Prietene, trupul sotiei mele ramane "templu al Duhului Sfant" si in afara posturilor! Si nici prin cap nu imi trece ca as necinsti acest "templu"!

Prietene, revenind la topic, tratamentele de fertilitate se intind pe ani de zile, iar si o singura zi de intrerupere a tratamentului poate anula efortul de ani! Perioada de fertilitate este de numai cateva zile, lunar, de aceea era ingrijorata femeia!

Prietene, este un caz`medical, o exceptie medicala pentru un bolnav, nu este desfranare! Femeia si sotul ei vor un copil, nu e vorba de "chef"!

Da soro, e copy/paste si am dat si un link. Se explica concret, in articol, care este diferenta intre dragostea platonica, cea pe care tu spui ca o preferi si dragostea crestina. Articolul apartine unui preot!

Din cate inteleg eu, dragostea aia platonica de care vorbesti nu-i tocmai cea mai curata. Dar poate ma insel, cine stie?

Mirean, pentru mine acest subiect este inchis.
eu, ce am avut de spus, am spus.
Doamne ajuta.

ancah,
eu am simtit si inca simt ce inseamna sa pacatuiesc, asa incit incerc sa tin cit mai aprope de Biserica.
o zi buna.

Daca si tu apelezi la copy/paste, fii amabil pe viitor si nu te mai manifesta negativ la adresa celor, care apeleaza la aceasta manevra. Nu e nimic rau in asta.
Noapte buna, Mirean!
P.S. Dealtfel era vorba despre iubirea dintre barbat si femeie; de aceea am raspuns: cea platonica. Sper ca acum ai inteles.

Soro, in copy/paste pe care l-am dat ideea e foarte clara, nu-i nimic de explicat. Nu am o problema cu copy/paste ci cu faptul ca unii prefera asta in locul discutiilor.

Inca ceva, incearca sa revii la topic..

Cat despre iubirea platonica, e parerea ta, o respect. In ce ma priveste am alta viziune...

Hai si eu ca prostul Ce conteaza postul sau data in care este tinut? Citem de un mare parinte care si-a rupt postul lui aspru (de bucate) ca sa nu supere continundu-l prelungit dupa aceea. Se poate impaca cred eu si postul si conceptia. Dumnezeu o sa vada ca nu-i spre placere daca postul o sa fie altcindva tinut si mai lung decit ar fi fost in mod normal. Si daca totusi conceptia nu functioneaza, eu unul nu m-asi crampona sa continui. Sint atitia copii pe lume fara parinti!

Daca parintii tin cont de zilele de post si concep un copil in afara acestor zile ,mai pot fi ei criminali ,hoti ,pacatosi ,deci niste parinti care asculta de Mantuitorul?
Eu am spus si ramin la parerea mea ,zilele de sarbatoare ,cand cinstim mari sfinti mucenici care au murit pt.Hristos ,ca sa nu mai spun de postul sf.Paste sau al Maicii Domnului trebuie respectate din acest punct de vedere.Cine nu stie mai mica vina are ,dar la zile mari tot e pericol sa concepi prunci.

Si referitor la fecundarea in vitro ,dar aici nu am inteles ca ar fi vorba de asta ,ci de un tratament hormonal mai degraba ,se pare ca din rezultatul fecundarii rezulta mai multi "copii" dar nu toti sunt inseminati in uterul mamei.
este asta o metoda crestina?
Asa mi-a spus cineva ,nu stiu daca e adevarat.

Pai, din cate stiu eu, BOR nu accepta inseminarea "in vitro". S-a discutat anterior subiectul asta, tot aici!

anita, bine este sa dedicam timpul din zilele de post unirii cu Hristos. Dar daca s-a intamplat, nu trebuie sa facem din asta un tragism. Cat despre a ajunge sfant, criminal ..., repet, nu tine de ziua conceperii, ci de modul nostru de traire.

Exista anumite lucruri care sunt la latitudinea fiecarui credincios. De exemplu a manca o pruna cu placere sau fara placere. Poate fi pentru unii un pacat pentru altii poate fi ceva foarte normal.

Romani 14
5. Unul deosebeste o zi de alta, iar altul judeca toate zilele la fel. Fiecare sa fie deplin incredintat in mintea lui.
6. Cel ce tine ziua, o tine pentru Domnul; si cel ce nu tine ziua, nu o tine pentru Domnul. Si cel ce mananca pentru Domnul mananca, caci multumeste lui Dumnezeu; si cel ce nu mananca pentru Domnul nu mananca, si multumeste lui Dumnezeu.

