În prealabil postat de iustin10 (Post 228560)

Orcum problema judecarii celuilalt,e reala si foarte prezenta pe acest forum.Acolo unde te-ai astepta sa domneasca comuniunea armonia si impreuna slavirea lui Dumnezeu,e dureros sa asisti de fapt la sentinte,competitie si neintelegeri.Ma deranjeaza mai mult ce pierdem prin aceasta,adica posibilitatea de a ne iubi unu pe altu si a da impreuna slava lui Dumnezeu.
Caci pe cel ce judeca,ar fi bine sa il judec eu,dar este un Judecator mult mai indreptatit,care si-a dat viata,tocamai pentru ca noi sa ne iubim ca niste frati,si toate ocarile le-a luat El asupra Sa .
Ori daca suntem frati:la fel de destepti,la fel de pacatosi,la fel de frumosi,la fel de neputinciosi,ce rost are sa nu traim in comuniune frateasca,si sa dam intaietate in toate aproapelui?

În prealabil postat de Miha-anca (Post 228577)

Draga Iustine, cam tardiva interventia ta, caci intre timp s-a ajuns la un numitor comun. Au fost mai mult tratative, nu judecati. S-au judecat faptele , vorbele, nu persoanele. Dar iti multumim ca ti-ai spus parerea.

În prealabil postat de iustin10 (Post 228580)

Noi nu judecam!
Noi doar ne simtim judecati !

În prealabil postat de iustin10 (Post 228580)

Noi nu judecam!
Noi doar ne simtim judecati !

În prealabil postat de Miha-anca (Post 228581)

Sf. Apostol Pavel ne spune: "Pe cei din Biserica ii judecati voi.Pe cei din afara ii judeca Dumnezeu".(citat din memorie)

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 228585)

Hai ca ai dat-o la intors ! De ce Iustine , oameni ca Dorin , Costel, si altii asemenea lor nu fac atat caz ? Smerenia si rugciunea de se-m-putineaza , apar tulburari precm ale tale . Vorbesc extrem de serios ! ! !

În prealabil postat de iustin10 (Post 228586)

Nu imi e atat de mila de cei care mai ating pe interlocutor,cat imi e mila de cel care e atins de cate o judecata la adresa sa.Sunt nenumarate exemple pe acest forum,si ei reactioneaza imediat pentru a se apara si a isi argumenta pozitia.
Ooo de ar sti acesti micuti sa isi insusasca critica,si sa zica :<<are dreptate fratele ca zice de mine,ca sunt mult mai pacatos si mai nedrept decat zice el>>.Atunci nu ar mai exista nici aceste repetate contraziceri,si cel care a vrut sa atinga,se va retrage descumpanit.

Hbar n-am 'ce' sa vorbesc,dar ma intereseaza mult 'cum' vorbesc.Si tare as vrea sa nu nedreptatesc pe nimeni!

În prealabil postat de iustin10 (Post 228586)

Nu imi e atat de mila de cei care mai ating pe interlocutor,cat imi e mila de cel care e atins de cate o judecata la adresa sa.Sunt nenumarate exemple pe acest forum,si ei reactioneaza imediat pentru a se apara si a isi argumenta pozitia.
Ooo de ar sti acesti micuti sa isi insusasca critica,si sa zica :<<are dreptate fratele ca zice de mine,ca sunt mult mai pacatos si mai nedrept decat zice el>>.Atunci nu ar mai exista nici aceste repetate contraziceri,si cel care a vrut sa atinga,se va retrage descumpanit.

Hbar n-am 'ce' sa vorbesc,dar ma intereseaza mult 'cum' vorbesc.Si tare as vrea sa nu nedreptatesc pe nimeni!

În prealabil postat de Miha-anca (Post 228599)

...nu s-ar retrage descumpanit, ci bucuros! Daca spui "descumpanit", il banuiesti ca a avut un scop rau.
Dar spune-mi, te rog, Iustin, tie iti este frica sa fii criticat?!? Stii, dupa razboi multi eroi apar...

Daca vezi pe cineva adus de spate, si riscand sa se cocoseze de-a binelea, ce faci?
a. il lasi in pace, din mila?
b. ii spui: Indreapta-ti spatele frate! Altfel te vei cocosa de tot.

Cu tot riscul, de a fi interpretat gresit, as apela la a doua varianta; caci nu astept laude, ci vreau sa-l ajut sa se indrepte. Intr-un tarziu va intelege ca i-am vrut binele. In asemena caz tacerea ar fi egala cu indiferenta.

Dar tu ce ai face?

