Admin !
 

Sper că Adrian va avea ochi să vadă şi urechi ca să audă ! Ţie, doar atât =SĂ-ŢI FIE RUŞINE ! ! ! Scuze iniţiatorului acestui Topic, Daniel777 , pentru ieşirea nedorită din subiectul dezbătut aici !

PENTRU ADMIN si pentru tine cristi boss
 

Sper ca ADMIN sa te citeasca...deoarece ma ataci permanent, ori eu vorbesc civilizat , conform replicilor pe care mi le dai....N-am abordat subiecte indecente, n-am avut un asemenea limbaj asa ca...Sau deoarece nu-ti impartasesc opiniile sunt "caine" cum m-ai numit tu sau "obraznica"? Afla draga frate ca nu sunt nici "necoapta" cum m-ai numit....am destui ani si destule studii...dar daca ma mai ataci ireverentios am dreptul la replica....

De ce sunt ortodox
 

Autor (i): Klaus Kenneth
Pret: 15,00 LEI
Editura: Agnos
An aparitie: 2010

De ce sunt ortodox e, înainte de toate, o carte „românească”, o mărturie de credinţă pe care Klaus Kenneth - autorul acestei noi apariţii - a dat-o, de fiecare dată, cu fiecare conferinţă, apariţie media, discuţie sau împreună-şedere cu cei pe care i-a întâlnit în cele două călătorii ale sale în România.

Am inserat, în paginile acestui volum, două conferinţe (susţinute la Sibiu şi Deva), o serie de convorbiri provocate de Romeo Petraşciuc şi Raluca Toderel, emisiuni radio, interviuri apărute în presa scrisă, precum şi o selecţie de întrebări şi răspunsuri din cadrul diverselor conferinţe susţinute de Klaus în diferite oraşe ale ţării.

Şi în paginile pe care le veţi parcurge, veţi descoperi un Klaus Kenneth extrem de viu, mereu gata de a se face inimă de gând pentru a ieşi în întâmpinarea celorlalţi, chemându-i la Hristos şi dăruindu-le bucurie, curaj măturisitor.

Mulţumim, pe această cale, tuturor celor care au făcut posibile aceste întâlniri de suflet. Cu fiecare loc în parte, s-au trasat noi şi frumoase prietenii, s-a prelungit împărăţia dragostei lui Dumnezeu printre oameni.

De asemenea, mulţumim colegilor din media, care ne-au permis, cu generozitate, reproducerea materialelor difuzate / publicate în segmentele în care îşi desfăşoară activitatea.

Şi, mai ales, îi mulţumim lui Dumnezeu că îşi face încă lucrarea Sa minunată prin oamenii pe care doar El ştie cum să îi covârşească şi convertească, prin dragostea şi pronia Sa, dezarmant de seducătoare.

(Editura, Cuvânt de întâmpinare)



Venit în România să mărturisească pe Hristos, Klaus Kenneth a făcut-o într-un mod cu totul dezlegat de ifosele noastre misionare, sfidându-ne încrunţelile şi adaosurile cinice. A deschis răni şi vinovăţii, a închis dureri şi a făcut să freamete sălile. A convenit unora. Altora, nu. Ca întotdeauna în România post-decembristă, cârtitorii lui au vădit că unei construcţii constante de cultură creştină, mărturisitoare, preferăm cultura instinctuală, aceea care oferă rezultate soft, manevrabile. Klaus Kenneth nu ştie să mărturisească altfel decât l-a învăţat Părintele Sofronie de la Essex, decât l-a crescut spre mărturie duhul Părintelui Zaharia Zaharou. Direct, smintitor, pe alocuri, dar bucuros de o minune aşa mare, cum a fost întoarcerea sa la Hristos, reînnoadă pentru publicul român stilul apologetic al timpurilor de demult, în care nu eram creştini doar pentru că mormintele strămoşilor ne erau creştine, ci pentru că Mormântul Mântuitorului s-a aflat gol, în zorii dintâi ai învierii.

Totdeauna m-am bucurat când diavolul pierde câte un om din mrejele sale. Dar când pierde un astfel de om, ca fratele Klaus, îl văd tăvălindu-se prin praful obidei drăceşti, orbit de lumina pe care pierdutul de el o transmite în Numele Celui care L-a câştigat.

Binecuvântat fie Dumnezeul nostru, Care ne vrea mântuiţi!

(Coperta IV, Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula)

Of, n-am răbdare să citesc atâtea pagini de postări. Aş fi şi eu curioasă dacă e Klaus Kenneth e profet mincinos, sau nu. Cea mai potrivită persoană care ne-ar putea spune e Rafail Noica, pe el nu l-am putea contesta. Am citit undeva pe net că ar fi zis că tot ce zice KK e adevărat, dar aşa aş putea scrie şi eu pe net că am văzut un cal zburător. Motivul pentru care îmi vine greu să zic că KK e un mincinos este poza lui cu Rafail Noica din "Călător pe Pământ românesc". Numai că mă întreb cum ar fi putut o protestantă să vadă îngerii în momentul convertirii lui KK (şi cică era cunoscută pt. viziunile ei), protestanţii fiind nişte puturoşi, iar călugării (şi chiar ortodocşii simplii) care postesc şi se roagă mult nu pot să vadă, decât foarte puţini. Şi de ce l-a făcut Dumnezeu pe un profesor să se sinucidă numai ca să aibă KK o slujbă. E o dilemă din care nu pot ieşi. Chestia e că dacă aş nega adevărul celor spuse de KK ar trebui să neg şi sfinţenia lui Rafail Noica, iar asta n-o pot face.

Nu trebuie sa iti confirme Rafail Noica....Daca citesti cartile lui,te poti convinge singura.Eu l-am descoperit pe Kenneth acum sapte ani,singur,si nu stiam ca are si "aprobarea" lui Noica.

Am citit cărţile lui şi vezi că am şi 2 nelămuriri legate de ele, poate mă lămureşti tu.

Oricum are şi el un merit, m-a făcut să înţeleg cât de dăunătoare este yoga, până atunci credeam că e bună.

Inainte de a te "lamuri" asupra celor doua probleme ridicate,as avea o intrebare....Nu ai gasit si multe lucruri bune in cele doua carti,care sa covarseasca cele doua nedumeriri?

Ba da, chiar am zis unul. Acum lămureşte-mă! :D

Te roooooooog!

1.Cand vborbesti de protestanti,a-i cataloga puturosi,este cel putin o eroare.Faptul ca au erori dogmatice si au parasit Biserica,nu inseamna ca sunt de condamnat in bloc,si locul lor nu poate sa fie decat in iad.Toti suntem creatia lui Dumnezeu,fiii lui Adam....
Cand a terminat Klaus Kenneth cei doua milioane de km prin religiile lumii,l-a regasit pe Hristos la protestanti,unde a gasit intelegere si terenul de a-l primi pe Hristos.

Sa nu uitam ca desi prietenii lui erau toti protestanti,el a continuat sa caute Adevarul si dupa putini ani a descoperit ortodoxia si pe parintele Sofronie.

Daca un protestant a vazut ingeri,aceasta este o discutie delicata,nu poti sa dai cu toporul...
Viziunile nu sunt dupa nu stiu ce merite,ci mai mult sunt date de anumite situatii.
Nu e imposibil ca doamna sa fi avut o viziune,tocmai pentru ca Dumnezeu stia ca Klaus avea nevoie de aceasta marturie de la ea,si o va povesti lumii intregi.

2.Nu cred ca Klaus a facut asocierea ca ce bine este ca s-a sinucis acela,ca uite poate fi el titular pe post.Ci probabil,sinuciderea,dar parca era vorba de o disparitie,nu o sinucidere,nu mai tin minte exact,a coincis cu eliberarea acelui post de care el avea nevoie.
Si intr-adevar cred ca i-a folosit,pentru ca acel post cred ca i-a oferit linistea necesara cautarii mai departe a Adevarului.


E un efort pentru mine de a pune accent pe aceste largumentatii,dar poate ti-a folosit cu ceva.Eu de alte lucruri am fost impresionat atunci,si de aceea mi-a ramas in inima modelul lui.Cine le sesizeaza ,mi-ar produce o bucurie....

dupa '90 a aparut la oastea Domnului din america unul ionatan ille, toate publicatiile lor fosneau despre el acum cred ca a intrat pe un drum infundat nu am mai auzit nimic de el ce ti-e si cu neoprotestantii astia vopsiti domnule, asta-i bucuria ce o asteptai?.

Mulţumesc, o să meditez asupra a ceea ce mi-ai spus. Şi dacă zice adevărul e într-adevăr un om foarte special, îmi place cum vorbeşte;)

Relatia lui cu Hristos e foarte directa,are foarte multa incredere in El.

Eu sunt de parere ca acest individ s-a apropiat mai mult de Hristos şi Dumnezeu. http://iongrijalunga.wordpress.com/2...asi-stiintica/

Eu sunt de parere ca tu esti cuviosul ilarie sau frate-sau intru credinta si blasfemii.

domnule penticostal eu zic ca e frate cu altul si mai rau.emana doar teribilism infantil.


Doamne Dumnezeule cel Adevarat si Viu iarta-l pe acest biet pacatos ca nu stie ce face,si el este creatia ta, dar inselatorul viacului acestuia a pus perdeaua pe mintea lui.el vine in zilele acestea ale postului nasterii Domnului, sa umbreasca fara de izbinda bucuria crestinilor. Amin

Şi ce dacă e teribilist, creştinul ortodox trebuie să fie crispat, să nu facă glume niciodată, să fie exagerat de serios, să nu zâmbească sau să fie puritanist? N-am o părere absolută despre cât de adevărat este ceea ce scrie, dar asta nu constituie un argument contra.

Si puritanii ar fi pus pe foc literatura, arta umanista, Sheakespeare si nu ar fi acceptat alte carti in afara de Psalmi.

draguta tu vezi unde ne face trimitere?, acest crestin ortodox,daca si aceia e-o invatatura buna
tine-te de ia,sa vezi unde ajungi.

Am zis acolo că nu ştiu încă dacă e un mincinos sau nu, dar faptul că e mai teribilist nu îl incriminează.

nici nu-l zideste nici nu-l,lumineaza.

Atentie la ..neatentie!!!
 

I-am ascultat un interviu si i-am citit si cartea , cea cu 2 mil de km in cautarea adevarului.. Insa ceea ce mi se pare esential este ca dupa ce a ajuns la ortodoxie , el in continuare prezinta celalate religii si secte nu ca pe niste erezii (cum ar fi normal), ci ca pe niste experiente din care a avut ceva de invatat. Ori, iertati-ma, dar ce sa inveti de la diavol?!
Si inca ceva.., in interviul ce l-am auzit la Radio Romania Actualitati si pe care o parte l-am inregistrat, spunea ca fiind la Man Lupsa din Alba se impartasea zilnic, iar asupra acestui aspect mari duhovnici ai tarii ne povatuiesc cu totul altceva...

Marturiile lui din carti si din interviuri mi se par total proortodoxe.Ceea ce vi se pare dumneavoastra ca ar sustine celelalte religii nu este conform cu adevarul ,din mai multe motive.

1.Doua milioane de km in cautarea Adevarului,tocmai asta vrea sa insemne,faptul ca a cautat atat de multi ani adevarul in celelalte religii si nu l-a gasit,iar spre final a gasit ortodoxia,care este Adevarul.
2.Faptul ca prezinta cu intelegere si simpatie unele persoane protestante sau catolice,se datoreaza faptului ca el a trait multi ani in acest mediu,si a avut prieteni din aceasta zona.Nu s-a nascut si nici nu a trait intr-o tara ortodoxa.Cu atat mai remarcabil este faptul ca este ortodox,el acum stand in Elvetia...
3.Inca o data in cartea Zei,idoli ,guru arata inselatoriile cu care vin celelalte religii,si chiar un profesor de religie caruia i-am imprumutat cartea a spus ca i-a folosit ca material didactic.

4.La Lupsa este o realitate,ca acolo calugarii se impartasesc in fiecare zi,iar el fiind oaspete acolo,s-a impartasit laolalta cu ceilalti.Sa credem ca staretul de la Lupsa,o manastire cu program athonit,a avut suficient discernamant daca a permis ca sa se impartaseasca si Klaus impreuna cu ceilalti.

Pentru impartasire are si binecuvantarea duhovnicului sau,care este de la manastirea Essex.

Frate Daniel,

Cand spui "ma lepad de satana, de toate lucrurile lui si de toti slujitorii lui cei vazuti sau nevazuti" eu cred ca un crestin-ortodox exact asta ar trebui sa faca: sa se lepede.
Daca acest Klauss ar fi cunoscut cu-adevarat ortodoxia ca adevar, ar fi trebuit sa spuna doar atat: "Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a daruit posibilitatea sa gasesc adevarul!" Punct. Fara nimic altceva.. Daca incepi sa te lauzi cu pacatele tale, nu este oare tot un pacat? Cum poti spune: "m-am lepadat de satana" daca continui sa amintesti si sa povestesti cu lux de amanunte nu stiu cate erezii prin care ai trecut?

E adevarat ca traiesti o bucurie a descoperirii lui Hristos ca Mantuitor, o bucurie a descoperirii ortodoxiei ca singura si adevarata Cale de urmat., dar aceasta duhovniceasca bucurie cred ca trebuie impletita cu smerenia, cu neputiinta de a te putea ridica vreodata la inaltimea jertfei Mantuitorului pt tine, ca pacatos..
Eu n-am vazut la el o astfel de smerenie, o durere a Crucii care sa-l patraunda cu totul.., ci doar bucuria..
Asta te schimba, ca om., nu mai poti fi cel de ieri, ci mereu esti innoit intru Hrsitos!.

Fireste ramane stilul sau inconfundabil de a povesti, de a fi, dar eu o vad mai degraba ca un "story" de succes, o frumoasa poveste americana, decat de exemplificarea unei vieti traita pt Hrsitos..

Vizavi de Parintele Melchesidec de la Lupsa nu e treaba mea sa judec de ce i-a permis astfel sa se impartaseasca zilnic, parerea mea personala despre asta e alta si e sprijinita pe marturiile multor duhovnici incercati din tara..

Sper sa fi inteles corect si sa nu mai fiu nevoit sa mai intervin pt alte lamuriri.
Doamne ajuta!

=Si eu sper sa ma intelegi corect,nu stiu daca iti dai seama ce inseamna o convertire.
In primul rand modul cum i-a multumit lui Dumnezeu ca a gasit adevarul a fost sa scrie acea carte.Daca citim si alte carti ale unor convertiti,Danion Vasile,Monica Fermo,vedem ca si aceia au incercat sa puna faptele din trecut pe hartie.

Eu tocmai asta apreciez la Kenneth ,bucuria de a-l intalni pe Hristos,care dainuie si acum ,si el simte nevoia de a o impartasi mereu cu ceilalti.Acesta este modul sau de a fi,pe care eu il apreciez.

Nu numai staretul de la Lupsa e in bune relatii cu Kenneth,dar ne amintim ca staretul Sofronie ,ucenicul Sfantului Siluan l-a botezat si i-a fost indrumator,apoi Rafail Noica e in bune relatii cu Klaus,si multi ierarhi de la noi,l-au primit cu caldura cand a fost in Romania.Amintesc ca a avut un interviu si la Televiziunea Trinitas,unde nu oricine este invitat ....

Momentan are duhovnic un preot calugar de la manastirea Essex..Inca nu e deajuns?

Eu insumi sunt exemplul unei "convertiri", unei "aduceri pe Cale"., si crede-ma ca nu simt nevoia sa scriu vreo carte pt a spune si altora cat de pacatos am fost.. Iar aflarea Adevarului nu ma face mai putin pacatos, ci din contra, mult mai responsabil si mult mai constient de firea asta ticaloasa a omului "aplecat spre cele rele inca din tineretile lui". Asa ca, din acest punct de vedere, crede-ma ca stiu ce vb..

Eu incercam sa punctez faptul ca acest Kenneth NU SE LEAPADA DE EREZII, ci continua sa vb de ele ca si cum ar avea intr-adevar o importanta. Lucrueile si faptele si intamplarile prin care a trecut au importanta DOAR pt el, ca om, au importanta ca fiind o treapta spre aflarea adevarului, dar cand ai aflat Adevarul nu poti sa vb de altceva, decat de Adevar., pe cand el foloseste foarte multe expresii din care ne dam seama ca NU REGRETA TIMPUL PIERDUT ACOLO, NU SE DEZICE DE EREZIE CA SI ORICE CRESTIN CARE SE DEZICE DE PACAT., MAI ALES DUPA CE A AFLAT CA E PACAT.

El continua sa povesteasca lucrurile asa cum au fost, dar se comporta ca si cum nu ar stii Adevarul. Ma repet, ca si crestin oricat ai trait in erezie si daca prin milostivirea lui Dumnezeu ai aflat Adevarul, IMEDIAT TE DEZICI DE EREZIE - TE LEPEZI DE DIAVOLUL EREZIEI , dar el tocmai prin evocarea cu nostalgie a pacatului (ereziei) da dovada ca nu s-a lepadat de satana cu-adevarat.

Imi pare rau ca nu am cartea la indemana, as putea exemplifica cu multe ex.

Repet, am sesizat bucuria, dar nu am sesizat durerea, CRUCEA. Ori sa ne amintim, ca inainte de bucurie (Inviere) a fost Crucea (Rastignirea) si asta e adevarata Cale a unui crestin ce vrea Sa-i urmeze lui Hristos! Nu poti fi crestin fara a-ti purta Crucea, fara a se vedea in viata ta "semnele patimirii".. Nu poti fi "crestin de duminica": doar sa vb duhovniceste, nu sa si traiesti asa!

Nu comentez "relatiile" in care e el cu altii, nu ma intereseaza asta...
Si asa cred ca a scrie de 3 ori pe acelasi subiect si a spune practic aceleasi lucruri, dar sub o alta forma, cred ca e o ispita de la vrasmas. Mai bine foloseam timpul asta la rugaciune, si ma rugam si pt fratele Kenneth, ca Dumnezeu sa-l mantuiasca dupa judecatile pe care El le stie mai bine ca noi pacatosii..

Doamne ajuta!

Un om care a vazut moartea cu ochii de douazeci de ori,in cautarea Adevarului,atunci cand il gaseste nu se comporta ca si cum nu l-ar fi gasit.Eu cred ca tine la Adevar si este in Adevar ,dovada fiind aprecierile de care are parte in acest timp.
Nu nu ai adus dovezi concrete in ceea ce spui,doar ai spus ca asa ti se pare,sau asa ai citit.
Repet ,in afara de aprecierea mea personala,aduc si aprecierea unui Rafail Noica sau fratilor de la Manastirea Essex,ori cei din tara care l-au primit cu caldura....
Faptul ca tu nu ai scris carti,sau nu ai simtit nevoia sa scrii,nu anuleaza valoarea celorlalte carti scrise,ale celor care s-au convertit si au avut darul de a scrie.
Eu insumi m-am convertit la ortodoxie la un moment dat,dar asta nu inseamna ca nu am apreciat cartile celor care s-au convertit,chiar daca eu nu am scris una.Nu avem orisicare darul de a scrie.

you made my day
 

Mi-a placut remarca asta cu poeziile si prasitul, m-ai facut sa zambesc.
Chiar aveam nevoie sa ies din butoiul cu melancolie, multumesc!

Si ai mai spus tu ceva ff frumos mai sus, cred ca de la KK citire:
"Ortodoxia este un lucru atât de minunat, dacă o iei în serios! Şi Dumnezeu, la fel."
Am sa caut si eu cartea lui, cred ca este interesanta.
Ca opinie apriori, stilul superactiv in ortodoxie nu prea cred ca prinde, nu e genul de pe la Sf. Vasile cel Mare incoace.

PS: apropo de prasit, la noi la biserica se organizeaza un targ de Craciun si fiecare trebuie sa aducem ceva lucrat de noi, handmade, in fine ceva care nu e cumparat de-a gata, si sa-l punem la vanzare. eu una nu ma prea pricep nici la bucatareala, nici la tricotat sau alt craftmanship, dar totusi ma gandeam serios sa particip si eu la targul asta (pe langa simplu cumparator). si cum imi place sa lucrez pe calculator (ptr ca la asta ma si pricep) pana la urma mi-am gasit si eu un proiect care merge acum de sarbatori, un altfel de 'handmade'. deci, ideea pana la urma este sa vrei sa faci ceva, ca da Dumnezeu o mana de ajutor, zic si eu.

Doua milioane de km in cautarea Adevarului
 

o recenzie a cartii facuta de regizorul Iulian Capsali:

Tocmai am terminat-o. O lectura extrem de placuta a unui marturisitor ortodox, care a avut o evolutie teribila; altul ar fi fost distrus iremediabil iar sufletul sau infasurat pe stalpul iadului. Este o carte despre felul in care Dumnezeu, daca vede ca exista sete de Adevar, te poate scoate din cele mai mari genuni sufletesti. Ce i se reproseaza este ca nu "arata" ca un ortodox. Cred ca poate sparge niste cochilii in care ortodoxul se cuibareste. Sigur ca viata lui este "scandaloasa" si el recunoaste ca a facut, multa vreme, voia diavolului. Dar au fost destui care s-au pocait si au reusit sa devina marturisitori. Oare viata Mariei din Egipt, pana la pocainta, a fost mai curata? Dar a lui Ciprian, vrajitor care avea intalniri directe cu tatal demonilor si a devenit martir (mana sa intreaga se afla la bis. Zlatari de pe Calea Victoriei)? Dar Serafim Rose (la care am o mare evlavie), care a avut episoade homosexuale? De ce sa ne ascundem in spatele unei "cuviosenii" searbede. Ma uimeste faptul ca se aduce in balanta, ca specialist in tema, pe Danion Vasile. Sa ma iertati, dar Klaus Kenneth nu a indemnat pe nimeni la o secesiune in cadrul ortodoxiei, ca sa ma exprim cu gratie. Nu inteleg de ce sperie atat un om care s-a ridicat si a devenit ucenicul Pr. Sofronie si bun prieten cu Pr. Rafael. Ca este filmat cantand intr-un hotel din Bulgaria? Sacrilegiu? Dumnezeule, nu stiam ca un ortodox nu are voie sa cante la chitara! Ca a trecut prin pasaje heterodoxe? Cred ca nu este singurul in istorie. Ca a cunoscut si acolo oameni care l-au ajutat sa se ridice? Totusi, ortodocsii, ca procent, sunt extrem de putini raportat la populatia lumii. Iar daca mai scadem pe cei care doar se declara ortodocsi, atunci totul devine dramatic. Oare Dumnezeu lasa copiii sai complet in deruta, prada exclusiva a demonilor? Eu cred ca noi trebuie sa dam mult mai mult, pentru ca avem dreapta credinta si cererile lui Dumnezeu sunt proportionale cu aceasta maxima revelatie de pe acest pamant. Dar nu putem sa-i desconsideram si sa-i condamnam aprioric pe cei din afara Credintei celei Adevarate. Pentru ca nu stim care este iconomia lui Dumnezeu pentru ei. Este o taina. Mie imi este teama de cei care se uita la ei din varful muntelui spre prapastie. Personal, nu stiu ce-i indreptateste la asta. Nu cred ca detinem exclusivitatea si siguranta Mantuirii. Ar fi prea simplu si complet "neortodox" ca sa gandim asa.

Înclin să cred până la urmă că este într-adevăr un om bun, dar nu sunt 100% sigură.

Tare concluzia !:1:

Dacă zici tu :D

Tu ai tras o concluzie , iar eu m accentuat cele deduse de tine !:3:

Doua milioane de km in cautarea Adevarului
 

Autorul acestei cărţi, Klaus Kenneth, un elveţian acum în vârstă de 63 de ani, este unul dintre puţinii oameni care pot zice, în acest veac, că L-au aflat pe Dumnezeul Cel Adevărat în Ortodoxie, la capătul unei peregrinări de 2.000.000 de kilometri de-a lungul şi de-a latul pământului, vreme de aproape patru decenii.

Născut în Cehoslovacia anului 1945, în nişte împrejurări dramatice – refugiul familiei din calea trupelor ruseşti –, K. Kenneth are una dintre primele experienţe ale morţii, scăpând ca prin minune de la moarte prin împuşcare, ga*zare şi înfometare. Copil răzvrătit, ajunge în 1957 şef de bandă şi infractor înrăit, având nenumărate confruntări cu poliţia. Suferă o perioadă traumatizantă din pricina unui preot romano-catolic pedofil, în urma căreia ajunge să urască întreg creştinismul. O dată cu prima jumătate a anilor 1960, viaţa sa devine tot mai aventuroasă şi mai trepidantă; astfel, călătoreşte pe bicicletă prin Roma, Nisa, Paris şi sudul Franţei; ajunge baterist într-un club de noapte din Viena şi întemeiază „The Shouters”, o trupă beat de succes din Germania de sud. În 1966, călătoreşte în Spania şi face cunoştinţă cu lumea islamică în Maroc, ajungând şi pentru întâia oară la închisoare. Un an mai târziu, reuşeşte să-şi dea bacalaureatul şi să devină student al Universităţii din Tübingen, unde participă la revol*tele studenţeşti din acea perioadă, căpătând convingeri marxist-leniniste; tot acolo începe să se drogheze. Se căsătoreşte cu Ursula, însă numai pentru a divorţa trei ani mai târziu. Între 1968-1970, călătoreşte în Turcia, Persia, Grecia, Iugoslavia, Bulgaria, Suedia, Norvegia, Finlanda, Laponia, Spania, Portugalia, Maroc, ajungând până în deşertul Sahara. După un an, face prima călătorie în Asia şi Orientul Mijlociu, trecând prin Persia, Afganistan, Pakistan, India şi Nepal, iar la întoarcere, prin Irak şi Siria. Cu acest prilej, capătă o fascinaţie pentru demoni. Pe de altă parte, în Irak scapă ca prin minune dintr-un câmp minat. Criza sa lăuntrică începe să se adâncească, ajungând să ducă în Hamburg o viaţă de noapte împinsă la extrem – pornografie, droguri şi exces de alcool. Cuprins de ură faţă de toţi şi de toate, are o încercare nereuşită de sinucidere. În această deşertare sufletească, dă peste secta Meditaţiei Transcendentale (MT), condusă de Maharishi Mahesh, în care intră după puţină vreme, fiindu-i trezit interesul pentru ocultism şi vrăjitorie.

În 1972 începe, astfel, pentru Kenneth un nou capitol al vieţii, încă şi mai întunecat decât cele de până atunci. După o vizită într-o tabără revoluţionară din munţii Mexicului şi o călătorie de 40.000 de kilometri prin SUA, se întoarce în Europa, trecând prin Anglia, Scoţia şi Germania Democrată. Părăseşte drogurile şi se apucă de yoga, ajungând în relativ scurtă vreme să cunoască stări de extaz şi levitaţie. După trei ani, hotărăşte să se mute în India, la Calcutta, unde va renunţa la MT în favoarea hinduismului. Călătoreşte prin India de sud, Thailanda, Malaiezia, Bhutan, Tibet şi Bangladesh, cunoscând numeroşi guruşi; puterile sale oculte sporesc – devine medium şi începe să primească mesaje „de dincolo”, cunoaşte numeroase stări de transă şi extaz, ba chiar are parte şi de o întâlnire drăcească cu „zeiţa” indiană a morţii, Kali.

După şase ani, hinduismul ajunge să îl dezamăgească şi, după o scurtă călătorie prin Israel, Ierusalim şi Sinai, Klaus Kenneth îşi continuă peregrinarea în căutarea păcii lăuntrice prin Bangkok, Pattaya, Laos şi Cambodgia, trecând în cele din urmă la buddhism.

În 1980, se întoarce în Europa, trecând prin Rusia, Polonia şi Spania, şi rămâne să lucreze ca profesor în Elveţia. Atacurile demonice asupra sa se intensifică, iar Kenneth îşi găseşte refugiul în alcool şi în dans până la epuizare. Aflat la limita deznădejdii, caută ajutor în spiritualitatea sud-americană, călătorind în Peru, Ecuador, Columbia, Venezuela, Brazilia, Paraguay şi Bolivia. În munţii de lângă Bogotá are loc, însă, un eveniment care îi schimbă definitiv cursul vieţii: scapă de la moarte, prin minune, dintr-un atac tâlhăresc. Simte în lăuntrul său că Dumnezeu a lucrat în chip vădit cu el şi că trebuie să dea un răspuns tuturor chemărilor din partea lui Hristos de până atunci.

Întors în Elveţia, K. Kenneth cunoaşte creştinismul prin intermediul unor grupări neoprotestante. Prin întâlnirea ipostatică cu Hristos, viaţa sa începe să se schimbe. Din iconomia lui Dumnezeu, are parte de numeroase minuni, care îl întăresc în adevărul creştinismului. Începe să ia parte la numeroase „turnee” şi „cruciade” evanghelice, în care mărturiseşte tuturor povestea de până atunci a vieţii sale. Cu toate că are parte de o primire foarte călduroasă, ajungând să aibă un renume în cercurile protestante şi catolice din Apus, simte în adâncul său că totuşi ceva îi lipseşte. Căutarea nu se sfârşise încă.

În 1983, se înfiripă legătura duhovnicească dintre Klaus şi Arhimandritul Sofronie Saharov, întemeietorul şi stareţul Mănăstirii Cinstitului Înaintemergător din Essex, Anglia. Klaus găseşte, astfel, împlinirea a tot ceea ce îi lipsea până atunci, ajungând să cunoască, după cum însuşi mărturiseşte, „o predanie veche de 2000 de ani, în care, în tot acest răstimp, nu s-a schimbat nicio iotă din învăţătura lui Hristos” – Dreapta-slăvire. După o perioadă de „coacere” duhovnicească, primeşte în 1986 botezul ortodox la Geneva. Părintele Sofronie îi devine povăţuitor duhovnicesc, până la fericita sa adormire din 1993.

Astăzi, K. Kenneth îşi continuă cu smerenie lucrarea de propovăduire a Adevărului – Hristos – pe Care acum L-a aflat a fi un „Cine”, şi nu un „ce”, în duhul rugăciunii lui Iisus –, prin traducerea în limba germană a Sfinţilor Părinţi şi prin mărturisirea cu cuvântul şi cu lucrul a Dreptei-slăviri.

Radu Hagiu

ce vremuri traim azi
 

preluat de pe blogul lui saurian

Zilele trecute m-am uitat la nişte episoade din serialul “Joan of Arcadia”. Povestea e destul de simplă: o adolescentă are întâlniri cu Dumnezeu care îi dă tot felul de misiuni. În deschiderea episodului ( chestia aia unde scrie actorii şi toate cele ) e pusă muzica lui Joan Osbourne: “What if God was one of us?” care s-ar traduce “Cum ar fi dacă Dumnezeu ar fi printre noi?” şi la astfel de lucruri aş vrea să mă refer.

Noi trăim nişte vremuri foarte grele în care este o foame foarte mare de Hristos. Spunea proorocul Amos ( dacă nu mă înşel ) că vor veni zile când va fi o foame puternică după cuvântul lui Dumnezeu. Cred că acele cuvinte spuse de Dumnezeu prin proorocul Amos se potrivesc zilelor de azi că nu pot să-mi explic altfel toate întoarcerile la tot felul de credinţe precum şi subiectele destul de interesante abordate în filmele de azi. Spunea păr. Rafail Noica că în ziua de azi filmele tratează nişte subiecte foarte adânci ce trădează căutarea puternică de Dumnezeu ce o are omenirea azi.

Îndrăznesc să pun şi eu întrebarea: “Cum ar fi dacă Dumnezeu ar fi printre noi?”. Cum ar fi dacă sfinţii lui Dumnezeu nu ar fi călugării bătrâni cu barbă mare ci printre oamenii din jur pe care îi vedem tot timpul şi niciodată nu-i băgăm în seamă.

Spunea o persoană sporită în rugăciunea inimii că în zilele acestea există foarte, foarte mult har. Dumnezeu dă mult mai uşor harul Său celor ce Îl caută decât în zilele de dinainte. Tocmai din cauza vremurilor cumplite ce le trăim Dumnezeu dă aşa mult har cerând mai puţine eforturi de la noi ca oricând. Chiar şi Sfinţii Părinţi vorbesc că în zilele din urmă va fi un har atât de mare cum n-a mai fost de la începutul lumii şi asta din cauză greutăţilor din acele zile.

Dacă ne uităm la seriale, desene şi filme vedem că oamenii caută un alt fel de sfinţi faţă de cei tiparul arhicunoscut. Ei nu mai vor un cuvios ce face mii de acatiste, ţine mii de posturi, stă sute de ore la rugăciune. Ei vor ceva mai natural, vor un sfânt ca ei, vor un Klaus Keneth, o Vasula Ryden etc. ( Am mai corespondat cu Klaus Kenneth prin mail şi sunt de părere că ce trăieşte el e autentic în schimb am mari îndoieli în ce o priveşte pe Vasula Ryden ) Şi Dumnezeu poate să vorbească prin astfel de oameni indiferent de cultul de care aparţin. Singura problemă este că şi vrăjmaşul poate să îşi ea un chip de lumină şi să înşele pe oameni. Ortodoxia având o vechime de 2000 de ani are şi experienţă în înşelările demonice de aceea se descurcă mai bine în a vedea înşelările unde sunt. Totuşi, doar Dumnezeu Îşi ştie aleşii.

Dumnezeu vrea mântuirea tuturor aşa că încearcă să intre în relaţii cu orice fel de oameni. Cei mai mulţi sfinţi ai lui Dumnezeu sunt cei din mijlocul nostru pe care noi nu îi cunoaştem. Aceştia sunt cei care duc lumea în spate. Marii Părinţi pe care îi ştim sunt lăsaţi de Dumnezeu ca nişte făclii ce ne arată calea spre Hristos, nouă celor orbi.

Interesant, avem din ce în ce mai mult har.

Obtinem har mai usor decat obtineau cei din trecut,pentru ca avem conditii mai grele astazi,suntem mai slabi si ispitele sunt mai numeroase.

Frate Daniele,aici te-am lasat,aici te gasesc... Citeste-i mai bine pe sfinti,slava Domnului avem destui!

Sa inteleg ca tu esti mai avansat si ma gasesti mereu in urma?

sar putea sa ai dreptate 777,sa fi in urma.