[color=green]Intrebare:[/color] A spus Dumnezeu ceva cu privire la o interdictie la intimitate in zilele de post?
[color=red]Raspuns:[/color] Nu. Aceasta problema este lasata de Dumnezeu la bunainvoiala a sotilor. Deci daca ei decid impreuna sa faca abstinenta este bine, dar daca unul din ei nu este impacat cu aceasta hotarare atunci este perfect legal sa fie impreuna ca sa nu fie ispititi de cel rau.

Exista [color=red]ispita de stanga[/color]
Sa te apropii de femeie in timpul necuratiei ei este pacat. ( acea perioada de cateva zile lunara, sau 80 de zile dupa nasterea unei fete, sau 40 de zile dupa nasterea unui baiat )

[color=red]Ispita de dreapta[/color]
A interzice sotului sau sotiei intimitatea, daca nu exista invoiala pentru aceasta. Prin asta se deschide usa celui rau sa ispiteasca, pentru ca scrie:

Corinteni 7:5 [color=maroon]Sa nu va lipsiti[/color] unul de altul, [color=maroon]decat cu buna invoiala[/color] pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea, si iarasi sa fiti impreună, ca sa nu vă ispitească satana, din pricina neinfranarii voastre.

Intrebarea mea este: oare Dumnezeu considera mai putin pacatoasa caderea in inspita de dreapta decat in cea de stanga? Nu... ci ambele extreme is pacat.

numai sa nu cadetzi in cea mai mare extrema, cea din mijloc unde se pacatuieshte mereu dar doar putzintel shi din toate pacatele avand shi iluzia ca nu pacatuim de loc, pe calea de mijloc, calea compromisului, calea nedesavarshirii ???:(:( care este cu totul altceva decat drepta socotintza care te duce intr-un loc pacatuind cat mai putzin pana sa ajungi acolo deci pare o cale de echilibru dar defapt este extrem de greu sa cazi in cat mai putzine pacate shi sa te pastrezi cat mai multa vreme curat, nepacatos, cu dragoste nefatzarnic shi nadejde in Dumnezeu, lucru care merge spre desavarshire spre desavarshirea fara limita spre infinita desavarshire.

dar nu avem voie ca shi creshtini-ortodocsi sa ne impreunam in zilele de post de peste an sau in marile sarbatori shi daca am reushi sa nu ne ispitim sa halim ca dobitoacele toata floarea ierbii ce ne starneshte simtzurile placute ale sufletului, nalucind spurcaciuni shi tanjind dupa fete-morgane shi muze ale inaltzimilor poetico-erotice atunci poate ca am reushi sa ne mai curatzim in miezul nostru egoist de pe gog shi magog deci n-ar fi bine sa ne depravam in niciosarbatoare sau sfanta Duminica de sambata seara pana luni dimineatza, asta pentru cine ishi ia jugul cel bun care are sarcina ushoara, jugul dat prin Hristos. Pentru cine nu, macar sa nu se afle in treaba shi sa-i incurce ca doar cu cei credincioshi, care cred shi plinesc, cu ashtia va birui Hristos, shi in ashtia va statornici imparatzia binelui, a iubirii curate shi a dreptatzii sfinte, a umilintzei shi smereniei dupa Hristos. :)

Par.Teofan Zavoratul in cartea "Invataturi si scrisori despre viata crestina" spunea ca aceste indemnuri ale ap.Pavel s-au scris ca sa nu sminteasca pe cei care nu postesc ,dar el spune ca postul este extrem de important ,deoarece ne ajuta sa rezistam ispitelor ,sa ne apropiem mai bine de Dumnezeu .
El mai spune tot aici ca cel ce nu posteste nici nu are disciplina la rugaciune ,nici la slujbe nu merge prea des ,decat atunci cand are chef.
E adevarat ca mai sunt ispite ,mai calcam cateodata si postul ,dar pentru asta sunt duhovnici ,pocainta.
Cum spunea par.Savatie ,ca unui monah i se pare o drama ca a mancat intr-o zi cu ulei in timp ce altuia nici nu ii pasa,deci totul porneste din interior ,nu dintr-o judecare riguroasa a canoanelor ,fiecare se vede pe sine in fata lui Dumnezeu si isi descopera vina.

Aici Mirean il intreaba pe AndreiB, ceea ce AndreiB il intrebase pe Mirean.
Este si asta o tehnica...

