|
Citat:
Dar de ce spui ca ma mira nevointele deosebite ale unor sfinti? Nu ma mlira, ma umplu de admiratie dar este o cale care nu cred ca este pentru mireni. Sau poate, pentru unii. Dar nu cred ca aelasi tip de nevointe. Nu poti, casatorit si cu copii fiind, sa stai de veghe jumatate din noapte ca sa te rogi sau sa nu mananci nimic tot postul. In schimb, trebuie poate sa veghezi un copil sau un sot bolnav, sa nu dormi ca sa iti faci treburile casnice dupa ce te-ai ocupat de familie, si altele - la fiecare stare, nevointa ei. Citat:
De altfel si tu cand ai expliocat ce ai inteles din teoria transmiterii pacatului originar prin conceptie nu l-ai pus. Cred insa ca are dreptate Sophia si nu intelegem nici una in profunzime aceasta teorie (eu o cunosc din autori secunzi, din comentarii, de ex. Larchet, nu din original). Eu aveam candva de gand sa scriu o lucrare (scolareasca - pentru facultate) despre asta dar nu am facut-o.. Poate daca o sa o scriu o sa inteleg mai bine si atunci ar trebui sa aducem vorba despre asta din nou aici. Sau poate cineva care este specialist in sf. Maxim sau l-a studiat mai indeaproape vrea sa se pronunte. |
pentru anna21
In legatura cu intrebarea ta 'cum transfiguram iubirea de trup'.
Sf Pavel spune ca 'nimeni vreodată nu și-a urât trupul său, ci fiecare îl hrănește și îl încălzește, precum și Hristos Biserica' (Efeseni 5,29), de altfel, vorbind despre casatorie. Deci, daca ne ingrijim si trupul, este un lucru bun care reflecta iubire lui Dumnezeu pentru Biserica (trupul si sufletul fiind si o imagine a celor doua naturi, umane si divine, a lui Hristos, care le-a unit in persoana Sa). Exista si o iubiore de trup care este voita de Dumnezeu. Iubirea fireasca, a trupului care este si el fiinta noastra (nu se spune, la noi, ca avem suflet si trupo, ci ca 'suntem' suflet si trup.) Pacatul intervine cand trupul ajunge pe primul loc, cand devenim narcisisti, vanitosi, egoisti, sau cand trupul se autonomizeaza, devine un obiect. Eu as zice mai degraba: iubirea de trup este starea fireasca, din rai, dar din cauza pacatului ea s-a pervertit si trebuie sa redevina ceea ce Dumnezeu a vrut. Despre oamenii casatoriti sf. Pavel mai spune si ca barbatul este stapan pe trupul femeii si femeia pe al barbatului. Aici este vorba si de unirea trupeasca (ne unim mai intai pentru celalalt, si apoi si pentru noi) Dar este vorba si de faptul ca atunci cand esti casatoriti te ingrijesti si ca sa il bucuri pe celalalt. Dupa parerea mea, este important si asta in casnicie. Bineinteles, nu exista o reteta. Si stiu ca tu ai spus in alte parti ca nu asta conteaza. Poate ai dreptate, dar eu nu vorbesc neaparat de ce vedem in reclame, sa te duci la coafor, sa stai ore in sir in baie etc. Fiecare femeie va gasi ce il atrage, ce ii place sotului ei, pentru a-l bucura. Mie nu mi se pare ca este o seductie in sens negativ asta. Ar fi in sens negativ (tinand insa mai ales de vanitate, dupa parerea mea) daca ne-am imbraca sexy si am da din fund ca sa se uite alti barbati dupa noi pe strada. |
indiferent ca ai sa nu taina cununiei un copil se concepe din POFTE TRUPESTI.....exact cum relateaza Hristos in NT de vreun barbat a POFTIT o femeie in inima sa a savarsit adulter,in VT savarseai adulter numai daca incalcai cu fapta,iar in NT arata Dumnezeu slabiciunea firii omenestii ca indiferent ca e barbat sau femeie sunt ambii pe punct de egalitate in ceea ce priveste slabiciunea firi omenesti numai ca pe parcurusul anilor a luat o alta forma a tinde spre o discrimiare a femei sa zicem cu toate ca barbati fiziologic sunt foarte slabi iar femeile sentimental sunt slabe de aceea in crestinism ponderea mare a fost de partea feminina pt ca au crezut fara a se indoi exemple multe avem in NT insasi MAICA DOMNULUI a fost prima care a zis fie mie dupa cuvantul tau arhanghelului pe cand dreptul Iosif sa indoit in inima sa si voia a o parasi pe EA in ascuns.....iar sf ap.PAVEL prigonea crestini si exemplele continua pe ceealanta parte femeile au fost cele mai aproape de Domnul....relatand de aici faptul ca firea femei se ridicase la rangul cel din tai.....
