Cei blanzi,daca mustra,au DUHUL BLANDETII,deci vor stii sa se fereasca de o eventuala cearta...:).
Cei furiosi,maniosi(de fapt cei mandri)nu trebuie decat sa taca,pt. ca nu vor putea aduce pe calea cea buna un suflet apeland la jigniri,ironii,batjocuri la adresa celor care nu asculta de ei.

Ca o concluzie,FIECARE SA APELEZE LA DARURILE DATE DE DUMNEZEU...:).

Nu mai aveti si alte idei...????

Biserica ar putea face MULT pt.tineri...???.Dar ce reprezinta Biserica?
Tot noi suntem,CRESTINII ORTODOCSI.Deci trebuie sa ne ajutam reciproc.Preotii sa se sprijine pe noi,cei tineri(si nu numai),iar cei tineri,sa se sprijine pe Preoti.
Cum...:)?Simplu.Cum ne indeamna constiinta.Daca suntem mai bogati,SA FACEM MILOSTENIE MAI MULTA,daca suntem mai saraci,MAI PUTINA,daca nu avem copii,SA INFIEM,daca avem prea multi,SA NE BUCURAM CU CEI CE NU AU,daca sunt oameni singuri,SA-I FACEM PRIETENI,daca sufera cineva,SA II ARATAM DRAGOSTE,daca cineva are nevoie de un sfat,SA-I DAM SFATURI,s.a.m.d.
Preotii,vazandu-ne astfel,vor apela si ei la Sfintele Rugaciuni,la diverse cuvinte de invatatura,sfaturi de folos,Spovedanii,si diverse alte lucruri pe care le pot face din dorintab de a ne invata cele bune...:).

Asa este Sylvie, eforturile trebuie din ambele parti. Si mai ales tinerii au nevoie de modele, iar noi suntem responsabili vizavi de ei prin modelul pe care il dam.

Azi m-a intrebat cineva: Ce crezi ca ii tine pe multi tineri departe de Biserica?
Oare de unde trebuia sa incep sa ii raspund?

:DMare maestru al intrebarilor esti!...

Cred ca pricipalul motiv de a sta departe de biserica se afla in anii copilariei care sunt esentiali pentru construirea constiintei si a intelegerii. Daca parintii in agitatia lor, poate nestiinta lor, sau lipsa de intuitie scapa acel moment, eu zic ca nu se mai poate repara mai tirziu decit poate foarte greu si din pacate, in ecuatia asta, multi ne aflam in pozitie de necunoscuta.

Ai dreptate. Educatie religioasa in copilarie este importanta. Cred, totusi, ca mai tarziu se poate "recupera". Sunt cunoscute cazurile in care adultii au ales crestinismul, uneori trecand de la alta religie la crestinism (Nicolae Steindhardt este un exeplu în acest sens).

Mediul socio-uman in care se dezvolta si evolueaza viitorul adult este definitoriu pentru pozitia copilului fata de Biserica, eventual pentru alegerea Ortodoxiei.

Da, dupa cum ai citit eu am si spus trebuie sa facem un efort sa-i invatam sa invete si sa le marim puterea de intelegere si a CONSTIENTEI, indiferent din ce religie sunt, evident preferabil din cea ortodoxa. Prin simpla indoctrinare insa, de multe ori nu merge, copilul trebuie expus la actiuni si imagini de suflet...si pentru asta trebuie mult efort si sacrificii(inclusiv financiare) pentru marirea constientei(scuze de repetitie dar este necesara in ideea mea) de acolo pornesc toate.
Pavel, daca nu avea intelegere nu ar fi fost ales sa propavaduiasca CUVINTUL. Numai Dumnezeu stie cum a capatat el acea intelegere a lucrurilor INSA a fost crescut intr-un mediu MONOTEIST.

Ce inseamna "marirea constientei"? De ce necesita eforturi financiare?

A trezviei, care este un concept greu de "educat". Copiii au nevoie de apropiere a bisericii nu numai prin biserica ci si prin expunere la arta, cultura, "cititul printre rinduri", prin Luvru, Ermitaj, Muntele Athos, calatorii chiar prin tara iar asta necesita multi bani...:). Mai sunt si din aceeia care au primit intelegerea fara toate acestea, doar stind si pascind oile... dar citi sunt ca ei...ii numeri pe degete

In caz ca nu ai copii o sa te lamuresti cind ii vei avea:D

Eu nu cred ca aceasta este principala cauza. Sunt copii care s-au dus de mici la biserica si apoi s.au lasat.

Iosif,s-au lasat,dar exista ceva in sufletul lor.Au acum o constiinta adormita dar mai tarziu pot sa-si dea seama de acest lucru si sa se indrepte.Acestia,care sunt educati de mici in spirit religios,mai repede isi revin si se ridica din greseli,fata de cei care,nici macar nu au invatat sau rostit o scurta rugaciune cand erau copii.

Nu stiu, Sylvie. Cred ca situatia e mult mai complexa. Ma gandesc la faptul ca tinerii nu au grup de prieteni care sa ii ajute sa creasca in credinta. Cred ca asta e o problema esentiala.

De acord cu tine Sylvie ,

se vor trezi cand va fi lumea mai draga , crestinii astia "adormiti" de astazi si-au botezat copiii i-au dus la Biserica cum au putut , de Pasti si asa .
Toti se vor trezi pentru ca Harul lucreaza (de la botez) chiar daca intarzie cateodata .

Asa ca degeaba gandesc unii ca daca mor batrinii vom avea o societate perfecta .
Cei" 7000 " di n VT ii are Dumnezeu mereu pregatiti , El e cu priveste inainte , toate sant pregetite pentru timpul potrivit .

Si azi se nasc sfinti .
De unde stiu ?
Simt :D

maria

Scuzati greselile !

Ce credeti ca i-ar ajuta foarte mult pe tinerii de astazi in formarea lor spirituala? Cum pot ei ajunge sa inteleaga folosul rugaciunii, al credintei?

Pe tineri i-ar ajuta relatia cu El. Asta le lipseste. Exista mult prea multa teorie. Daca vor intelege importanta relatiei, vor constientiza si folosul rugaciunii. Adesea se uita ca Dumnezeu este o treime de persoane pe care le poti intalni oriunde si oricand, insa, nu oricum.

Aici este baiul ! Nici teorie nu se cunoaste, cat despre practica ce sa mai vorbim. Familia si mai tarziu scoala au un rol foarte important in educarea tinerilor , in formarea lor de buni crestini. Biserica in ansamblul ei, face mult prea putin in acest sens, uitand de schimbul de maine. Un aer nou si benefic il da chiar netul, de unde ne asteptam cel mai putin in acest sens. Foarte multe adrese pe net , cu mult folos in educarea tinerei generatii si atragerea ei spre viata crestina. Biserica din pacate asteapta ca altii sa se ocupe de atragerea noii generatii spre ea, spre viata crestina in general.

Cred ca tinerii pot constietiza folosul rugaciunii si al Bisericii in general prin conversatii cu persoane imbogatite duhovniceste.Eu,spre exemplu, imi pierd interesul daca nu frecventez Biserica sau daca nu stau de vorba cu preoti,calugari,maicute,etc.La camin,nu ma pot ruga tot timpul din cauza galagiei sau a persoanelor din jur.Si astfel ajung sa nu citesc rugaciuni o perioada de timp,ceea ce ma indeparteaza foarte mult.
Ii multumesc Domnului ca,nu demult, mi-a adus in cale o maicuta cu care mai stau de vorba in timpul liber.As putea conversa cu ea ore intregi,iar dupa ce imi iau ramas-bun,sunt mult mai linistita.Stiu ca prieteniile cu astfel de oameni sadesc in noi credinta si dragoste.Simt acest lucru.Iar de cate ori ma indepartez de Biserica,o simpla discutie reaprinde in mine credinta.Anturajul schimba tinerii foarte mult.Suntem la o varsta cand ne cautam un drum in viata.De aceea cred ca ne ajuta foarte mult sa ne cautam prieteni cu credinta in Dumnezeu,mai ales daca nu reusim sa ajungem zilnic la Parintele duhovnic.Doamne ajuta!

Foarte bine spus, Ilma, prietenii se modeleaza unii pe altii; de aceea anturajul cu obiceiuri si conceptii de viata gaunoase trebuie evitat, pentru ca, vrei, nu vrei, isi lasa amprenta.

Eu am descoperit credinta datorita mamei celei mai bune prietene a mea, si cat voi trai am sa le trec pe ele si familia lor pe pomelnicul dat la Sf. Liturghie. Doamne ajuta!

Intr-adevar, avem nevoie de astfel de persoane in jurul nostru. De multe ori insa ne revine noua datoria sa fim pentru ceilalti un liant intre ei si Hristos. Si atunci ni se cere curajul, finetea, smerenia si frumusetea marturisirii!

Cel mai bun ajutor este tinuta morala si predica vietii :)

Desigur Iosif.Vezi...asta inteleg eu prin conceptul de prieten adevarat.:)El trebuie sa fie o persoana care sa-ti indrepte pasii spre credinta.

cam greu, eu una nu ma ridic la nivelul acesta.

Da Iosif, dar ce te faci cand cel pe care vrei sa il ajuti/indrumi te intreaba cum frate sa ma spovedesc cand iata ce se intampla la biserica din sat? Cum frate sa te urmez daca tu iata tii mine raul? E foarte greu sa "indrepti" pe cineva sa fim sinceri cati dintre voi ati primit cu bucurie suturile..pe care le-ati incasat dupa ce ati facut binele?? Eu una NU ma pot lauda.. De aceea sustin si voi sustine mereu cea mai buna forma de a invata pe altul este predica vietii noastre. Nu spun ca nu trebuie sa dai un sfat atunci CAND TI SE CERE dar de la a da un sfat si a dori sa "trezesti" pe cineva:) e cale lunga.. si apoi Dzeu Nu ne cere asta. Nu ne-a pus in mana sufletul vecinului si nici nu ne va cere socotela la judecata de el, ci de ceea ce ni s-a cerut sa facem si Nu am facut. Sunt cam incapatanata:), nu sunt Gigi contra sunt doar un om simplu cazut.. din mandria de a schimba lumea:D

Tinerii de azi nu sunt nici mai buni nici mai rai decat cei din alte generatii. Vremurile s-au schimbat in sensul tehnologizarii rapide din ultima perioada , aparand noi si interesante orizonturi pentru tanara generatie. La intrebarea ,cum se implica biserica in viata tinerilor, am putea raspunde retoric, cun se implica tinerii in viata bisericii. Ne-am obisnuit ca cineva sa ne dea ceva, mai putin sa dam noi ceva. In functie de educatia pe care au primit-o in familie, la scoala, avem si rezultate pe masura. Vedem tineri care vin la biserica si sunt preocupati de viata crestina, precum vedem tineri indiferenti, fara repere. Exista programe de consiliere si de sustintere pentru cei nevoiasi sau pentru orfani derulate la Mitropolie si la bisericile de cartier. Implicarea bisericii in scoli se desfasoara dificil din cauza programei scolare si a mentalitatilor invechite. Pana la urma tot educatia primita in familie reprezinta baza de formare a viitorului adolescent.

Altoirea pomilor se face cand acestia sunt tineri.
Copilul trebuie sa se obisnuiasca cu credinta de cand e mic, deci din clasele primare, caci ajunsi la adolescenta, s-ar putea ca alte aspecte ale vietii sa fie prioritare pentru ei si atunci e prea tarziu pentru unii.
In Austria se invata religia din clasa a doua. O fetita austriaca (fapt real) fiind intrebata cum vede ea trinitatea, a raspuns: "ca faldurile unei perdele; sunt trei si totusi unul". Iata deci cat de usor e pentru copii sa inteleaga, avand inima curata.
Si Domnul a zis "Lasati copiii sa vina la Mine". Poate ca ar trebui sa invatam din greselile din trecut si sa facem ceea ce trebuie. Copiii sunt tinerii de maine.

Asa este Anca. De fapt asta am subliniat si eu, familia avand un rol hotarator. Societatea de consum, a creat din pacate multe familii care au un unic scop : agoniseala, fuga dupa castiguri cat mai mari, sacrificandu-si propri copiii. Un singur exemplu dau, al celor plecati in afara. Este un semnal de alarma ,la care trebuie sa reflectam cu toti. Un topic separat pe aceasta dureroasa tema n-ar strica. Concluzia :culegem ceea ce semanam !

Salutari tuturor,ma bucur sa revin printre voi...:)
Asa este,tinerii trebuie intariti in credinta de la o varsta frageda.Iar aceasta responsabilitate revine parintilor,familiei,si mai tarziu Bisericii.Din pacate,foarte multi copii se plang de neglijenta parintilor,care sunt prea ocupati cu munca,cu agoniseala.Cunosc cazuri in care parintii sunt fie plecati prin strainatate sau detin firme importante in tara,si,din aceasta cauza nu se ocupa de copiii lor.Ulterior,tinerii o iau pe cai gresite si dau vina pe familie,care i-a neglijat in tot acest timp.
Eu am crescut intr-o familie modesta,dar foarte iubitoare.Parintii mi-au fost alaturi tot timpul si ma sustin in toate.Acest lucru este mai important decat toti banii din lume.Pot apela oricand la ei si,cel mai important,stiu sigur ca imi vor binele.Doamne ajuta!

:) buna Ilma

Cand citesc titlul acestui topic ma gandesc in special la Pr. Constantin Necula, Danion Vasile, Laurentiu Dumitru si multi altii care au coborat efectiv printre tinerii rockeri, cei de "cartier", cei "rataciti" si care cunosc foarte indeaproape problemele tinerilor de azi:cool:, sa vezi conferinte cand nu mai ai loc sa arunci un ac si cand exista o bucurie cum rar intalnesti intr-o sala arhiplina :)

Doamne ajuta! Imi imaginez ca sunt foarte multe persoane la conferintele celor mentionati de tine.Eu am facut rost de niste inregistrari ale Parintelui Necula si-ti pot spune ca m-au impresionat foarte.Nu e de mirare de ce se aduna atatia tineri sa-l asculte.:)Din pacate,eu nu am avut posibilitatea sa particip la astfel de evenimente si mi-as dori din suflet sa ajung.Poate in viitor...

Da cos, ai mare dreptate. Si in biserica sunt multi tineri, vad si eu dar hai sa iti povestesc ceva. Am o cunostinta la Iasi care are o fata studenta. In perioada cat am stat acolo (iasi), o vedeam fff des la Sfanta Parascheva cu flori. Odata ii spun, Alina ce suflet frumos ai. Si ce crezi tu mai cos, imi spune ca ea de cate ori curveste cu prietenul ei, duce flori la Sfanta ca sa o ierte! Acum, nu zic ca e gresit, e bine sa ai pocainta...dar totodata imi amintesc de sfantul Iacov care povesteste cum se strang moastele din fata celor care vor sa le sarute cu nevrednicie... Offff daca am si face ceea ce stim, si tot scrim pe aici..ce bine ar fi..si ma gandesc cel mai mult la mine... Daca Nu am ramane la stadiul de a invata si a da sfaturi..ce viata frumoasa as avea..

Lumea e cazuta.

Dar se poate Jeni si mai rau.

Poti curvi si sa nu stii ca faci asta. Sau poti curvi si constiinta ti`e inecata si nici prin gand nu`ti trece sa ceri cuiva iertare sau sa spui cuiva ce ai pe suflet sau sa simti ca esti fara iesire...

Sunt mult mai multe sanse de pocainta la o fata ca aceasta decat la o persoana cazuta in nesimtire duhovniceasca. La un moment dat se va duce la duhovnic. Si de acolo soarele va iesi pe strada ei.

Groaznic a decazut lumea ! ! ! Socant sa vezi cum si batrani trecuti de 70 de ani , au abuzat de o "prostituata"de numai 12 ani ce a imprastiat sifilis ( asta find un ex. recent). Incredibila decadere ! . Revenind la tanara ce se ducea la SF. Parascheva dupa fiecare cadere in pacat, poate sa fie o arma cu doua taisuri. Spun asta, cunoscand destule exemple cand devine o obisnuinta in prelungirea premeditata a caderii in pacat.

As vre sa stiu cu citate din Scripturi daca Hristos a avut mai multa toleranta fata de cei care se caiesc pentru ce au facut iar mai tirziu preacurvesc iar cu zimbetul pe buze ca si cum nu s-a intimplat nimic ca mai tirziu sa-si ceara iertare din nou sau ... este mai ingaduitor cu cei care sunt in intinare sufleteasca si nu stiu - nu vor sa auda de cainta???, poate stiti voi ca eu nu-mi aduc aminte

:) Andrei, astea sunt Taine. Pentru ca o lacrima cantareste uneori cat 80 de ani de viata ingereasca, si 80 de ani de viata ingereasca se pot pierde intr-o clipa de mandrie. Raspunsul la intrebarea ta, ti-l poate da doar experienta proprie sau Hristos. Ceea ce scriem noi sunt doar vorbe, dar vorbele noastre NU sunt ca ale Lui Hristos. Si ca sa intelegi voi continua poveste cu fata. L-a o saptamana inaintea nuntii, baiatul s-a dovedit a fi schizofrenic ( avea dosar la sp 9) fata a fost intr-o primejdie groznica si astfel a inteles greseala ei... Acum merge regulat la biserica si duce o viata frumoasa. Nu as putea spune cine a "trezit-o", cainta ei sau Mila Lui, sau poate o lacrima cursa in ascuns..numai Dzeu stie.:) Asa cum imi spunea pr Arsenie Papacioc, numai Dzeu stie ce e in inima ta jenica..nici macat tu nu stii pentru ca e Taina:)

Hristos ne spune sa iertam de 70 de ori cate sapte.
Si apoi?
Sa ne fie ca un vames si ca un pagan.
Adica cum?
Adica sa o luam de la capat. Ca Dumnezeu a venit spre pocairea acestora si nu a celor nepacatosi.

Cu citate!!!

Pai daca fata la final a spalat picioarele Lui Hristos cu lacrimile si a primit iertare, sau sa zicem, va spala intr`un final cu pocainta picioarele Lui Hristos ce citate vrei?

Oricat de pacatos ai fi, dincolo de nivelul meu, al tau sau al lui de intelegere, Dumnezeu este mai bun, mai iertator si mai iubitor decat oricare din noi. Noi insa trebuie sa ne pocaim. Sa iubim.

Deci prin citate am incercat sa demonstrez ca daca la final un pacatos se va pocai el va fi bine primit de Dumnezeu. Iar tot prin citat mentionez ca sunt si cinci fecioare care sunt nepacatoase dar totusi raman neimpartasite de dragostea Lui Dumnezeu.

Asa ca toleranta noastra este un cutit care taie. Noi trebuie sa avem iubire. Iubire fata de cei ce gresesc. Fata de dusmani. Si daca nu putem sa aratam iubirea mai bine sa ne smerim pentru ca suntem prea mandri si nu facem fata cu asa zisa nepacatosenie a noastra fata de a altuia.

Cu adevarat smerenia e lucru mare. Din ea izvoraste adevarul si din adevar iubire. Pnetru ca adevarul si iubirea sunt nedespartite de smerenie!

Intrebare: majoritatea tinerilor romani cred in Dumnezeu?