Ancah, care este problema ta?
El mi-a raspuns, eu i-am raspuns dupa aceea. Imi place la AndreiB ca raspunde intrebarilor si isi expune clar punctul de vedere.

off topic!off topic!...macar daca se ajunge la of topic,nu mai inmagazinati si postarile atator subiecti,nu cred ca-si au rostul...ocupa spatiu,inutil!

Si acum sa ma mai aflu si eu putin in treaba,ca vad ca se vorbeste de unitatea familiei...
Deci,cum spunea cineva,ca ea este mai putin importanta decat "castigarea sufletului".Pai,eu cred ca este o aberatie cu importanta aceasta a sufletului,bine-nteles una teoretica in contextul celor relatate mai sus,de catre cei care "pretuiesc sufletul".Deci,este evident faptul ca sufletul are insemnatatea primordiala in trecerea noastra prin aceasta lume,dar cred ca daca acesta reprezenta totul,vis-a-vi unitatea conjugala,cred ca Dumnezeu nu ar mai fi lasat pe pamant acest echilibru,absolut necesar al convietuirii prin casatorie,ci ne-ar fi lasat pur si simplu slobozi,singuri si independenti hoinarind individuali,pe acest taram presarat cu atributii,de asemenea strict individuale.Dar Dumnezeu a binecuvantat viata printre oameni cu aceasta unire a casatoriei,si deci i-a atribuit o semnificatie deosebita,si de la sine inteles o responsabilitate aparte pentru cei ce o adopta.Asa ca mi se pare absolut irelevanta aceasta coparatie dintre insemnatatea sufletului si insemnatatea casniciei,este chiar absurda,caci daca este sa punem doar sufletul,asa teoretic,pe primul plan,am fi nu doar niste egoisti desavarsiti,ci niste monstri scuzati de un egoism desavarsit.Fiindca insemnatatea sufletului devine,in primul rand cheia relatiei acestuia cu mediul inconjurator,respectiv cu semenii nostri.Sufletul nostru are trasaturi direct proportionale cu atitudinea pe care o adoptam fata de semenii nostri si de atributiile noastre pe pamant.Fiindca in afara de suflete mai avem si atributii,bine concluzionate de spiritualitate,in concordanta cu aspectul fizic al lucrurilor.Ca doar nu suntem duhuri!
Ma minunez cat de usor se invoca DA,sau NU,atunci cand pretindem ca sustinem credinta,insa se vede ce fel o traim DE FAPT,priviti in jur si va edificati,nu este nevoie de prea multa filozofie pentru a vedea ce natangi si ipocriti suntem,agatandu-ne cu atata lasitate de CUVINTE,usor de exprimat,usor de digerat...dar tare greu de intrupat.Eu vad in mine si in jur!Voi nu vedeti!Sau poate ca sunt cu adevarat o mare necredincioasa,iar voi niste motive exemplare,ca si in propovaduire.
Si acum sa vedem cine este mai demna in a da cu pietre in casnicie!!!Si a nu se intelege ca judec eu pe careva dintre acestia,ci mai degraba ca doresc sa scot in evidenta anumiti factori subiectivi ce pot determina cu usurinta exprimari atat de desavarsite precum se vad.Deci,Ancah..ajungi la varsta de aproape 60 de ani,nu cred ca mai poate fi vorba de viata sexuala,casnicia(daca exista)capatand mai usor forma unei relatii de prietenie si respect,deci,nici de conceperea de prunci nu mai poate fi vorba...Si ma intreb,oare la varsta la care se afla aceasta sensibila preoteaza,care vrea un lucru deosebit,sa conceapa prunci,la varsta acesteia tu chiar tineai cont de cele scrise de tine la acest subiect?Chiar sunt curioasa!Deci la vasrta tineretii.Ca la batranete este usor sa "dam cu barda" in tineri,uitand cat de mult ne-am distrat candva.Stiu,semnifica o barda a vindecarii si binecuvantarii,dar tot barda este si este evident ca ne este mai usor sa propovaduim abstinenta atunci cand nu ne mai lupta nimic,sau atunci cand nu mai trage nici un sot de tine...dar mai ales,cand adevaratele dispute vin din altceva,dar tot lumesc.Si acum sa trecem la va_iubesc!,care a scris tare frumos,si pe buna dreptate adevarat,insa,pentru ca este important acest insa,a spus-o din carti si din sfaturi auzite,dar nu din experienta,care uneori poate imbraca mai cu precadere forma desavarsirii.Deci,va_iubesc,este tanara,dar nu este casatorita,nu are si nu are tendinta de-a concepe copii.Deci este super,cand nu esti in situatia in care trebuie sa impaci un barbat cu intelepciune,ca sa doresti sa te desavarsesti prin curatenie...de cate ori vrei.Oamnei buni,o casnicie nu este facuta din cuvinte,este foarte importanta si complexa.A mai dat cu barda parerii si Mirelat,de asemenea fara copii,dar cu o casnicie doar de dansa inteleasa si stiuta.Nu stiu de celelalte persoane,care bine ar fi sa vorbeasca din experienta proprie si din curatenia si inteligenta proprie,de-a aduce un barbat la rangul lor de perceptie a lucrurilor de acest gen.
Sincer,eu cred ca 80%dintre cei care au bagat in fata verzi si uscate in defaimarea casatoriei si a conceperii de copii,in nu stiu ce conditii,au facut-o doar teoretic in mare parte,sau au conceput aceste teorii dupa o perioada de mult apusa,adica mai spre batranete,ca oricum nu mai conteaza.De aceia,oameni buni,bine ar fi ca atunci cand judecam lucrurile,nu doar sa credem niste randuri puse pe hartie de nu stiu cine,ci sa credem in noi,in viata noastra,in trecutul si prezentul nostru...caci totul se leaga,ABSOLUT TOTUL,si decat sa ne aflam in treaba,judecand mereu negativ atatea lucruri firesti si prezente in viata nostra de zi cu zi,mai bine ne smerim si intrezarim o alta cale spre intelepciune,cea in care sa nu ne departam de;"DOAMNE MILUIESTE-NE!"