normal ca divergentile dintre sexe si descrimiare exita in toate religile lumii,inca in crestinism stam bine faptul ca nea Ion de la tara intelege cum vrea el Scriptura si vine acasa de la biserica si ii rupe oasele femei ca el e cap familiei asta e din educatia si incultura pe care o au,dar un om educat cu morala nu va face acest lucru lundu si in consideratie slabiciunile lui chear va apela la sotie pt al sprijini moral si uite asa se vor sprijini unul pe altul ajungand sa fie un singur trup cu zice in NT ........ dar din prea multa mandrie ,rautate si neintelegere unii barbati li se pare a fii mai sus fata de ea si de aici divergentele ,caci daca si ar vedea de propia slabiciune care sa nu uitam ca dea lungul istoriei a diferitelor civilizatii a stat in spate o femeie si asta din ce cauza.....din cauza slabiciunilor..... de acea cred si eu ca nu e normal sa fie femeiea preot pt ca din firea slaba a barbatului nu ar mai putea el sa stea atent la ceea ce face ..... sa nu uitam, ca si asa doar pt faptul ca unele femei mai intra indecant in biserica tulbura preotul dar ia imaginativa ca ar avea acces in af altar.....inima lui va fi cu siguranta in alta parte...... da chestile cu ciclu si cu lauzirea luate din VT nu le inteleg nici eu pt ca nu le vad rostul atat timp cat insusi Dumnezeu si a dat unicul FIU PT A NOSTRA MANTUIRE......sacrificiul suprem care duce la MANTUIREA fiecarui dintre noi fie barbat fie femeie ....ce rost mai are de a se tine cont de canoanele VT ?asta ar insemna sa tinem cont si ce carne mancam si etc.......si sa nu uitam ca VT a fost facut pt evrei poporul ales ,pe cand NT e pt toata lumea ca asta e si una din deosebirea crestinilor de legea mozaica..... |
@piedonee - ma refer la mesajul tau
Spui de copii ca se nasc di pofta parintilor. Uite eu iti spun asa: sa fereasca Dumnezeu pe toti sa nu ajunga sa faca un copil fara pofta. Ca este cumplit, iti spun eu. Nu mai vezi sot/sotie, iubire, nimic. Vezi zile fertile, calendare, vezi dorinta de copil, vezi si medici cand este cazul, vezi chin si lupta si lacrimi. Totul se reduce la dorinta de a avea copilul. Va rog eu sa incetati cu ideea asta cu pofta. Iar legat de motivul pe care il spui ca femeia nu poate fi preot, fiindca s-ar uita barbatii la ea si nu la slujba: - pot fi si femei urate, mai stiu eu. Sa le fereasca Dumnezeu. - de ce crezi ca in cazul barbatilor preoti nu poate fi la fel. Sunt unii preoti f.isptitori... Altele sunt motivele si s-a discutat mult despre ele. |
"Traditie spunea ca cei care ajung la nepatimire nu mai au "scurgeri". Nu am citit nicaieri, dar nu mi se pare o idee absurda deloc."
As fi fi vrut sa ma lamureasca Anna 21 ce a vrut sa spuna cu aceast fraza. La cine se referea, la ce scurgeri si ce nepatimire. Nepatimire inseamna ne-suferinta. Deci cine ajunge la ea? Bine ca va suparati toate (si in post) si batjocoriti lumea, in loc sa scrieti clar. In rest vad ca ati luat-o rau pe aratura. |
Despre nepatimire Nepatimirea nu inseamna a nu fi razboiti de draci, caci atunci ar trebui sa iesim, dupa Apostol, din lume, ci, razboiti fiind de ei, sa ramanem nebiruiti (Sf. Diadoh al Foticeei).
Despre nepatimire: http://audio.crestinortodox.ro/XIczp...pustnicul.html Sophia, ti-am dat raspunsuri pt ca te-am crezut dornica sa intelegi ceva.. dar tu nu vrei sa afli nici elemente esentiale! Nu stii ABC-ul credintei, Sophia. Nu vrei decat sa te indreptatesti pe tine, sa ti se confirme ca placerea este o cale de mantuire! NU ESTE! Placerea (chiar cea intre soti, sau nici cele mai banale placeri omenesti) nu este cale de mantuire ca te leaga cu lanturi grele de lumea aceasta! Foarte simplu. Vrei totul mura-n gura, nu faci nici un efort sa intelegi ceva. Ti-am dat linkuri despre nepatimire.. incerc sa nu-ti mai raspund, desi sincer am vrut sa te ajut! Sophia, te-am luat in serios si nu te-am batjocorit in nici un fel, ti-am raspuns pentru ca te-am considerat capabila sa intelegi ceva. Probleme ar trebui sa-ti pui cand nu-ti raspund.. sunt foarte multi carora nu le raspund mesajelor pt ca .. nu are rost. |
Citat:
Calea este numai Hristos. In rest, lucrurile pe care le facem sunt poate carje, ajutor, sau sunt lucruri care vin peste noi si le acceptam in credinta, le traim in credinta. |
Citat:
Cat despre barbati, nu mi se pare chiar asa absurd. S-ar putea sa fie adevarat, in cazul scurgerilor din motive de ispita. La femei insa mi se pare o aberatie. Daca e pe asa, cand ne despatimim ar trebui sa nu ne mai imvbolnavim si sa nu mai murim, atunci, ca si astea sunt urmari ale caderii. Nepatimire inseamna lipsa patimilor. Cuvantul patima nu inseamna numai suferinta, inseamna o stare pacatoasa cronica. |
Citat:
normal ca e greu sa intelegi pe cineva cand doreste sa aiba un copil si nu poate dar in general in adolescenta incepe sa ti se sue sangele la cap si sar pute sa o numim pofta cad doresti pe cineva cu o intentisate maxima ca astef nu se poate explica si faptul ca sfinti fugeau de femei tocmai din aceasta dorinta arzatoare si se luptau cu propiul trup pana ajungeau sa isi arda degetele la lumanare sa poata face fata.....si mai cunosc famili cu 17 copii cum crezi tu ca sau nascut acei copii?????????? eu pt ca eram din 7 copii nu am avut afectiune si nici nu cunosc acest sentiment dar asta nu inseamna sa imi revars frustrarea pe cei care au cunoscut acest sentiment..........deci fiecare trece prin diferite momente dar subiectul in cauza face referire la general in care de obicei barbati sunt ceei care sunt luptati mai mult la capitolul pofte de exemplu in zona rurala vei vedea ca sotul vine de la birt cu pofta de .......si normal ca va esi si copilu si uite asa in sate se fac copii de la 13 ,14 ani......cum iti explici xhestia asta?din ce cauza sa ajuns sa fie si cazuri de genul asta ......nu din pofta? din ce cauza sunt pedofili?zoofili?morgofili? din acesta cazut a fofei barbatesti cant de urata ar fii o femei se gaseste un barbat sa o poftesca in inima sa chear daca noi zicem mama ce urata e dar totusi fiecare are farmecul lui.....nu vezi ca la munca se incurca colegi unul cu altul si apar copii din flori si etc....evident cei 2 nu si doresc dar apar in urma celor facute pe care cum leai putea numi?daca nu pofta?; cum crezi ca ar putea sluji un barbat si o femei ca si cum ai pune paie si foc la un loc.... e imposibil exact cum ai pune carbuni aprinsi pe piept fara sa te arzi..... |
Piedone, exista pofta si pofta.
Nu pune pe acelasi plan iesirile unor adolescenti care nu se pot stapani si o viata normala de cuplu casatorit. |
Citat:
Tu insa crezi ce vrei. |
@ Piedonee
1. Nu era in discutia acestui fir si nici in alt fir hirotonia femeii, ci doar sa fie la egal cu barbatii in credinta, sa fie tratata cu respect in biserica, ca si in viata (ca acolo totusi este in majoritatea cazurilor egalitate si respect). Numai in biserica a ramas problema. Sa nu mai fie prigonita in biserica ; insitutie si cladire. 2. Nu stiu de ce vorbesti de slujire impreuna barbat cu femeie ca preot. Daca ar fost sa fie, ar fi fost sa aibe fiecare parohia, biserica sa. 3. Femeile ar putea face alte lucruri in biserica, dar nu este permis, sau nu in mod oficial, este lasat la latitudinea preotului. Am mai spus despre astea. Toate lucrurile astea nu au nimic de a face cu discutiile astea inutile de aici, cu pofte si patimi si pacate. Femeia nu este carpa de spalat pe jos a barbatilor nici in biserica, nici in manastiri, nicaieri. Iisus a respectat-o cum se cuvine. @Anca - am cautat si n-am gasit unde am spus eu ceva de a fi la fel cu Maica Domnului. Biologic da, suntem la fel. Dar Ea ne este mai presus prin voia si alegerea lui Dumnezeu. Poate ca nu am spus clar, sau corect. @Anna21 - degeaba te superi pe mine. Uite ca m-a lamurit Fani si are si drepatate. Era asa greu sa spui ce a spus ea acum? Eu consider ca am ABC-ul credintei, asa cum il consider eu. Mai mult n-am. Dar am impresia ca neintelegerea dintre noi doua si chiar a mea cu a altora de aici de pe forum rezida nu in credinta, ci in modul de a trai si vedea lucrurile, in experienta de viata, chiar in biologia noastra. Voi vedeti in toate un pacat, iar credinta o reduceti numai la negativ, drama si suferinta. Si este mare pacat. Cedinta nu este ceva usor, dar nici asa neagra cum o faceti voi. Daca voua va place sa fiti asa, vorba lui Fani, sa va autoflagelati, sa nu tineti cont nici de soti/sotii, copii, sau alte rude, e treaba voastra. @Anna, Anca si altii - Dumnezeu ne-a dat o viata, una singura si limitata si ne-a pus s-o traim si nu sa ne batem joc de ea. Atentie a spus s-o traim cuminte si in vrednicie. Iar noi oamenii cadem numai in extreme: ori ne autoflagelam, ori traim in pacat