papale in general, ce se refera la invataturile de credinta si morala. (cat de morala a fost instituirea Inchizitiei si mai ales invataturile si actiunile ei, numai catolicii stiu)

Can. 749 p.1: În virtutea functiei sale, Pontiful Suprem se bucura de infailibilitate in magisteriu cand, in calitate de Pastor si Invatator suprem al tuturor credinciosilor, caruia ii revine datoria de a-i intari in credinta pe fratii sai, proclama printr-un act definitiv o invatatura de credinta sau de morala, ce trebuie observata.

Imi amintesc ca si Adriana 3 proceda asa, mai intai punea niste intrebari inocente, dar de fapt nu dorea un raspuns, ci sa-si expuna pe larg conceptiile. Din fericire nu era atat de agresiva si aroganta ca userul Erethorn. Din fericire am luat decizia sa ignor atunci cand se poate, pentru ca am purtat cateva discutii degeaba, userul mergand pana in panzele albe desi aratam negru pe alb ce spunea BC (sa ma refer doar la dogma ridicarii cu trupul si sufletul la cer).

In legatura cu dogma infailibibilitatii Bisericii, aceasta a fost doctrina Bisericii din primul mileniu si dupa. Infailibilitatea papala a aparut ca dogma in secolul XIX in BC.
Infailibilitatea Bisericii tine numai de acea parte divina a Bisericii si nu tine deloc de partea umana. Hristos este Capul Bisericii, este infailibil. Si invataturile afirmate de Iisus sau revelate de Duhul Sfant sunt infailibile, tin tot de divinitate. Asadar cand un sinod afirma invataturile revelate atunci aceste hotarari sunt bineinteles infailibile. Cand afirma invataturi gresite sau eretice atunci e considerat sinod gresit sau talharesc. Nici macar un sinod nu este automat infailibil, deci intrunirea ierarhilor, cu atat mai mult sa fie infailibil un singur om.
Asadar nu sinodul e infailibil, ci hotararile, dogmele reafirmate la acel sinod. Am gasit acum un mic articol al lui Mircea Vulcanescu care vad ca explica exact ceea ce spunem si eu mai cu cuvintele mele pana acum: http://rafaeludriste.blogspot.com/20...bilitatea.html

In schimb la catolici e total altceva. BC a transferat aceasta infailibilitate care este un atribut doar la divinitatii si asupra oamenilor. Explicatia cu luminarea de Duhul Sfant e doar o incercare de a da credibilitate dogmei, de fapt am putea spune ca toti suntem luminati de har, de exemplu cand luam Sfanta Impartasanie primim har.
Dogma infailibilitatii spune ca atunci cand papa afirma sau proclama o dogma ex cathedra nu poate gresi nicicum, e infailibil. Aceasta se intampla si atunci cand proclama o noua dogma, si desigur, cand reafirma dogme vechi sau invatatura BC (la refirmare se subintelege ca e asa, nu exista o problema).
Mai au infailibilitate si adunarile ierarhilor (sinoadele) care il au ca si cap pe papa. Si aici e evident, ce aproba papa e infailibil.
BC mai are o practica de acest gen, de a atribui proprietati pe care le are Divinitatea unor oameni. Multi sfinti catolici prezinta minunea bilocatiei, adica prezentei simultane in doua sau mai multe locuri. Acesta e un atribut doar divin, cel putin in crestinism.
Dar nu are rost sa ne batem capul cu erorile din alte culte, doar sa le cunoastem

Am uitat sa spun ceva in mesajul precedent, multi catolici (probabil si ortodocsi, chiar si un preot catolic) cred ca sinoadele au adoptat sau construit dogme. Chiar si BC spune ca acestea au fost doar reafirmate din revelatie, nu inventate atunci. Desi in cazul BC e adevarat, au inventat si dogme, mai ales dupa schisma.