Bine ar fi fost si mult mai elocvent,sa-si dea cu parerea la acest topic numai peroane care se afla in situatia celei care l-a deschis,si cred ca lucrurile s-ar fi prezentat altfel,si mult mai obiectiv.Caci botezul experientei si al durerii pot schimba cel mai mult un om.

Mirean: "Ancah, care este problema ta?
El mi-a raspuns, eu i-am raspuns dupa aceea. Imi place la AndreiB ca raspunde intrebarilor si isi expune clar punctul de vedere. "

La intrebarea lui AndreiB, ai raspuns cu aceeasi intrebare pe care ti-o pusese el si careia nu i-ai dat raspuns, ci pur si simplu i-ai intors intrebarea.

Un mod ciudat de a raspunde...
Si eu imi spun clar punctul de vedere, pacat insa ca sunt unii care nu inteleg, sau doar se fac...

Iti aduci aminte proverbul cu cainele si drumul lung? Parca tu mi l-ai spus, anul trecut, la un alt topic (parca cel cu Tanacu).
Nu te mai obosi cu mine, am inteles ce ai avut de spus...

Nu cunosc acest proverb, Mirean, deci nu eu ti l-am spus.

ory: ...Si ma intreb,oare la varsta la care se afla aceasta sensibila preoteaza,care vrea un lucru deosebit,sa conceapa prunci,la varsta acesteia tu chiar tineai cont de cele scrise de tine la acest subiect?

ory la vremea respectiva inca nu eram ortodoxa practicanta, dar bunul simt m-a retinut intotdeuna da la concepere de prunci in posturi. Cred ca instictiv am stiut, desi nu-mi spusese nimeni.
Pot sa mai spun (iertare pt off topic) ca am stiut intotdeauna ce e un sfant, chiar daca nu stiam de lucrarea Duhului Sfant.
ory, ma bucur ca m-ai intrebat caci acum pot spune si care e optica mea: pentru mine unde-i lege nu-i tocmeala ( nu ma refer la legea din VT). Nu spun prin asta ca eu nu ma abat niciodata de la lege, ci ca legea trebuie cunoscuta, ca sa stii cand te abati si de la ce te abati. Stiind ce greseala ai facut, poti sa te caiesti de greseala, te poti spovedi si te poti indrepta.
Ori daca luam propria gandire drept lege, si facem lucruile dupa gandirea omeneasca, oricat de multa logica am avea, aceasta nu se poate ridica la intelepciunea lui Dumnezeu. Noi catre Dumnezeu trebuie sa aspiram, sa ajungem aidoma Lui, sa ne indumnezeim si sa ne mantuim. Oricat de indepartat ar fi acest deziderat, in fiecare zi putem face un mic pas inainte, caci drumul intr-acolo duce. Dar daca gasim ca dorinta de indumnezeire e absurda, atunci voit ne vom indeparta de la drum. Viata in familie e bun prilej pentru a ne desavarsi spiritual si nu intra in contradictie cu induhovnicirea. Iar daca avem ceva de pret, acesta este sufletul nostru.
Dar fiecare face dupa cum ii dicteaza constiinta si fiecare va raspunde de ale sale, nu ale altuia.
Sper, draga ory, ca atunci cand vei ajunge la varsta mea, sa ma intelegi mai bine.