În prealabil postat de iustin10 (Post 228600)

As gandi asa: daca ii spun ca e cocosat imi e frica sa nu il necajesc,si sa il indepartez si sa se inchida in el.Caci multi drepti ii vor fi atras atentia si poate vor fi ras de el,si el are sigur alergie la un astfel de avertisment.
Asa ca ma voi apleca de spate,ma voi cocosa ,si ii voi spune:
"frate,ce stramba e lumea!" :)

În prealabil postat de Marimira (Post 178990)

Sunt mahnita si coplesita de ceea ce se intampla pe acest forum..si voi incerca sa ma fac inteleasa..
Printre noi sunt multi oameni, frati si surori pe acest forum f.bine instruiti - informati in ceea ce priveste credinta noastra ortodoxa - cinste lor..dar sunt si multi frati si surori abia incepatori..abia daca l-au descoperit pe Hristos..multi il cauta...asa cum pot unii mai repede altii mai incet...pt. acestia descoperirea dogmelor nu se poate face dintr-o data...dar pe mine ma doare altceva ..de ce nu putem ajunge la inima omului...de ce spanand adevarul trebuie sa-i intristam si mai mult pe cei in suferinta, blonavi, oprimati de tot felul de probl.sociale..familiale..etc..pe acestia eu cred nu trebuie sa-i intristam si mai tare...nu trebuie sa-i dojenim altfel decat cu duhul blandetii...pt. ca asa ne invata Sf.Ap.Pavel....."cearta-l pe apropaele tau dar cu duhul blandetii"...acestia nu trebuie sa se simte si mai raniti sufleteste ca pana acum au ratacit drumul..si au unele pacate.oare nu nopi toti avem diferite pacate..altele decat ale lor dar pacate..de acestia nu trebuie sa ne plictisim..cu acestia trebuie sa avem rabdare si dragoste...pe acestia trebuie sa-i cautam cu dinadinsul si sa le spunem ..uite aici nu este asa...este asa...nu stiai..nu ai aflat pana acum...dar uite ne invata Mantuitorul, aflam din Biblie, din Psaltire indeosebi, din invataturile sfintilor parinti..dar cuvantul nostru trebuie sa invete si sa aline in acelasi timp si nu sa doara..pe omul bolnav nu-l certi si nu-i tragi palme ca s-a imbolnavit..ci cauti sa-l vindeci ..sa-l insanatosesti..sa-l alini si suflteste ca este speriat saracul de ce i se intampla...D-zeu este Dreptate si Iubire dar mai mult decat orice este iubire..altminteri ...nu s-ar cumineca si mantui nimeni...pt.ca nu pt.dreptatea noastra sau pt.vrednicia noastra se dezleaga pacatele la taina marturisirii ci pt.mila si dragostea lui Hristos.Vreau sa stiu si eu daca este o singura persoana care poate afirma ca se impartaseste cu trupul si sangele Mantuitorului pt.ca este vrednic...si drept.
Deci daca cuvantul nostru nu linisteste si nu convinge inseamna ca nu este spun intr-un mod potrivit..numai dragostea poate convinge mai mult decat dreptatea!si nu eu spun acestea ci sf.Apostol Pavel.
Si atunci pt. ce sa ne suparam pe cei care nu inteleg...inca..de ce sa nu ni apropiem si mai mult pana vor intelege si pana ii vom putea convinge de adevarul si credinta noastra mantuitoare.
Fratilor si surorilor acesti oameni necajiti pe care v-ati suparat ca nu inteleg la fel de repede ca voi trebuiesc iubiti si nu certati ..in acest stadiu!
De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Sfântul Pavel în Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, 13:1-13, traducere ortodoxă

N.B.D-voastra toti cei care stiti mai mult...cand mergeti la taina spovedaniei ce spuneti acum..eu stiu tot ce trebuie ..si nu mai fac pacate..si sunt vrednic/ vrednica de a ma impartasi cu trupul si sangele Mantuitorului..asa se intampla..eu cred ca inca nu au atins masura sfinteniei nici unul dintre forumisti..pt ca spun sfintii parinti..pana catre sfarsitul zilelor noastre ingaduie Domnul sa facem anumite pacate pt. a nu cadea in mandrie ..pt. a invata adevarat smerenie...putem spune despre noi..oricine am fi ca suntem cu adevarat smeriti...?!!!sau desavarsiti?!!...
Dna Sophia va rog sa-mi scrieti pe MP doresc sa va ajut cu ce pot...si va sunt alaturi sufleteste pt. ca pe acest forum ati avut stari sufletesti grele...toti gresim..dar uitam sa ne iubim...nu putem sa invatam si sa iubim in egala masura?! Oare pe cati dintre voi v-a iertat Domnul pt. ca ati fost buni si drepti. eu cred ca pe toti ne-a iertat pt.ca ne iubeste si nu doreste sa renunte la noi in ruptul capului.

În prealabil postat de caliyo (Post 228405)

Religia are trei componente: dogma, morala si cult. Drept urmare: este bine sa invatam credinta corect , sa cunoastem si sa aplicam morala crestina si sa participam la actele de cult. Desi religia este una, si sa presupunem ca toti cunoastem dogmele si morala in mod corect, ferirea de pacat si practicarea virtutilor tine de fiecare in parte. Unul are foarte multa rabdare, altul mai putina, unul poate spune 3 acatiste pe zi , altul de abia citeste o pagina, unul spune rugaciunea inimii , altul e mai lenes, unul se jertfeste pt aproapele mai mult, altul mai putin. De putut va spun sigur ca putem mai mult decat facem , dar nu avem destula vointa. Cand aud de nevointele unor crestini ma minunez. Chiar si in zilele noastre sunt oameni care traiesc o viata aparte chiar in mijlocul lumii fiind. Hai sa fim sinceri si sa recunoastem ca SE POATE numai ca noi nu depunem destul efort. Ne complacem in mediocritate( ca asta-i lumea in care traim, ca nu putem sa ne ridicam mai presus...) in loc sa ne umilim si sa recunoastem ca iubim mai mult confortul decat dobandirea Sfantului Duh.
Daca auzim ceva care nu e convenabil pt noi, gata, sarim in sus! Nu imi convine, nu e corect, asta-i habotnicie! Oare nu ar fi mai cinstit fata de noi insine sa spunem: ,,asa este corect, numai ca eu inca nu pot pune in practica pt ca inca nu am puterea de a ma lepada de mine insami...´´
Sincer eu sentimentul asta il am. Stiu f bine ca anumite lucruri sunt pacate sau ca ce fac si cum ma comport nu e tocmai in regula insa accept ca sunt prea slaba ca sa trec peste. Nu zic: ,,a...cum sa fie pacat cutare lucru? nu -i asa! ´´ doar ca sa am eu constiinta impacata.
Nu va mai suparati atunci cand vi se spune adevarul si nu va convine. Acceptati-va slabiciunile( e asa fac) . Uneori si eu m-am impotrivit adevarului pt ca nu prea era pe placul firii mele pacatoase dar pana la urma mi-am dat seama ca tot acolo ajung. De fapt , in adancul sufletului meu stiam ca mai devreme sau mai tarziu o sa accept adevarul.

În prealabil postat de ory (Post 228279)

Anca, ti-am mai spus si, sincer, uneori ma blochez inaintea habotnicismului tau fata de " carti ", nu ai cum sa traiesti si sa simti lucrurile doar prin prisma unor carti, indiferent cum sunt acestea impodobite de invatatura, trebuie sa izbutesti a-ti vedea propriile considerente fata de iubirea ce o simti pentru Dumnezeu.
Altfel, uneori tind sa cred ca aceste carti iti vor deveni rivale si straine de propria fiinta capabila sa gandeasca, sa cugete, sa simta si sa daruiasca in virtutea divinitatii Supreme.
Uneori imi pare mult prea rece aceasta infinita trimitere la carti si teorii scoase din ele...mult prea rece, pentru un duh infierbantat, mai intai, de propria intelegere si simtire pentru iubirea fata de Dumnezeu.
Chiar daca ele invata la iubire, nu pot sa si sadeasca aceasta iubire decat , daca mai inainte ea s-a format deja din personalitate proprie, diin fiinta ta unica insetata de sens.
Fiecare iubeste pe Dumnezeu asa cum poate, cum intelege si cum gandeste...nu poti sa impui tuturor scrierile interminabile din cartile religioase, nu le poti impune sa iubeasca pe Dumnezeu doar prin prisma acestora .
Mi se pare o ratacire pe poteci pe care nu le intelegi, daca nu te orientezi si dupa eu-l propriu....si astfel ajungi la o credinta necimentuita si de adevarul din tine si... din fire.
Dumnezeu ne-a sadit in noi atata forta, atata ratiune, atata iubire de necontestat, trebuie sa ni le exploatam in asa masura incat sa fim constienti ca ele reprezinta motorul ce te duce spre asimilarea celorlalte lucruri din jur.
Nu cred ca Dumnezeu ne va judeca dupa cat de mult am citit si tinut cont de scrierile Sfintilor Parinti sau al Marilor duhovnici...cat, dupa cele zece porunci care nu se vor demoda niciodata, nu-si vor pierde sensul in timp, nu se vor uza si nici nu vor lasa loc de interpretari asa cum se intampla la multe dintre teoriile despre credinta anexate de-a lungul timpului.

În prealabil postat de coralina (Post 228156)

In acelasi mod si pe aceleasi premise nici nu-i pomenim pe cei pacatosi la slujbele din biserica (nu ai voie sa-i treci pe desfranati, alcoolici, etc. in pomelnice), de parca Iisus si invatatura Sa sunt pentru cei virtuosi, nicidecum pentru cei pacatosi. :22:
Voi vreti sa obtineti si-aici pe forum acelasi lucru, un fel de epurare religioasa: sa nu mai aiba lumea nelamuriri, nedumeriri, nimic nimic. Sa fim toti "cu coronita" in ale ortodoxiei si sa activam pe forum doar ca sa ne confirmam statutul de initiati...
Rar mi-a fost dat sa vad atata lipsa de dragoste crestineasca ca in mesajul citat mai sus.:46:

În prealabil postat de voxdei55 (Post 227685)

Am intrat pe acest forum crestin din curiozitate si cu amaraciune va spun ca m-am lasat antrenat in discutii sterile care mi-au provocat dupa aia multa suferinta.Iarta-ma draga Jenica daca te-am dezamagit cu maniera in care mi-am exprimat anumite opinii.M-am lasat antrenat sub impulsul unor provocari de multe ori in privat si sub influenta unor stari de moment m-am comportat intr-un mod care nu ma caracterizeaza.As vrea sa spun si altor forumisti ca maniera in care faci o dojana cuiva e decisiva..nu rezolvi nimic cu batutul cu pumnul in masa.As zice ca diavolul lucreaza mult pe acest forum.Ne-ar trebui mai multa dragoste si respect pentru opiniile fiecaruia.Acest forum nu va naste sfinti..dar va da prilej de meditatie acolo unde exista un graunte de credinta.Sa raspundem cu dragoste la provocari,..eu stiu ca Iisus asa a facut si sa evitam a raspunde la intrebari puse tendentios sau ironic.Eu imi promit mie ca nu voi mai fi pacalit si sper ca Dumezeu sa ne lumineze mintile la toti.

În prealabil postat de Zalmoxis_Nemuritorul (Post 217462)

Imi pare rau ca ati luat punctul meu de vedere ca pe un afront personal.
Ati sarit peste prima parte a mesajului meu, dar in fine, acum nu mai are nici o relevanta,

Nu sunt nici sfant, nici nu am pretentia de a fi mare crestin. Si nici nu am venit sa fac judecata, ci doar sa imi exprim niste opinii sincere privitor la unele aspecte care ar putea fi corectate in bine.

altfel, toate cele bune, si da, Doamne ajuta !

În prealabil postat de OmuBun (Post 217556)

Si eu cred ca Zalmoxis are dreptate. Uneori subiectele par o adevarata provocare, iar cand ma astept ca ele sa nu aiba "priza", ma minunez ce se mai agita spiritele si se "inflacareaza" chiar si unii care se pretind "adanciti" in adevarul ortodoxiei!
Cristi, fara suparare, dar si tu esti unul dintre cei care uneori te iei la intrecere: "cine posteaza mai mult; nu conteaza ce!" Sfatul meu: cand iti faci rugaciunea de seara, gandeste-te pe cati ai suparat in ziua ce tocmai s-a incheiat. Si nu e vorba de mine: eu te-am iertat si probabil si ceilalti. Dar daca nu-ti spune nimeni, n-ai sa te indrepti niciodata, fiindca ti se pare ca asa-i corect! Deci, nu te mai lua de oameni din motive subiective ca poti foarte usor deveni o tinta!