total. Se pare ca intre acestea nu exista viata pe placul Dumnezeu (si al omului). Eu asta nu cred. Si m-am saturat sa aud termenul asta de "caldicel in credinta", ca pe o batjocura. Este vorba de moderatie si atat. @Anna, Anca si altii - avem un corp, tot de la Dumnezeu. Ca avem grija de el (tot un canon de la Dumnezeu este si asta), ca ne plac unele lucruri (pentru unii se poate ajunge si la patima), este numai la latitudinea lui Dumnezeu sa ne judece mai tarziu. Nu putem sa ne ingropam de la nastere. Asta este. De cand ne nastem avem placeri: sfarcul mamei, vocea parintilor, mangaierea lor, lapte, etc. Hai sa facem si din alea patimi si pacate atunci. Si am mai rugat sa nu mai generalizam - fiecare cu trairea lui. Nu stim noi cata placere, sau patima sau suferinta este in fiecare. Iata ca am ajuns sa judecam dupa ce simtim noi si judecam prost si lovim oamenii unde ii doare mai rau. Exemplul cu nasterea copiilor din placere si pofta loveste in milioanele care se zbat sa aibe un copil si nu pot si care numai din placere nu fac un copil, daca reusesc pana la urma sa-l faca. Iar inversul - sa faci zeci de copii o fi placere paote pentru barbati, dar nu si pe pentru femei, sau poate pentru putine. Si asta nu vine nici in sprijinul discutiei noastre legate de discriminarea femeii. @Anna 21 - incerc sa aflu raspunsuri aici. Unele le aflu, multe altele nu. Si unele nu pot sa le inteleg cu mintea, iar altele cu sufletul. De aia spun: veniti si-mi dati tot felul de citate filozofice,pline de metafore fara explicatii. Voua vi se vor parea simple si normale, oti fi asa de avansati destepti si mai ales si sufletul vostru este atat de pietrificat la cele lumesti. Ei nu suntem toti la fel. Nu stiu care este calea spre mantuire, dar nici nu cred ca este aia de a-mi lasa sotul, de a nu-mi dori copii, de a sta intr-un colt de casa infasurata, izolata de lume, pofte si ispite, fara mancare si iubire. Nu toti putem fi pustnici si monahi. Nu stiu ce este mantuirea. Eu traiesc asa cum inteleg eu de la Dumnezeu. Nu stiu ce va fi dupa moarte. Am mai spus, nu ma pot ingropa de pe acum. Daca Dumnezeu o sa considere nu voi scapa de rai. El alege sfinti si oameni pentru rai, fie ei dintre mireni, monahi, sau altceva. Nu noi. Stim noi unde s-a dus fiecare din cei raposati si cum a judecat Dumnezeu? Noi asa gandim dupa mintea si legea noastra omeneasca - ala e sfant, ala e in rai. Poate Dumnezeu considera altfel. Primul om luat in imparatia sa a fost...talharul. |
Citat:
Citat:
Nu a trims-o Dumnezeu pe pamant (idee tinand de reincarnere), precum si aluzie la "Imaculata conceptie" (idee catolica), idee pe care BO nu o imbratiseaza deloc, chiar o respinge si pe buna dreptate. Daca religia este un "taram f. vast si greoi si nebulos", de ce nu incepi prin a imprastia ce e nebulos, a usura prin studiu ce e greoi, asa cum ar fi normal. Nu esti de acord cu unele lucruri din credinta?!? In ce baza? Afirmi cu nonsalanta si f des acest lucru... Cand a avut omul o contributie la "Facerea", ca sa ne permitem idei personale in materie de credinta?!? Sunt uimita de atata indrazneala. Si sunt uimita de aderenta unora la ideile tale straine de invatatura BO. |
Sophia, cei ce au lepadat lumea au primit mult mai mult. Eu asa vad lucrurile.
Nu ma autoflagelez, dar nu vreau nici sa ma mint ca asta este totul. Orice as manca, orice as bea, oricata iubire mi-ar arata sotul, oricat de grozavi ar fi copiii mei: NU ESTE DE AJUNS! Cred ca nu am fost creati sa ne bucuram de aceasta lume, ci sa ne bucuram de Dumnezeu! Cum? Nu stiu, dar unii au reusit si catre ei ma uit. Si nici eu nu inteleg foarte multe lucruri. Dar stii de ce? Din cauza patimilor mele si a lipsei de smerenie. Dumnezeu nu se cunoaste cu ratiune, ci singur se face cunoscut inimii smerite. Dar daca eu sunt mandra si vreau sa ma bucur de viata, nu cred ca-L voi cunoaste pe Dumnezeu. (si asa sunt: mandra si vreau zeci, sute de lucruri..) Nu stiu cum vi se intampla voua, dar cu fiecare prajitura pe care o mananc, imi piere cheful sa ma rog, cu fiecare film vazut mintea mea o ia aiurea, nu se gandeste la Dumnezeu etc.. Cu cat ma intorc mai mult catre lumea asta, cu atat se indeparteaza cealalta de inima mea. Asta din experienta mea. In fine, pentru altii o fi diferit. |
Citat:
|
Ioan 14, 6: Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.
