Cucernicul Parinte Dumitru Staniloae (+1993)
“Eu nu prea sunt pentru ecumenism; socotesc ca ecumenismul este produsul masoneriei; iarasi vor sa relativizeze credinta adevarata. A avut dreptate Biserica zicind ca nu prea suntem uniti. Ecumenismul este pan-erezia timpului nostru. Biserica Romano-Catolica si Biserica Ortodoxa nu sunt doua surori. Nu exista decit un singur cap al Bisericii, Iisus Hristos. Nu poate exista decit un singur trup, adica o singura Biserica. Deci notiunea de Biserici surori este improprie.”

Cucernicul Parinte Gheorghe Calciu
“Intelegerea ecumenica de unire si armonie a lumii este de fapt o forma a miscarilor internationaliste pe plan religios, in care se incearca desfiintarea natiunilor, instituirea unor guverne mondiale, pe care nimeni nu le-a uns si care urmaresc doar gloria lor, buna lor viata si satisfacerea dorintei de a conduce popoarele. Ecumenismul acesta este in sine o actiune diabolica si sunt de acord cu unii teologi greci care spun ca ecumenismul este cea mai mare erezie a secolului nostru… Am sperat ca Romania va fi urmatoarea tara care va iesi din ecumenism.” (“Ziua” de Bucuresti, 5 dec.1998, pg.8)

-sfintii si parintii se pronunta clar impotriva ereziilor,a papismului,a ecumenismului, a ereticului si inselatului de demoni Francisc
-acestia sunt sfintii spre deosebire de p Boca

"Nimic mai greu, nimic mai periculos decat sa te lupti cu ingustimea si cu formalismul.

Nimic mai primejdios, decat a combate rautatea, care crede ca are dreptate, ca apara adevarul si ca slujeste lui Dumnezeu. Aceste forme ale relei-vointe au infrant si pe Iisus. Desi Dumnezeu n-a revelat o Scriptura impotriva Sa, formalismul [dupa aluatul] iudaic a intors-o impotriva lui Dumnezeu. Iata ce poate rautatea; sa stea impotriva iubirii de oameni si de Dumnezeu; impotriva ei, nu poate nimic, nici Iisus. De aceea, rautatea, pentru ca nu se poate schimba in bucurie nicidecum, nu are iertare, ea este impotriva iertarii si a oricarei tamaduiri, dar are judecata. Rautatea a infrant pe Dumnezeul Iubirii, dar se va infrange de Dumnezeul Judecatii."

Iisus a tamaduit orbirea ochilor dar n-a putut tamadui orbirea rautatii. Orbirea rautatii nu are leac, dar are pedeapsa." (părintele Arsenie Boca)

In legatura cu Francisc de Assisi, citat aici, adevarul este ca noi suntem partinitori si judecam cu partinire. Eu nu sunt ecumenist, dar in eseul ala despre mistica lui Francisc si cea a lui Serafim de Sarov sunt chestii de tot rasul. Se aduce un exemplu, am vazut, ca Francisc ar fi cerut papei indulgente pentru cei care se vor ruga la capela sa, si acest fapt e vazut ca o dovada a trufiei lui Francisc. Pai daca citim in viata sf Serafim vedem atatea lucruri care ar putea fi interpretate ca semne de trufie daca judecam cu rea-vointa.
Pai spunea sf Serafim ca la manastirea lui de la Diveevo va fi in viitor o mare slava, ca se va umple de slava inclusiv in vremea anti-hristului etc. Apoi discutia cu Motovilov in care se transfigureaza in fata lui, fiind astfel vazut de Motovilov si multe altele.
Toate astea, daca suntem rau-intentionati si judecam cu rea-vointa pot fi interpretate ca semne de trufie. Dar sf Serafim NU a fost trufas. Departe de mine acest gand. Vreau doar sa arat ca asa cum noi judecam pe Francisc al catolicilor cu rea-vointa si partinire, tot asa ne-ar putea judeca si ei unii din marii nostri sfinti.
Cred ca noi gresim. Fiindca daca cumva acesti oameni sunt mantuiti, atunci riscam sa hulim pe Duhul Sfant, dupa cum bine remarca Mihai si dupa cum spunea si parintele Sofronie Saharov, care nu poate fi banuit de ecumenism.
Cel mai sanatos este sa ne abtinem si sa nu-i spunem noi lui Dumnezeu pe cine sa mantuiasca si pe cine nu.

-nu am spus eu ci Sfantul Ignatie a zis ca Francisc din Asisi era in inselare demonica,pt ca era eretic si pt ca Sfantul Ignatie si-a dat seama datoria nivelului duhovnicesc la care ajunsese ca Francisc era in inselare.

Şi nivelul duhovnicesc la care ajunsese îl făcea infailibil ?

Dar sf Ignatie Briancianinov nu era infailibil. Nu are de unde sa stie exact cine e mantuit si cine nu. Doar Dumnezeu stie asta. Daca cautam nod in papura nu ajungem nicaieri. Daca as fi carcotas, ti-as putea aduce zeci de exemple de sfinti ortodocsi care ar intra la categoria "dubiu". Cel putin din punctul de vedere al cuiva care cauta nod in papura.

De ce spun asta frate Cristirg? Fiindca si eu judecam la fel inainte, pana cand am fost sincer si mi-am dat seama ca sunt partinitor. Si ca nu e treaba mea sa dau verdict cine se mantuieste si cine nu. Daca Dumnezeu care e atotputernic ar voi, de pilda, sa mantuiasca un anume protestant sa zicem, unul care a fost misionar in India si a fost ars de viu de paganii hindusi (caz real), cine sunt eu sa ma opun deciziei lui Dumnezeu ?
Oare asta e treaba mea in calitate de crestin? Sa-i pun eu conditii lui Dumnezeu ?
Eu nu pot privi lucrurile in acest fel.

Imi pare rau. poate pentru tine lucrurile astea sunt comparabile, eu nu le vad asa.

Mantuirea nu o putem judeca, vrednicia unora sau altora de a fi canonizati in schimb este si va fi mereu discutabila.

De altfel, se ia in urma deciziei unor oameni care, zicem noi, sunt inspirati.

O confirmare a acestui gând am găsit-o chiar în predica de ieri, la Vindecarea slugii sutașului, a Părintelui Galeriu. Mai întâi, însuși Mântuitorul îi spune sutașului:

Citat:

Şi Iisus s-a minunat de acest cuvânt, şi a grăit: “Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, nu am găsit o credinţă ca aceasta”. Auzind cei din jur, păstrători de credinţă, s-au întrebat poate cum tocmai la un centurion, un comandant, a aflat Mântuitorul atâta credinţă, militarii fiind asociaţi numai cu ordinea şi cu asprimea; şi îi nesocoteşte pe ei. Şi încă atâta credinţă, încât se minunează Mântuitorul, ca om şi ca Dumnezeu.

și mai departe:

Citat:

S-a minunat Mântuitorul şi a spus apoi: “Zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai dinafară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor”. Şi noi vom vedea atunci fraţi de-ai noştri care nu sunt în biserică cu noi, pe care îi socotim păcătoşi, că, dimpotrivă, au fapte care luminează lumea. Atunci ne vom aminti de aceste cuvinte ale Mântuitorului. Şi vom gândi: Doamne, noi am ascultat mereu Evanghelia Ta, nu am lipsit la Liturghia cea sfântă, am ascultat de atâtea ori cuvântul Tău, cuvântul slujitorilor Tăi, am înălţat inimile spre slava Ta, Doamne… Dar faptele noastre oare sunt mai bune? Pentru că nu pot să văd faptele mele, le văd pe ale celuilalt. Fapte care să-Ţi dea bucurie, căci prea multă tristeţe îţi dăm, Doamne! Ori de câte ori mă aflu parcă neîmplinind poruncile Lui, câtă tristeţe Îi ofer lui Dumnezeu!

Din pacate ambele par la fel de legitime pentru cineva aflat intr-o pozitie neutra.

Un candidat la statutul oficial de Sfant ar trebui poate sa fie mai putin controversat.