Da știu, curația apare fix după 40 zile, înainte de 40 de zile este imposibil să fie invers. :))
Sf. Ioan Gură de Aur tocmai asta spune că vrednicia nu ţine de timpuri, perioade sau soroace.

Pentru că făcea ascultare! Dar la fiecare Liturghie mergea pregătit pentru a se împărtăși. O fi întâmplătoare această înțelegere?

Da, ascultarea aduce mult folos. Și nu se putea împărtăși fără binecuvântare.

Serios? Faptul că unii au ajuns la concluzia asta și alții la cealaltă, nu înseamnă că una din variante este greșită. Fiecare alege ceea i se potrivește mai bine sau, mai exact, ceea ce consideră duhovnicul că i se potrivește.
Concluzia ta este în totală contradicție cu practica Sf. Ioan de Kronstadt. Am dat doar un exemplu.

Împărtășirea des automat implică spovedanie sistematică, oricum mai des decât termenul de 40 de zile. Spre exemplu spovedania la 3 săptămâni este de ori mai mult decât cei care se împărtășesșc la 40 zile și văd spovedania ca pe un act juridic.

Și uite așa eviți să dai un răspuns pertinent. Nu ai participat la niciun botez/nuntă care s-a ținut sâmbăta și preotul a fost invitat la masă?

Greu de tot măi Cătă! Eu te întreb de mere, tu îmi răspunzi de pere. Preotul care slujește zilnic crezi că se spovedește zilnic și ține post permanent?

Serios? Eu am înțeles altceva. Citez: ”Menţionăm însă încă o dată că practica desei împărtăşiri era aproape străină Bisericii Apusene din secolele al XII‑lea–al XVII‑lea, în care scolastica era pusă deasupra Tradiţiei, iar din cauza iezuiţilor acest curent a pătruns şi în Teologia Răsăriteană.” Deci în această perioadă catolicii nu se împărtășeau des, contrar practicii din Biserica Răsăritenă.

:)) Greșit! Împărtășirea des este o învățătură apostolică păstrată de Biserică până astăzi. Practica s-a păstrat cel mai bine la preoți, iar canoanele nu sunt expirate.

Ar fi fost culmea ca Părintele Pruteanu să aducă argumente care să-i taie craca de sub picioare

Problema e ca tu ai putine cunostinte teologice si nu intelegi tot ce citezi. Aceea e pedeapsa, nu are legatura cu impartasirea la fiecare Liturghie. Oprirea de la impartasire era pedeapsa cea mai comuna data laicilor, o sa vezi ca la majoritatea canoanelor e aceasta pedeapsa. De exemplu, si in cazul pacatelor grele se opreste de la impartasire pe o anumita perioada. Acea perioada putea fi de la o zi (ca in cazul canonului sf. Ioan Postitorul, amintit si de paritnele Pruteanu), pana la sfarsitul zilelor, in unele cazuri grave. Canonul acela spune de cei ce lipsesc trei saptamani la rand de la Liturghie, preotii amintesc in predici de acest lucru (cel putin cei pe care i-am auzit eu). Cei care propovaduiesc imparatsirea deasa presupun ca la Litughie se impartaseau toti, acesta fiind un arguemnt circular (introduc in datele pe care le stim ceea ce vor sa demonstreze, adica o presupunere a lor).

Legat de canonul 9 Apostolic, acolo e citat gresit, nu am mai mentionat asta in mesajul dinainte, ca sa nu fie prea lung. Probabil nu parintele Pruteanu a scris citatul gresit, ci l-a copiat de la cei ce sustin impartasirea deasa. Canonul spune de "rugaciune si Sfanta Impartasanie", nu "slujba". In forma cu "rugaciune" se arata clar ca e vorba de ramanerea la toate etapele slujbei Liturghiei (citirea Scripturilor, rugaciune si impartasanie), in timp ce forma cu "slujba" induce ideea ca e vorba de impartasire mentuinata special, pe langa slujba Liturghiei.

Si daca nu te spovedesti inainte de impartasire nu inseamna ca pacatele usoare nu le-ai spovedit atunci (presupunand ca acela nu are pacate grele sau stie care sunt acelea grele)? Daca cineva se spovedeste la trei saptamani si se impartaseste in fiecare saptamana (cum spuneai), pacatele mici adunate intre-o saptamana raman nespovedite. Tocmai de aceea parintele Pruteanu incearca sa argumenteze cu faptul ca pacatele acestea se sterg si la rugaciune, cam cum spun si protestantii. Parintele interpreteaza partizan si un citat din Sfantul Nicolae Cabasila , in care spune ca daca cineva nu are pacate grele (opritoare) se poate impartasi, desi sfantul spune exact ce spune si Biserica azi, nu faptul ca daca nu are pacate grele se poate spovedi si fara sa se impartaseasca.

De asemenea, parintele Pruteanu spune de impartasirea zilnica, nu cea la o saptamana, cum spui tu (in care nu ar aparea prea multe probleme cu spovedania inainte,d aor la cea zilnica e o problema): "Ca o concluzie referitor la cele două probleme care apar atunci când se vorbeşte despre deasa împărtăşire ( adică spo*vedanie şi post), putem spune că nu greşeşte cu nimic cel care vrea să se împărtăşească o dată sau de două ori pe săptămână sau chiar zilnic, ba, dimpotrivă, mult bine duhovnicesc îşi face."
Si tocmai spuneam intr-un mesaj anterior ca unii ecumenisti au obiceiul sa dea un citat (scos din context, de obicei) dintr-un sfant si apoi sa reproseze ca are mandrie cel ce contrazice un sfant. Culmea e ca e exact invers, tu spui ca Biserica a adoptat niste invataturi gresite si tu ai dreptate. Toti sfintii au gresit, impreuna cu Biserica si grupul vostru a gasit adevarul. Uite ce spune si parintele Pruteanu, pe care am observat ca ai ajuns sa il consideri infailibil, nici macar un cuvant nu consideri ca ar gresi: "ignoranţa care a cuprins cea mai mare parte a Bisericii Ortodoxe Ru*se şi aproape întreaga Biserică Ortodoxă Română este una fără precedent şi cu grave repercusi*uni asu*pra vieţii duhovniceşti a creştinilor." Nu e doar o alternativa, cum spui tu, ci o mare greseala in Biserica.

Ce scrie de fapt in carte aceea atribuita Sfantului Nicodim? Ca impartasirea de doua sau trei ori pe an e buna (cum se practica la greci), dar ca impartasirea mai deasa e si mai buna. Deci nu cum spune parintele Pruteanu si cei ce sustin impartasirea deasa, ca e o gresala cea rara.
Am spus cartea atribuita sfantului pentru ca acum am citit ce scrie acolo, in incheiere. Lucrarea fost scrisa de fapt de calugarul Neofit Kavsokalivitul, asa cum banuiam, la Brasov, in 1772. Manuscrisul se afla la Biblioteca Academiei Romane. Scrie apoi asa: "Lucrarea s-a tipărit îndată în Veneţia în două ediţii, în anii 1777 şi 1783, fără însă a se indica numele autorului, din care pricină ea a fost atribuită unor mari cărturari ai vremii: Sf. Macarie, mitropolitul Corintului şi Sf. Nicodim Aghioritul." Abia a doua editie se presupune ca a fost imbunatatita de Sfantul Nicodim. Asa cum se arata in articolul dat de mine Neofit Kavsokalivitul avea mai multe erori de invatatura, inclusiv legate de impartasanie.

Degeaba ironizezi, daca nu cunosti ce este Taina Spovedaniei. Curatia tine de pregatirea inainte impartasirii, adica spovedirea si postul. Prin spovedanie se iarta toate pacatele (bineinteles, daca se spovedeste corect), credinciosul devine curat si primeste har, e ca botezul. De aceea, chiar si un credincios obisnut se poate impartasi astfel, desi nu a ajuns la masura celor despatimiti. Termenul de 40 de zile este dat pentru credinciosii obisnuiti, ca sa nu se vateme. In timp ce cei imbunatatiti, calugari sau pusticii, se pot impartasi si mai des. Cineva care a ajuns la masura despatimirii nu e mai curat si vrednic decat un credincios obisnuit? Dar aici e vorba de invatatura gresita propovaduita de cei ce sustin impartasirea deasa, ca nu trebuie sa fie curat cel ce se impartaseste, sau se curateste singur. (sunt unii care spun ca imparatsirea trebuie data la toti, pentru ca e ca un medicament pentru pacatosi, ca spovedania).
Deci, daca se duce cineva pregatit in fiecare duminica, dar se impartaseste cum spune Biserica are mai mult folos. Tot Sfantul Paisie Aghioritul spune ca impartasirea deasa nu aduce sfintenia.
Si daca asculti de Biserica si de episcop crezi ca e gresit, in loc sa asculti de oarecare?
Nu e doar un exemplu Sfantul Ioan de Kronstadt, e singurul exemplu. Si sfantul a primit aprobarea speciala a Sinodului si nu impartasea fara spovedanie (era o spovedanie colectiva, dar nu nimic). Facem acultare de Biserica, nu de un duhovnic oarecare, ca orice preot poate sa spovedeasca sis a fie duhovnic. Inclusiv cei ce au devenit eretici, stilisti, nepomenitori etc. Vedem ca aceasta practica luata de la catolici e eronata pentru ca aproape toate arguentele sunt false, cu invataturi false. Tu vrei sa faci parte din Biserica sau dintr-un grup cu o invatatura diferita de cea a Bisericii?
Dar de ce trebuie sa iei practica de la catolici, pentru ca in ortodoxie nu se sustine impartasirea fara spovedanie, adica fara curatie. In Didahia, invatatura Apostolilor, scrie ca cel ce se impartaseste sa se spovedeasca inainte. Catolicii au luat, la randul lor, aceasta practica sub infleunta protestantismului. Nu crezi ca Biserica stie mai bine decat altii?
Asta tinea de ideea ca Sfantul Ioan Gura de Aur ar fi spus ca si preotii trebuie sa aiba aceeasi pregatire ca mirenii. Dar acest singur argument am aratat ca e fals, nu exista. Nu stiu ce post trebuie sa tina preotii. La fel cum nu stii daca toti se impartasesc, vedem in canonul apostolic ca pot sa nu se impartaseasca. In multe biserici sunt cate trei preoti, stim ca unul sigur trebuie sa se imparatseasca. Daca dai tu ce canoane au preotii o sa putem discuta pe baza lor.

Asta e ce spune gresit paritnele Pruteanu, tu ai ajuns sa crezi ca fiecare cuvant rostit de domina sa e corect, nu poate gresi niciodata. Complet gresit ceea ce spune, in cartea Sfantul Nicodim scrie ca se impartaseau de doua sau trei ori pe an. In timp ce Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca multi (probabil majoritatea, din moment ce spune ca de multe ori nu se impartasea nimeni in cursul anului) se impartaseau o data pe an. Nu am mai mentionat data trecuta o alta greseala la parintele Pruteanu, diac. Ica spune ca moda catolica aparuse cu putin timp inainte de miscarea colivarilor, in timp ce parintele Pruteanu spune ca apusenii s-ar fi inspirat de la ortodocsi, datorita cartii sfantului Nicodim. Atunci era vorba de impartasirea zilnica, probabil. In sec. XX se implementeaza acesta practica la catolici, impartasirea saptamanala (fara spovedanie de fiecare data), pe care o iau si ortodocsii care au propovaduit impartasirea deasa, prima data aparuta la ortodocsii din vest. Spune chiar parintele Pruteanu ca aceasta practica apare la catolici in preajma Conciliului Vatican II.
Practica nu s-a pastrat niciunde, e o afirmatie nefondata a celor ce sustin impartasirea deasa. In timpul Sfantului Ioan Gura de Aur se impartaseau cei mai multi o data pe an, iar in timpul Sfantului Nicodim de doua sau trei ori pe an. Si a ramas la fel pana in sec. XX, pana au aparut cei ce s-au luat dupa catolici si au construit false argumentatii. Mai mult, multi se botezau in acele timpuri la varste ai inaintate, inclusiv sfinti, deci nici nu se impartaseau.
E normal, fiind infailibil. Parintele Pruteanu a copiat, cel mai probabil, majoritatea argeumentelor din cartile celor ce sustin impartasirea deasa. Am aratat ca spune gresit si fata de ceea ce scrie diac. Ica, nu era greu sa verifice cateva minute citatele acelea ale canonistilor. Dar cand cineva devine obsedat de un parinte nu mai vede nimic gresit la el.

Deci între credinciosul care se spovedește la 40 de zile și cel ”îmbunătățit”, care, după părerea ta, are dreptul să se împărtășească mai des, nu este de fapt nicio deosebire, amândoi sunt curați.

Și atunci de ce să nu se împărtășească și credinciosul ”obișnuit” mai des, dacă prin spovedanie devine curat ca la Botez ?

Nu vezi ruptura de logică din afirmațiile tale de mai sus ?!

Chiar daca spovedania iarta toate pacatele nu ajung toti la acelasi nivel de induhovnicire, pentru ca nu ar mai exista diferente intre un sfant si un credincios obisnuit. Spovedania si postul il ajuta pe un credincios sa fie pregatit sa se impartaseasca, dar impartasirea mai deasa sau mai rara depinde de gradul de induhovnicire. Se spune ca, asa cum Sfanta Impartasanie il arde pe cel nepregatit, la fel si impartasirea deasa are un efect negativ asupra cuiva la un nivel mai redus de induhovnicire. De aceea calugarii se pot impartasi mai des, iar schimnicii si pustnicii si mai des. Impartasirea in cele patru posturi, cum a randuit Biserica, e o masura care e suficienta pentru orice credincios, fara sa faca rau cuiva. Iar cine ajunge la nevointe mai mari si grade mai inalte de induhovnicire se poate impartasi mai des, chiar si la 40 de zile. In schimb spovedirea deasa este chiar incurajata.

https://doxologia.ro/viata-bisericii...ima-spovedanie
"Păcatele mărturisite sunt iertate de Dumnezeu, dar rănile pe care le-au cauzat sufletului rămân în suflet. Ele trebuie vindecate prin rugăciune şi canon, dar şi printr-o prezenţă ritmică şi atentă la scaunul de spovedanie, pentru a eradica rădăcinile şi prilejurile de păcatuire.
Pentru a curăţa sistematic sufletul şi pentru a creşte spiritual, omul are nevoie de Spovedanie, cum are nevoie de spălarea trupului."

Unde se spune prostia asta ?

Am mai dat acest citat pe acest subiect, iar link-ul l-am dat acum cateva zile. http://www.cuvantul-ortodox.ro/taina...asa-pregatire/

Parintele Arsenie Papacioc: "Aşa cum am spus, impărtăşirea nu trebuie considerată după idei fixe, numaidecât deasă sau rară. Rară, pentru că e prea mare Dumnezeu, prea mare harul Său. Si iţi trebuie o pregătire. Dacă n-ai haină de nuntă…!? Păi, Scriptura spune că te leagă şi te dă afară. Deci trebuie să fii pregătit. Si dacă te impărtăşeşti foarte des, incepi, ca fiinţă omeneasca nerodată, neşlefuită, s-o iei ca un obicei, nu cu teamă şi frică de Dumnezeu. Dar dacă o iei din obişnuinţă sau zilnic, cum am auzit ca se face in unele părţi, este o greşeală extrem de mare. Pentru că nu postirea în sine decide, dar ea este necesară, ca să te mai strujească niţel trupeşte."

In plus, Parintele Paisie Olaru: “Nu deasa Impărtăşanie ne duce la desăvârşire, ci pocăinţa cu lacrimi, deasa spovedanie, părăsirea pacatelor, rugăciunea din inimă. Râvna unora pentru deasa Impărtăşanie este semnul slăbirii credintei şi al mândriei, iar nu semnul sporirii duhovniceşti. Indreptarea şi sporirea noastră pe calea mântuirii incepe cu deasa spovedanie şi se continuă prin post şi rugăciune cu lacrimi, prin părăsirea păcatelor, milostenie, impăcare cu toţi şi smerenie. Numai după ce facem toate acestea ne putem impărtăşi mai des. Altfel cum sa-l primeşti pe Domnul cerului şi al pământului când sufletul tău este necurat, nespovedit, robit de patimi şi mai ales, plin de mândrie?”

Parintele Staniloae: "De aceea trebuie o pregatire in acest sens din partea omului. ÂŤCine se impartaseste cu nevrednicie judecata siesi mananca, nedeosebind trupul DomnuluiÂť (I Corinteni 11, 29). De ace*ea e mai buna o impartasire mai rara dar bine pregatita, primita cu mare concentrare de putere si cu hotararea de a conlucra cu puterea din Trupul Domnului, decat o impar*tasire int-o stare laxa, nepasatoare, a puterilor proprii. O impartasire deasa cu Trupul si Sangele Domnului poate duce la slabirea concentrarii in primirea Lor. De aceea credem ca nu e bine sa se impartaseasca toti credinciosii sau foarte multi la fiecare Sfanta Liturghie, fara spovedanie si fara post, chiar daca ei se socotesc lip*siti de pacate grele. Aceasta poate duce la un automatism lipsit de simtire al primirii Sfintei Impartasanii. Prin spovedanie ne recunoastem greselile: doar astfel ne taiem mandria noastra. De aceea Biserica Ortodoxa pas*treaza randuiala de a conditiona participarea la jertfa euharistica de marturisirea pacatelor, de recunoasterea vinovatiei noastre."

Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, despre cei ce se impartasesc cu nevrednicie: „Boala şi neputinţa, precum şi moartea celor ce se fac vinovaţi de Trupul şi Sângele Domnului nu sunt obişnuite, ca la toţi oamenii. De obicei la aceştia bolile şi neputinţele sunt mai mult sufleteşti, dar se răsfrâng şi asupra trupului. La ei vine boala pe neaşteptate şi făra sa aibă vreo pricină firească. Ii ajunge de multe ori paralizia sau boala grea la creier. Mai toţi au mereu fiori de frică, neastâmpăr şi sunt cu ideea că-i urmăreşte cineva şi-i persecută, intocmai cum spune in Sfanta Sfânta Scriptură despre Cain“.