Ati vizionat seria de pe Discovery Channel "Through the wormhole with Morgan Freeman?"

Cei care au vizionat si au si capacitatea (stiintifca dar mai ales duhovniceasca) de a intelege subiectele discutate... ce parere aveti?

http://www.imdb.com/title/tt1513168/

Spre exemplu:
Through the Wormhole S3E10 Did We Invent God?
http://www.youtube.com/watch?v=vm971ltF44A

Fratilor crestini ortodocsi, sunt oameni de stiinta (si numai) onesti care cauta Adevarul... cum ii poate Biserica ajuta in contextul actual (din moment ce Hristos Iisus spune ca vrea ca "toti oamenii la cunostina Adevarului sa ajunga")... cum putem noi ajuta in lupta cu demonul ateist, cu demonul ignorantei duhovnicesti, intelectuale...

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

P.S. Rog respectos pe cei care "nu inteleg" despre ce este vorba, nu inteleg limbajul folosit, paradigma stiintifica actuala... fie sa studieze corespunzator si apoi sa faca comentarii pertinete, fie se abtina de la comentarii si afirmatii ridicole, ilare si iritante. Multumesc.

RE:
 

Stimate domn rugamintea mea ar fi sa va abtineti de la astfel de recomandari, nu fac decat sa evidentieze infatuarea dumneavoastra. Oricine are dreptul sa isi dea o parere pe un forum.
Capacitate stiintifica si duhovniceasca??? Serios???

Ma intreb: care dintre capacitatile fratiei tale, stiintifica si duhovniceasca, te-a imboldit sa scrii astfel?...
Serios!

Cum ati descrie dumneavoastra "capacitatea" duhovniceasca?

Ma gandesc ca cea stiintifica ar insemna, in opinia dumnealui, o cunoastere suficienta a stiintelor pentru a intelege si aborda un anumit subiect, in cazul de fata evolutia. Nu stiu care ar fi masura aceasta de suficient si doar lipsa de modestie a cuiva l-ar face sa impuna un standard aici.

Dar capacitate duhovniceasca? Ce inseamna notiunea aceasta?

Buna intrebare. Hai sa ne aplecam impreuna, cu Mila Domnului, cugetul si simtirea si voirea, la aceasta!

In primul rand, prin mentinerea de catre BOR a echidistantei fata de politic.

Stimate domn puteti discuta cu un chinez nativ daca nu cunoasteti macar cateva elemente de baza din limba chineza? Oare este "infatuare" daca cineva va indeamna (rugandu-va, nici macar sfatuindu-va...) fie sa studiati limba chineza fie sa lasati pe altcinva sa discute cu un chinez nativ?
Sunt de parere ca nu este vorba de infatuare... dimpotriva, este vorba de "un gand bun", "o dorinta buna".

Asa este insa cand disputele devin pasionale, tenedtioase si in loc de argumente se ataca persoane... cand discutiile devin un dialog al surizior... consider ca trebuie sa vedem cauzele, iar una din cauze este nivelul discutiilor, prea ridicat sau prea coborat pentru unii...

Da, capcitate stiintifica, adica sa stie omul despre ce vorbeste, sa inteleaga cele despre care vorbeste. Aici incercam sa ne ajutam unii pe altii, cu argumente adecvate, nadajduind in "cei tari" atat in stiinta cat mai ales duhovniceste "sa poarte suferintele si neputintele" noastre ale celor neputinciosi.

Este iritant si ilar cand specialisti in anumite domenii isi dau cu parerea despre domenii in care nu se pricep.

Spre exemplu marele Savant Stephen Hawking are mari contributii stiintifice, fiind o notorietate in domeniu, insa dumnealui s-a avantat si in domeniul spiritual (metafizic si nu fizic, unde teologii sunt sau ar trebuie sa fie buni cunoscatori) afirmand: "nu exista rai si iad". Afirmatiile dansului sunt nule in domeniul teologic, spiritual.

De asemenea este trist ca anumite persoane credincioase (inclusiv clerici) se apuca sa condamne paradigma stiintifica actuala fara a o intelege, argumentele fiind ridicole, ilare... una este o apologie sistematica, bazata pe intelegere si alta este o argumentatie de genul: "vulpea care nu ajunge la struguri spune ca sunt acri".

Cat despre capacitatea duhovniceasca, aceasta implica conlucrarea cu harul Duhului Sfant, iar Sfantul Simeon Noul Teolog (precum si Sfantul Serafim se Sarov...) afirma ca "doar un cadavru este incapabil sa simta harul Duhului Sfant si conlucrarea ontologica a omului cu el".

Dvs. aveti alta confesiune. Respect onestitatea dvs. De aceea nu vom intra in amanunte pe acest subiect.

Doamne ajuta.

P.S. Cei care au vizionat episodul 10 din seria a 3-a a serialului susmentionat au observat distinctia ontologica pe care o face stiinta contemporanta intre om si maimute, afirmand ca "omul are mintea conectata la spiritual"... in timp ce primatele nu au constiinta...
Asadar sa deschidem ochii o data... paradigma stiintifica actuala nu afirma nicidecum "ca omul se trage din maimuta" (cum tendentios afirma cei care nu inteleg mai nimic din stiinta), ci dimpotriva este uimita ca nu stie ce ne face pe noi oameni: constiinta, liber arbirtru, cognitia umana...