În prealabil postat de caminaris (Post 179966)

Draga Sofia, sa-ti spun parerea mea despre cum poti sa impaci viata ta cu Hristos. Te rog tine cont ca e doar o parere personala sau un sfat din care sa alegi ce crezi ca e bun, asta daca gasesti ceva bun pe acolo...:)

Ca sa fii intr-o permanenta unire cu Hristos, avand in vedere ca muncesti, spune rugaciunea lui Iisus de fiecare data cand ai un moment liber pentru minte. Uite cum fac eu: dimineata pe drumul spre servici, de cum am iesit pe usa spun Tatal nostru, apoi Rugaciunea lui Iisus pana ajung la servici. Daca sunt la volan nu ma impiedica absolut deloc. Iar daca nu conduc atunci e si mai usor, mai bine.
La servici iau contact cu vreo o suta de persoane in cele 12 ore cat dureaza tura. Deci destul de multa lume. Unii sunt relaxati si au chef de vorba, altii sunt nervosi si vorbesc repezit si fara nici-un chef, altii nu prea au bun simt, altii sunt plini de bun simt si imi insenineaza ziua. Ma comport cu toti la fel: nu vorbesc decat cand sunt intrebat, ii ascult orice ar avea sa-mi spuna, in problemele de servici sunt cat pot de rapid si concentrat astfel incat sa nu stea dupa mine, intr-un cuvant ma comport cu ei asa cum m-as comporta cu insusi Hristos.

Din cand in cand am cate 2-3 minute libere, iar spre sfarsitul programului am chiar vreo ora libera. In acele momente ma gandesc la Dumnezeu, la Hristos, la Maica Domnului, la Sfintii zilei. Si ma rog cu Rugaciunea lui Iisus sau Tatal Nostru sau cant in gand sau in surdina "Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi". Si simt cum ma inunda o bucurie in interior. Uneori ma opresc, daca sunt in birou si mai e cineva acolo, pentru ca incep sa zambesc din prea multa bucurie pe care o simt si mi-e teama sa nu ma vada cineva.
Ce am observat la oamenii din jur: daca te comporti cu ei ca si cu fratele tau - cu solicitudine, atentie, gata oricand sa-mi ofer ajutorul - se petrece ceva cu ei: daca erau agitati se relaxeaza, daca erau innegurati se insenineaza, daca erau obositi capata energie etc. Si pleaca altfel decat au venit. Iar eu ma bucur ca devin mai veseli, mai increzatori. Si pe zi ce trece ii vad cum sunt mai atenti si cu mine dar si cu cei din jur: mai deschisi, mai relaxati, nu mai injura sau daca se scapa o data isi cer scuze (ceea ce era imposibil acum o luna si jumatate cand m-am angajat aici).

Tu spuneai ceva si de cum poti impaca viata intima cu impartasirea deasa (eventual saptamanala). Martea si joia poti sa concepi copilasi, nu te opreste nimeni. Iar duminica sa te impartasesti. Dar sa-ti iei sotul in brate si sa-l dragalesti poti s-o faci in fiecare zi. Chiar e recomandabil ca sa va pastrati uniti in sentimente. Daca te rogi zilnic cu canonul tau nu inseamna ca nu poti sa-l strangi in brate de oricate ori vrei. Mie mi se pare ca legatura trupeasca e un lucru natural cum e sa zicem bautul apei sau mancatul painii. Totul e sa nu intreci masura. Dar atata timp cat pastrezi limite acceptabile in ce priveste frecventa, e ok.
Uite, sa mananci peste masura sau prea des (adica sa mananci si atunci cand nu ti-e foame) e la fel de condamnabil ca si legaturile trupesti prea dese. Se cheama ca iti place atat de mult incat nu te poti abtine. Ori Hristos vrea sa ne otelim vointa ca sa nu ne stapaneasca viciile ci dimpotriva - sa stapanim noi peste trupul nostru - sa-i dictam noi ce sa faca nu sa ne dicteze el.
Eu cel putin asa as face daca as fi insurat: ajuns acasa mi-as lua sotia in brate de la usa si as saruta-o cu dragoste, as strange-o in brate si as mangaia-o pe cap minute intregi, as pune-o sa-mi povesteasca tot ce i s-a intamplat in lipsa mea, apoi ne-am aseza la masa. Dupa masa mi-as face rugaciunile si apoi as ajuta la orice face ea ca sa fiu in preajma ei, bucurandu-ma fie si numai de prezenta ei. Nu e nevoie de legatura trupeasca pentru a-mi afisa dragostea sau pentru a ma bucura de iubirea ei. Iubirea se simte dintr-un gest, dintr-o iertare, dintr-o privire.