Sincer,Ancah,eram SIGURA ca vei spune ca la vremea tineretii nu erai practicanta,foarte sigura,dar pentru mine acest raspuns nu justifica indemnul categoric spre un stil de viata pe care nu ai cum sa-l intelegi,in acest timp.Poate ca nu erai practicanta,nu pentru ca nu auzisesi de Dumnezeu,ci pentru ca manata de savoarea neastamparata a tineretii nici macar nu aveai interesul sa fii,chiar daca ai fi auzit de la cineva ce este si ce nu este bine.Pentru ca atunci viata ta ar fi depins si de cea a sotului tau,deciziile de asemenea,pentru ca atunci ti-ai permis sa realizezi ceea ce nu permiti tinerilor,doar teoretic,fiindca transpunandu-te cu adevarat in inima si trupul acestora,mai ales in conformitate cu zilele noastre,nu cred ca ai mai putea cu atata usurinta sa propovaduiesti "calea cea dreapta".Si exact cum spunea Eminescu;"...e usor a scrie versuri,cand nimic nu ai a spune!.."Si nu mai comentez ca ar insemna sa ma intind mult si bine si tot sa nu ajungem la vre-un consens,pentru ca,va rog sa ma credeti,nu-mi place sa vorbesc doar ca sa ma aflu in treaba,ci vorbesc din inima si minte,din trup si suflet,din mediul meu social,fizic si spiritual,iar ceea ce spun ma caracterizeaza,si incerc sa inteleg lucrurile din mai multe perspective,chiar daca evit sa ma aflu in situatia de a cadea,nu sustin caderea,dar nici nu o judec,pentru ca sunt om,si totul este posibi;l in lumea aceata.

legea este pentru cei nedreptzi, pentru cei ce fac voile lui Hristos e Harul shi credintza nadejdea shi dragostea:

CLD:
"... Cel ce Ma iubeste pe Mine, acela lucreaza poruncile Mele. Legea este pentru cei nedrepti si nu pentru cei drepti, si tu te scoli acum si judeci pe cel ce Ma asculta pe Mine, pe cel ce petrece întru poruncile Mele, si voi veni pe nestire si iti voi spune ca esti crud si osanditor, si am sa-ti iau dregatoria daca nu vei lucra dupa pilda iconomului cel necredincios care a lucrat mila si nu judecata. ..." :)

poate ca e vorba de Sanmariteanul care shi-a facut mila de cel cazut intre talhari... ca a zis ca in orashe de sanmariteni sa nu intratzi sau cetatzi, nu mai shtiu... ci cand i-a trimis i-a trimis la cei cazutzi ai casei celor credincioshi ce ishi pun nadejdea in Dumnezeu ca aia zice Domnul ca inseamna poporul lui Israel........