Draga Andra, nu stiu cat de eficienta este aceasta propunere, avand in vedere ca politica este una iar stiinta este cu totul altceva.

Intr-adevar de demonul (ateist, al ingonrantei... inclusiv duhovnicesti) s-a folosit de politic (spre exemplu comunismul), insa pana sa ajunga acolo a trebuit sa acapareze stiinta vremii...

Sa nu uitam modelul si metodologia Sfintilor Parinti de abordare a paradigmei stiintifice din vremrea lor (increstinarea elenismului si nu elenizarea crestinismului)... lupta mare pe care au dat-o cu filozofii care incercau sa confere un sens fie eronat (eretic) fie ateist paradigmei stiintifice respective.

In contemporaneitate sa privim modelul si metodologia Sfantului Luca al Crimeii spre exemplu care prin stiinta lui (atat stiintifica cat si duhovniceasca) si sfintenia Sa a rusinat cu ajutorul Harului lui Dumnezeu pe demonul ateist comunist...

Oamenii cauta, oamenii au intrebari... cine le ofera raspunsuri? Ferice de cei ce sunt in Biserica... insa multi pesti zac in adacuri... sa ne rugam Domnului sa scoata pescari de oameni iscusiti pentru ca toti sa ajungem in Sfanta Biserica, la Sfintele Taine... la Hristos Iisus, conform Sfintei Traditii.

Doamne ajuta.

Pentru cei care ati avut interesul de a urmari intregul documentar, ati remarcat onestitatea si constiitna existentei umane a acestor oameni primitivi, in marturisirea lor?
min 34:45 "sunt om si nu porc" (animal)...
iar putin mai inainte "cred in xxx, dar nu functioneaza intodeauna"...
iar spre sfarsitul marturisirii "ma voi intoarce in padurea mea unde voi muri"...

Doamne ajuta.

Nu stiu daca sunt cel mai potrivit (chestiunea simptomelor fiind mai degraba medicala, nu neaparat psihologica), insa as vrea sa fac o precizare (nu legat de Catalin, pe care nu mai vreau sa il supar cu vreo afirmatie, ci legat de termenul de "simptom"): simptomul e una, semnul e alta (iar in fraza ta, Mihai, mai degraba e vorba despre semn, in contextul strict al afirmatiei tale).

1. Simptom
Un simptom este acea conduita, subiectiva sau exprimata in comportament, despre care am constiinta ca este problematica/disfunctionala. Pot vorbi despre ea, o recunosc, uneori ma plang de ea si chiar cer ajutor. Apoi ma implic intr-un proces de imbunatatire/insanatosire a activitatii si persoanei mele.
De exemplu, pot merge la doctor si sa ii prezint urmatoarele (simptome): ca am ganduri negre, ca sunt adeseori usor iritabil, ca am tendinta de a intra usor si des in conflicte cu semenii, ca ma simt nedreptatit mai mereu, ca am insomnii, ca ma simt deprimat etc. Acestea sunt simptome ale unei dereglari sufletesti, pasagere sau structurate la nivel de personalitate (de durata asadar, generalizata, stabila, pervaziva).
Similar cred ca putem spune si in legatura cu Spovedania. Bolnavul duhovnicesc prezinta la spovedanie simptomele bolii sale, de exemplu: merge greu rugaciunea, am ganduri-parazit in legatura cu grijile lumesti care ma distrag de la rugaciune, evit sa urmez canonul, refuz sa postesc sau o fac in sila, tind sa lipsesc la slujbe, cand merg totusi nu particip cu toata daruirea sufleteasca etc.
Daca imi dau seama despre toate astea si vorbesc deschis despre ele, inseamna ca prezint simptomele tulburarii mele.

2. Semn
Uneori insa, se tot intampla la noi oamenii, practic la fiecare: nu suntem constienti de problemele noastre sau ascundem voit anumite disfunctii. In acest caz insa, semenii isi dau singuri seama ca este o problema undeva, iar un observator fin si priceput poate recunoaste in aceste semne o anumita tulburare.
De pilda, desi nu sunt constient ca e ceva in neregula cu mine, ceilalti pot observa ca vorbesc prea mult, sunt nelinistit, ma agit, exagerez in exprimarea emotionala, tind sa ma asez in conduite defensive si agresive, raman cam des si cam mult pe ganduri - privind uneori in gol, am fata pamantie, umerii cazuti etc. Desi nu vorbesc despre acestea, desi nu le prezint ca pe o problema (cum se intampla in celalalt caz, al simptomelor), exprim prin intreaga mea activitate aceste semne care sugereaza existenta unei tulburari.

De obicei semnele puse in discutie de interlocutor sunt negate de cel afectat si sunt insotite de dezaprobare si conduite agresive.
Bolnavul nu stie ca e bolnav si nu crede cand ii sugerezi asta sau cand ii atragi in mod explicit atentia asupra unei conduite nepotrivite, nerodnice.
De aici multe neintelegeri intre oameni si, desigur, succesul duhului dezbinarii in relatiile interpersonale.
E nevoie de mult tact pentru a comunica ceva legat de anumite semne si de multa intelepciune si dragoste pentru a nu rani pe cel care si-a prezentat singur simptomele, cerind ajutor.

Avem de invatat, mereu, sa vedem mai degraba barna din ochiul propriu (faptul ca n-o vedem fiind un semn al bolii duhovnicesti si mult mai rar fiind simptom, din pacate...).

Domnul sa ne miluiasca!