Ce alte cai mai cunoastem? |
Citat:
[*E. Moise este cunoscutul iconoclast al timpurilor noastre, unul dintre ateii care se simt lezati de prezenta icoanelor in scoli.] Oare nu este limpede pentru toata lumea ca traim in epoca discriminarilor? Doar este la moda a se declara discriminat in zilele noastre. Nu ati auzit inca de discriminarea paiului de (catre) griu ?! sau a stiuletelui de (catre) porumb ?! Acum serios vorbind, poate ca ar trebui sa ne intrebam cine lanseaza astfel de false probleme si mai ales in ce scop. Cu siguranta, tot cei care au lansat si ideea emanciparii* femeii cu toate mizeriile care decurg de aici: legalizarea avortului, a prostitutiei etc., ceea ce nu a facut decat sa duca la decaderea si nicidecum la inaltarea femeii. Desigur, cei care au fabricat toate acestea au reusit sa impuste mai multi iepuri dintr-o data: 1. inrobirea femeii in campul muncii, in beneficiul fiscului si in detrimentul familiei 2. destramarea unui numar crescand de familii 3. controlul asupra copiilor din partea statului care, prin institutiile sale ii poate indoctrina de la o virsta frageda, una din consecinte fiind adeseori instrainarea lor fata de parinti ... etc., etc. [*emanciparea este ca un drog care, de-ndata ce s-a urcat la cap, tine mintea ocupata cu desertaciuni, nimicuri si cu tot ce poate indeparta o persoana de gandul mintuirii] In concluzie, nu cred nici macar o secunda in bunele intentii ale lui Emil Moise (sau ale altora din aceeasi organizatie sau miscare) fata de femeia crestina si nici in alte privinte. Sa nu uitam ca, daca este sa comparam situatia, pozitia, rolul femeii de-a lungul timpului, în diverse tipuri de societate sau religii, rolul cel mai adanc si - in acelasi timp - cel mai inaltator pe care-l poate juca femeia, il aflam in Biserica lui Hristos. Oare poate fi inchipuit vreun model mai minunat decat cel oferit de Maica Domnului ? Si-atunci, cum sa le permitem acestora sa atace ce avem mai scump, adica Biserica lui Hristos, in sanul careia, fiecarei persoane - fie barbat, fie femeie - i se da posibilitatea indumnezeirii ? |
Citat:
El este calea, nu o forma sau alta de asceza sau viata. Acele forme sunt bune sau rele, depinde cum le raportam la Cale. Daca mancam, pentru Hristos mancam, daca nu mancam, pentru El sa nu mancam., ca sa-l parafrazez pe sf. Pavel. |
Citat:
Ideea cu El fiind Calea, presupune si o incercare de a ne asemana cu El si de a face pentru El acele lucruri pe care El ni le-a dat ca exemplu. Si nu altele :P |
Citat:
Vorbeam de lucrurile care nu sunt impotriva Caii. Adica a face dragoste intre soti, nu este pacat. A manca o mancare care ne place, cand nu postim, nu este pacat. (de altfel si o mancare de post este buna, este pacat sa ne si placa?) De ce nu am face aceste lucruri atunci cu gandul si la Dumnezeu? Nu tot El ni le-a dat de exemplu, fiind de fata la nunta din Cana si preschimband si apa in vin? (da stiu, este si simbolica minunea asta, dar sensul primar ramane: vinul ala l-au baut niste oameni concreti) De ce nu i-am multumi pentru bunatatile pe care ni le-a dat, cu simplitate si smerenie? De ce sa facem din ele un obstacoil, in schimb, sa ne incrancenam sa nu mai simtim placere si bucurie? |
Nu e vorba de incrancenare si e foarte frumos ce spui, cu traitul acestor bucurii.
Dar mereu cand vine vorba de subiectul asta, imi vine sa spun ca e frumos sa traiesti bucuriile, dar mai mare de atat e sa renunti la ele (si nu o spun ca si cum eu as renunta la ceva, mi-ar placea doar sa pot, dar nu e cazul). Uneori cand mananc o mancare buna sau chiar si cand ma odihnesc, fericita ca am un acoperis deasupra capului, un pat uscat si cald, ma gandesc ca in fond ce drept am sa ma bucur de lucrurile astea care mi-au fost date, cand sunt altii out there care nu au parte de asa ceva, care mananca poate o data pe zi, un bol de orez, daca nu mai rau, care dorm pe paie, claie peste gramada, pe care nu ii imbraca nimeni si carora nu le spune nimeni niciodata un cuvant bun. Si atunci, desi nu renunt si nu ma intind pe podea, parca nu ma mai pot bucura de ce am si deodata ce am in farfurie nu mai pare atat de bun. |
Citat:
Cred ca decat sa nu mai vrei sa simti acele binecuvantari si bucurii, este mai bine (vorbesc in general) ca aceste ganduri la cei care nu le au sa ne indemne sa daruim tot ceputem, sa facem donatii unor asociatii care se ocupa cu asta daca nu putem direct. Asa sunt si rugaciunile de nunta, de ex: preotul se roaga sa aiba mirii din belsug, ca sa poata sa ii ajute si pe saraci. Nu se roaga sa renunte la tot si sa traiasca pe paie. Nu este frumos asta, ca fel de viata? Si daca ne dorim altul, nu este mai bine sa ne calugarim? Iti amintesti de familia de boiernasi pe care pelerinul rus ii intalneste la un moment dat, si cu care vorbeste de rugaciune? Ei asa traiau. Se bucurau si de ce aveau, dar nu incetau sa faca milostenie. |
Astazi am intrat pe you tube cautand o melodie de-a lui Michael jackson, " speechless, astfel am gasit mai multe variante de videoclipuri, printre care si cele cu copii si oamenii care mor de foame, mai ales negrii. Oameni ajunsi la stadiul scheletic, copii atat de firavi si de bolnavi incat, daca-i atingi ti-e teama sa nu li se desprinda vre-un os din trupusorul lor, multa suferinta, inimaginabila suferinta si un sufletel inghesuit, parca intr-un mod nedrept, intre organele stafidite de crunta foame.
