Pentru colegul Igor_Paslusnik - credinta in Dumnezeu nu exclude apartenenta la o anumita nationalitate si popor!
Si cred ca orice om trebuie sa-si apere tara si poporul sau (la nevoie cu arma in mana) si sa contribuie la dezvoltarea patriei sale.

In privinta teritoriilor romanesti, cred ca cele mai corecte si in conformitate cu teritoriile populate de romani, frontiere a Romaniei, au fost stabilite prin tratatele de pace de la Paris din 1919-1920. Aceste tratate au consacrat vointa liber exprimata a populatiei majoritar romanesti din Banat, Transilvania, Basarabia si Bucovina.
In privinta teritoriului dintre actuala frontiera a Romaniei si raul Tisa, la trasarea granitei romano-maghiare respectiv romano-sarba, s-a tinut cont de structura etnica majoritara a populatiei din acest teritoriu- asadar actuala frontiera vestica a Romaniei este cea corecta si normala.

Iar in privinta relatiilor dintre autoritatile centrale si cele locale, ar trebui stabilite clar prin lege care sunt atributiile si competentele fiecarei parti!
Este adevarat ca trebuie acordata mai multa libertate autoritatilor locale in privinta utilizarii bugetelor locale, a realizarii de proiecte si accesarii fondurilor europene, etc, dar asta fara a afecta caracterul national si unitar al statului roman.

cand au fost intemeiate cele trei state romanesti acele teritorii au fost ale nostre.
ps: Basarabia (actuala Republia Moldova) a fost sau nu teritoriu romanesc?

Deci criteriul dupa care tu consideri ca un teritoriu este romanesc si ca trebuie sa apartina Romaniei de azi este faptul de a fi apartinut candva unuia din cele 3 principate sau Romaniei dupa uniri? Situatia de azi este irelevanta?

Daca aplicam aceasta logica, Dobrogea ar putea fi revendicata de Turcia si Bulgaria, Transilvania si Banatul de catre Ungaria si Austria, etc. Practic orice stat european poate cere modificari ale frontierelor.

Criteriul dupa care putem considera un teritoriu ca fiind romanesc si deci ar trebui sa apartina Romaniei, este cel al structurii nationale a populatiei din respectivul teritoriu, asa cum exista aceasta structura la nivelul anului 1938 (inaintea deznationalizarii si purificarii etnice practicate de catre URSS dupa 1940 si de catre Ungaria hortista in perioada 1940-1944).

Ori in Republica Moldova de astazi, chiar si in anul 1989, când s-a efectuat ultimul recensamant a populatiei de catre URSS (pe atunci in RSS Moldoveneasca), 64% din populatie s-a declarat ca fiind moldoveneasca (deci practic romaneasca)!

In teritoriile aflate astazi sub ocupatie ucraineana (nordul Bucovinei, sudul Basarabiei, tinutul Hertei si insula Serpilor), in 1938, marea majoritate a populatiei era romaneasca, dupa 1940 raportul modificandu-se artificial, prin aducerea in aceste zone, de catre autoritatile sovietice, a unui mare numar de rusi, ucrainieni, etc.

Cel putin pentru Bucovina si tinutul Hertei, anexarea lor (pentru prima data in istorie, de altfel) sub sovietici a fost o mare binecuvantare. Aceste tinuturi au fost sub talpa odioasa a apusului catolicesc, care le-au mentinut in subdezvoltare, ca si Transilvania. Intr-un mod chiar mai direct, fiindca, dupa crearea bicefaliei austro-ungare, aceste tinuturi depindeau direct de Viena, pe cand Transilvania depindea mai intai de Budapesta.

Dar, odata cu binecuvantarea poporului roman de catre trupele aducatoare de libertate ale Armatei Rosii, aceste tinuturi in care romanii erau impilati de nemti si legati la jugurile cu care grofii isi arau campul au putut beneficia de minunata conducere a inaintemergatorilor marelui Putin, de pravoslavnicia lor, de sufletul lor minunat, slav, traitor in duh, evanghelizator, stindard al adevaratei credinte cu care rusii au umplut aceasta parte a lumii de la Cneazul Igor incoace, trecand prin tarul Ivan, imparatul "tuturor Rusiilor" caruia dusmanii ortodoxiei i-au mai spus si "cel groaznic".

In sfarsit, incepand cu anul 1944, romanii din Bucovina au avut posibilitatea sa studieze la Kiew si chiar Moscova ori Leningrad, adapandu-se la nepretuitele izvoare ale culturii celei de a treia si adevarate Rome si nu prin universitati craiesti ori nemtesti, precum in vremea lui Mihail Eminovici, care a fost intoxicat cu ce are nenorocita cultura occidentala mai otravitor si aducator de moarte.

Sa ne gandim ce minunat ar fi ca nu numai aceste doua tinuturi, ci toata Romania se se bucure de incorporarea ei in clubul popoarelor libere, condus intelept de domnul Putin, astfel taind, inca o data, legatura care ne injuga la carul nenorocitei Europe. Oare nu-i asa ca, astfel, am transpune in practica visul pentru care s-au luptat si s-au jertfit atatia romani ? Fiindca multe primejdii au gabjit norodul nostru si cu multa osardie luptat-a oastea noastra vitiaza numai ca sa se slobozeasca mai repede de zabala cea de la Ram si si sa deie darlogii radvanului tarii noastre la Cram, acolo unde se izvodeste mereu, cu dragoste pravoslavnica, fericirea noroadelor.

Dar sa nu uitam ca pentru cumplitele suferinte a romanilor din perioada stalinista , sunt in egala masura vinovati si conducatorii SUA si Marii Britanii, din timpul si de de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, care, prin acordurile de procentaj din octombrie 1944, au lasat Romania in sfera de influienta (practic sub ocupatia) URSS, pana la sfarsitul anilor 1950.

acele teritorii au fost ale noastre de drept, nu cucerite cu arma in mana (ca in cazul Dobrogei de catre turci)

Va anunt ca Romania, din pacate, a pierdut ultimul razboi. Iar cei care au invins-o nu au fost nici americanii, nici englezii. Cu exceptia catorva bombardamente asupra capacitatilor petroliere romanesti si a unuia, mai notabil, de la 4 aprilie 1944 asupra infrastructurii feroviare bucurestene, aportul adus de anglo-americani la infrangerea Romaniei a fost nul. Ar fi fost chiar culmea ca Romania sa intre sub influenta anglo-americana si nu sub aceea a celor care au invins-o.

Ale noastre de drept din ce punct de vedere?