Nu inteleg ce vrei sa spui prin asta fii mai clara?
Este vorba de cei care TREBUIE sa lucreze in week-end sau ce ca doar nu o renunta bravul si plin de beneficii popor francez la Week-end. Asta este unul din motivele existentei lui.

Auzeam intr-un documentar ca frantuzoiaicele au servitoare platite de guvern in timpul perioadei de maternitate(care sunt baby-sitere, spalatorese, spala vasele fac curat in casa), deoarece saracele sunt MULT PREA OSTENITE de acesta adevarata corvoada a alaptatului si doresc sa se relaxeze....si muuulte altele afiliate statului acasa.

Le mai aveti sau criza a ciugulit din aceste "daruri"?

încă o zi de lucru pe lângă cele 5
 

Tonul ironic al întrebării mă împiedică să răspund în alt stil.

Mesajul din textul meu a fost clar: trebuie să se aleagă una din aceste zile de week-end pentru a se lucra (ca soluție pentru ieșirea din criză). Era doar o informație care nu suportă nici comentarii, nici reproșuri. SIMPLU.

Nu pot sa cred ca s-a ajuns atat de rau.
Astazi a fost Ziua Drapelului National, am iesit cu drapelul pe strada si nu mi-a venit sa cred cat de ciudat se uitau oamenii la mine ! Unde e stropul de nationalism din fiecare ? Chiar asa rau s-a ajuns ? Sa nu mai poti iesi cu drapelul pe strada, in tara ta, pentru ca lumea se uita urat la tine. Cu cat trece timpu cu atat mai mult se accentueaza capitalismul si globalizarea masiva, iar oamenii isi uita identitatea nationala.
Sa nu mai spun ca multi dintre oameni nici nu stiau ce se comemoreaza azi...

Dar...daca nu te superi...cit de mare era drapelul cu care ai iesit in strada?

Nu sunt comentarii ironice, ci poate cu putin umor. De ce , ce s-a intimplat de sari asa? Tu doar esti in trecere pe acolo, ca doar nu esti frantuzoica, sau poate gresesc...?

replică la autoreplică
 

Sunt comentarii care denotă multă imaturitate, spirit rebel necizelat etc... Prefer să mă abțin să mai dau replici mesajelor dumneavoastră.
Iertare pentru sinceritate.

Un dialog civilizat presupune bun simț, argumente solide. Logica dumneavoastră s-o fi potrivind la dumneavoastră în bucătărie, dar nu în lumea largă care nu se bazează pe speculații, ci pe alte criterii mult mai limpezi și simple, dar care sunt respectate cu strictețe.

În rest, toate cele bune și drum lin !

Era normal nici mare nici mic.

Tara noastra este limba romana, din care unii si-au facut imn:


http://www.youtube.com/watch?v=lQPPi...eature=related

Cu alte cuvinte...Vrem si noi sa intram cu voi ramanii in UE insa Base nu vrea sa ne ia deoarece biletul de transport in COMUN este MUULT prea scump

Eu vorbeam chiar de limba romana, careia Moldova i-a inchinat Imnul tarii: un lucru remarcabil, spre deosebire de intrarea in UE, care e poate necesar, dar nu demn de a fi idealizat.
Dealtfel unele tari deja isi pun problema iesirii din UE; dar nimeni nu-si paraseste limba materna, decat poate fortat de imprejurari. Cea mai buna dovada, Moldova, care a avut ca limba oficiala limba rusa si cu toate astea toti vorbesc romaneste, chiar daca putin arhaic si cu accent. Intr-un fel moldovenii sunt mai romani decat romanii...
Unii dintre romani isi uita originea si cand ajung pe alte taramuri, uita limba materna sau nu-i invata pe copiii lor sa o vorbeasca.
Ma bucur de nepotelul meu, care la 1an si 3 luni spune "cecece" cand imi intinde o carte si "apa" cand îi e sete. I-am facut si arborele genealogic, pentru a sti cand va fi mare cine ii sunt stramosii. M-ar durea sa mearga in Romania ca intr-o tara straina.

Splendid alese versurile lui Alexei Mateevici...

Ma intreb acum... oare mixajul rasial, nu e si el parte integranta din acest mare plan de globalizare a lumii?

La televizor, in ziare si'n general in mass-media se promoveaza intens.
Insa daca privim in trecut, asa ceva era de neconceput. Nu vedeai un yankee cu o africanca sau un african cu o yankee. Sau un roman cu o tiganca sau o tiganca cu un roman.

