Pai tu-mi ceri sa ignor pararea unui arhimandrit.Deci nu vorbim de oricefel
de om.

Dar nu-i bat eu, eu am cautat sa-mi explic modul in care se pot intampla
de la cele spuse de arhimandrit. Eu am plecat de la premisa ca arhimandritul
stie ce vorbeste.De ce sunt eu de vina pt judecata altuia ?

Poţi să iei act de părerea arhimandritului fără să adaugi presupuneri personale aberante şi fără să le prezinţi altora ca învăţătură ortodoxă omologată dogmatic.

Apropos, Nestorie a fost patriahul Constantinopolului mai bine de trei ani...

Care presupuneri aberante ?
Arhimandritul spune ca exista impartasanie a pruncului in viata-intrauterina.
Logic ca inainte impartasaniei trebuie sa fie botez, altfel este in afara dogmei.

In contextul in care avem incredere in ce spune arhimandritul si pleci din buna-credinta, presupunerile mele nu-s deloc aberante, ba chiar sunt normale de facut.
Ori eu nu pot sa ignor un arhimandrit deoarce cu ingaduinta lui Dumnezeu
el este arhimandrit.Asta inseamna ca stie Dumnezeu ce spune el, caci
atlfel nu ar ingadui sa devina arhimandrit.

Cine spune că poţi să te împărtăşeşti fără botez?

Pai in cazul copilului care se impartaseste in viata intra-uterina, cum
se impartaseste el fara botez in prealabil ?

PS: ia uite ce mai zice domnul arhimandrit:

"Îmi pare foarte rău că aceste învăţături nu au fost suficient de lămurite de către preoţi în Biserică şi multă lume a fost şi este lipsită de această informaţie capitală pentru o viaţă autentic creştină şi pentru o sănătate bioetică a societăţii."

Deci clar omul spune cu subiect si predicat ca multi nu stiu de aceasta mare taina ce se petrece in pantecul femeii
ortodoxe.

Se împărtăşeşte mama şi nu copilul, dar prin mijlocirea mamei are parte şi el de darurile acestei Taine, atât material cât şi duhovniceşte. Părere mea.

Acum ne învârtim în jurul cozii ca să te scoţi...

Lipsa botezului e primul indiciu că "împărtăşania intrauterină" e o teologăselniţă nefericită pentru a motiva femeile însărcinate să vieţuiască duhovniceşte. Totuşi, scopul (bun) nu scuză mijloacele (dubioase) în cazul de faţă.
Poţi presupune aproape de adevăr că străduinţa mamei are efecte benefice asupra copilului/copiilor, graţie simbiozei mamă-făt/feţi pe toate planurile. Dar mai mult decât atât e "zbor deasupra unui cuib de cuci", numai "bun" de pretext pentru hazul batjocoritor al heterodocşilor.
Iar speculaţia "botezului tainic" intrauterin îţi aparţine în exclusivitate.

Chiar, ai văzut tu într-o biserică ortodoxă ca un prunc să primescă doar Mirungerea, pornind de la premisa că a fost botezat "tainic" în pântece mamei?
Eu, unul, n-am auzit aşa ceva nici măcar ca aiureală adusă în discuţie sub formă de glumă proastă.

Ar fi cazul să ai mai multă grijă ce debitezi în public şi tu, şi alte flaşnete pietiste, fiindcă frenezia apologetică nesăbuită, în combinaţie cu ignoranţa, poate să-i smintească pe unii iremediabil.