In ce priveste mancarea: in zilele de post mancam mai putin ca sa ii aducem ofranda lui Hristos abtinerea noastra pentru ca miercuri se considera, simbolic, ca a fost vandut iar vineri ca a fost rastignit. Si daca ne gandim la patimile Sale chiar ne piere pofta de mancare.
Asta nu inseamna sa nu mancam deloc pentru ca trebuie sa gandim cu dreapta socoteala: daca azi nu mananc nimica, maine o sa mai pot fi in stare de ceva? O sa ma simt slabit si fara chef de viata si n-o sa ma mai comport la fel de atent cu cei din jur si asta o sa aibe inraurire neplacuta pentru ei.
Pe de alta parte, te asigur ca in viitor va veni vremea cand in zilele de post n-o sa mananci nimic din dragoste prea mare pentru Hristos. Dar atunci vei fi mai otelita in rabdare si in vointa.
Important e sa faci cum poti acum, astfel incat sa nu-ti dai viata peste cap. Sa faci totul cu dreapta socoteala.
Multe din intrebarile pe care ti le pui despre viata de zi cu zi au raspunsuri in cartile Cuviosului Paisie Aghioritul: "Cuvinte pentru suflet". Este un Sfant contemporan si s-a lovit de multe din problemele noastre prin mirenii care veneau la el catre sfat. Dar, iluminat de Duhul Sfant care exista in sfinti, le-a dat cele mai bune solutii. Sa nu te sperie ca sunt 5 volume, gaseste-le si citeste cate 2-3 pagini la vreme de seara - o sa-ti si pregateasca sufletul pentru rugaciunea de seara sau de noapte. Ca un medicament asa.

Apropos, si in tine exista Duh Sfant. Cand simti mila pentru un cersetor, cand te doare inima daca auzi de o poveste trista, cand inchei o discutie cu "scuze" sau "iarta-ma", atunci inseamna ca Hristos exista in tine. Iar oamenii din jur sunt atrasi nu de tine ci de "Hristos din tine".

Inca un lucru si te las: sa intri mai putin pe forum, doar o data pe saptamana sau chiar si mai rar. Nu in fiecare seara. Altfel risti sa te angajezi in discutii interminabile cu persoane care gandesc altfel decat tine. E inevitabil, doar oamenii sunt diferiti. Si asta pana la urma nu inseamna decat timp pierdut.
Poti intra doar ca sa te informezi, nu ca sa postezi. Dar cat mai rar.
Eu asa fac si mi-am eliberat mare parte din timp in felul asta.

Sa fii fericita!

În prealabil postat de Gabriela4ever (Post 228624)

Ce mesaj frumos...Mai ales ca este trecut prin experienta proprie, asa cum solicita Sophia si nu neaparat prin citate si trimiteri la diverse scrieri....M-a impresionat si ar merita lecturat de multi, sper sa o faca...

În prealabil postat de iustin10 (Post 228586)

Nu imi e atat de mila de cei care mai ating pe interlocutor,cat imi e mila de cel care e atins de cate o judecata la adresa sa.Sunt nenumarate exemple pe acest forum,si ei reactioneaza imediat pentru a se apara si a isi argumenta pozitia.
Ooo de ar sti acesti micuti sa isi insusasca critica,si sa zica :<<are dreptate fratele ca zice de mine,ca sunt mult mai pacatos si mai nedrept decat zice el>>.Atunci nu ar mai exista nici aceste repetate contraziceri,si cel care a vrut sa atinga,se va retrage descumpanit.

Hbar n-am 'ce' sa vorbesc,dar ma intereseaza mult 'cum' vorbesc.Si tare as vrea sa nu nedreptatesc pe nimeni!

În prealabil postat de sophia (Post 228660)

@Iustin si Anca - nu mai stiu cine a venit cu pilda cocosatului.
Exista inca o posbilitate de a-l ajuta, dar depinde de om.
Eu una as incerca sa-l ajut mai inati cu ce are nevoie practic. Si as incerca sa-i vobesc bland, incercand sa aflu despre suferinta lui: cauze, origini, sa-i dau ceva sfaturi daca ma pricep, din acelea simple, omenesti.
A nu-l baga in seama nu este bine, la fel cum a da sfaturi pe ton aspru ("indreapta-te frate...") nu este bine.
Nu stii ce este in sufletul sau, nu stii ce dureri are. Crezi ca el nu stie deja ceea ii dictezi tu? Si daca nu poate s-o faca?
Depinde de natusa cocosarii.