Am recitit Ancah,ceea ce ai scris,si mi se pare frumos si echilibrat,chiar daca treaba cu legea si tocmeala poate fi interpretata,mai ales cand legile sunt efectiv,inventate de terte persoane,care nu pot avea neaparat sustinere religioasa reala,ci mai degraba fictiva.
Iar daca spui ca in tinerete nu erai practicanta,inseamna ca nu te-ai ferit neaparat sa concepi prunci in post,ci pur si simplu s-a-ntamplat si deci nu stiu a cui poate fi considerat acest merit.Nici eu nu am conceput in post,si nici nu am conceput avort,si nici alt barbat afara de sotul meu,dar nu pot spune ca sunt perfecta,astfel incat sa-i judec pe cei care dintr-un motiv sau altul fac aceste lucruri,numai Dumnezeu le stie cugetul si viata,iar eu incerc sa-i privesc la fel ca pe mine,fiindca toti luptam cu viata,si intr-un fel sau altul platim propriile atitudini cu multa suferinta,suntem fragili si neputinciosi,traim intr-o lume care ne influienteaza inca din prima zi de viata,printre oameni care ne asupresc fizic si psihic,care ne coordoneaza,depindem unii de ceilalti,si deci,facem lucrurile impreuna,aproape intotdeauna impreuna.
Cand privesc neputinta omeneasca,ma umilesc si ma strange inima de suferinta,caci stiu ce-nseamna suferinta,si mai mult decat atat stiu ca ea poate avea forme extrem de urate si insuportabile,dar ne chinuim asa sa ne caram viata si simtirea de netagaduit din ea.Este adevarat,este nevoie de induhovnicire,este nevoie sa ne intoarcem spre simplitatea aceia care nu ne osandeste atat de mult,dar aceste cai sunt mult prea mult complicate de timp si-atatea scrieri intortocheate.Caci,se folos pentru un om cu neputinta de impotenta,ca se pretinde in abstinenta!,e absolut fara sens,de aceia calea este adaptata dupa fiecare in parte,si de aceia Dumnezeu nu va judeca niciodata ca oamenii,chiar daca acestia ai atribuie conceptiile Lui.Nu este asa,Dumnezeu e altfel,este de necuprins,asa cum nu putem cuprinde o lume intreaga,si nu o vom putea vre-odata percepe in totalitate,pentru ca suntem mici,mult prea mici...chiar si pentru pareri ce ne par sustinute de legi,si iar legi.

ory, te inteleg ca presupui acest lucru, dar eu abia la cca 35 ani am invatat Tatal Nostru. Acesta a fost inceputul; incet dar sigur. Bunica mea, desi musulmanca (!) stia tot ce trebuie stiut despre posturile de peste an. Am tinut posturile de miercuri si vineri, inainte de Craciun si Pasti, fara insa sa stiu ce semnifica. Bunica, singura din familie, care nu s-a botezat, a dus o viata de crestina si si-a pus amprenta asupra noastra, dar prin fapte nu prin vorbe. De aceea partea teoretica mi-a lipsit total. Totusi nefiind o fire prea zburdalnica, am fost ferita de multe neplaceri, intelegi?!? Dar spunand aceasta, nu trebuie inteles ca as fi fara pacate. Am devenit practicanta abia la 44 ani, dar de la 35 de ani am fost insotita de rugaciune, caci aveam nevoie de sprijin in actiunle mele si cui sa cer ajutor, daca nu Tatalui ceresc?!?
Acum iti repet: important e sa cunoastem regula, ca sa stim in ce fel placem lui Dumnezeu. Abaterile sa ne fie constiente, ca sa le putem spovedi si indrepta. De aceea insist atata pe corectitudinea actiunilor noastre. Pentru greseala nu trebuie sa fii pregatit; diavolul trimite urgent "inspiratie" la nesupunere. Dar cum ne vrea Dumnezeu, aia trebuie sa stim. Ca toti suntem pacatosi, e lucru stiut; dar ca am gresit si ce trebuie sa facem pentru a ne indrepta, nu sunt sigura ca stie fiecare.

Si acum o adaugire la ce s-a scris la topic: citesc in cap. 2 la Facerea:
"6. Iar Dunezeu i-a zis (lui Abimelec) ...si te-am ferit de a pacatui impotriva Mea; de aceea nu ti-am ingaduit sa te atingi de ea." (adica de Sarra)

"17. Si s-a rugat Avraam lui Dumnezeu si Dumnezeu a vindecat pe Abimelec, si pe femeia lui si pe roabele lui, si acestea au inceput a naste.
18.Caci Domnul lovise cu starpiciune toata casa lui Abimelec, pentru Sarra, femeia lui Avraam"

Deci pe de o parte, pacatele noastre sunt impotriva lui Dumnezeu; iar pe de alta parte, Dumnezeu poate lovi cu starpiciune, pentru pacatele pe care le savarsim impotriva Lui. Poate astfel e mai de inteles, de ce va trebui respectat Postul: ca semn de smerenie fata de Cel impotriva Caruia am pacatuit, si ca sa-L induplecam sa ne ridice starpiciunea, pe care o avem tot datorita pacatelor.

vsovi: legea este pentru cei nedreptzi
Da, Ovidiu, este pentru cei nedrepti, caci inca nu am intrat in randurile dreptilor.
"... Cel ce Ma iubeste pe Mine, acela lucreaza poruncile Mele.
La porunci m-am referit, cand am zis lege.

