Eu unul cel putin,cred ca am nevoie de cuvinte putine ,simple si adevarate.Cuvintele multe ma obosesc. De aceea cred ca iubesc Patericul cel mai mult dupa Biblie.Pe cat e de simplu,pe atat e de adanc. Si nici macar erezia nu e combatuta,eventual doar pomenita .Ma obosesc luptele.Totul este lupta cu tine insuti,si implinirea poruncii lui Hristos.Cat de fericiti traiau acesti parinti !!!

iarta-mi naivitatea dar vreau doar sa inteleg de unde stie un parinte ca vin dracii la el, ca si eu am niste probleme dar eu nu stiu daca vin la mine sau nu , ei cum isi dau seama?

Zis-a iarasi avva Pimen: nu locui in locul unde vezi ca au zavistie asupra ta. fiindca nu sporesti.

Pentru ca au harul Duhului Sfant si darul deosebirii duhurilor? Adica asceza extrema in care se nevoiau a fost rasplatita de Dumnezeu inca din lumea aceasta.

Zicea de multe ori avva Pimen: nu avem trebuinta de nimic decat de minte treaza.

Zis-a iarasi: intai fugi o data, al doilea fugi, al treilea, fa-te sabie!

Un batran adeseori patimea si se imbolnavea. Si s-a intamplat intr-un an sa nu se imbolnaveasca si s-a intristat cumplit si plangea, zicand: M-a parasit Dumnezeu si nu m-a cercetat.


Odata preotul Schitului a mers la arhiepiscopul Alexandriei pentru o trebuinta bisericeasca. Dupa ce s-a intors si a venit la Schit, il intrebau fratii zicand: Cum ai umblat, avvo? Ce ai vazut in oras? Raspuns-a lor: Eu fratilor, alta fata nu am vazut in cetate, decat pe arhiepiscopul. Iar ei, auzind aceasta, se minunau si, dupa acest cuvant al lui, au inceput toti fratii foarte tare a pazi acest obicei, adica a-si pazi ochii lor de vederile nefolositoare.

Cine imi lamureste si mie cuvintele astea?

Un chinoviarh avea mare slava de la oameni si era parinte peste doua sute de calugari. La chinovia acestora a venit Hristos in chipul unui batran sarac, cunoscut lui mai inainte si-l ruga pe portar sa spuna parintelui ca este cutare frate. Iar portarul abia induplecandu-se, a intrat sa-l vesteasca dar l-a aflat pe parintele vorbind cu oarecari straini si asteptand putin, i-a spus despre acel batran sarac. Chinoviarhul i-a raspuns cu manie, zicand : nu vezi ca vorbesc cu oamenii ? Lasa acum ! Si sfiindu-se portarul, s-a dat in laturi si intorcandu-se, a spus celui ce se parea ca este batran sarac cuvantul proestosului. Iar Domnul cel indelung rabdator a petrecut sezand la poarta. Si pe la al cincelea ceas a venit la chinovie un bogat, pe care degraba ascultandu-l portarul, i-a deschis si a vestit chinoviarhului despre el. Iar el iesind, cu osardie l-a intampinat la usa. Si vazandu-l pe el Cel bogat intru mila Dumnezeu, care venise in chip de batran sarac, il ruga, zicand : voiesc sa vorbesc cu tine, parinte ! Iar el, de nici un raspuns invrednicindu-l, a intrat impreuna cu bogatul, sarguindu-se sa-i gateasca masa. Dupa ce a pranzit bogatul, l-a petrecut parintele pana la usa si s-a intors inapoi, fiind robit de multele griji si a uitat rugaciunea batranului sarac si fara de rautate. Facandu-se seara, dupa ce nimeni nu l-a chemat pe acel blagoslovit sarac, apropiindu-se iarasi de portar i-a poruncit sa spuna acestea proestosului : de vreme ce voiesti slava oamenilor, Eu pentru osteneala ta cea de mai inainte si multele tale nevointe, iti voi trimite vizitatori din cele patru parti ale lumii. Dar din bunatatile Imparatiei Mele nu vei gusta. Si din acele cuvinte s-a cunoscut Saracul Cel Atotuitor.

O sa incerc eu o explicatie. Si de voi gresi, precis va interveni altcineva cu explicatii pertinente.
Avva Pimen indeamna la vigilenta. Ispititorul da tarcoale si ataca fara incetare din toate partile cu ispite de tot felul. Si fugi odata, mai fugi iara si iara dar, pana cand?... in final, ataci cu armele cele duhovnicesti.
...Parerea mea...