Anca, eu nu stiu ce duhovnic ai si cum te sfatuieste. Poate ca tie asta ti se potriveste, sa citesti.
Dar nu sunt de acord cu cocosarea. Mai intai ca nu cred ca la tine este vorba de asta, de o cocosare spirituala ma refer. Dar poate ca ma insel, nu te pot evalua decat prin prezenta ta aici pe forum si asta nu ne arata in lumina reala.
Ceea ce scriem reflecta de multe ori interiorul nostru, problemele si nu felul in care suntem noi intr-adevar.
Smerenia si iubirea de aproape pentru mine sa face prin cocosare, prin coborarea la nivelul celui suferind, cazut.
A sta cu spatele drept si privind in sus este omeneste si firesc, dar nu a privi pe cineva de sus, de la distanta.
Nu stiu exact la ce se referea duhovnicul tau cu incovoierea.
In pilda cocosatului este vorba de altceva insa, de pozitia fata de aproapele.

Dar stiti voi ceva:
Am invatat aici (unde locuiesc acum) lucruri noi si ciudate pentru mine.
Aici lumea este impotriva sfaturilor si criticilor.
Daca cineva este in suferinta, sau face o greseala, aici metoda este de a-l lasa in pace.
Eu am vrut de cateva ori sa fac asa cum stiam eu, cum se face la noi: sa merg sa-l mangai, sa-l ajut, sau in cazul de greseala sa-i spun c-o face , sa-i dau sfat.
Am fost oprita si de cei din jur: "lasa-l in pace, nu ai dreptul sa dai sfaturi, trebuie sa se descurce singur", si chiar cel in cauza a refuzat si s-a incuiat.
Asa ca eu pana la urma nu stiu cum e mai bine.
Crestineste este sa ajuti si eu asa imi si doresc daca am nevoie.
Cu sfatul...cam delicat. Depinde de situatie cred (cum il dai, cui il dai etc.)

În prealabil postat de Fani71 (Post 228512)

Acolo se explica ideea asta cu zamislirea in sens duhovnicesc daca nu ma insel.
Sau cauta pasajele respective la sf. Pavel si ai sa vezi ca vorbeste de zamislirea lui Hristos in noi, si cauta un comentariu patristic.
Cand o sa am timp o sa le caut eu, dar poate le gasesti tu inaintea mea ca eu acum sunt cam ocupata.

Poti da exemplul asta, dar totusi nu mi se pare exemplul cel mai bun.

În prealabil postat de Miha-anca (Post 228740)

Galateni 2, 20.M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.
Galateni 6,14.Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!

Deci "rastignit" nu "zamislit".

În prealabil postat de Fani71 (Post 228752)

Nu stiu daca mai am timp sa caut pana maine seara de cand mi-am impus post de forum.

În prealabil postat de caliyo (Post 228768)

fani, parca mi-ai citit gandurile. Exact asta vroiam sa sfatuiesc pe toata lumea care posteaza pe acest forum . E un sfat doar, fiecare face ce vrea. Eu asa voi face. Incepand de maine seara de la prima denie: Post total de tv, internet, privit ,ascultat de orice m-ar sustrage de la gandul la sfintele patimi. Sa inlaturam orice tulburare, orice gand si vorba desarta si sa ne concentram la sfintele patimi pentru a primi cum se cuvine invierea domnului.
Macar pentru noi care ne pretindem a fi adevarati crestini ortodocsi saptamana asta sa nu insemne numai curatenie in disperare( in casa) si facutul mancarii cat mai multe, neglijand aspectul spiritual. Macar acum sa ne ingrijim mai mult de suflet ca maria si sa o lasam pe marta sa ia pauza. Serviciu, daca putem sa participam la denii ( daca nu, sa fim cu gandul in biserica), citire din sf. Scriptura, rugaciune , meditare la patimile domnului.
Saptamana asta e plina de emotie sfanta, e o perioada unica in an, sa ii acordam atentia cuvenita.

În prealabil postat de caliyo (Post 228768)

Fani, parca mi-ai citit gandurile. Exact asta vroiam sa sfatuiesc pe toata lumea care posteaza pe acest forum . E un sfat doar, fiecare face ce vrea. Eu asa voi face. Incepand de maine seara de la prima denie: post total de tv, internet, privit ,ascultat de orice m-ar sustrage de la gandul la Sfintele Patimi. Sa inlaturam orice tulburare, orice gand si vorba desarta si sa ne concentram la Sfintele Patimi pentru a primi cum se cuvine Invierea Domnului.
Macar pentru noi care ne pretindem a fi adevarati crestini ortodocsi saptamana asta sa nu insemne numai curatenie in disperare( in casa) si facutul mancarii cat mai multe, neglijand aspectul spiritual. Macar acum sa ne ingrijim mai mult de suflet ca Maria si sa o lasam pe Marta sa ia pauza. Serviciu, daca putem sa participam la denii ( daca nu, sa fim cu gandul in biserica), citire din Sf. Scriptura, rugaciune , meditare la Patimile Domnului.
Saptamana asta e plina de emotie sfanta, e o perioada unica in an, sa ii acordam atentia cuvenita.