Personal, am intrebat si pe cativa batrani si nu erau de acord!

Daca sora/fratele, fiica/fiul, tatal/mama dumneavoastra ar umbla cu un negru/negresa sau tigan/tiganca, ati fi de acord? Vreau un raspuns sincer chiar daca stiu ca este un subiect delicat.


Ce parere aveti?

Aceste cuvinte le-am scris fara nici un sentiment de rasism sau ura impotriva altor rase. Vreau sa cunosc doar parerea voastra sincera.

daca este OM intreg, nu vad de ce nu.

Un subiect delicat asa cum spui..Daca ,,a umbla ,, inseamna pt tine a avea o relatie care sa duca la casatorie ...

Teoretic , as zice : DA , care-i problema ..important e sa se iubeasca , sa se inteleaga..nu conteaza rasa ..

Sincer ,as zice : Doamne , fereste ! si iar sincer nu stiu de ce ! Probabil datorita prejudecatilor ..cu toate astea n-am nici un sentiment negativ legat de aceste rase ( le-ai ales cu intentie doar pe acestea ?! )
..pare contradictoriu dar asta simt , sunt de acord cu aceste casatorii dar nu la noi in familie ! Daca as fi fost dintr- o familie de negri cred ca tot asa as fi gandit . fiecare cu limitele lui ..


Si parerea ta sincera care este ?

Amestecul dintre natii si rase este un fenomen modern, nu cred ca este vreun plan. Este datorat micsorarii distantelor, migrarilor masive... De altfel, si tu esti in Italia din cate inteleg, roman fiind.

Dar si altadata se amestecau rasele si natiile. Nu exista natie pura. Cate popoare migratoiare au trecut orin Romania, crezi ca nu au lasat nici o urma?

Eu cred ca altceva trebuie sa-i uneasca pe oameni, nu rasa sau nattiunea. Uite ce zice sfantul Pavel: in Hristos, sa nu mai este nici grec nici iudeu.
Cunosc un preot ortodox care este casatorit cu o japoneza ortodoxa, de exemplu.. Au copii minunati si sunt o familie de dat de exemplu.
Amestecul devine o problema daca nu exista nici un principiu unificator.

Ce as zice daca in familia mea cineva s-ar casatori cu cineva de alta natie sau rasa? Pai, m-as bucura, daca ar fi uniti si ar avea in comun lucrurile esentiale. Mi s-ar parea interesant sa am in familie pe cineva diferit de noi ceilalti, chiar.

De altfel, si eu sunt casatorita cu un belgian. Daca traiam cam acum 100 de ani, familia lui s-ar fi impotrivit vehement cael sa se casatoreasca cu o venetica si poate cine stie, asta ne-ar fi despartit pana la urma. Asa ca sunt recunoscatoare pentru acest efect colateral al globalizarii.

Incercati sa vedeti problema din unghiul vostru, a atunci cand cineva il intreaba pe Hristos cine este aproapele meu, iar El ii spune o parabola din care este PENTRU CINE suntem noi aproapele (ma refer la Bunul samaritean). Intrebarea sa fie deci: cum m-as simti daca cineva nu s-ar casatori cu mine deoarece familia lui ar fi contra, pentru ca eu sunt de alta rasa sau alt neam?

Eu am o sora mai mica. N'as fi de acord daca ar avea un prieten negru sau tigan. Si chiar daca stam in Italia, nici cu un prieten italian nu as fi de acord. Poate zici ca nu e normala gandirea asta dar iti explic si de ce. In marea asta straina in care ne aflam din diferite motive, trebuie sa ne pastram identitatea. Acest lucru e foarte important.
Multi romani incep sa uite limba romana. Altii, iti vorbesc in ... italiana :22:!

Asta nu inseamna ca n'am prieteni de culoare sau tigani. Vorbim, radem dar tot mai bine e cu proprii compatrioti si compatriote! Parerea mea!

Sunt de acord cu Antonio ca nu sunt bune casatoriile interculturale.

Pe de o parte pentru ca facând parte din culturi diferite, cei doi nu vor ajunge niciodata la o comuniune sufleteasca profunda.

Pe de alta parte, Dumnezeu a rânduit pastrarea neamurilor nu disparitia lor.

Si nu în ultimul rând, copiii rezultati din casatorii mixte sunt personalitati cu probleme, nefericiti.

da, si eu cred ca globalizarea are si aspecte pozitive... mai apropie oamenii, ii mai "destupa" putin la minte.