:) mda ,nu ma gandisem la asta.

dar o fi corecta interpretarea mea? Tu, Iustin, cum ai explica zicerea avvei Pimen?

Si eu am inteles la fel. Induri o data, de doua ori, dar apoi trebuie sa infrunti pericolul si sa lupti. Crestinul e, pana la urma, un luptator, insa nu trebuie sa se avante asa, din prima.

Eu nu intelegeam de loc,dar interpretarea voastra mi se pare corecta.Si e chiar haios ,in sensul bun al cuvantului :induri ce induri dar la un moment dat nu mai ai ce pierde,si iti omori eul egoist,teama,dorinta de a nu pierde desfatarea vietii.Si lasi lumea deoparte ,pe tine insuti chiar,'iti lingi ranile' ,si iesi la lupta impotriva celui amagitor.

Un frate a intrebat pe batranul, zicand: m-a ajuns o porunca si unde este porunca, este razboi. Deci voiesc sa merg pentru porunca, dar ma tem de razboi. Si a zis lui batranul: de ar fi fost Agathon, facea porunca si biruia razboiul.

Zis-a iarasi: fara de pazirea dumnezeiestilor porunci, nu sporeste omul in nici o fapta buna.

Mandria
 

A mai zis avva Isidor preotul: daca va nevoiti postind dupa randuieli nu va ingamfati. Daca va infumurati cu asta, mai bine mancati carne. Caci e mai bine omul sa manance carne, decat sa se mandreasca si sa se faleasca.

A mai spus avva Macarie: daca ti se face dispretul ca lauda si saracia ca averea, si lipsa ca belsugul, nu vei muri. Ca e cu neputinta ca cel care crede bine si lucreaza cu evlavie sa cada in necuratia patimilor si in ratacirea demonilor

Cand a coborat avva Pamvo , vazand o actrita, a izbucnit in plans. Intrebat fiind pentru ce plange, zise: doua lucruri m-au miscat: unul, pierzarea aceleia ( actritei) celalalt, ca eu nu am sarguinta atat de mare ca sa-i plac lui Dumnezeu, ca ea pentru ca sa placa oamenilor destrabalati

Zis-a iarasi: de nu as fi stricat tot, n-as fi putut sa ma zidesc; adica, de n-as fi lasat tot ce mi se pare bun din vointa mea, n-as fi putut sa dobandesc faptele bune.

Zis-a iarasi: de va voi omul, de dimineata pana seara ajunge in masura duhovniceasca.

A zis iarasi: taie prietesugurile celor multi, ca sa nu se ridice razboi asupra mintii tale si va tulbura chipul linistirii!

Zis-a avva Serin: mi-am facut vremea mea secerand, cosind, impletind si, cu toate acestea, de nu m-ar fi saturat mâna lui Dumnezeu, nu puteam sa ma satur.

Un iubitor de Hristos, mergand pentru o trebuinta, a intalnit pe cale un sarac gol si, facandu-i-se mila de dansul, i-a daruit lui haina sa. Iar saracul ducandu-se, a vandut-o. Iar acela instiintandu-se de ceea ce facuse saracul, s-a intristat. In noaptea urmatoare, Hristos a stat inaintea lui, in vis, purtand acea haina si aratand-o a zis:" Nu te scarbi, ca iata, port ceea ce Mi-ai dat!"

Zis-a iarasi: de vei tacea, vei avea odihna in tot locul unde vei locui.
Zis-a iarasi despre avva Pior, ca in fiecare zi punea inceput.
Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand: de va cadea omul in vreo greseala si se va intoarce, este iertat de Dumnezeu? A zis batranul: dar Dumnezeu, Cel ce a poruncit oamenilor sa faca aceasta, nu mai vartos va face? Caci a poruncit lui Petru, zicand: Iarta de saptezeci de ori cate sapte fratelui tau!
Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand: bine este a ne ruga? I-a zis batranul ca a zis avva Antonie: glasul acesta vine de la fata Domnului, zicand: mangaiati pe norodul Meu, mangaiati! (Isaia, 40,1)

Adevar graieste Sfantul Antonie cel Mare!

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: de voi cadea in vreo ispita, ma roade cugetul si ma invinuieste: pentru ce am cazut? I-a zis lui batranul: in orice ceas va cadea omul in greseala si va zice: AM GRESIT, indata a incetat.

