Dacă Hristos a zis "...aceasta să faceţi spre pomenirea Mea" (Luca 22,19), înseamnă că ne reamintim de jertfa Lui oridecâteori participăm la Cina Domnului. Un amănunt pe care nu-l cunoști este faptul că nu avem Cina Domnului în fiece sâmbătă.

Elementele prezente la masa Cinei au semnificație simbolică, însă Jertfa reală a Domnului și mărturisirea noastră că o acceptăm prin credință ne asigură viața veșnică. O simplă pâine și un simplu vin nu poate da viață veșnică, ci numai viață pământească (să nu mori de foame și de sete). Nici măcar trupul fizic al Domnului (cum considerați voi euharistia) nu poate da viața veșnică. Poate vei comenta această afirmație, să mă explic: câți preoți și farisei nu L-ar fi sfâșiat în bucăți cu dinții pe Domnul! Crezi că dacă ar fi făcut-o, și-ar fi asigurat prin aceasta viața veșnică? Nici pomeneală!

De fapt așa a și fost. În timpul Exodului doar mâncarea mielului și ungerea sângelui lui pe ușă asigura viața evreilor, iar în anii următori, ei comemorau acest eveniment, își aminteau și-i învățau pe copiii lor despre salvarea miraculoasă din Egipt.
Pentru noi este la fel: Cina Domnului este un act comemorativ, îndeplinit "spre pomenirea" Mântuitorului.

Trist că tu vezi "înșelare" în cuvintele lui Hristos... Cum ar fi să spun și eu că te-au înșelat niște bulgari și niște greci? Dar nu spun :3:

Aceasta nu e doar "părerea simpatizanților lui Miller", ci a tuturor neoprotestanților. Ba chiar și a apostolilor. Pavel la fel spune că e un moment amintitor:
"24. Şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.
25. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea." (1 Cor.11)


Se pare că n-ai înțeles nimic din exemplul meu. Probabil pentru tine Hristos e din scânduri, are balamale și clanță și doar trecând prin El ai viață veșnică! Halal concepție!

Să faceţi aceasta înseamnă să vă împărtăşiţi cu trupul şi sângele lui Hristos, pe care atât mama care ţi-a fătat credinţă cât şi dumneata le huliţi, hulă care de fapt este hulă la adresa lui Hristos şi la adresa Sfintei Sale Biserici.

De fapt partea cu interpretarea simbolică este din nou o marcă a interpretării false împotriva interpretării date de Sfinţii Apostoli şi de Sfinţii Părinţi prin Duhul Sfânt.

Şi totuşi Hristos spune foarte clar că împărtăşirea de El prin trupul şi sângele Lui dăruieşte viaţă veşnică, fapt care demonstrează încă o dată că sunteţi potrivnici adevărului revelat în sfânta scriptură. Însă această împărtăşire nu este concepută, cum iarăşi pervers vrei să insinuezi, doar ca o împărtăşire de trupul fizic al lui Hristos, pentru că împărtăşirea de Hristos este atât spirituală cât şi fizică, pentru că prin sfântul trup şi sfântul sânge credinciosul se uneşte spiritual şi fizic cu Hristos, unindu-se nu doar cu sfântul Său trup ci şi cu persoana divino-umană a Mântuitorului Hristos. Iar această unire cu persoana veşnică a Mântuitorului Hristos şi cu sfântul Său trup este cea care împărtăşeşte pe credincios de viaţă veşnică.

Prin urmare teza conform căreia Euharistia s-ar reduce la pretenţiile sectanţilor adventişti este o teză care în final duce în mod evident la tăgăduirea împărtăşirii credinciosului de Hristos, de dragostea şi adevărul Lui, de viaţa şi învierea Lui, la tăgăduirea unirii reale a credinciosului cu Hristos în Sfânta Euharistie. Adică veşnica tehnică sectantă de a ciunti Revelaţia Dumnezeiască pentru a îşi afirma propriile lor păreri omeneşti.

Problema este că Euharistia nu este doar un act comemorativ, aşa cum ciuntit intrepretaţi voi, ci este mult mai mult, şi anume împărtăşire de Iisus Hristos prin trupul şi sângele Său euharistice.

Iar eu ti-am scris ca nu e pomenire pentru ca Iisus a spus ca daca nu mananci Trupul si nu bei Sangele nu ajungi in Imparatie. Nu poti sa-mi spui ca ajungerea in Imparatie depinde de a manca paine si vin ca ne apucam sa radem.
Inseamna ca voi nu credeti de fapt Sfanta Scriptura, cand Iisus a zis clar, cine nu bea Sangele si nu mananca Trupul nu se poate mantui. De ce nu doresti sa te mantuiesti si vrei doar sa dezbati filozofic? Ca limba romana sau greaca sau latina e clara.
Si repet pentru a zecea oara, unde a zis Domnul ca cine nu mananca mielul nu se poate mantui? Asta insemna comemorare, doar o aducere aminte, fara sa fie conditionata.
Pai nu poti spune, pentru ca aceia aveau exact aceeasi credinta si invataturi ca si in primul mileniu. iar daca nu stii, episcopi erau in Dobrogea chiar in primele secole, avem si mucenici de pe vremea romanilor (cu sfinte moaste mirositoare a mir).

"Usa" are intelesul si de intrare, loc pe unde se intra, nu trebuie sa aiba si vizor. De ce nu a zis Iisus cine crede in Mine si a spus de Trup si Sange? Ce intelegi tu prin Trup si Sange? Cum adica vine citatul asta in interpretarea adventistilor?

Sa stii ca am mai citit, insa si nu trebuie uitat nici o clipa ca si ei gresesc destul de mult, iar cind vine vorba de previziuni si profetii chiar o dau in bara de cele mai multe ori, la care cind sunt confruntati cu : Dar oare de ce parinte nu s-a intimplat asa cum ati proorocit? o dau cotita, cu tot felul de variante, ba ca Dumnezeu si ostirile ceresti nu s-au hotarit sa atace, ba Dumnezeu a hotarit sa ne mai dea timp de pocainta si alte variatiuni pe aceeasi tema.
Deci hai sa o lasam mai moale...mie-mi plac in general sfaturile lor de viata insa luate cu mare atentie si grija!...mai ales pentru a nu rani pe altii.