Legea de dupa Hristo;"copii nu vor mai avea gura acra pentru ca parintii lor au mancat agurida!...nu stiu daca am redat corect,dar este din aduceri aminte.Asa ca voi,cei care puteti sa va luati de mana cu fariseii si debitati toate bazaconiile pamantului despre pedeapsa ce se poate abate fata de copilul conceput in post,taceti din gura si multumiti-va cu rugaciune a mintii ca va poate fi mult mai folositoare decat aflarea in treaba pe acest post,despre ingerasii de copilasi,care sunt si vor fi niste ingerasi binecuvantati indiferent de statutul pe care-l primesc de la adulti.

Scuzati;Iisus Hristos....

Draga ory, eu n-ash fi chiar asha de convins ca un copil conceput in post n-ar avea treume cu atat mai mult cu cat este conceput cu conshtiintza incarcata, lucru care de ce crezi ca nu s-ar transmite shi la copil.... dar e adevarat ca botezul shterge toate pacatele stramosheshti.... deci putzin probabil ca ar avea copilul de suferit pe acest motiv, dar crescand in mediul in care adevarul conceperii lui in post, ce ar rasufla din parintzi fie spus fie nespus ar fi prezent undeva in conshtiintza sa shi l-ar afecta deci eu nu-s prea sigur ca nu l-ar afecta, daca Dumnezeu ar shterge prin botez pacatele stramosheshti shi ar pune inceput bun in acel copil, deci nu ar lovii pe copil pentru parintzi totushi se poate observa ca mediul in care v-a creshte il va afecta indirect shi el insushi va suferi la ideea ca a fost conceput in post.... dar in cazul de fatza era vorba ca erau multe rugaciuni avute de catre familie in multe posturi, iar cum posturile sunt pentru oameni shi fiecare posteshte shi se straduieshte cum ii este credintza shi putintza shi dragostea, poate ca au ales sa asculte de duhovnic shi de sfaturile medicului pentru ca tratamentul sa dea roadele cuvenite, deci ascultarea nu poate contraveni ascultarii... iar cand ni se pare ca totushi pacatuim mai mult printr-una din ascultari atunci ne folosim de dreapta socotintza shi de Duhul tau cel BUN care ma va povatzui la pamantul Dreptatzii cum spune psalmul. :)

Acum cateva zile,cineva m-a intrebat daca eu cred ca exista minuni,iar eu i-am raspuns;"da,cred!,cand ma uit la baietelul meu stiu ca exista minuni(si credeti-ma,are un secret!),fiindca nimic nu poate fi mai minunat si mai frumos ca,chipul unui copil,naivitatea si naturaletea acestuia,dar si complexitatea lui nativa.Puiul meu si toti puii de oameni din lume sunt adevarate minuni ale vietii.Dumnezeu a spus;"Lasati copii sa vina la mine!!!",si cred ca nu a avut nici un fel de dubiu in modalitatea prin care acestia pot veni la El.Orice ati spune,raman la premiza ca acest minunat proces de concepere a unui copil ramane o binecuvantare,macar de s-ar solda procesul in sine cu nasterea de fii,cu responsabilitate si iubire.
Cum ramane cu postul care la unele confesiuni poate avea loc in acelasi timp in care la alte confesiuni,deopotriva ortodoxe,nu se afla in timpul postului???V-ati intrebat?Si atunci cum ramana cu perceptia asupra pacatului de a concepe copii in post,cand la unii este post si la altii nu(BOR vis-a-vi de BOSVR).Bine-nteles,acum depinde cat de intarit esti in asumarea si sustinerea propriei credintei,si atunci pacatul in sine la care dintre acestea poate face referire?Si astfel imi accentuez ideea ca nu suntem decat nicte oameni plini de resentimente si de legi presupuse din imaginatia proprie a caracterului mandru si dezinteresat.
Bine-nteles ca nu aprob si nu intentionez sa sustin conceperea de prunci in timpul postului,insa infirm categoric perceptia careia daca acest lucru se-ntampla dintr-un motiv sau altul,motiv pe care numai Dumnezeu iL cunoaste,acest lucru s-ar solda cu pedeapsa asupra pruncului respectiv.Niciodata!Se mai intampla sa apara boli,sa apara suferinte in trupusorul fragil al copiilor,dar aceasta NICIODATA nu va fi rezultatul neascultarii parintilor lor dpdv spiritual,ci poate doar al neascultarii acestora dpdv medical,sau dintr-o misterioasa problema genetica ori de alta natura,pe care nu suntem noi vrednici sa le aplicam justitia omeneasca.

Dar bine iubitilor frati si surori topicul acesta s-a deschis in post si doamna preoteasa care a cerut parerea nici nu cred ca mai citeste ce se scrie aici.