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand: Cum de nu ma lasa sa vorbesc slobod cu parintii despre gandurile mele? I-a zis lui batranul ca a zis avva Colov: de nimic nu se bucura asa tare vrajmasul ca de cei ce-si arata gandurile lor.

cules de pe blog-ul Florinei Drossu
 

A zis iarăşi (Avva Moise): de nu va avea omul în inima sa cum că este păcătos, Dumnezeu nu-l ascultă pe el. Şi a zis fratele : ce este aceasta, a avea în inimă că este păcătos. Şi i-a zis lui bătrânul : cel ce-şi poartă păcatele sale, nu le vede pe ale aproapelui său. (Patericul egiptean)

Zis-a iarasi: de nevoie este castigarea cartilor crestinesti la cei ce pot sa le dobandeasca. Ca si singura vederea cartilor mai pregetatori catre pacat ne face pe noi si catre dreptate ne indeamna sa ne ridicam.

Zis-a iarasi: mare intarire spre a nu pacatui este cinstirea Sf.Scripturi.
Zis-a iarasi:mare vanzarea a mantuirii este a nu sti nici una din dumnezeiestile legi.

P.S. Pentru cei care vor sa citeasca mai multe pilde, aveti http://www.pateric.ro/. Eu le copiez din cartea primita de la Veilur, ca asa mi-este mai usor sa le selectez.

Zicea avva Matoi: voiesc lucrare usoara si statornica, decat cea care este ostenicioasa din inceput si degraba se curma.
Zicea iarasi: pe cat se apropie omul de Dumnezeu, pe atat se vede pe sine pacatos, caci prorocul Isaia, vazand pe Dumnezeu, se facea ticalos si necurat pe sine.
Zis-a iarasi: nu stie satana de ce fel de patimi se biruieste sufletul. Seamana adevar, dar nu stie de va secera unele ganduri, adica pentru curvie, iar altele pentru grairea de rau si, de asemnea, alte patimi. Si la ce fel de patima va vedea sufletul ca se pleaca, pe aceea i-o da lui.

Zis-a a avva Xanthie: talharul pe Cruce era si dintr-un cuvant s-a indreptat. Si Iuda cu Apostolii era impreuna numarat si intr-o noapte a prapadit toata osteneala si s-a pogorat din ceruri in iad. Drept aceea, nimeni, facand bine, sa nu se faleasca, caci toti cei care s-au nadajduit in sine, au cazut.

raspuns!
 

Citat:
În prealabil postat de glykys http://www.crestinortodox.ro/forum/i...s/viewpost.gif
8. Intrebat-a avva Pamvo pe avva Antonie : ce voi face ?
Zis-a lui batranul : sa nu fii nadajduindu-te spre dreptatea ta, nici sa te caiesti pentru lucrul trecut; si stapaneste-ti limba si pantecele.


Intamplator am gasit un raspuns si mi-am adus aminte ca nu am clarificat candva acest aspect. Iata ce spune parintele Teofiul Paraian:

"Este un cuvant care-mi place mie, un cuvant pe care, de fapr, nu l-am auzit la nimeni, dar eu il spun mereu: pocainta se face cu fata spre viitor, nu cu fata spre trecut! Fiecare dintre noi am realizat un trecut al nostru. Pana in clipa de fata avem un trecut si un prezent. Prezentul este timpul nostru adevarat, toate le realizam in prezent si le realizam in prezent pentru trecut si pentru viitor. Chiar si in vesnicie, viitorul il vom trai ca prezent....
Noi nu suntem niste tanguitori, cu fata spre trecut, ci suntem niste activi, cu fata spre viitor, vrand sa realizam in viitor ceea ce n-am realizat in trecut. Pentru ca pacatele, odata facute, nu mai pot fi compensate, nu poti face altceva pentru pacatele pe care le-ai facut, dar poti sa te pregatesti ca faci virtuti care sa te opreasca pentru viitor sa nu mai pacatuiesti. Asta inseamna sa faci pocainta cu fata spre viitor, adica sa nu te tanguiesti pentru cele irecuperabile, ci sa te silesti pentru cele de care esti capabil. Eu le spun oamenilor mereu sa astupe trecutul negativ cu un trecut pozitiv, sa-l astupe cu o viata care sa-l recomande de acum incolo. Asta-i pocainta cu fata la viitor!" (Din ospatul credintei, ed. II).

Tare bland si linistitor acest parinte, iar vorbele sale aduc atata pace si bucurie...