Cumva nationalism/rasism?
 

Am impresia din unele postari ca se tinde putin spre nationalism/rasism.
Numai intre noi sa ne casatorim, numai noi suntem buni etc.
Eu zic sa avem grija cu astfel de idei.
Casatoriile mixte in anumite limite nu sunt rele. Totul depinde de oameni.
Unii reusesc sa se deschida si sa depaseasca niste lucruri, sa se respecte din toate punctele de vedere, altii nu. Si la o comuniune sufleteasca se poate ajunge si cu oameni de alta nationalitate/confesiune.
Exact ca si la casatoria intre ortodocsi.
Mai greu este cu alte religii necrestine, respectiv cu alte culturi si traditii mai indepartate (africani, asiatici, etc.) de lae noastre, nu numai geografic.
Pe urma fiecare om are limitele lui.
Sunt oameni care se casatoresc cu orice nationalitate, inclusiv mainoritatile de care s-a amintit mai sus.
Altii nu pot.
Nimeni nu spune ca este usor. Nici o casnicie nu este usoara de fapt, peste tot exista probleme, mai ales daca oamenii sunt superficiali si in alege partenerul, dar si la despartire.
Copiii rezultati din casatorii mixte nu au nici o problema. Le este mai greu cu multilingualismul, dar si asta este spre folosul lor pana la urma.
Identitatea putem si trebuie sa ne-o pastram indiferent de situatie. Chiar daca suntem in alta parte, sau cu altcineva, noi tot romani ramanem pana la moarte.
Cu limba este alta problema. Tendinta naturala este de a o uita daca nu o folosesti/auzi/citesti macar. Tot noi trebuie sa avem grija: conversat, corespondat cu ai nostri, citit, mers la biserica romaneasca, facut (ca exercitiu) traduceri mereu, ceva radio sau TV romanesc.
Problema este alta aici: sunt multi care vor sa uite ca sunt romani, vor sa stearga asta din ei si din copiii lor. Acesti evita concetatenii, evita sa vorbeasca in limba romana, nici cu copii cu o fac si nu-i invata romaneste.
Pentru copii este cel mai usor sa uite limba, ei integrandu-se la scoala, cu alti copii, al sport in limba locului. Si poate apuca doar putin, sau chiar de loc sa invete limba de la parinti si alte rude in prealabil. Unii sunt plecati de mici, altii sunt nascuti acolo.
N-am inteles exact care este problema cu aceste cazuri. Poate deceptii in tara, sau...snobism, etc.(sa nu folosesc termeni mai duri).
Deci depinde numai de noi ce drum alegem. Sa nu dam vina pe altii.

Revenind la subiect...
 

as vrea sa spun ca eu am sentimente amestecate legate de tara.
Am observat in timp ca s-au mai schimbat lucrurile, dar din pacate unele si in rau.
Inca este saracie, deruta.
Nu avem de la cine lua exemplu si invata, am mai spus pe alt fir. Noi urmam un drum invers de al altora: noi adica de la stanga la dreapta, altii vor de la dreapta mai spre stanga.
Acum si cu criza asta...Cand vad ce someri trebuie sa apara si la n oi, concedii fara plata (acele 10 zile), peste tot concedieri si inchideri de firme.
Oare de ce pe noi ne loveste mereu cel mai greu? Doar si altii trec prin criza.
Probleme inca si inca in sanatate.
Nu-i vorba ca este greu acum peste tot.
Partea pozitiva:
Tot partea culturala si naturala ramane: locuri frumoase, librarii si anticariate pline de carti bune, spectacole, concerte.
Oamenii, si asta imi place, se imbraca mult mai frumos decat in vest. Dupa cum auzeam la televizor (acolo comparatia se face intre vest si alt stat estic), oamenii(femeile) inca pun valoare mare pe aspectul exterior si pre putin pe cel interior (minte, scoala, cultura).
Da, imi plac in tara si credinta, bisericile.
In rest, cine are inca persoane dragi si locuri de care se simt legate este mare lucru.
Exista oameni care tanjesc mereu dupa produsele romanesti indragite: sarmale, ciorbe, carnati, branza, anumite dulciuri (eu nu le gasesc bune ca acum multi ani inainte), anumite legume si fructe locale (leustean, loboda, gutui etc.). Ma rog, ca la mama acasa.
Altii cauta cartile...
Mai sper sa fie mai bine in tara. Nu stiu cand. Si sa fie si oamenii mai buni.

mai bine pleaca din america o sa-ti puna cip

sa ne mai inveselim putin, de sarbatori
 

... aici, cu Nea Marin si zapada :71:

http://www.youtube.com/watch?v=5abis...eature=related

si cu Oltenii pe tren :5:

http://www.youtube.com/watch?v=p_TL8...eature=related

Vassy, iti multumesc pentru thread si pentru ca ne mai amintesti de ceea ce avem. Te asigur si eu ca ai dreptate si ca mai exista si in realitate parte din acest 'idilic'. Multi dintre strainii care au vazut si pe care i-am cunoscut au confirmat. Spiritualitate, traditii si natura, cum greu gasesti, la un loc, in alta parte ...

Tara mea...
 

Fiind plecata de aproape 1 an, practic cea mai lunga perioada in care am fost plecata din tara...chiar eram curioasa sa vad cum ma voi simti cand o voi revedea.

Cert este ca inca de cum vedeam masini cu numere de Ro imi tresalta inima de bucurie, iar momentul in care am intrat in tara a fost unul extrem de fericit!

Stiu ca Romania nu poate fi cea mai frumoasa tara in ochii tuturor, dar cel mai important este ca pentru mine ea este asa..si imi este cea mai draga!:3:

as vrea sa merg cateva zile de Paste, undeva in Maramures. sau prin Transilvania. stiti vreo manastire frumoasa si primitoare?

Mirela, daca vrei mergeti la Rohia.
Anul trecut cand am fost eu cu familia, maicuta batrana de la cazare chiar a insitat sa ramanem..

Ne-a spus pe un ton trist, maica multi vin si pleaca. Daca nu raman la sfintele slujbe sa simta duhul rugaciunii pleaca cum vin, turisti.
Cazarea e buna, iar pacea..nu se poate descrie. Il veti avea aproape pe parintele Serafim Man. Mai multe detalii vei gasi pe site de mai jos.

http://www.google.ro/url?sa=t&source...MoNdhbcNnbVPnw

Daca mai vrei poze intra pe linkul meu picassa si vei gasi cateva poze din pelerinajul nostru din vara trecuta.:6:
http://picasaweb.google.com/eduardd3
Poate iti place alt loc.
Bucurie si spor duhovnicesc!

Doamne-ajuat!

Manastirea Brancoveanu: http://www.manastireabrancoveanu.ro/contact.php

Inca ai ocazia ca sa vorbesti cu persoane din zona care l-au cunoscut persoanal pe Sf Arsenie Boca. Este o experienta cu totul si cu totul fascinanta. Conditiile de cazare sunt acum mult mai bune, anul trecut facandu-se imbunatatiri consistente. Daca te hotarasti, roaga-te si lui si nu se poate sa nu te insoteasca si sa iti dea tot ce iti trebuie.

Doamne-ajuta!

Hartford, sa-mi fie cu iertare, m-am gandit daca are rost sa-ti spun sau nu gandurile mele.
Poate ca mai bine nu le spuneam.

Cum zice si cantecul: Ţara noastră-i ţara noastră...
Nu sunt sigur ca mai e si a ta. Depinde in ce scopuri ai plecat si in ce scopuri nu te-ai intors.
Stii ca la noi e o vorba: nu se poate si cu aia-n ... si cu sufletu-n rai.
Eu sunt de parere ca mama e aia care creste copilul si nu aia care-l naste si-l abandoneaza.

Eu nu-i judec pe aia care pleaca. Unii zic ca numai puturosi, comozii si cei care nu au pregatirea necesara raman. O fi.
Dar despre cei vrednici curajosi si extraordinari eu sustin ca bine ar fi sa aibe puterea si credinta incat sa ramana si sa reziste. Nu-i judec, si nici eu nu stiu daca voi avea putearea pana la capat de a ramane. Prin cele ce zic ma osandesc pe mine insumi in viitor.

Stii treaba cu ursuletul polar:
Ursuletul polar o întreabă pe mămicuţa lui:
- Mami, e adevărat că şi tata e tot urs polar?
- Da, puiule şi tata e tot urs polar.
- Da' şi bunicu' e tot urs polar?
- Sigur şi bunicu' e tot urs polar.
- Da' şi tata lu' bunicu', tot urs polar a fost?
- Da, tot urs, tot polar.
- Mami, eu fac ceva pe el de regn; mie mi-e frig!