Tricesimquintus are dreptate ca toate sunt simboluri si trebuiesc luate ca atare nu inchipuite ca fiind carne macra si singe cu globule rosii in ea( ca doar nu suntem vampiri Doamne fereste!) ci fringerea piinii comunitare si potolirea setei printr-un pahar de vin( mai ales ca in unele regiuni vinul era singura bautura curata de care nu te imbolnaveai) si prin acest aspect Hristos a vrut sa ne sugereze pomenirea lui, sanatate vesnica(viata) prin aceste paralele CLARE LUATE DIN VIATA DE ZI CU ZI, ceva ce ucenicii care erau complet in ceata cu restul invataturilor, AU PRICEPUT.

Acest mod de abordare prezinta o logica clara din felul in care Hristos a reamintit credinciosilor cum se maninca si importanta adunarilor in numele Lui. Eu nu sunt de acord cu alte aspecte adventiste ciudate dar aici eu unul sunt de acord cu domnul T.

Daca Isus a spus "acesta ESTE Trupul meu" si tu spui ca de fapta acela nu este trupul lui Isus, atunci il faci pe Isus mincinos, insa eu Ilcred pe Isus. Daca Isus a spus "ASTAZAI vei fi cu mine in Rai" si tu spui ca nu are cum sa fie asa, si aduci un milion de argumente, atuci il faci pe Isus micinos, iar eu prefer sa-l cred pe Isus. "ESTE" inseamna este si nu altceva, "astazi" inseamna astazi si nu altceva. Daca Isus a spus "cuvintele voastre sa fie da sau nu, restul vine de la diavol" (iarasi, citez din memorie)-prefer sa il cred pe Isus. Cred ceea ce a spus Isus si e scris negru pe alb; argumentele care vin pe linga sint toate de la cel rau.

Nu-mi mai scrie asta, m-ai lămurit... Cred că a sosit momentul să-I spui Domnului problema ta: "Doamne Iisuse Hristoase, Tu ai spus în Luca 22,19 '...aceasta să faceţi spre pomenirea Mea', dar eu nu Te mai cred. Ajută necredinței mele. Amin! "

Nici n-am spus asta. Participarea la Cina Domnului fără credință în loc să ducă în Împărăția lui Dumnezeu, duce în împărăția morților, așa cum l-a dus pe Iuda. La ce i-a ajutat participarea la Cină? A mâncat trupul și sângele Domnului și a ajuns în Iad...

Am spus că cine nu mânca mielul și nu ungea ușiorii cu sângele lui nu era mântuit (salvat). Ieșirea 12.

Degeaba te legi de elemente neesențiale, lasă vizorul... A spus sau nu Hristos?

"Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui..." (Ioan 10,9)

Îl crezi sau nu? Și dacă-L crezi, tot așa literalist Îl crezi precum în cazul împărtășaniei? Trebuie să intri chiar prin trupul și sîngele Său ca prin ușă ca să te mântuiești, ori în acest caz ușa îl simbolizează doar pe Hristos, nu e chiar ușa aia de lemn? Pentru a te mântui, trebuie chiar să mânci carnea și sîngele Lui, ori doar pâinea și vinul care le simbolizează?

Spune că nici acum n-ai înțeles și eu mă dau bătut, te las în pace...

Stai așa, nu o lua în tragic. Tu când îi spui iubitei "îți dau inima mea", îți prelevezi cordul din cutia toracică și i-l pui sângerând în brațe? Hristos când a rostit acele cuvinte și-a tăiat cumva o mână și și-a secționat venele să le ofere ucenicilor carne și sânge? Ori vroia să-i învețe că mântuirea lor se capătă doar dacă El Se va oferi cu totul (trup, sânge, întreaga viață) pe cruce?

Crede-L frate, dar nu-i ciunti cuvintele. El a spus altceva:

"Adevărat grăiesc ţie astăzi vei fi cu Mine în rai"

Toată interpretarea rezidă în punerea virgulei după ție ori după astăzi. Și abia de aici încep argumentele...

Nu am ciuntit nimic, am luat exact citatele date de tine. Daca Isus a putut transforma apa in vin, la fel poate transforma si piinea sau vinul. Daca Isus a spus "aceata ESTE Trupul meu" inseamna ca ESTE, iar daca a spus "...astazi vei fi cu mine in rai", inseamna exact ceea ce e scris. Inseamna ca tilharul se afla deja in Rai si te poti ruga si tu la El, ca si el, la rindul lui sa se roage pentru tine. Deci, nu am schimbat nici un cuvint, am luat exact citatele pe care mi le-ai dat tu, iar acestea duc in acelasi loc. Piinea si Vinul sint Trupul si Singele lui Isus (pentru ca asa a spus EL), iar tilharul este deja in rai, inca din ziua mortii sale (pentru ca asa a spus Isus).

PS. Iar daca as spune cuiva "iti dau inima mea", chiar i-as da-o, daca ar fi posibil, si ar avea nevoie la propriu de inima mea, char daca eu ar trebui sa mor.

De ce nu vrei să înțelegi că ai ciuntit? Dă toată fraza spusă de Iisus:

"Adevărat grăiesc ţie astăzi vei fi cu Mine în rai"

Impartasania in Religia Ortodoxa
 

Sfanta Impartasanie, Cuminecatura sau Euharistie este Taina prin care crestinii se unesc cu Trupul si Sangele Mantuitorului, sub chipul painii si al vinului, spre iertarea pacatelor si spre viata de veci. In ea se arata celor ce cred tot harul si toata bunatatea lui Dumnezeu, caci nu ne mai raportam doar la viata curenta, ci si la cea care are sa vina, pe care o asteptam cu nadejdea mantuirii. In acelasi timp, in Taina Sfintei Impartasanii se reactualizeaza, in chip real si nesangeros, jertfa de pe cruce a Mantuitorului. Astfel, Sfanta Impartasanie are un dublu caracter, de Taina si de Jertfa.

Pentru a intra in Biserica, cel ce crede in Hristos trebuie sa primeasca cele trei Taine de initiere: Botezul, Mirungerea si Impartasania. Daca prin Botez intram intr-o viata noua, iar prin Mirungere primim puterea dezvoltarii ei, prin Impartasanie desavarsim aceasta viata, ca o unire deplina cu Hristos. In Botez ne unim cu Hristos, Cel care a venit in lume si a murit pentru a rascumpara pacatele noastre. In Impartasanie insa, noi ne unim cu Hristos Cel rastignit si inviat. Astfel, prin Impartasanie noi devenim capabili de a ne darui intru totul lui Dumnezeu, pentru ca existenta noastra marginita de moarte sa fie umpluta de viata vesnica a Lui, prin Invierea impreuna cu si prin Hristos. Din acest motiv, in momentul primirii Sfintei Impartasanii se spune “spre iertarea pacatelor si spre viata de veci”. Caci nu numai ca ne sunt iertate pacatele marturisite si dezlegate prin Taina Marturisirii, ci si cele care au ramas ascunse constiintei noastre si nu au putut fi marturisite si, deci, iertate. Iar aceasta este spre primirea vietii vesnice. Astfel, Sfanta Impartasanie este prin excelenta Taina desavarsirii, care ne ridica deasupra vietii pamantesti.