Despre avva Silvan
 

Avva Silvan a zis: "Eu sunt un rob si stapanul mi-a zis: <<Tu munceste pentru mine si eu te hranesc. Nu cauta sa stii de unde: daca am, daca fur sau daca imprumut. Nu cauta! Munceste, atat, iar eu te hranesc>>. Asadar, daca muncesc, mananc din plata mea. Daca nu muncesc, mananc din milostenie".

Un frate s-a dus la avva Silvan, pe muntele Sinai si, vazandu-i pe fratii de acolo lucrand, i-a zis batranului: "Nu lucrati pentru hrana pieritoare, caci Maria si-a ales partea buna". Batranul ii zice ucenicului sau: "Zaharia, da fratelui o carte si pune-l in chilie fara nimic altceva". Pe la ceasul al noualea, fratele a inceput sa traga cu ochiul spre usa, daca nu trimit pe cineva sa-l cheme la masa. Dar cum nimeni nu l-a chemat, s-a sculat si a venit sa-l intrebe pe batran: "Avva, fratii n-au mancat astazi?". Batranul ii zice: "Ba da". Fratele: "Si de ce nu m-ati chemat si pe mine?". Batranul: "Fiindca tu esti un induhovnicit, nu ai nevoie de mancarea asta [pieritoare]. Noi, oameni trupesti fiind, vrem sa mancam si de aceea lucram. Tu ti-ai ales partea buna, citind toata ziua si nepoftind hrana trupeasca". Cand a auzit aceasta fratele s-a inchinat si a zis: "Iarta-ma, avva". Batranul ii zice: "Maria are neaparat nevoie de Marta, caci datorita Martei este laudata si Maria".

de pe site
 

Un batran a venit la avva Achilas si l-a vazut scuipand sange. L-a intrebat: "Ce-i asta, parinte?". Batranul i-a spus: "E cuvantul unui frate care m-a suparat, iar eu m-am luptat sa nu i-l intorc si m-am rugat lui Dumnezeu sa-l indeparteze de la mine. Cuvantul s-a facut ca sangele in gura mea; l-am scuipat, m-am linistit si am uitat supararea".


Sa nu lasam topicul sa moara....

Intrebat-au unii pe avva Macarie, zicand: cum suntem datori sa ne rugam? Le-a zis lor batranul: nu este trebuinta a vorbi multe, ci a intinde adeseori mainile si a zice – Doamne, precum vrei si precum stii, miluieste! Iar de le sta razboi asupra, ziceti - Doamne, ajuta-mi! Si El stie ce e de folos si face cu noi mila.

Trecand odata avva Macarie cu fratii prin Egipt, a auzit un copil zicand mamei sale: mama, un bogat ma iubeste si eu il urasc si un sarac ma uraste si eu il iubesc, si auzind avva Macarie, s-a mirat. Si i-au zis lui fratii: ce este vorba aceasta parinte, ca te-ai mirat? Si le-a zis lor batranul: cu adevarat, Domnul nostru este bogat si ne iubeste pe noi si nu voim sa-L ascultam. Iar vrajmasul nostru, diavolul este sarac si ne uraste si iubim necuratia lui.

Intrebat-au unii pe avva Macarie, zicand: cum suntem datori sa ne rugam? Le-a zis lor batranul: nu este trebuinta a vorbi multe, ci a intinde adeseori mainile si a zice – Doamne, precum vrei si precum stii, miluieste! Iar de le sta razboi asupra, ziceti - Doamne, ajuta-mi! Si El stie ce e de folos si face cu noi mila.

Zis-a avva Antonie: parintii cei de demult, cand mergeau in pustie, intai se vindecau pe sine si facandu-se doctori alesi, vindecau si pe altii. Iar noi iesind din lume, mai inainte de a ne vindeca pe noi singuri, indata incepem a vindeca pe altii si intorcandu-se boala asupra noastra, se fac noua cele de pe urma mai amare decat cele dintai si auzim de la Domnul zicand : Doctore, vindeca-te mai intai pe tine.

Cel între sfinţi părintele nostru Pavel, supranumit cel simplu, era plugar, un om cu totul de rând, dar lipsit de răutate şi de prefăcătorie, ca nimeni altul. Avea însă o soţie înrăutăţită şi desfrânată, fără ca el să ştie lucrul acesta multă vreme. Într-una din zile, venind el de la ţarină pe neaşteptate, în afară de vremea obişnuită, aşa cum se întâmplă câteodată, a găsit pe soţia lui necinstindu-i casa cu un bărbat străin. Atunci zâmbind plin de blândeţe le-a zis: Bine, bine, nu-mi pasă de ce faceţi, martor iau pe Iisus Hristos; de acum înainte nu vreau să o mai văd înaintea ochilor; a ta să fie şi ea şi copiii ei, iar eu mă voi duce şi mă voi face monah.