Nu ma intelege gresit, eu nu zic de tine.
Eu doar zic ca sunt penibili usuletii care pleaca de la pol de frig si le povestesc maimutelor africane ce bine e la pol.

Si totusi de unde ai tu impresia ca judeci corect????

Tu ai impresia ca toti oamenii fug de greu, plecand in strainatate...sau ca toti artrebui sa ramana in satul sau orasul natal, pentru ca asta inseamna mantuirea?

Scuze, am impresia ca iti place sa transformi totul intr-o mare tragedie, cand oamenii mai pleaca si la studii, pleaca si pe perioade scurte pe care le iau ca pe concedii prelungite, mai pleaca si fara sa se gandeasca ca abandoneaza ceva, sau facand comparatii intre ei si ceilalti!!!

Eu cred ca tie iti place sa faci comparatii, in timp ce oamenii isi vad de treaba lor si de viata lor..fara sa judece atat de ciudat totul.

Ce treaba ai tu cu cei care pleaca si de unde stii tu motivele fiecaruia, astfel incat sa te pronunti?

Desi nu sunt de acord cu restul mesajului tau, spus asa, pt toata lumea, asta mi-a placut :-D
Daca plecam de tot, sa incercam sa ne facem viata acolo unde suntem si nu sa devenim niste nostalgici vesnici nemultumiti. Altfel suntem ca sotia lui Lot...

Ma deranjeaza foarte tare elevii mei de aici care sunt neadaptati si de asta injura tot ce este belgian si lauda tot ce este de al lor. Cand tara asta i-a primit si i-a hranit si i-a salvat, pe parintii lor cel putin, de la saracie si uneori si de la moarte. Pai frate, unde va este recunostinta? Daca nu va place aici, plecati inapoi.. imi vine sa le zic. ;-)
Una este sa-ti cunosti radacinile si alta este sa traiesti cu fundul in doua luntri.

Manastirea Barsana ...

Stiu, dar pentru ei cred ca este greu, mai ales daca vin dintr-un background ne-european. Pe de o parte parintii lor nu s-au mutat din tara lor de bine ce le era, pe de alta parte aici este o alta lume decat cea pe care ar vrea-o ei, copiii cresc cu nemultumirile parintilor care nu-i cresc ca belgieni, ci ca un fel de expats, apoi la scoala aud altceva....Nu stiu, mie mi-ar fi enorm de greu sa ma mut intr-o tara care n-are nici o treaba cu valorile inc are m-am format, ceva gen tara musulmana, sau asiatica, sau eu stiu ce.

Pe mine ma enerveaza romanii imigranti care se plang in continuu de tot felul de chestii care mai de care mai ridicole, de asta si cam evit comunitatile romanesti.

Da, la Barsana ma gandisem si eu; am citit aseara articolul de pe site despre aceasta manastire, pare mai altfel decat ceea ce am vazut pana acum.

Rohia mi se pare un pic cam rece, poate ma mai uit Jenica pe pozele tale si imi schimb parerea.

Brancoveanu - Sambata recunosc ca nu o aveam in plan, dar, nu se stie niciodata. Multumesc, Laurentiu.

Si eu incerc sa ii inteleg si imi pare rau de ei. La inceput poate si eu eram putin asa, deci pot intelege.
Ei macar sunt crestini, dar musulmanilor cred ca le este si mai greu sa se adapteze. (Eu insa am elevi crestini)
Eu cred intr-o anumita loialitate si recunostiinta penru tara care te-a primit. Nu slugarnicie, nu imitatie fara critica, dar un fel de bunavointa, deschidere chiar critica, nu inchidere aroganta.
De fapt, acesti tineri sunt intr-un fel nefericiti, nu mai au radacini. Cand ai ceva cultura, este mai usor, te poti situa mai usor la un nivel neutru, supranational poate, dar in general elevi mei vin din familii mai simple (in general cumsecade dar fara multa scoala)
Sigur, crestinismul ar trebui, in sensul epistolei catre Diognet, sa ofere aceasta identitate supranationala, insa din pacate ortodoxia in general nu reuseste asta, ci este un fel de identitate nationala pentru majoritatea.

Da, asa vad si eu situatia. Si in general romanii din diaspora sunt echilibrati si recunoscatori ptr sansa care li s-a dat. Eu una n-am prea intalnit extreme (care fie sa se planga de tara adoptiva, pana la ridicol, fie s-o ridice in slavi si sa improaste cu noroi patria mama.)