Intemeierea Sfintei Impartasanii a avut loc la Cina cea de Taina, acest moment fiind consemnat in cele trei Evanghelii sinoptice. Sf. Ev. Ioan, desi nu relateaza acest moment, reda cuvantarea lui Iisus despre painea cea cereasca. In aceasta, Mantuitorul a aratat cu claritate necesitatea ca oamenii sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele Sau, pentru a dobandi viata vesnica (Ioan, cap. 6). Urmand indemnul lui Iisus, “aceasta s-o faceti spre pomenirea Mea”, Sf. Apostoli si, apoi, Biserica intemeiata la Cincizecime, au savarsit “frangerea painii” in amintirea Patimilor, Mortii si Invierii lui Hristos. Si fiindca Mantuitorul a folosit la Cina cea de Taina paine dospita si vin, Biserica a folosit aceste doua elemente pentru a savarsi aceasta Taina. Ele constituie partea vazuta, materiala, a Sfintei Impartasanii. Inca de la inceput, materia necesara a fost luata dintre jertfele aduse de crestini. Preotul sau diaconul alegea o paine de grau curat cat mai frumoasa si vin de struguri, care se amesteca si cu putina apa (facandu-se referire la sangele si apa ce a curs din coasta Mantuitorului). Sfanta Impartasanie este astfel si un dar adus de credinciosi, pentru a sublinia dorinta noastra de a ne mantui.
Savarsirea Tainei

Inca dintru inceputurile Bisericii, Sfanta Impartasanie s-a savarsit numai in cadrul Sfintei Liturghii, constituind de fapt punctul ei culminant. Dupa o pregatire prealabila atat a slujitorului, cat si a credinciosilor participanti prin rugaciuni si citiri din Sfanta Scriptura, are loc Epicleza. Epicleza este momentul cand se citesc cuvintele de sfintire a darurilor de paine si vin, asezate pe masa Sf. Altar, in Sf. Potir si pe Sf. Disc. In timp ce la strana se canta imnul serafimic: “Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot…”, preotul citeste o rugaciune mai lunga. In ea se aminteste despre purtarea de grija (iconomia) lui Dumnezeu fata de omenire incepand de la creatie si pana la Cina de taina. Apoi sunt rostite cu glas tare cuvintele Mantuitorului : “Luati, mancati… Beti dintru acesta toti…”, pentru a anunta credinciosilor Taina ce urmeaza sa se savarseasca. Astfel, in timp ce se canta “Pe Tine Te laudam…”, preotul citeste rugaciunea de chemare a Duhului Sfant, in timpul careia binecuvanteaza darurile in semnul Sfintei Cruci.

In toate Tainele Bisericii, Hristos este prezent in chip nevazut, prin lucrarea Sa. In Sfanta Impartasanie, Hristos este prezent insa prin Insusi Trupul si Sangele Sau, sub chipul painii si al vinului. Din acest motiv, cel ce se impartaseste Il primeste in chip real pe Hristos, se uneste cu El. Sf. Scriptura, Sf. Traditie si practica Bisericii confirma acest adevar, desi este mai presus de intelegerea omeneasca. In primul rand, Insusi Mantuitorul spune clar ca El este painea vietii si cel care o va manca va fi viu in veci. Acelasi lucru Il afirma si la Cina de taina, cand, frangand ucenicilor painea, le spune sa manance Trupul Sau, si, dandu-le sa bea din paharul cu vin, le spune sa bea Sangele Sau. Este vorba de Noul Legamant pe care Dumnezeu il face cu omul, iar Sf. Apostoli l-au inteles ca atare. Sf. Ap. Pavel vorbeste despre jertfa sangeroasa unica a Mantuitorului, dar si de jertfa cea fara de sange pe care suntem datori sa o aducem noi insine pentru a ne mantui. Sfintii Parinti ai Bisericii au fost si ei unanimi in a afirma prezenta reala a Mantuitorului in Sf. Impartasanie. Astfel, Biserica Ortodoxa, pe baza Sf. Scripturi si a Sf. Traditii, afirma ca, desi dupa sfintire, painea si vinul euharistic raman pentru simturi paine si vin, ele sunt Trupul si Sangele Mantuitorului in mod real.

Deci exact cum ai scris. Isus i-a spus ceea ce ai scris tu si deci tilharul cel bun se afla in Rai.

Hehehehehehe ! Asta-i cea mai tare interpretare biblică pe care am auzit-o de mult timp ! Deci, Isus a spus: "Adevărat grăiesc ţie astăzi: odată şi odată vei fi cu Mine în rai!".

Domle, îi depăşiţi cu mult pe ortodocşi la inginerit cuvintele Scripturii. Faţă de "explicaţia" dv la acest pasaj, explicaţia lor la Matei 16 cu 18 cum că Isus a vrut, de fapt, să spună "Tu eşti Petru. (punct). Pe această piatră (adică pe Mine, pe Isus) voi zidi Biserica Mea" e total parfum !
Mai că îţi vine să crezi că Isus a spus, de fiecare dată, altceva decât a spus !

raspuns
 

Poate ca gresesc , dar nu Hristos este piatra cea din capul unghiului, pe care nu au bagat-o in seama ziditorii?

In citatul la care te referi, care de altfel este scos din context, este vorba de interpelarea Mantuitorului, referitoare la cine credeau ucenicii ca este El? Iar Petru raspunde in numele celorlalti. Nefiind vorba de un primat intre apostoli a lui Petru. Nu este locul si timpul aici sa aratam cine e cel mai cel... Hristos a spus ca acela care vrea sa fie intai intre voi acela sa le slujeasca. Iar faptul ca apostolii nu au acceptat un primat al cuiva intre ei, este modul in care au primit apostolii rugamintea mamei fiilor lui Zevedei de a pune pe unul de-a dreapta si de-a stanga. Si argumentarea ar putea continua, dar oricum acea piatra este credinta tare pe care s-a zidit biserica, pe temelia apostolilor. Hristos nu vorbeste despre El acolo...

Doar că nu e interpretare, ci simplă cititre a declarației hristice:

"Adevărat grăiesc ţie astăzi [:] vei fi cu Mine în rai"

Că e virgulă, că e două puncte, știți prea bine că în textul original nu există semne de punctuație. Interpretarea abia acum urmează:

1. Deși Iisus a spus tâlharului: "Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai", după 3 zile El i-a spus Mariei că încă nu s-a suit la Tatăl Său. Iată dovada că Tatăl Său era în Rai: Apoc. 2:7 spune că pomul vieții este în mijlocul Raiului lui Dumnezeu și Apoc. 22:1-2 descrie pomul vieții pe cele două maluri ale râului vieții care curge din tronul lui Dumnezeu. Deci nu e nici o îndoială că Raiul se află acolo unde există tronul lui Dumnezeu. Întrebarea este: cum putea Iisus să spună tâlharului că va fi cu el în Rai în acea zi, de vreme ce El nu S-a urcat acolo în ziua respectivă?
2. Iisus și tâlharul nici n-au murit în aceeași zi. Când au venit ostașii, chiar înainte de apusul soarelui, pentru a cobori trupurile de pe cruce, Iisus era deja mort (Ioan 19:32-34). Tâlharii erau încă în viață și picioarele lor au fost zdrobite pentru a le grăbi moartea și pentru a-i împiedica să scape. Fără îndoială că au trăit și după apusul soarelui în orele de sabat și poate chiar mai mult. Deci cum ar fi putut Iisus să asigure pe tâlhar că va fi cu el în Rai în acea zi, când ei n-au murit amândoi în "acea zi"?
3. Tâlharul nici nu a cerut să fie luat atunci în Rai. El s-a rugat: "Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta"(Luca 23,42) Acesta este exact timpul când el va fi reamintit și luat în Împărăție.

Încă o dată vă rog atât pe dumneata cât şi pe ceilalţi care scriu să nu mai abateţi topicul de la subiectul lui de discuţie. Dacă vreţi să discutaţi despre tâlharul de pe cruce nu aveţi decât să vă faceţi un topic la "Noul Testament" şi să dezbateţi până vă sar capacele, dar acolo !!

Desigur, spre pomenirea Lui sa faca ce a spus: sa manace Trupul si Sangele. Altfel zicea sa manance painea si vinul in amintirea Sa. Asa cum Domnul a zis sa manace mielul in amintirea iesirii din robie. Cat mai vrei sa le ametesti?
Inteleg ca adventistii cred totusi ca trebuie sa participe la Cina Domnului, nu e ceva ce tine doar de o masa.
Uite, aici cred ca ajungem la un acord, in stil ecumenist: si adventistii si ortodocsii au dreptate. E normal ca la voi sa fie ceva simbolic, pentru ca nu aveti har si orice ati face painea si vinul tot paine si vin raman, nu se transforma in Trupul si Sangele Domnului. Noi avem har si in cadrul Epiclezei se produce aceasta transformare invizibila. Voi mancati paine si vin pentru aducere aminte si noi mancam Trupul si Sangele (dar la vedere e tot paine si vin) pentru a primi har.
Dar noi nu discutam de asta, ci de faptul ca de Paste evreii mancau miel, pentru aducere aminte. Dar mielul nu era absolut necesar pentru mantuire, cum spune Iisus de Trupul si sangele Sau.

Tot in afara topicului. Din ce stiu BC spune ca si papa este piatra din capul unghiului. Bineinteles, considera ca si Iisus este piatra din capul unghiului. Nu stiu cum au ajuns la aceasta concluzie, ca sa-mi dau cu parerea probabil tinand-o cu citatul acela pe care isi intemeiaza dogma primatului si-au dat seama ca de fapt piatra e numai una, piatra din capul ungiului care e Iisus. Asa ca au inventat conceptia ca exista o piatra vazuta, papa, si una nevazuta, Iisus.

Nici la voi nu se transformă în carne și sânge, aceasta ține doar de concepția și credința fiecărui participant la împărtășanie. Chiar și apostolii, după binecuvântare "frângeau pâinea", nu frângeau Trupul Domnului. Trupul Domnului a fost frânt pe cruce o singură dată și sângele Lui a curs pentru noi o dată pentru totdeauna:

"El nu are nevoie să aducă zilnic jertfe, ca arhiereii: întâi pentru păcatele lor, apoi pentru ale poporului, căci El a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, aducându-Se jertfă pe Sine însuşi." (Evrei 7,27)

"Întru această voinţă suntem sfinţiţi, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o dată pentru totdeauna." (Evrei 10,10)

Pentru mântuirea (salvarea) de la moartea adusă de îngerul nimicitor, era absolut necesar ca să se sacrifice mielul, să se ungă ușa cu sângele lui și să se mănânce carnea. La fel, pentru mântuirea noastră este necesară acceptarea jertfei adevăratului Miel al lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Atât cina pascală, cât și Cina Domnului sunt necesare și sunt pentru amintirea, "pomenirea" acestui eveniment. Nu putem eluda acest adevăr.

La ortodocsi, jertfa liturgica se savarseste fara sa tina cont de credinta celor din biserica. Oricine mananca si bea din Sfantul Potir se impartaseste cu Trupul si Sangele Lui Hristos, indiferent daca el crede sau nu. Daca se impartaseste si nu crede, vai lui, caci osanda isi aduna:

1 Corinteni 11
28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.
30. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.

Ceea ce zici tu este caracteristic altor credinte, am mai auzit-o si cu alta ocazie (poate de la catolici).

Aici se face referire la jertfele de animale din VT, savarsite in Templu de arhierei. Da, Jertfa a fost unica, Mijlocitorul este Unul intre noi si Tatal, insa tot Hristos Insusi ne indeamna sa participam la jertfele liturgice nesangeroase [la vedere], in care vinul si painea devin in chip tainic chiar Trupul si Sangele Lui varsat pe Cruce o data pentru totdeauna pentru cine crede:

Ioan 6:
53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.
56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.

Ioan 6:
60. Deci mulţi din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?
61. Iar Iisus, ştiind în Sine că ucenicii Lui murmură împotriva Lui, le-a zis: Vă sminteşte aceasta?
62. Dacă veţi vedea pe Fiul Omului, suindu-Se acolo unde era mai înainte?
63. Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă.
64. Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Iisus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred[...]

Nimeni nu stie
 

Nu se mai intelege nimic.

Cind trebuie sa iei recomandarile lui Hristos in mod LITERAL si cind sa le consideri SIMBOLICE sau analogii???

Se pare ca este in functie de religie si ce isi imagineaza fiecare.

In cazul de mai sus, al trupului si singelui este clar ca este SIMBOLIC, din moment ce Hristos nu a spus sa i se manince trupul si sa i se bea singele nici la CINA si nici dupa MOARTE.
Deci clar este vorba de impartirea frateasca a piinii si a vinului IN NUMELE LUI, si nu de o jertfa singeroasa si o METAMORFOZA deoarece asa li s-a parut primilor crestini.

Vorba aceea daca nici macar cu El de fata piinea nu s-a transformat in carne si vinul in singe, atunci la noi in lipsa prezentei lui in persoana nici atit.

Dar in fine, defilam cu ce am mostenit!

Metropolitan KALLISTOS - Eucharistic Sacrifice - Who offers What to Whom?
http://video.google.com/videoplay?do...4375465237722#

Aici se poate vedea o expunere a adevăratei învăţături despre Preasfânta Euharistie a Trupului şi a Sângelui Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, expunere a Mitropolitului Kallistos Ware, convertit de la anglicanism la Ortodoxie. Mitropolitul Kallistos explică şi reala prezenţă a lui Hristos în Euharistie, precum şi legătura tainică fundamentală care există între Jertfa sângeroasă de pe crucea de pe Golgota a lui Iisus Hristos, Jertfa fără de sânge pe care Hristos o aduce pe Altarul Ceresc ca Mare Preot şi Mijlocitor unic înaintea lui Dumnezeu şi Jertfa Euharistică adusă de preoţii Bisericii şi comunitatea de credincioşi ai Sfintei Biserici a lui Hristos.

Da, asa am inteles si eu Jertfa Fiului, ca fiind eterna. Jertfa este practic fara inceput, pentru ca Dumnezeu-Fiul este atotstiutor. Inca de la ideea Tatalui de a crea lumile, Fiul accepta dorinta Tatalui si proiecteaza temeliile Universului, stiind ce va urma. Cu toate acestea, El raspunde afirmativ acceptand sa faca voia Tatalui, atunci incepand jertfa Sa, din eternitate. Sacrificiul de pe Cruce este proiectia in timp a jertfei din iubire si care este acelasi cu sacrificiul de pe Altarul Ceresc, identic cu sacrificiul liturgic care se desfasoara sub timp.

Iata cum Hristos Isi intinde mainile cuprinzand istoria, prezentul si viitorul comprimand cele sase ere sau milenii de la izgonirea din Rai pana la Apocalipsa in cele sase ore petrecute in agonie. Iata cum El constientizeaza toate pacatele omenirii de la Adam la Antihrist, traindu-le prin prezenta concreta oricand si oriunde, iar apoi luandu-le asupra Sa. Deci intelegem cum Hristos Cel de pe Cruce este prezent intr-un mod cat se poate de real, acum si aici, iar Jertfa se produce in continuu, pana la Judecata de Apoi. Asa putem intelege Jertfa Euharistica de la Sfintele Liturghii ca participare in afara timpului la Rastignirea Lui Hristos de acum doua milenii. Deci Sfintele Liturghii nu reprezinta comemorari ale Jertfei unice si irepetabile, ci sunt chiar ele insele Jertfa cea unica ce se produce intr-un mod continuu in acel ASTAZI care este timpul prezent divin, mai degraba in atemporalitatea Lui Dumnezeu.

Deci fratilor, cand pacatuim, noi chiar ca Ii prelungim agonia Fiului si tristetea Tatalui si jertfa Duhului care face posibila fara sa vrea voia noastra cea impotrivitoare Lui Dumnezeu. Ceea ce este foarte grav, mai ales atunci cand constientizam Jertfa Fiului care se produce astazi, in al saselea mileniu, in ultima ora de suferinta a Lui Iisus Hristos pe Cruce pentru a noastra mantuire de cei rai.

Daca ne gandim mai bine, Jerta Lui Dumnezeu se continua si dupa Judecata, in vecii vecilor, din cauza celor care Ii refuza iubirea si nu accepta ca viata vesnica este facerea voii Sale. Iadul este si va fi plin de fiinte care continua dialogul cu Creatorul, refuzand insa smerenia si iubirea. Insa El nu va inceta niciodata dialogul cu fiintele Sale, care nu ii vor raspunde la fel - iata deci cum Jertfa Sfintei Treimi nu va inceta nici dupa Parusie. Cu toate acestea, existenta noastra este sigur mai buna ca inexistenta, ca neantul, iar planul Fiului relativ la fiintele Sale dragi nu este unul care sa se rezume la veacul acesta sau la cel urmator, ci transcende vecii, lumile, Iadul si imaginatia noastra...

Nu despre asta e vorba! Cina pascala e spre amintirea acelui eveniment. Dar nicaieri nu scrie ca cine nu va manca cina pascala nu se poate mantui. In schimb Iisus a spus ca cine nu va manca Tupul si Sangele Sau nu se va mantui. Cred ca ati inteles, dar nu aveti un raspuns. Pentru ca ati aflat adevarul si nu mai puteti scrie ceva impotriva adevarului.

Pentru ca ortodoxie nu e doar o dezbatere filozofica, iata cateva minuni legate de Sfanta Impartasanie: http://www.eph.md/news/invatatura_de_credinta/1487.html

4. Despre Sfântul Grigore cel Mare se povesteşte că o dată, o femeie nobilă a dus la Biserică prescuri pentru săvârşirea Sfintei Liturghii. Când a sosit momentul împărtăşaniei, femeia s-a apropiat de altar pentru a primi Sfintele Taine. La cuvintele Sf. Grigore "se dă de viaţă făcătorul Trup al Domnului nostru Iisus Hristos", femeia a zâmbit. Sfântul Grigore a întrebat-o: "De ce aţi zâmbit?". Femeia i-a răspuns: "Pentru mine este curios Stăpâne că tu pâinea pe care eu am pregătit-o cu mâinile mele o numeşti trupul lui Hristos!".

Sfântul Grigore văzând neştiinţa femeii s-a rugat lui Dumnezeu şi îndată pâinea s-a prefăcut în carne iar vinul în sânge. Această minune au văzut-o toţi cei din Biserică. Sfântul s-a rugat acum din nou şi chipul trupului s-a prefăcut în chipul pâinii, iar chipul sângelui s-a prefăcut în chipul vinului, cu care a fost împărtăşită femeia care, de atunci încolo a devenit foarte credincioasă.

1. Istoricul Sozomen povesteşte că într-una din zilele în care Sfântul loan Gură de Aur împărtăşea pe credincioşi, s-a apropiat o femeie care era molipsită de erezia macedoniană. Cum a primit Sfânta împărtăşanie îndată părticica din gura ei s-a prefăcut în piatră. După această minune femeia s-a spovedit şi s-a întors la credinţa adevărată.

2. Când Sfânta muceniţă Evdochia a fost adusă la judecată, ostaşii dezbrăcând-o au văzut că a căzut jos o părticică din Sfintele Daruri. Ostaşii au ridicat părticica şi neştiind ce este au dus-o la împărat. Când ighemonul a întins mâna ca să ia părticica, părticica s-a prefăcut în foc, care a pârlit ostaşii iar la ighemon i-a ars umărul stâng.

5. Şi iată acum, iubiţi credincioşi, încă o întâmplare reală care s-a petrecut acum câţiva ani într-un sătuc din Ardeal. O femeie foarte credincioasă care se ocupa cu creşterea albinelor (avea stupină) a observat că de la o vreme nu prea mai merg bine stupii, albinele produceau puţină miere. Auzise de la o altă credincioasă că dacă pui într-un stup Sfânta împărtăşanie, albinele o să dea o producţie foarte mare de miere. Şi atunci, a mers la Sfânta Biserică, s-a spovedit şi s-a împărtăşit, dar, în loc să înghită Sfânta împărtăşanie, a ascuns-o sub limbă şi apoi, ajungând acasă, a băgat-o într-unui dintre stupi.

Peste trei săptămâni preotul satului a avut o descoperire de la Dumnezeu că această femeie a făcut altceva decât trebuia cu împărtăşania. S-a dus la ea acasă şi a întrebat-o: "De la Dumnezeu am descoperire că acum trei săptămâni nu ai înghiţit Sfânta împărtăşanie, spune-mi cinstit, te rog, ce ai făcut cu ea?". Simţindu-se vădită, femeia a început să plângă şi i-a mărturisit adevărul.

Au mers împreună si au deschis stupul, si auziţi dumneavoastră minune: ALBINELE FĂCUSERĂ O CLĂDIRE DIN CEARĂ EXACT CA O BISERICUŢĂ ÎN JURUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII!!! Minunat este ce-au făcut albinele, dar foarte trist este că există o mulţime de oameni care nici măcar nu ştiu ce este aceea Sfânta împărtăşanie. Unii mor neîmpărtăşiţi dintr-o mare neglijenţă, iar alţii (ateii) o refuză chiar şi pe patul de moarte spre osânda lor veşnică.

Uite cum stau lucrurile:

- Avem în Scriptură un exemplu de om mântuit care nu a mâncat trupul şi sângele Domnului.

- Avem de asemenea un exemplu de om pierdut pentru veşicie care a mâncat trupul şi sângele Domnului.

Cine sunt cele două personaje, ghici ghicitoarea mea? În cazul ambelor persoane, avem confirmarea Domnului Hristos, deci nu puteţi spune că este o speculaţie NP. De asemenea, ambele cazuri confirmă principiul că nu pâinea şi vinul (prefăcute sau nu în carne şi sânge) mântuiesc pe cineva, ci acceptarea lui Hristos în viaţă, cu tot ce mplică aceasta. Dixit!

Nu vă supăraţi pe mine, creştinismul nu are nevoie de poveşti, ci de Cuvântul Adevărului.

Ceea ce dumneata nu vezi este că nici unul dintre ei nu a tăgăduit dogma euharistică, spre deosebire de ereticii anti-euharişti !!

Eu văd aceasta, ei însă sărmanii nu puteau vedea [în viitor], ambii fiind prea preocupaţi de instrumentele de tortură cărora le căzuseră victimă (cu voia, ori fără voia lor).

Cu toate acestea problema rămâne insolvabilă pentru dogma ortodoxă. Avem de-a face cu două (2) excepţii (din ambele sensuri) care confirmă regula de care vorbeam.

Dumneata iar habar nu ai ce vorbeşti. Regula este credinţa în cuvintele lui Hristos. Iar dacă Hristos a instituit Sfânta Euharistie pe care Biserica lui Hristos a ţinut-o aşa cum a instituit-o Hristos de 1977 de ani încoace, iar dacă prin cuvântul lui Hristos şi prin călăuzirea Duhului Sfânt Biserica a primit învăţătura că Sfânta Euharistie este trupul şi sângele Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos atunci regula impune credinţa în cuvintele lui Hristos. Orice tăgăduitor al cuvintelor sfinte ale Mântuitorului referitoare la Sfânta Euharistie este un eretic.

Impartasania nu este suficienta, mai trebuie si credinta plus fapte din iubire. Insa fara a ne cumineca, nu vom avea viata in noi.

Ioan 6, 53

Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.

Cu adevarat, unii se impartasesc spre osanda daca nu se leapada de patimi.

1 Corinteni 11

27. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului.
28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.
30. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.

Dixique Deus. :)

Aşa, aşa... acum sună mai bine! http://yoursmiles.org/tsmile/nybell/t7308.gif

Declaraţia aceasta trebuie să fi şocat mai mult pe ascultătorii Domnului, decât m-a şocat pe mine când am aflat pentru prima dată că preotul preface vinul în sânge. I-a şocat pe evrei (care au înţeles tot la propriu declaraţia Domnului ca şi ortodocşii) deoarece Legea oprea în mod specific întrebuinţarea sângelui ca hrană (Facerea 9,4; Deuteronom 12,16). Dacă iudeii şi-ar fi reamintit motivul acestei interdicţii, ei ar fi putut înţelege mai bine înţelesul cuvintelor lui Iisus. Motivul dat pentru interzicerea aceasta este că sângele este viaţa (Facerea 9,4). Astfel ei şi-ar fi putut da seama că a mânca trupul Lui şi a bea sângele Lui înseamnă a-ţi însuşi viaţa Lui prin credinţă. A mânca trupul şi a bea sângele lui Hristos înseamnă a-L primi pe El ca Mântuitor personal, crezând că El iartă păcatele noastre şi că noi suntem făcuţi desăvârşiţi în El. Numai pentru că Hristos Şi-a dat viaţa Sa omenească pentru noi putem să ne împărtăşim din viaţa Lui dumnezeiască, veşnică.

Mantuitorul si talharii
 

Scuze pentru interventie,expresia folosita de dvs mi-a adus aminte de ceva.Am incercat mereu sa reconstitui ultimele momente ale Mantuitorului precum si comportamentul celor doi talhari.Din ce am reusit sa pun cap la cap,prin compararea momentului Crucificarii descris in cele patru evanghelii,imaginea ar arata cam asa(este strict opinia mea si este posibil sa am erori de interpretare).

Ultimele clipe ale Mantuitorului(cronologic)

1.Hristos ajunge la locul crucificarii.Este rastignit.I se impart hainele>Hristos spune:,,Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac."

2.Langa cruce sa afla mama,sora mamei si ucenicul>,,Şi stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena.Hristos spune: ,,Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta!"

3.Dialogul cu talharul.Hristos spune ,,Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai."

4.După aceea, ştiind Iisus că toate s-au săvârşit acum, ca să se împlinească Scriptura, a zis: Mi-e sete.

5.Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?

6.Primeste buretele.Deci după ce a luat oţetul, Iisus a zis: Săvârşitu-s-a.

7.Iisus, strigând cu glas tare: ,,Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu."

8.Şi plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul.

Rezumat ultimele cuvinte ar fi,in ordine: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac-Femeie, iată fiul tău!-Iată mama ta!-Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.-Mi-e sete-Eli, Eli, lama sabahtani?-Săvârşitu-s-a-, Părinte în mâinile Tale încredinţez duhul Meu.

II).Talharii

La inceput amandoi il ocarau(Matei 27:44, Marcu 15:32).Apoi se intimpla ceva(sa fi fost oare efectul rugaciunii lui Hristos>,,Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac")si unul dintre ei isi schimba radical atitudinea(Luca 23:39-43).Este interesant cum si-o schimba(in ordine)

a).il mustra pe celalalt ,,Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă?
b).isi recunoste vinovatia ,,Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre"
c).il recunoaste pe Hristos ,,Acesta însă n-a făcut nici un rău."
d).Ii solicita Mila ,,Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta"


Ordinea ar fi: identificarea pacatului(a)-renuntarea la el(b)-primirea lui Hristos(c)-solicitarea Milei Sale(d)

Aceste aspecte au loc intre momentele 3-4 in ultimele clipe ale Mantuitorului.Este evident ca:ambii talhari il insultau la inceput.Unul se schimba radical.Nu stim ce anume l-a determinat dat tinand cont de ce se intimpla in acele momente poate este mai bine.Procesul sau de schimbare este extrem de profund dar cuantificat in cateva propozitii.Parca timpul fizic se contracta.Hristos ii da o asigurare directa.

Am citit o opinie care comenta momentul si o posibila motivatie (efectul rugaciunii si comportamentului Mantuitorului>sa nu uitam ce se intimpla atunci) a schimbarii unuia dintre ei in acest mod:

,,Unul dintre ei s-a cercetat în sufletul său. A văzut că Isus Se ruga pentru cei care L-au răstignit: Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!; (Luca 23:34). A văzut că în ciuda chinurilor groaznice, Isus s-a îngrijit de mama Sa (Ioan 19:26-27). El a simţit relaţia dintre Isus şi Tatăl, căruia S-a rugat nerostind nici un cuvânt de blestem, fără ură.L-a văzut pe Isus atârnând pe cruce , având pace în suflet şi îndurând cu răbdare batjocurile oamenilor. Unul dintre ei a observat însă că Isus se ridică deasupra cuvintelor ce i-au fost adresate."

Opinie proprie(errare humanum est)>O forta sau forte exterioare de natura umana,atat de puternice,cu asemenea implicatii,intr-un moment unic in istoria omenirii,pot genera o asemenea transformare radicala,chiar si in ghearele mortii,chiar si pentru un ticalos.Acel talhar a fost transfigurat pe interior de ceva.Are o reactie diametral opusa de starea sa de pina atunci.Trece aproape insesizabil de la damnat la salvat.Ceva a actionat asupra lui cu o forta si o intensitate atat de mare incat l-a schimbat ca om.Nu poate fi doar frica mortii.Manifestarea sa este mult prea complexa.Parca fae o schema a pocaintei.Frica din ultimele momente inaintea mortii este,de multe ori,pe stil convulsiv,agitatie teribila,incoerenta,dorinta unor promisiuni totale.Acest talhar reactioneza de parca si-ar face testametul pe cruce.Pune totul,la final,in ordine,in propria sa viata.O demonstratie de pocainta autentica,fara nimic fals.Pocainta in stare pura.De la un ticalos.

In Luca 23:41(Anania)talharul spune> ,,dar Acesta nici un rău n'a făcut".Talharul,cumva,realizeaza ce intelese si Pilat> ,,Ce rău a făcut acesta? N'am găsit în el nici o vină vrednică de moarte"(Luc 23:22).Poate asa a gandit si talharul>intelege o realitate(nu fcut nici un rau)si poate si el a gandit la fel(nu ar trebui poate sa moara ca noi,care o meritam).Apoi ii spune lui Hristos>,,Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta!“Cumva este ciudat.Nu a cerut ,,Du-ma in Rai acum.Promite-mi ca imi scapi sufletul".A solicitat ceva din viitor.

Versetul Luca 23:42(Anania) ma trimite la Matei 16:28> ,,Adevăr vă grăiesc: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu-L vor vedea pe Fiul Omului venind întru împărăţia Sa“.Replica lui Hristos> ,,Adevăr îţi spun Eu ţie: astăzi vei fi cu Mine în Rai!“.Parca ar fi spus>Talharul ,,Doamne,acum inteleg cine esti.Cumva am inteles.Nu ma uita in acel moment".Hristos:,,Ai inteles si ai crezut acum,azi vei merge.".Un amic mi-a spus ,,Pocainta l-a facut sa vada prin vremuri.I-a dat Cel de Sus sansa asta".Este doar o ipoteza speculativa.

Exista indicii cu privire la faptul ca cei doi talhari au murit dupa Hristos(Ioan 19:32-33),si prin urmare au fost martori la ultimele sale clipe.Promisiunea este data,daca cronologia mea este corecta,intre momentul cand Mantuitorul o lasa pe Maica Domnului in grija ucenicului si momentul cand i-se face sete,deci un moment al unei chinuitoare senzatii fizice.Ar fi intre momentul cand Mantuitorul se desparte de mama sa si momentul cand durerile omenesti il copleseau(dupa ,,Mi-e sete” urmeza,,Eli, Eli, lama sabahtani?”)Intre despartirea de mama si chinul fizic EL gaseste puterea sa ierte.Imposibil sa nu te cutremuri.