Pentru un adult, aceasta ar fi într-adevăr nepotrivit, nefiresc, nelucrător. El ar putea participa, conştient şi voluntar, la Botez mai întâi.
Pentru făt şi sugar însă, nivelul şi modul de acces al energiei necreate şi al Sfintelor Taine este altul. Biserica ţine cont cu înţelepciune de aceste deosebiri de niveluri din planul dezvoltării ontologice/duhovniceşti. Nici nu ignoră limitele copilului şi nici nu subestimează posibilităţile participării reale, plenare, a adultului.
Mai e de luat în calcul şi binecuvântarea duhovnicului. Prea rar considerăm acest aspect, fără de care actul împărtăşaniei e abordat deseori în maniera gândirii magice, infantile... Energia binecuvântării este dezlegătoare. Taina Preoţiei se întrepătrunde cu Taina Împărtăşaniei. În deschidere/comunicare la ambele şi la toate capetele (între taine, între oameni, între Hristos şi oameni) - aşa cum se întâmplă în interiorul oricărui organism viu, între Viţă şi mlădiţe...:)

De la un calvinist, adica cineva dintr-o sfera in care nu exista calugarie, nici preotie sacramentala, accept sintagma "domnul arhimandrit". Dar la cineva care ia in maini caramida teologiei ca sa se bata cu ea pe pieptul ortodoxiei gasesc formula "domnul arhimandrit" compromitatoare, intelectual vorbind. Domni si doamne avem in lumea laicilor. In lumea consacrata prin tonsura sau prin sacramentul ordinarii, ori prin amandoua, avem alte forme si modalitati de adresare. Daca nu le cunoastem in detaliu, "parintele arhimandrit" o OK. Nu se va supara. Dar, la "dom' arhimandrit" va tresari.

Acuma, revenind la tema mai noua a dezbaterii: oricine poate sa o dea in bara, fie el domn sau preacuvios. Insuficienta pregatire scolastica, la randul ei bazata pe asimilarea filosofiei aristotelice joaca feste, lipsindu-l pe autor de rigoarea si claritatea de cristal a gadirii tomiste si facandu-l sa alerge dupa nalucile falsei mistici de nivel babesc. De unde pana la gandirea vrajitoreasca mai e un singur pas.

Mai intai, preotul boteaza o (= una) persoana. Botezand acea persoana, preotul nu boteaza si pe alta cu care s-ar intampla sa fie conectata. De exemplu, daca e vorba de doi frati siamezi care au in comun, sa zicem, ficatul, ori rinichii, ori alt madular, fie el si o parte din creier, daca unul se impartaseste, nu inseamna ca si al doilea se impartaseste. La fel, in cazul unei transfuzii directe, in care sangele donatorului ar picura in venele primitorului, donatorul ametind brusc si cerand administrarea Preasfantului Sacrament ar fi singur beneficiar al sau.

Acest lucru se explica prin aceea ca, in Preasfantul Sacrament, coexista o substanta nevazuta, care este Trupul si Sangele lui Cristos, cu accidentele unei materii vizibile. Odata dizolvata materia, cu alte cuvinte cand nu mai poate fi recunoscuta sub aparenta painii si vinului, ea inceteaza de a mai exista. Altfel spus, Trupul si Sangele Domnului nu perdureaza in metabolitii a ceea ce a fost paine si vin.

N-am ce sa ma scot, eu am luat logic, plecand de la afirmatiile unui
arhimandrit, al carui articol este pe unul din cele mai frecventate
portaluri.
Chestia asta ar fi bine sa-l intrebi pe domnul arhimandrit.

Bai da, ca trebuie sa ai un botez inainte de impartasanie, este o deductie
logica , dooh;
Si nu sunt singurul care a ajuns la aceasta concluzie.Ce-mi este mie ciudat
este de ce nu-i vezi pe ceialalti ci doar pe mine.

Nici eu.Dar mai stiu ca necunoscute sunt caile Domnului.Iar daca un arhimandrit sustine cele aratate, cine sunt
eu mirean sa-l contrazic.De cand este obligatia oii sa contrazica pastorul ?

Eu doar am plecat de la afirmatiile unui arhimandrit.Eu am luat de buna
credinta afirmatiile lui nenea arhimandrit.Noi aici nu vorbim de tzatza leanea
sau de un Gigel care se agatza de garduri.

Dar tu nici nu ar trebui sa ai polemica cu mine.Tu ar trebui sa te iei de
dl arhimandrit.
Nush ce ala pietism , eu insa stiu ca este o problema intre preoti.

Apropos : esti preot ?