Nu stiu cum ne permitem sa vorbim despre discriminare, cum ne permitem sa vorbim despre " lingurita de la Impartasanie ", cum ne permitem sa vorbim despre atata teologie si credinta, intr-o lume in care am uitat de mult ce-nseamna sa dai haina de pe tine, intr-o lume in care doar un principiu de bunatate ar putea diminua atata suferinta, si nu atatea legi, dogme si principii inutile ale spiritualitatii omenesti. Este un lux, oameni buni, este un mare lux si o extravaganta sfidatoare sa ne permitem a vorbi despre toate dogmele religioase, iar aceasta extravaganta nu poate fi asociata decat cu o mare mandrie si ignoranta...NICIODATA CU CREDINTA ADEVARATA. Care este credinta adevarata ? Suflul, sufletul acesta omenesc capabil sa simta dincolo de orice inchipuire, dincolo de orice insiruire de cuvinte, care poate sa simta compasiune si sa formeze lacrimi...de supliciu, dar si de bucurie. Ma revolt pe mine si pe toti cei care nu stim decat sa ragem cu iz de credinta, cand sufletul ne-a impietrit de mult, iar realitatea ne umileste continuu , insa nu o vedem, refuzam sa o vedem, aroganti ne ascundem printre cuvinte dogmatice si pompoase, cand, din adevarata smerenie si umilinta, nici nu am mai avea vlaga sa...sa ne dam mari, intr-o lume atat de mica si neajutorata. Neajutorata, nu de necredinta cum ati sari sa-mi exemplificati, ci de nepasare, de o acuta nepasare fata de ceea ce este cu adevarat important pe pamant. Lasati dogmele, lasati parada asta despre credinta si fiti buni in orice clipa, buni cu sufletul si nu cu mintea, nici cu literatura religioasa, cu inima franta care poate sa cuprinda atata decadere si nedreptate pamanteana, dar si o neasemuita frumusete prin daruire. |
Bine, ory, si ce faci tu in privinta asta, a copiilor, care mor de foame?
|
Citat:
Nu mi-e clara "imaculata conceptie" si exact de ce au ajuns la ea. Si legatura cu reincarnare chiar nu stiu de unde ai luat-o si ce vrei cu ea. Nu se reincarneaza nimeni! Eu iti repet ce scrie in scripturi: Ioachim si Ana erau batrani si isi doreau copii. Dumnezeu le-a auzit rugaciunea si ca rasplata a credintei lor, le-a dat o fetita. Le-a dat-o El si putea sa n-o faca. Putea sa le dea alt copil, sa le dea un baiat. Dumnezeu stie exact ce si cui ii da, stie totul despre fiecare din noi, din pantecele mamei. Asa spun preotii cel putin si eu cred ca este asa. Revin la Maria. Pe ea a facut-o asa cum a fost si pe ea a ales-o pentru al purta pe Fiu in pantece. Putea sa-L dea altcuiva, altei femei. Pe ea a ales-o de la cap la coada. Mai mult nu stiu nici eu. Tu stii alta varianta decat asta? Acum nu scrie clar daca Ioachim si Ana au mai avut relatii, dar se presupune. La noi la ortodoxi, cel putin. Numai Iisus a fost facut fara relatii trupesti. Eu ma refer la faptul ca Dumnezeu daruieste copii, ajuta ca realtiile trupesti sa fie fertile. Din pacate nu la toata lumea:20: Mai este ceva: Iisus spune mereu si mereu: trebuie sa fie asa, ca asa este scris, ca El face ce Ii este scris. La ce se referea si la ce scripturi, nu stiu. Deci e ceva lasat de Tatal, chiar ianinte de Biblie. La moartea pe cruce spune: "Faptuitu-sa" (probabil ca se referea la voia Tatalui, la ceea ce fusese scris/planuit de acesta) 2. Ce baza sa am? Ceea ce simt si gandesc. Folosesti termeni f. duri. Fiecare are dreptul la gandurile si sentimentele sale, chiar daca nu am avut contributie la "Facere" (nu stiu la ce te referi aici). Nu stiu ce rau fac (altora), caci eu nu fac decat sa-mi recunosc limitele si sa traiesc cr4edinta asa cum pot. Nu m-am dus sa iau pe nimeni de guler in biserica, sau la mitropolie. Care e problema ta de fapt? Si de unde ai convingerea ca tu si altii stiu in mod corect invatatura B.O? Daca gresesti si tu si altii ca tine? Preiei citate, dar esti convinsa ca ai priceput ce citesti si le folosesti corect? Eu nu sunt asa de sigura de mine si nici nu judec pe altii cum faceti voi. Si repet: problema mea nu este credinta lasata de Dumnezeu, ci ceea ce au priceput/pricep, interpreteaza si fac oamenii (inclusiv clerul). Oamenii denatureaza si asta ma deranjeaza. |
Citat:
Dumnezeu ne-a lasat pe pamant sa ne bucuram de viata si sa facem ceva cu ea, in numele Lui. Asa ni s-a spus si la predica. Tu gresesti cand gandesti asa. Traind asa cum ne-a cerut Dumnezeu, implicit ne bucuram de El si il urmam pe El. Ne-a trimes pe lume sa facem ceva bun, sa facem lumea mai buna. Ne-a dat si pilda cu talerii, cu semanatul, etc. Vad ca nu le pricepi, sau le pricepi in alt fel. Daca tu asa gandesti, ma intreb si eu ca Fani: de ce nu te-ai calugarit. Daca ti-e asa greu si sila de lume, daca nu-ti doreai sot si copil, ci numai pe Dumnezeu, inseamna ca ti-ai gresit drumul in viata. Vorbesc f.serios. Mie mi se intampla exact invers: fiecare bucurie pe care mi-o permit (si crede-ma ca sunt mici si putine), ma ajuta sa ma simt mai bine (mai intai fizic, apoi si psihic) si asa am putere fizica si sufleteasca sa fac ceea ce trebuie, dupa voia Lui: sa muncesc, sa creez ceva util, sa merg la slujbe, sa cant la strana, sa ajut pe altii in jur. In momentul in care eu nu ma simt bine, nu pot decat sa stau intr-un colt, sau in pat. Si atunci nu pot sa fac nici pentru El si nici pentru altii. |
Citat:
Si nu stiu daca solutia in viata este (numai) sa te uiti in jos. Da si aia trebuie, ca sa nu uiti de suferinta altora, dar trebuie sa te uit in sus, in fata, ca sa poti sa faci ceva bun intai pentru tine si mai apoi sa poti ajuta pe altii. Eu zic sa ne rugam: ori sa ne dea fiecaruia cat si ce are nevoie, sa ne dea cat sa ne ajunga noua si sa putem ajuta din surplus si pe altii. Daca eu n-am nimic si sunt amarat, cum sa pota ajuta pe altul? Nu pricep exact cum face Dumnezeu imparteala, dar de multe ori nu este dupa aritmetica oamenilor. |
@ Sophia
talantii.. eu inteleg ca sunt Sf. Taine, in primul rand, care ne curata si ne dau har.. in fine, nu postez prea mult sa nu te intristez din nou.
|
@Anna
Nu!!! Talantii sunt altceva: sunt talentul, puterile date fiecaruia pentru a face ceva. In pilda respectiva: Unuia i-a dat 3 talanti si i-a cheltuit aiurea. Altuia i-a dat doi si la fel. Ultimului i-a dat un talant si la sfarsit (cand s-a intors), a gasit ca acesta il inmultise, facuse ceva util cu el. Poate fi: credinta, talent pus in folosinta in viata, capacitati/forte, etc. Exista mai multe interpretari aici. |
Sophia:
Citat:
Daca nu esti sigura de tine, de unde stii ca altii (inclusiv clerul) denatureaza? Stii ce am descoperit eu, de cand am inceput sa frecventez biserica si sa mai citesc cate o carte ortodoxa? Ca sunt o proasta si - un cuvant drag mie - o neghioaba. Ca habar nu am de nimic si ca nici nu pot pricepe, din cauza pacatelor mele. Vreau sa spun ca e un sentiment foarte confortabil, e ok sa nu intelegi si sa cauti sa intelegi. Data viitoare zi si tu, Doamne, eu nu pricep ce-a spus Sfantul asta, dar Tu l-ai iubit si i-ai dat intelepciune, eu habar nu am ce tot indruga, dar uite ma tin de vestmantul lui si incerc sa fac ce zice el, ca nu mi-o fi rau. Si cu toate placerile si bunatatile din lume pe care ni le-a dat Dumnezeu, mai mare si mai mare e sa renunti la toate pentru El. Nu facem noi asta, in lume, o fac unii, cine stie cati. Din aceia care se hranesc o data la doua trei zile si care desi ar fi putut avea pat, dorm pe podea sau cine stie pe unde. Si daca ei o fac din dragoste, si cu binecuvantare (ca nimeni nu face nevointa de-asta de capul lui), sunt sigura ca si Dumnezeu revarsa har din plin acolo. Nu inteleg de ce te revolta ca fac unii asta, ca sunt capabili de asemenea renuntare la lume si la confort, si ca prin asta isi aduna in ceruri comori mari. Nu zic mai mari decat ale tale, ca fiecare e cu masura lui. Dar de ce sa ne deranjeze adevarul asta: cu cat renuntam mai mult la bunurile lumesti, cu atat ne apropiem mai mult de Iisus Hristos. Daca zicem ca are importanta si ca renuntam la o bucatica de ciocolata care ne place, daca are valoare si o mica placere de care ne lipsim temporar, in post, pai nu cu atat mai mult au valoare niste renuntari definitive, la placeri si bunuri mult mai mari? De ce ne supara asta la altii? |
Citat:
Și mai este ca un om care, plecând departe, și-a chemat slugile și le-a dat pe mână avuția sa. Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui și a plecat. Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanți a lucrat cu ei și a câștigat alți cinci talanți. De asemenea și cel cu doi a câștigat alți doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ și a ascuns argintul stăpânului său. După multă vreme a venit și stăpânul acelor slugi și a făcut socoteala cu ele. Și apropiindu-se cel care luase cinci talanți, a adus alți cinci talanți, zicând: Doamne, cinci talanți mi-ai dat, iată alți cinci talanți am câștigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se și cel cu doi talanți, a zis: Doamne, doi talanți mi-ai dat, iată alți doi talanți am câștigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se apoi și cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am știut că ești om aspru, care seceri unde n-ai semănat și aduni de unde n-ai împrăștiat. Și temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău. Și răspunzând stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană și leneșă, știai că secer de unde n-am semănat și adun de unde n-am împrăștiat? Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, și eu, venind, aș fi luat ce este al meu cu dobândă. Luați deci de la el talantul și dați-l celui ce are zece talanți. Căci tot celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce n-are și ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnică aruncați-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. |
Citat:
Atunci cand folosim citate, nu vorbim de la noi, ci de la cei, care au scris. Iar daca te indoiesti de Sfintii Parinti... atunci, nu mai e nimic de adaugat, caci cine, daca nu ei, inteleg corect invatatura BO?!? |
Nu vreau sa ne contrazicem aiurea, Sophia.
Eu m-am gandit la talanti.. multi au inteligenta, talent la ceva, harnicie.. dar poate nu se mantuiesc. Asa ca am legat talantii de harul primit prin Sf. Taine. Poate ca gresesc, posibil. Citat:
Asa fac si eu.. nu inteleg, dar fac.. Ma gandesc ca daca bunul Dumnezeu vede ca incerc sa fac ceva, ma va corecta cand gresesc. @ toata lumea care crede ca urasc lumea: NU este adevarat. O iubesc f mult (asta este chiar problema!). Si daca renunt la ceva.. sunt oricum lucrurile de nimic la care renunt. Ca la pacate tot nu renunt. Dar ma gandesc asa: daca eu renunt la un lucru mic, poate Dumnezeu ma va ajuta sa renunt si la cele mari (la patimi). Asa ca Sophia, nu te mai supara.. te superi aiurea. |
Citat:
"Să dai nu din ce îți prisosește ci din ce nu ai - aceasta este jertfă"spun Sfinții Părinți. Fiecare face cum crede că tot bine e.Oricum săracul are mai multe șanse de a moșteni împărăția cerurilor decât bogatul . |
Citat:
si eu ma intrebam de ce se foloseste in canoane anumite interdicti ale VT... si numai referitoare la femei...????? dar cu siguranta in rai nu va fi descriminare,rautate ,vrajba ura,intrebari si sa ne rugam ca toti sa auzim glasul cel dorit...VENITII LA MINE CEI IMOVARATI SI OSTENITI SI EU VA VOI ODIHNI PE VOI....... Dumnezeu cautan la inima omului care se va lasa pe el pt aproapele sau...... credema ma invar in biserica din copilarie frecventam manastirile si eram la toate slujbele de la 10 ani cunosc foarta multa lume,oamenii foarte credinciosi si sus pusi si am apelat la un job pt ca provin dintr o familie saraca nu am relati si pile si e greu cu un job in ziua de azi eu terminand dreptul si masterul in administratie publica si mi a lasat un gust amar faptul caci am crescut in sanul biserici si tocmai acolo nu gasesc IUBIRE,pt ca nimeni nu mai face ceva daca nu are un interes la mijloc,am vreut sa plec in afara la munca oriunde dar am dat de refuzuri si in schimb au citatele sf parinti la degetul mic .....in zadar daca realmante nu il pun si in practica .......am ramas cu un gust amar si tind sa cred ca crestini de azi sunt ca smochinul neroditor le lipseste ESENTA credintei......dar bine ca stiu docma pe derost si post negru pana seara......dar ii inteleg ca tind spre desavarsire uitand ca drumul asta e greu si nu prin ai arata unuia citete din docma ci ai arata dragoste fata de semeni iubire de unde vine harul si viind harul va veni si restul..... totul e bun in crestinisul de azi pana a cere ajutorul......si fapta buna inseamna sa ajuti ope cineva care sti cu siguranta ca nu te va putea ajuta .....fericiii cei saraci cu duhul ca a celora va fii imparatia cerurilor..... |
Piedone, eu te pot ajuta, daca vrei, la ortografie.
|
...tocmai despre aceasta " iubire " vorbea piedonee, fie ea exprimarea saraca, numai cu duhul se poate intelege pe deplin ....dar, ce sa faci ? ", unde nu e intelegere..... nu e, si gata !
|
Citat:
|
Citat:
Ori Piedone are nevoie de ajutor la limba romana! Exista aici o contradictie. |
Citat:
http://www.ortodoxism.ro/proloagele/...age08Oct.shtml |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 04:50:39. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.