Zicea avva Pafnutie, ucenicul lui avva Macarie: m-am rugat parinteluiMacarius_the_Great meu zicand spune-mi un cuvant. Iar el a zis: sa nu faci rau cuiva nici sa osandesti pe cineva. Acestea pazeste-le si te vei mantui.

Povestea avva Macarie: umbland odata prin pustie am gasit o capatana de mort aruncata la pamant. Si clatindu-o cu toiagul cel de finic, mi-a grait capatana. Si am zis ei: tu cine esti? Si mi-a raspuns capatana: eu am fost slujitor al idolitor si al elinilor celor ce au petrecut prin locul acesta, iar tu esti Macarie, purtatorul de duh si in orice ceas te vei milostivi spre cei ce sunt in chinuri si te vei ruga pentru dansii, se mangaie putin. I-a zis ei batranul: care este mangaierea si care chinul? I-a raspuns lui: pe cat este de departe cerul de pamant, atata este focul de dedesubtul nostru, fiindca de la picioare pana la cap stam in mijlocul focului si nu este cu putinta sa se vada cineva fata catre fata, ci fata fiecaruia este lipita de spatele celuilalt. Deci cand te rogi pentru noi, din parte vede cineva fata celuilait. Aceasta este mangaierea. Si plangand batranul, a zis: vai zilei aceleia in care s-a nascut omul, daca aceasta este mangaierea muncii! I-a zis ei batranul: este alta munca mai rea? I-a raspuns lui capatana: noi, ca cei ce nu am cunoscut pe Dumnezeu, macar putin suntem miluiti, iar cei ce au cunoscut pe Dumnezeu si S-au lepadat de El si nu au facut voia Lui, dedesubtul nostru sunt. Si luand batranul capatana, a ingropat-o.

Spunea avva Petru despre sfantul Macarie, ca mergand odata la un pustnic si gasindu-l patimind, l-a intrebat, ce pofteste sa manance, fiindca nimic nu era in chilia lui si zicand acela: putina paine proaspata, n-a pregetat viteazul sa mearga la Alexandria si sa dea celui ce patimea. Si lucru de mirare ca nimanui nu s-a facut aratat.

Se spunea despre avva Macarie, ca atunci cand se intampla a fi cu fratii, isi punea luisi hotar, ca de se va afla vin pentru frati, sa bea, dar in loc de un pahar de vin, o zi sa nu bea apa. Deci fratii, pentru odihna, ii dau lui. Iar batranul cu bucurie lua, ca pe sinesi sa se chinuiasca. Iar ucenicul lui stiind lucrul, zicea fratilor: pentru Domnul, nu-i dati, caci in chilie vrea sa se chinuiasca pe sine! Si instiintandu-se fratii, nu-i mai dadeau vin.

Sf Macarie cel MareTrecand odata de la lunca la chilia sa, avva Macarie ducea zmicele de finic, si iata i-a intampinat pe el diavolul pe cale cu secerea si vrand sa-l loveasca n-a putut. Si i-a zis lui: multa sila am de la tine, Macarie, caci nu pot asupra ta. Iata orice faci si eu fac. Tu postesti, dar eu nicidecum nu mananc. Priveghezi, dar eu nicidecum nu dorm. Numai una este cu care ma biruiesti. I-a zis lui avva Macarie: care este? Iar el a zis: smerenia ta si pentru aceasta nu pot asupra ta.

Spuneau unii despre avva Macarie Egipteanul, ca suindu-se de la Schit si ducand niste cosnite, ostenind, a sezut si s-a rugat, zicand: Dumnezeule, Tu stii ca nu mai pot! Si indata s-a aflat langa rau.

"Fiule, cand o sa ajungi preot si duhovnic, la spovedanie, niciodata sa nu cauti sa te amesteci in viata personala a celor pe care ii marturisesti.Fiecare om este fratele lui Hristos si are valoarea si personalitatea sa.Duhovnicului nu-i este ingaduit sa intervina in personalitatea celui pe care il spovedeste."(Patericul sec.XX, Parintele Gavriil Dionisiatul, de la Sf.Munte Athos)