Draga Laura, dimpotriva, eu am observat doar ca cei ce au conceptii ecumeniste se chinuie sa gaseasca cate un citat razlet al unui ierarh sau chiar duhovnic ca sa isi sustina ceea ce cred. Cineva care combate conceptiile ecumeniste nu trebuie sa caute, cu atat mai mult sa falsifice ceva, pentru ca toata Biserica dintotdeauna si apropae toti sfintii sau marii duhovnici nu au sustinut altceva.
Este de fapt o falsa dilema, conceptiile ecumensite sunt niste himere, ceva la moda in zilele noastre. In toata invatatura Bisericii sau la sfinti si duhovnici unde intalnim aceste conceptii? De aceea trebuie sa caute cineva cu lupa sa mai gaseasca vreun citat dintr-un duhovnic care sa sustina ceva ce tine de ecumensim.
Vad ca nu se intelege exact ce inseamna de fapt. Intrunirile ecumeniste in care se discuta intre diferite culte e una si conceptiile ecumensite sunt altceva. Conceptiile ecumeniste sunt cele ce spun ca nu doar BO este Biserica, ca Adevarul si harul lucrator nu e doar in BO, ca si mantuirea. Exista de fapt doua viziuni, prima ca BO este una din biserici si a doua ca BO este cea mai buna biserica (dar ca sunt ceva mai putin bune si celalalte). Ambele sunt conceptii ecumeniste, dar a doua e mai aproape de adevar.
Mai exista si o alta diferentiere, unii cred ca doar catolicii sunt la fel ca ortodocsii (cred ca se numesc filocatolici, aici mai pot fi inclusi si monofizitii si chiar protestantii, in afara de neoprotestanti). A doua categorie, cei care cred ca toate cultele crestine sunt la fel de bune. Mai exista si o a treia categorie, care include si conceptii new-age ce tin de paranormal, sau ca toate religiile sunt bune.

Acum trecand la mesaj, nu tebuie sa cercetam daca a spus Parintele Staniloae sau nu, e marturia lui in acel videoclip, acum nu au masluit si vocile.http://www.sfaturiortodoxe.ro/
Daca nu ma insel s-ar putea ca acest pasaj sa fie dintr-un interviu filmat, nu-mi mai amintesc.
Parintele Teofil Paraianu e adevarat, a spus ca si catolicii au Taine, dar chiar daca a facut o greseala el poate compensa cu multele sale fapte bune. Noi nu ne putem compara, ca sa avem de unde sa scadem.
Parintele Nicolae Steinhardt a spus acele lucruri cand s-a convertit, nu stiu daca le sustinea si dupa (eu am citit ca scria si despre erezii). Si eu cand am devenit credincios credeam ca toate cultele sunt la fel, eram foarte ecumenist, dar doar pentru mine, nu spuneam aceste conceptii si altora pentru ca nu stiam prea multe.

Cum am mai scris si in alte mesaje si cum a afirmat si BO a Greciei in sinodul prilejuit de acea declaratie impotriva ecumenismului, BO participa la dialogurile ecumenice pentru afirmarea adevarurilor ortodoxiei, neavand vreodata de gand sa accepte stricarea invataturii de credinta. Unirea se poate face doar prin trecerea la ortodoxie, adica renuntarea la invataturile gresite, erezii.
De obicei nu impotriva dialogurilor sunt revoltati ortodocsii, ci impotriva conceptiilor ecumeniste si a patrunderii lor in Biserica.

Ma indoiesc ca exista "o profesoara americana" care stia dumneaei cam pe cine vrea sfintul Parinte sa invite la Vatican...

Raspunsul calugarilor ortodocsi au un plus (ca vor sa se roage) si au un minus (vizita la Vatican tine de ascultarea pe care trebuie sa o practice si nu de vointa lor proprie; iar la ei a primat vointa lor).

Din discutiile dintre ortodocsii de pe acesta sectiune a forumului vad un lucru care se desprinde cu usurinta: ortodoxia, in ochii multora dintre ortodocsi, este ca talantul pe care vi l-a daruit Dumnezeu si pe care il ingropati in pamint. Iar la judecata talantul va fi scos din pamint si prezentat Domnului; totusi, Domnul ne cere sa inmultim talantii primiti.

Şi eu.

Recunosc că acilişa m-ai pierdut. Ascultare faţă de cine? :39: