Daca noi am fi pastrat legatura cu Hristos, asa cum Adam era in Rai, nu aveam nevoie de Scriptura! Caci in acea legatura tainica cu Hristos din inimile noastre, experierea lui Hristos in contemplatie, ne invata cele de taina! Isihastii nu aveau Sf.Scriptura in pustie, si totusi stiau N versete... dar nu numai ca le stiau, ci si le traiau, pt ca Domnul Hristos prin Harul Sau le lucra in ei! "Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator" ori, Insusi Hristos este Cuvantul Vietii, este Logosul ce S-a intrupat, "chip de rob luand"! Insusi unirea cu El, este descoperirea Logosului, caci Logosul este Persoana a doua din Sf.Treimi, este Cuvantul lui Dumnezeu, proorocit prin sfintii prooroci ai Vechiului Testament, si aratat noua prin Insasi intruparea Sa! "Cine M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal", si inca: "Eu sunt in Tatal si Tatal este in Mine" si inca: "Cel care crede in Mine rauri de apa vie vor curge din pantecele lui".

Pentru grasu 77
 

Cine vrea să Propovăduiască pe HRISTOS Cel Biblic-Evanghelic trebuie să păstreze distincţia dintre PERSOANA FIINŢIALĂ HRISTICĂ şi Revelaţiile Sale Evanghelice. A „limita” PERSOANA HRISTICĂ doar la „versetele” Biblice este o insuficienţă. Cuvintele Evanghelice sunt Revelaţia PERSOANEI care ni Se Comunică atât cât putem noi recepţiona. Cuvintele Sale sunt „Viaţă şi Adevăr”, dar să nu se cadă în „magia cuvintelor” peste PERSOANA Sa. CHIPUL PERSOANEI Sale „izvorăşte” Cuvintele şi doar în legătură au valabilitate. Grupările neoprotestante încearcă o „religie a Cuvintelor” în locul Religiei PERSOANEI HRISTICE.

Creştinismul Ortodox se sileşte să Păstreze CHIPUL Lui HRISTOS „Cel al Sfinţilor Părinţi”, Cel Văzut şi Trăit de „Următorii fideli” ai Lui HRISTOS. Un Hristos filozofic, ca şi un Hristos doar Evanghelic sau un Hristos Harismatic nu este HRISTOS „Cel Apostolic”. Martorii direcţi ai Lui HRISTOS Cel Adevărat au fost Apostolii şi Sfinţii Părinţi ai primelor Veacuri Creştine. Pentru aceasta, HRISTOSUL care trebuie Reevindenţiat este Cel al Sfinţilor Părinţi Creştini, care au UNIT cele Trei Hristologii (cosmică, biblică şi eclesiastică). Astfel, pentru noi HRISTOS este LOGOSUL-FIUL Lui DUMNEZEU, CREATORUL Lumii; este LOGOSUL DIVIN Întrupat în Chipul Evanghelic de Om; este HRISTOSUL Bisericii Liturgice.

Iar eu incerc sa inteleg intrgul capitol incepand cu capitolul anterior (cap 3) - lucru pe care vi-l doresc si dvs.


Vreau sa intelgem faptul ca se vorbeste, in Evrei 3 si 4, despre doua tipuri de odihna: cea de ziua a saptea si cea data de Iosua (Evrei 4:8).
- despre odihna lui Iosua (ziua in care poporul ales va intra in Canaan si va avea odihna - daca va asculta de Dumnezeu) se poate spune ca a fost ratata. De aceea a hotarat Dumnezeu o alta zi (cand vom intra in Canaanul ceresc si vom avea odihna);
- despre odihna zilei a saptea (sabat), versetul din Evrei 4:9 ne spune ca "ramane",( verificati in toate traducerile: protestante, catolice, grecesti, ortodoxe vechi, etc). Numai versiunea Anania modifica Scriptura si traduce "alta", in loc de "ramane".

Cocluzie, in context (Evrei cap 3 si 4): noi trebuie sa avem grija sa nu ne impietrim inimile si sa ascultam astazi de glasul Lui, pentru a intra in odihna, pe care ne-o va da in acea zi (hotarata de EL). Pana atunci "ramane odihna de sabat pentru poporul lui Dumnezeu" (Evrei 4:9 - traducere corecta).

Ar fi bine sa inceapa acest lucru prin a pastra neschimabat Cuvantul Domnului.

Un Hristos filozofic, ca şi un Hristos doar Evanghelic sau un Hristos Harismatic nu este HRISTOS „Cel Apostolic”.

NIMIC MAI FALS!!

"2.Pentru că şi nouă ca şi lor ni s'a binevestit, dar lor cuvântul propovăduirii nu le-a fost de nici un folos, deoarece, în cei ce l-au auzit, el nu s'a unit cu credinţa.
3.Pe când noi, cei ce am crezut, noi suntem cei ce intrăm întru odihnă, după cum s'a zis: Juratu-M'am întru mânia Mea: Întru odihna Mea nu vor intra!, cu toate că lucrurile erau încheiate încă de la întemeierea lumii,
4.fiindcă astfel a zis undeva despre ziua a şaptea: Şi în ziua a şaptea S'a odihnit Dumnezeu de toate lucrurile Sale." Evrei 4.

"8. Că dacă odihna le-ar fi adus-o Iosua, atunci Dumnezeu n'ar mai fi vorbit după aceea de o altă zi de odihnă." Evrei 4.

Este vorba de una si aceeasi odihna, chestia cu cele 2 tipuri de odihna este o ceata densa care tot un fel de adaugire-amagire este.

Noi, cei ce am crezut intram in odihna, pe cand ei - cei de pe vremea lui Iosua - care n-au crezut nu au intrat in odihna.

"ἄρα ἀπολείπεται σαββατισμὸς τῷ λαῷ τοῦ θεοῦ:" Evrei 4,9.

Verbul grecesc "ἀπολείπεται" inseamna "a lasa in urma, a uita". Deci traducerea ar fi, dupa mine "Rămân in urma, dar, cele ale sabatului pentru poporul lui Dumnezeu."

Exact cu asta păcătuieşte traducerea nouă sinodală, rupând contextul şi tema odihnei spirituale a mântuirii şi transferând-o în domeniul păzirii zilei de odihnă. Pentru apostolul Pavel ziua de odihnă a fost şi a rămas sâmbăta, litera ei păzită fără spirit neavând nimic în comun dobândirea odihnei mântuirii. Cu atât mai absurdă pare fantasmagoria unora că litera sâmbetei s-ar fi transformat în litera duminicii. Şi asta s-o spună chipurile marele apostol Pavel ("o altă zi de odihnă." )!

Dacă aveţi impresia că duminica (ori desfiinţarea sâmbetei ca zi de odihnă) este tema centrală a epistolei către evrei, vă înşelaţi şi demonstraţi că aţi analizat-o "sacadat".

Scopul epistolei este de a arăta vreilor că Iisus Hristos, care pentru iudei era şi a rămas o pricină de sminteală (1 Cor.1,23.24), a devenit Marele Preot al tuturor oamenilor. În introducere (capitolul 1 şi 2), Pavel demonstrează dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos. Apoi el dezvoltă argumentaţia printr-o paralelă mereu prezentă în epistolă, între Hristos şi Moise ca eliberatori, între preoţia levitică şi preoţia lui Hristos după modelul lui Melchisedec, între jertfele preoţilor pământeşti şi Jertfa Supremă, între primul legământ şi al doilea legământ, între Sanctuarul Ceresc şi cel pământesc; într-un cuvânt între Umbră şi Realitate.

În cadrul acestei strălucite demonstraţii, se face şi comparaţia (Evrei 4) între călătoria poporului Israel prin pustia Sinai până-n Canaan sub conducerea lui Iosua şi călătoria spirituală a creştinilor către Canaanul Ceresc; se face paralela între odihna pe care trebuia s-o primească poporul evreu în Canaan şi odihna spirituală promisă poporului lui Dumnezeu prin mântuire, o odihnă cam ca cea de sabat, cam cum S-a odihnit şi Dumnezeu de lucrările Sale. Pledoaria aceasta "ad nauseam" cum spuneţi nu se face cu privire la lepădarea odihnei de sâmbătă (σαββατιμός), ci cu privire la acceptarea odihnei spirituale a mântuirii (κατάπαυσις). Este evidentă această insistenţă asupra katapausis-ului (Evrei 3,11.18; 4,1.3.5.10.11) plus verbul înrudit καταπαύω (Evrei 4,4.8.10) şi pomenirea o singură dată a sabbatismos-ului (Evrei 4,9). Nu vreau să insist asupra aplicaţiilor diferite (patru la număr) ale cuvintelor κατάπαυσις şi καταπαύω,deşi ar fi necesară pentru înţelegerea deplină a argumentaţiei pauline desfăşurate în cap. 3 şi 4. Nu ar face altceva decât să accentueze starea de nausee pricinuită unora de licoarea Babilonului. Îmi pare totuşi bine că dumneavoastră nu puneţi accentul pe schimbarea duminicală (de care vorbesc năuciţii în cauză), ci pe starea spirituală a odihnei în Hristos - aşa cum a intenţionat şi apostolul Pavel.

Pavel chiar face în acest sens cele două trimiteri la Iosua şi David. Se ştie că Iosua nu a avut intenţia să schimbe ziua de odihnă săptămânală, ci a accentuat necesitatea ascultării de Dumnezeu, a păzirii poruncilor Lui (Iosua 22,5; 23,6). Se cunoaşte de asemenea că David, prin care a fost făcut apelul profetic "Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre" (Evrei 4,7 - versiunea Sinodală), nu s-a gândit vreodată să ceară poporului să respecte altă zi de odihnă.

Cât priveşte pe Pavel, am repetat deja de multe ori că a respectat ziua de odihnă rămasă de la Creaţie, el având obiceiul (Fapte 17,2) ca în ziua sâmbetei să fie în locul de închinare. Acest obicei nu trebuie să fie straniu, căci Pavel nu era un original făcând aceasta. El urma cu fidelitate obiceiul lui Iisus (Luca 4,16) pentru că era urmaşul lui, era creştin!

Din fericire, limba greacă nu ţine seama de interpretarea dumitale ciudată, ea încăpăţânându-se să rămână în normele ei stricte.:39:

Contraargument, va rog!

Pentru a fi contraargument, ar trebui ca definiţia dvs. să fie un argument, din nefericire e o simplă părere personală. Dvs. ar trebui să vă argumentaţi afirmaţia!

Nimic mai fals decat traducerea folosita de dvs. Toate versiunile Bibliei, indiferent de confesiune, spun: "Că dacă odihna le-ar fi adus-o Iosua, atunci Dumnezeu n'ar mai fi vorbit după aceea de o altă zi.(punct)". Fara adaugarea "de odihna" (care se gaseste numai in traducerea dvs.

"ei gar autous ięsous katepausen ouk an peri allęs elalei meta tauta ęmeras" (originalul grecesc-varianta transliterata)

"For if Jesus had given them rest, then would he not afterward have spoken of another day.(punct)"kjv

"Car si Josué leur avait donné le repos, il n'aurait pas parlé aprčs cela d'un autre jour.(punct)" Francu Darby

"Porque si Josué les hubiera dado el reposo, no se hablaría después de otro día.(punct)" Spanish modern.

etc. Continuati verificarile aici:http://bibledatabase.net/.

Observati ca este vorba de traduceri ale pazitorilor dumincii (nu sunt traduceri adventiste).





Ce spuneti de aceste traduceri ortodoxe (care nu se potrivesc deloc cu traducerea dvs.):

"Iată dară au rămas sărbarea sâmbetei nărodului lui Dumnezău." - Biblia de la Bucuresti, 1688.

"Deci dar ramane inca repaus de sambeta pentru poporul lui Dumnezeu." - Biblia Nitzulescu, 1905.

Sunt cumva gresite aceste traduceri? Este corecta traducerea dvs, unde expresia "ramane inca" (apoleipetai), este tradusa cu "alta"?

Mi-e teama ca paralela de care vorbiti nu dovedeste altceva decat status-ul in care va aflati privitor la interpretarea Scripturilor.

"6.Prin urmare, pentru că unora le rămâne să intre întru odihnă, iar primii cărora li s'a binevestit nu au intrat din pricina nesupunerii lor,
7.Dumnezeu rânduieşte din nou o zi, astăzi, după atâta vreme rostind El prin David, aşa cum s'a spus mai'nainte: Astăzi, dacă veţi auzi glasul Său, nu vă învârtoşaţi inimile.
8.Că dacă odihna le-ar fi adus-o Iosua, atunci Dumnezeu n'ar mai fi vorbit după aceea de o altă zi de odihnă." Evrei 4.

NU ESTE O PARALELA INTRE ODIHNE, CI ESTE VORBA DE UNA SI ACEEASI ODIHNA.

Oh! Va rog sa spuneti dvoastra.despre ce fel de alta zi ar putea fi vorba: despre o zi de munca, despre o zi de studiu, etc..
Dar va rog sa respectati contextul..

Dumneavoastră vorbiţi exact de pe o poziţie similară, în sensul că sunteţi tributar unei anumite dogme. Diferenţa este însă semnificativă: eu apăr Cuvântul pur al lui Dumnezeu, dumneavoastră un Cuvânt maltratat (vedeţi sublinierea pe text) în numele acestei dogme.
Acesta este subiectul topicului, şi de aici a pornit toată tărăşenia. Vă rog, limitaţi-vă on topic la justificarea acestei interpolări. De fapt... nu există justificare pentru aşa ceva decât aşteptarea pedepsei divine pentru cel ce "adaugă ceva" la Cuvântul Lui scris.

De obicei, asemenea explicaţii se trec la subsolul paginii, nu operând ilegitim direct textul sacru.

In primul rand, las Scriptura asa cum a fost scrisa. Apoi, spun despre ce alta zi cred eu ca este vorba (ceea ce am si facut, in postarile anterioare - atat eu cat si osutafaraunu).

Dar, ma repet (de dragul dvs): se vede paralela dintre ziua de odihna pe care trebuia sa o dea Iosua (lucru care nu s-a intamplat) si acea alta zi hotarata de Dumnezeu (Evrei 4:8), cand vom intra in odihna Lui.

Poporul ales, sub conducerea lui Iosua, trebuia sa intre in Canaan si sa aiba odihna (vedeti, spre exemplu, Deuteronom 12:9,10). Nu au avut aceasta odihna din cauza neascultarii. Noi suntem indemnati sa nu ne impietrim inimile si sa ascultam glasul lui Dumnezeu, pentru a intra in Canaanul ceresc (unde vom avea odihna). Intrarea in canaanul ceresc se va face in acea alta zi hotarata de Dumnezeu. Pana la acea alta zi, "ramane odihna de sabat pentru poporul lui Dumnezeu" (Evrei 4:9).

Nu este limpede?

Oh! Fariseism fara frontiere, voi "daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa".

Va legati de un cuvant care, oricum, se subintelege din contextul scrierii.

Haideti sa citam din traducerea Cornilescu:
"9.Rămâne, dar, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu." Evrei 4 (Cornilescu).
Constat cu placere ca stapaniti intr-o oarecare masura limba greaca - eu nu prea. Dar va rog sa traduceti din originalul grec acest verset:
"ἄρα ἀπολείπεται σαββατισμὸς τῷ λαῷ τοῦ θεοῦ"
Cum traduceti "ἀπολείπεται"?

Subînţelesu' e chestie de interpretare, adăugatul ori scosul problemă de integritate şi miroase teribil a smoală şi pucioasă.

Lăsaţi-l pe Cornilescu, că nici el n-a fost mai breaz... tot ortodox şi el, adică având prejudecata duminicală... Măcar el n-a adăugat cuvinte în mod premeditat.

Las mai bine specialiştii s-o facă:

"Rămâne încă pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de Sabat" (Evrei 4,9 - versiunea N.T.R.)

Bădiliţă, tot "duminicar" şi tot ortodox, dar măcar corect cu textul sacru (n-a scos şi nu a adăugat nimic).

O.K.Dar specificati atunci ca este ziua despre care dvoastra.credeti asa, ca parere personala, ca e vorba in verset.

Eu nu o vad ca pe o simpla paralela, pentru ca Sf.Ap.Pavel spune foarte clar:
"1.Să luăm, dar, bine seama, că atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu."
"3.Pe când noi, cei ce am crezut, noi suntem cei ce intrăm întru odihnă, după cum s'a zis: Juratu-M'am întru mânia Mea: Întru odihna Mea nu vor intra!, cu toate că lucrurile erau încheiate încă de la întemeierea lumii.." Evrei 4.

Ramane in picioare fagaduinta intrarii in odihna Lui..Dumnezeu a facut candva, in trecut o fagaduinta a odihnei Lui.
Iar odihna Lui nu este odihna cea de dupa Parusie, dupa cea de a 2-a venire a Mantuitorului, ci cel care crede intra deja intru odihna Sa.
(Dumnezeu ne cheama la odihna Sa inca de la creatie, cand S-a odihnit de lucurile Sale. Dar va rog sa observati ca ziua a 7-a NU ARE O SEARA SI O DIMINEATA CARE SA O DELIMITEZE IN TIMP.)

Si aici trebuie sa fim atenti ca odihna fagaduita nu se coboara de sus decat prin credinta in omul credincios.
Iar aceasta zi a odihnei lui Dumnezeu este ziua credintei noastre:
"Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi ODIHNI pe voi.."
Deci, Cel care ofera Odihna este Insusi Mantuitorul Hristos. De aceea, El este si Domn al Zilei de odihna.
(Daca ati fi corecti ati traduce si cuvantul "Shabbath" ca "zi de odihna"; si asa multe lucruri ascunse ati intelege mai bine).

Consider raspunsul dvoastra.subterfugiu, adica o scarpinare cu bataie lunga.
Nu ati raspuns la intrebarea-solicitarea mea. Nu sunteti obligata sa o faceti. Dar spune multe despre dvoastra.

Iar Cornilescu nu a adaugat cuvinte, dar le-a scos. Asta cum o calificati?
Dar cum calificati interpretarea sfruntata si siluirea interpretarilor? Nu cumva tot a smoala si pucioasa va miroase?

Aşa şi facem. De fapt, aşa interpretăm, că de tradus, traduc specialiştii. Totuşi, în Evrei 4,9 nu este vorba de "Shabbath" - care e un cuvânt ebraic, ci de grecizarea acestui substantiv (sabbatismos). Pe undeva e de înţeles confuzia creată de acest cuvânt unic în Scriptură şi se pare [aproape] unic în literatura clasică, mai greu de înţeles de ce este nevoie se adauge proteze confesionale pe corpul textului sacru...

Imi amintesc ca am mai discutat si cu tine si despre tema asta, insa cum vad ca repetati somnambulic aceleasi argumente fara sa va apropiati macar de intelesul mistic al zilei de odihna, mai spun si eu o data ca expresia „a intra in odihna lui Dumnezeu„ are o incarcatura cu totul speciala.

V-am mai propus si alta data un simplu exercitiu de imaginatie pe care il reiterez iarasi:
Daca ai fi trait in secolul 1 al erei crestine, (sa zicem undeva pe teritoriul Greciei de azi, fiind un crestin provenit dintre neevrei, deci fara sa stii nimic despre legea mozaica, Iosua, sabat. s.a), inainte sa fi fost consemnat in scris vreun canon biblic al crestinilor, inainte deci sa fi existat vreo Scriptura crestina, falsificata sau nefalsificata, tu cum ai fi inteles lucrarea lui Hristos transmisa prin viu grai in interiorul ecclesiei?

Sesizezi vreo paralela intre facerea lumii si refacerea lumii?


AZ7 sarbatoresc ziua a 7-a, ca fiind ziua odihnei in care Dumnezeu s-a odihnit la facerea lumii dupa ce l-a creat pe om.

Odata cu Hristos, in Biserica pe care El a intemeiat-o inainte sa se fi scris Scriptura, se intelege ca intreaga lucrare a lui Hristos e de fapt recrearea din nou a firii umane stricate ( atentie! E vorba de firea umana nu de ipostasurile luate individual).

Asa cum la Facere, Dumnezeu S-a odihnit dupa ce a vazut ca „toate erau bune foarte”, in special omul pt. care facuse lumea, tot asa, in lucrarea Lui de refacere a lumii, Dumnezeu Se odihneste de abia dupa ce si-a terminat treaba, adica Duminica, cand umanul refacut si unit cu divinul a inviat.

La Refacerea firii umane stricate, partea cea mai grea a avut-o de facut in iad incepand cu ziua de vineri si cu acea zi de sambata, cand a simtit si „gustat” El Insusi chinurile iadului in locul fiecaruia dintre noi.
De abia dupa ce si-a "terminat treaba" in iad, ca Dumnezeu, de abia dupa ce a iesit de acolo Viu ( viu ca om, caci ca Dumnezeu oricum nu e supus mortii!), se poate zice din nou „ ca toate erau bune foarte”, ca adica firea umana e din nou in legatura harica cu Dumnezeu si de acum incolo, ori de cate ori, omul se va mai desparti de Dumnezeu prin pacat, va putea reveni la unirea cu El prin metanoia.

De abia dupa acea zi de sambata, incepe Odihna Domnului care nu e doar o singura zi, ci e Vesnicia.
Dumnezeu oricum nu e supus oboselii sa aiba nevoie de odihna de 24 de ore, insa El se odihneste doar in fapturile Lui, daca acestea Il „lasa„ pe Dumnezeu sa se salasluiasca in ele.

Odihna asta a Vesniciei o sarbatoresc anticipat, ortodocsii practicanti, duminica de duminica, picatura cu picatura. Cea din Ziua Invierii, cand umanul si divinul s-au pus din nou la unison.

Duminica la fiecare Liturghie, tocmai asta ni se ofera in Biserica, in special prin Sf.Euharistie: sa pregustam anticipat, inca de aici si acum unirea umanului cu divinul, gustand din Trupul pnevmatizat si transfigurat al Celui cu fire umana si divina.

Fiecare Duminica in Liturghie e cate o „meta-clipa” care ne apropie de ziua
a 8-a din meta-timpul vesniciei, zi, care va fi deplina doar dincolo.

Da, spune că nu sunt specialist. Cu toate acestea îmi dau seama că o traducere corectă a textului are nevoie de ceva mai mult decât o interpretare "sacadată", ori de o deconstrucţie a textului biblic. Pentru aceasta, avem la dispoziţie versiunea interliniară.

Nu ştiu, arătaţi-mi ce cuvinte a scos

O calific ca şi o interpretare tendenţioasă doctrinar. Măcar e făcută în cărţi de teologie, nu direct în Cuvântul lui Dumnezeu. Teologia va pieri, Cuvântul va rămâne etern. Chiar cu iotele şi cirtele lui (adică cu seminţele de mărar ce mi le-aţi zvârlit în ochi)...

Din pacate, dvoastra.interpretati gresit si identificati "Shabbath" cu ziua de sambata.
Si asta va face sa enuntati ipoteza eretica cum ca o zi fizica de 24 de ore contine prin fire binecuvantari speciale.
Nimic mai gresit! De parca Dumnezeu acorda binecuvantari speciale intr-o anumita zi.
Unde este aici principiul "mantuirii personale" atat de trambitat in protestantism?
Daca Dumnezeu acorda binecuvantari speciale intr-o anumita zi din saptamana, atunci si eu voi beneficia de aceste binecuvantari fara sa fiu sambetist, nu-i asa?
In acest caz, de ce ii mai botezati pe sarmanii ortodocsi indoielnici? Si nici nu are sens botezul vostru, in acest caz.

[quote=osutafaraunu;Totuşi, în Evrei 4,9 nu este vorba de "Shabbath" - care e un cuvânt ebraic, ci de grecizarea acestui substantiv (sabbatismos).[/QUOTE]

Acum, sunteti sau nu sunteti specialist?
Sunteti cam confuza si va cam contraziceti.
Va rog sa clerificati asta!!

Pai, tocmai am vorbit de acel "ἀπολείπεται" (Evrei 4,9), care se traduce prin "a lasa in urma, a uita".
Cornilescu a tradus doar ce i-a placut lui: "Rămâne, dar, o odihnă ca cea de Sabat..."

... si pentru ca Dumnezeu a binecuvantat si sfintit aceasta zi si a scriso in piatra ca porunca si sarbatoare a creatie impreuna cu Creatorul.


Dati-mi voie sa va corectez la sfarsit. Dumnezeu S-a odihnit, la inceput, in ziua a saptea apoi S-a odihnit, dupa ce a incheiat "lucrarea de refacere a lumii", tot in ziua a saptea (sambata), cand S-a odihnit in mormant.

La fel s-a odihnit si Maica Domnului, dupa jertfa Mantuitorului. Tot sambata (Luca 23:56).

Da, însă-mi amintesc şi eu că am spus: spiritualizarea poruncii a IV-a nu presupune lepădarea literei ei. Sau nu poţi trăi spiritul poruncii înlocuind litera ei: ar ieşi un haos, ori în cel mai bun caz o cacofonie.

O, dar e evident! Apostolii transmiteau fidel mesajul lui Hristos, mai bine decât în scris; şi apoi (nu ştiu dacă e un defect o ri o calitate) eu pun întrebări şi nu mă las până ce nu primesc răspunsul. Plus că aveam la dispoziţie (ori de împrumut) sulurile Vechiului Testament în greacă. Alea care de regulă sunt azvârlite cât colo de unii creştini când vine vorba de sabat!

Absolut! Când Hristos a terminat Creaţia a spus că s-a sfârşit (acesta e unul din sensurile verbului Shabbath), că toate sunt bune şi S-a odihnit. Când Hristos a terminat Re-Creaţia a strigat pe cruce "s-a sfârşit" şi din momentul acela (nu la întâmplare seara aceea de Paşte a căzut într-o zi de vineri) a intrat în odihna mormântului. Începuse sabatul...

Fals! De două ori fals! O dată, pentru că Învierea a avut loc în ziua întâia a săptămânii (o spun chiar evangheliştii, nu puteţi nega); şi a doua oară pentru că la Înviere nu se termină treaba, ci continuă! Hristos Îşi începe lucrarea de Mare Preot Mijlocitor al neamului omenesc. Apoi de Judecător...El nu mai are "stare" până nu face tot posibilul spre a ne vedea în Împărăţia Sa. Din păcate, dogmele omeneşti au făcut harcea-parcea doctrina aceasta biblică şi apostolică: ele au instaurat preoţi mimi, odihnă falsă, ridicare la Cer fără judecată şi fără Parusie şi multe altele...

Iarăşi Fals! Chinurile Iadului le-a îndurat pe cruce, nu în mormânt. Chinuri datorate nu cuielor, ci datorate păcatelor mele. Acolo pe cruce a fost Iadul [Lui] despărţirii de Dumnezeu, adică moartea a doua!

Găselniţa aceasta e demnă de arhi-amăgitorul neamului omenesc. Are şi el "săptămâna" lui... de opt zile!

Nu sunt confuz deloc. Ştiu să citesc. Ştiţi şi dumneavoastră. Trebuie doar să vreţi.

Păi acesta este tocmai unul din sensurile lui apoleipetai, nu a scos nimic.

Mai este vreo traducere care sustine argumentul dvs? Caci pazitorii duminicii traduc cu "remaineth" (mai ramane) sau "reste" sau chiar "Il y a donc un repos" (exista, prin urmare, o odihna), etc. Va invit sa cautati aici :http://bibledatabase.net/. mai multe exemple (cate doriti).

Deci, daca ai fi trait in primul secol crestin, pe undeva pe teritoriul de azi al Greciei, ai fi fost tot adventist de ziua a 7-a, nu?
Nu pot nicicum sa inteleg cum de grecii de 2000 de ani, nici vorba sa fie adventisti, ci sunt ortodocsi si respecta Duminica. Sa nu-i fi interesat deloc sulurile alea in greaca, sa nu fi inteles tocmai grecii limba greaca in care a fost scris NT si Septuaginta?

Ba mai mult decât atât! Chiar versiunile ortodoxe româneşti actuale susţin acest sens al lui apoleipetai (facem desigur abstracţie de restul cuvintelor, în special de frauduloasă adăugare):

"Drept aceea, s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu." (versiunea Sinodală)

"Aşadar, poporului lui Dumnezeu i s'a lăsat o altă sărbătoare de odihnă." (versiunea Anania)

Iar versiunile ortodoxe vechi vă sunt chiar potrivnice acestei dogme:

"Asa dar, pentru poporul lui Dumnezeu rămâne încă timp de odihnă" (versiunea Gala Galaction 1939)

"Deci dar rămâne încă repaus de Sâmbătă,pentru poporul lui Dumnezeu." (versiunea Nitzulescu)

"Drept aceea, s-a lăsat odihnă norodului lui Dumnezeu" (versiunea Sinodală 1914)

"Iată dară, au rămas sărbarea sâmbetei nărodului lui Dumnezău" (Biblia de la Bucureşti 1688)

Inseamna deci ca az7 sarbatoresc in continuare un hristos mort, care se tot odihneste in mormant si care n-a iesit Duminica inviat de acolo.

Si noi in BO ii comemoram sambata pe cei adormiti, iar Duminica sarbatorim Invierea.

Desigur (în cazul că aş fi fost tot "eu")! La fel ca toţi apostolii: adventişti (aşteptători ai revenirii Lui Iisus) şi de ziua a şaptea (sâmbăta)

Nici eu nu pot înţelege, dar asta e trista istorie a neamului omenesc... Nu-i pot înţelege nici pe iudeii care după ce L-au primit pe Mesia cu frunze de palmier, câteva zile mai târziu au strigat "răstigneşte-L!" Dumneavoastră puteţi înţelege?

Nu doamnă, aţi înţeles greşit! "Azeşeii" sărbătoresc un Hristos viu, care, după cum am spus, face şi în momentul acesta o lucrare în Cer. Sabatul este un memorial al Creaţiei, conform poruncii a IV-a din Decalog. Sărbătorirea morţii, învierii şi chiar a revenirii lui Hristos are loc cu ocazia Cinei Domnului - institută de El. Porunca sărbătoririi duminicale, dacă vă amintiţi, nu a aparţine lui Hristos...

Concluzie eronata. Adventistii sarbatoresc ziua a saptea (sambata) asa cum a poruncit Dumnezeu (ca o sarbatoare a creatiei impreuna cu Creatorul).

Cat despre moartea Domnului, intradevar si aceasta se comemoreaza (nu se sarbatoreste) cu ocazia Sfintei Impartasanii. "Pentru ca ori de cate ori mancati din painea aceasta si beti din paharul acesta, vestiti moartea Domnului pana va veni El" (1 Corinteni 11:26)

A aparut o curiozitate, despre care va rog sa ma lamuriti. Scriptura ne spune ca Sfanta Imprtasanie este o comemorare a mortii Domnului. Duminica sarbatoriti invierea Domnului (cel putin asa sustineti, desi nu credeti in invierea mortilor - adevarat manifestarea a credintei in Invierea Domnului). Intrebare: ce se sarbatoreste duminica, atunci cand se da Sfanta Impartasanie? Moartea Domnului (prin Sfanta Impartasanie) sau invierea?

P.S. Scuze pentru raspunsul dat dupa cel a lui osutafaraunu. Nu stiam ca si el raspundea.

Îmi cer eu scuze, postarea la care am răspuns nu era pentru mine, însă m-a mâncat sub... tastatură, atât de evidentă era eroarea doamnei...

Nici o problema. Dar, am simtit nevoia sa-mi cer scuze, fata de Delia, pentru ca a avut parte de 2 raspunsuri, simultane, cu idei asemanatoare