Cand copilul e bolnav parintii nu sufera?

Da,intotdeauna parintele va suferi pentru copilul sau bolnav.
Dar intotdeauna cel mai mult va durea PROSTIA,fiindca ea pare marginita,insa acapareaza mai mult decat ne inchipuim si astfel ne trezim vorbind despre pedepse si malformatii in contexte care de fapt nu cer justificare.Lasati prostia sa devina infima si innarmati-va cu intelepciune pentru a putea iubi,fara judecata aspra fata de semeni,fata de noi insine,fiindca in semenii nostri intotdeauna vom vedea si o parte din noi.

draga Ory ,se pare ca ai dreptate ,Dumnezeu m-a lasat cam proasta ,dar fiecare vine cu talantii lui ,eu nu pot sa inmultesc mai mult.Se pare ca atat am reusit.
Si proabil ca in cercul asta de prosti ai cuprins mai multe persoane care nu au fost de acord cu tine ,tu nu poti sa schimbi ce a lasat Dumnezeu.
Tu ai mult ,foarte mult dispret pt.oameni chiar si pt.unii sfinti parinti ,nu dai doi bani din ce spun ei.Tonul taios cu care te adresezi mie ,dar nu numai mie ci mai ales altora dovedeste asta.
Nu stiu de ce esti asa ,parca esti pornita pe lume ,pe oameni ,ce s-a intamplat ,ai necazuri care te depasesc?
Noi am discutat depre oportunitatea de a concepe copii in post ,nici citatele din sfintii parinti nu te-au convins ,nu-i nimic ,ramai la parerea ta ,dar nu ne poti obliga sa iti impartasim ideile.
Daca tot ne sfatuiesti sa fim intelepti cum putem dobandi aceasta intelepciune ?Din carti ?
Mie personal imi place sa vad la oameni partea buna ,imi pare sincer rau pt.tine ,tu esti cea care jignesti ,acuzi ,aici s-au desfasurat niste discutii civilizate.

Va contrazic d-na, dvs si altii sunteti cei care osanditi copiii, si din aceasta cauza s-au lungit asa de mult discutiile si au intervenit si altii. Si nu mai spuneti, va rog, ca cineva vrea sa schimbe ce a lasat Dumnezeu, sau considerati ca va sopteste la ureche Duhul Sfant cand afirmati ceva? Asumati-va afirmatiile ca fiind ale voastre si pornite din inimi reci, daca sunteti in stare sa osanditi copiii inainte de a se naste. Nici dvs n-ati inteles se pare nimic din toate citatele care s-au adus.

Iana ,in prostia mea ,sincer iti spun nu inteleg nimic din ce afirmi.
Cine osandeste copiii inainte de a se naste?

Ancah, postasesi undeva o nelamurire legata de botezarea unui copil. Cum a fost botezat respectivul, catolic sau ortodox?

D-na, e grav daca nu mai tineti minte ce ati afirmat, dar nu va speriati, va puteti aminti recidind postarile anterioare. Sper ca nu vreti sa le caut eu si sa vi le amintesc. Ar fi culmea.

Nu conteniti sa aduceti in vedere numai citate din sfinti parinti,care uneori acestea sunt imaginare,culese de fapt din raditia babeasca si aduse la rangul de sfintenie.Poate ca veti gasi in cele din urma si citate din inima si gandirea voastra,fiindca cu ea veti merge dincolo,nu cu randurile altora asternute pe hartie.
Si este normal ca nu o poti intelege pe Iana,pentru ca are dreptate,insa de vreme ce dreptatea o gasiti doar in paragrafe,nu aveti cum a va priviti in inima si sa vedeti ca intr-adevar osanditi astfel copii inainte de a se naste,sub pretextul citatelor.Si ma intreb,aveti inimi de mama?Pentru ca eu am,si dupa cum am mai spus,nu as atribui NICIODATA unui copil pedeapsa datorita unor idei atat de vagi ale greselii,greselilor altora.
Eu stiu si simt ca sunteti mandri de aceasta obisnuinta de-a va exprima prin citatele sfintilor,sau doar ale unor simpli preoti,si astfel considerati ca va impartasiti credinta,dar pe mine ma lasa absolut rece o astfel de credinta,fiindca nu reprezinta decat o simpla copiere literara,redate de maini care nu pot cunoaste pe deplin atingerea simtirii...si transmiterii ei cu dragoste fata de oameni.