În prealabil postat de iustin10 (Post 228780)

Si eu as fi vrut la fel,sa ma abtin de la acest forum in saptamana care vine.Oricum nici nu e timp ,caci slujbele sunt in fiecare zi,si dureaza pana tarziu.Iar daca mai pui si postul ,si servicul care il are ,clar ca nu mai e timp.In plus si sufletul cu care vii de la aceste slujbe,numai la stat la despicat firu in patru nu te mai impinge
Dar daca m-as abtine,as recunoaste ca acest forum e ceva rau.As recunoaste ca e o patima de fapt,care ma stapaneste.Eu sunt convins insa,si de menirea pozitiva a acestui forum ,ca el suplineste poate o lipsa din viata noastra.Asa ca as vrea sa il port cu mine chiar si in saptamana mare,sa nu ma rusinez de nimic ce e uman in noi.
Si as vrea sa folosesc chiar si acest forum pentru a aduce ,daca mi se va da,cuvinte de slavire a jertfei Mantuitorului,de cainta si durere pentru mizeria cu care l-am primit noi ,oamenii.
Ceea ce stiu insa sigur ca ar trebui sa ne abtinem,macar aceasta saptamana,sunt discutiile contradictorii si fara sens,si orice urma de judecata care sa o mai aducem aproapelui nostru,si in viata reala,dar chiar si aici pe forum.
Sa ne abtinem chiar si sa mai corectam pe aproapele(macar o saptamana) ,,sa fim plini doar de dragoste si solidaritate umana,si dornici mai bine la a spala picioarele aproapelui nostru,indiferent cine este el.
Caci jertfa Mantuitorului s-a facut totusi cu multa durere,si coplesiti de aceasta durere ,suferita numai si numai pentr noi,sa ne iubim smeriti unii pe altii

În prealabil postat de mishi55 (Post 228785)

Bun si frumos indemn!
Cred ca, de fapt, multi dintre noi am intrat pe forum si ca sa gasim parteneri cu care sa impartasim ganduri, bucurii, dureri, - dar si cautand putina iubire - iubire frateasca, crestina;

În prealabil postat de iustin10 (Post 228789)

Nu stiu ce inalte cunostinte teologice ai,dar frumos si simplu ai grait,si ai pus degetul pe rana . Frumoasa intrare pe forum! Doamne ajuta!

În prealabil postat de iustin10 (Post 228607)

Aceasta am primit si pe aceasta o tin. Si tot ce s-a zis dupa aceasta porunca,incerc sa o armonizez cu aceasta porunca de capatai a Domnului.
Daca se da liber la a ii corecta pe ceialalti ,si a le atrage atentia,cu placere,ma bag si eu !
Dar pastrez in minte mereu porunca Domnului ,si prefer sa nu fiu judecat de El,decat sa fiu judecat ca poate l-am invatat prost pe celalalt,si poate eu insumi sunt mai ratacit ca el.

În prealabil postat de Miha-anca (Post 228805)

Iustin, iata ca Paisie Aghioritul ne vine in ajutor, pentru corecta intelegere a lucrurilor si ne da o "reteta" in cartea sa "PATIMI SI VIRTUTI", pentru dobandirea dragostei crestine:
"Facem dragoste pentru aproapele cand il ajutam sa se indrepte pe calea cea buna, nu cand il lasam neindreptat, ca sa nu-l deranjam".
Pe mine m-a convins.

În prealabil postat de iustin10 (Post 228812)

Deci succesiunea corecta este asa:
Curata-te pe tine - > Apoi indreapta-i pe ceilalti.
Cand se zice ca suntem datori sa ii indreptam pe ceilalti,se vorbeste despre efectul final,despre rodirea noastra.
Dar,nu vom putea ajunge la aceasta minunata lucrare,a indreptarii aproapelui,fara sa ne curatim pe noi insine,cu platosa curateniei,si fierul smereniei.
Multi pot zice ca indrepata pe aproapele,dar rezultatele sunt singurele care spun care este adevarul. A atrage atentia,nu inseamna ca l-ai indreptat deja pe celalalt.E mult mai complicat.Si ,in aceasta misiune grea,a atrage atentia pur si simplu,poate devni chiar contra-productiv .
De aceea si ap Pavel spune"bucura-te cu cel ce se bucura,plangi cu cel ce plange,si fa-te tuturora totul,ca sa castigi pe unii"