Ceva se poate observa:

1. Sunt aspecte din acele momente care nu le vom intelege,fie si numai daca realizam de ce era EL acolo.
2. Unul dintre talhari Il neaga pina la capat,unul se pocaieste de cele facute si solicita Mila,pe care o primeste.Pocainta sa,simpla in aparenta,este complexa in esenta,o intreaga invatatura comprimata in momentele mortii.
3. M-am intrebat mereu daca in acesta situatie,raportat la manifestarile celor 2 talhari sunt aplicabile cele scrise in Marcu 3:28-29. Oare sa fie un mesaj divin la adresa noastra?O exemplificare divina a celor spuse in Marcu?

O ipoteza:cel care se pocaieste nu a hulit(stim ca amandoi ocarau) contra Duhului Sfant in timp ce cel care ocaraste pina la capat de fapt(cuvintele sale din Luca 23:39 aduc aminte izbitor de modul de adresare din Matei 4:3 si 4:6) tocmai asta facea la final>hulea.Primul primeste iertarea datorita comportamentului sau dovedit prin traire,prin Credinta,prin pocainta.Poate Cel de Sus tocmai de aceea i-a dat tocmai Lui acesta sansa,la final.Inseamna ca ar fi o exceptie sau o regula?

Ce argumente am: nu amindoi huleau

1.Matei ,Capitolul 27>,Trecatorii,arhiereii,carturarii si batrinii>huleau.Talharii>ocarau

2.Marcu,Capitolul 15>cei ce treceau,arhiereii si carturarii>huleau.Talharii>ocarau

3.Luca,Capitolul 23>Capeteniile si ostasii il iau in ras/batjocoresc>Unul dintre talhari il huleste,iar celalalt nu.Al doilea se pocaieste si primeste iertarea,primul nu.

Mereu m-am intrebat daca nu cumva este o exemplificare divina a celor spuse in Marcu 3:28-29? Este doar o ipoteza.Sa ma scuzati daca v-am deranjat.M-ar ajuta mult eventualele dvs observatii.

Noroc că sunt obişnuit cu abaterea atenţiei de la subiectul de discuţie. După cum se ştie protestanţii lutherani pe baza principiului sola scriptura au ajuns la credinţa, oarecum asemănătoare cu cea a Bisericii, că în Euharistie Hristos este prezent cu trupul şi sângele Său sub chipul pâinii şi al vinului; însă tot pe baza principiului sola scriptura neoprotestanţii au ajuns la o părere opusă celei a luteranilor protestanţi. Prin urmare se poate vedea că şi numai utilizarea principiului sola scriptura, fără angrenarea Tradiţiei Sfinte a Bisericii, poate să îi determine pe unii să creadă realitatea prezenţei euharistice a lui Hristos cu trupul şi sângele Său sub chipul pâinii şi al vinului. Prin urmare, dacă sectanţii au şi printre cei care utilizează aceleaşi principii ca ei martori potrivnici ai aberaţiilor pe care ei le susţin, ce scuză mai poate fi găsită acestor duşmani ignoranţi ai adevărului, ai credinţei adevărate şi ai adevăratei Biserici a lui Hristos ?? Ce scuză vor mai putea să îşi aducă aceşti eretici când îşi vor primi condamnările pentru ereziile smintitoare, pentru ura separatistă, pentru neascultarea faţă de Sfânta Biserică a lui Hristos ?? În cazul unora, vor mai putea aduce ca scuză propria lor ignoranţă, însă în cazul acelora care au predat din postură de călăuzitori asemenea erezii smintitoare într-adevăr aceştia nu vor mai avea nici o scuză pentru a îşi apăra lipsa de credinţă în Revelaţia Dumnezeiască. Condamnarea lor va fi meritată ca adusă unora care au sfidat până la moarte adevărul neclintit, imuabil şi indestructibil al Revelaţiei Dumnezeieşti.

Daca in sfintii Apostoli credeti,ei s-au impartasit sau nu?
Caci daca spuneti ca apostolii au facut doar o comemorare a Cinei Domnului si ii privati de Trupul Domnului ,cine va va mai scapa din mana lor,cand vor judeca lumea?
Asa ca acceptati macar ipotetic,ca de la apostoli sa vina aceasta taina,ca sa va feriti de cazul cand aceasta ar fi reala,si a-ti fi doar niste calcatori de lege,Voi va bazati tocmai pe scripturile revelate prin apostoli,si riscati sa fiti orbi la una din cele mai importante invataturi ale lor,poate nu exprimata 100% clar,dar care macar probabila,poate fi.In acest sens multe din citatele sf ap Pavel,v-ar putea pune pe ganduri.
Chiar daca le dati propria interpretare,aceasta nu inseamna 100% ca aveti dreptate,asa ca fiti mai precauti,si ganditi-va cu spaima: daca ceea ce desconsiderati voi,este chiar Trupul Domnului?

Lasă-i pe ei că adventiştii nu vor veni la judecată.

Prietene, Sfânta Euharistie nu vine de la nici un apostol, ea doar a fost transmisă de şi prin apostoli pentru că de venit ea vine de la Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Atitudinea lor este exact genul de atitudine sectantă şi fanatică, atitudine care o caracteriza în foarte mare măsură pe cea care le-a fătat falsa lor credinţă "biblică". Citeşte numai primele 60 de pagini din Tragedia veacurilor a lui Ellen White şi ai să îţi dai seama care este cauza şi rădăcina fanatismului sectant al adventiştilor.

Era doar o exprimare prescurtata.Vroiam de fapt sa zic ca Euharistia vine chiar din timpul apostolilor,nu ca a fost instituita de ei.
Adica si apostolii credeau in impartasirea cu Trupul Domnului,iar nu in simpla comemorare a Cinei de Taina la care ei insisi participasera.
Cand au facut ei acest salt mental?Adica de la simpla aducere aminte a acelei Cine si a cuvintelor Mantuitorului despre Trupul Sau,la constiinta prefacerii in paine,si a jertfirii mantuitorului la fiecare sfanta liturghie?
Negresit la cincizecime,la coborarea Duhului Sfant,cand li s-au dezvaluit toate tainele,si li s-au deschis ochii.
Deci noi suntem urmasi ai tainelor instituite sau revelate de Duhul Sfant,si aratate prima oara apostolilor.
Acest pas nu reusesc deloc sa il faca toti protestanti.Ei raman la Cuvant,si nu sunt deloc de condamnat pentru asta,caci de vorbit vorbesc bine si conform scripturii.Dar nu reusesc sa faca pasul cincizecimii,sa intelelaga ca dupa coborarea Duhului,toate s-au schimbat,si chiar si intelegrea cuvintelor Mantuitorului,fara a fi contrazisa in substanta sa,a capatat alte dimensiuni.