Daca pe tine te concediază cineva, ai liniștea sufleteasca necesara pentru rugăciune?

Cunosc foarte bine aceşti oameni, din păcate nu pot să le dezvălui numele şi nici de unde sunt. De sesizat este modalitatea lor de a ajunge la o concluzie...ei nu s-au luat după ce spun unii sau alţii, ci au ajuns la o concluzie cercetându-şi starea lăuntrică.

Era vorba de pomenitori care nu se puteau ruga în mijlocul nepomenitorilor. De ce să-ţi pierzi pacea când te concediază cineva? În loc să-ţi justifci dreptatea, nu mai bine te cercetezi şi cauţi să-ţi descoperi greşeala?

E ca și cum ti-ar arde casa. Tu te lupți cu flăcările, iar altul, vine și îti cere lecții de pian! Concluziile nu pot fi decât pripite.

Care părinţi? Eu ştiu că învăţătura Bisericii este una! Uite ce se întâmplă dacă se trezeşte fiecare să stabilească când este sau nu lepădare.

Antonia, mai intreb odata: ce vei face daca la Paste Sfanta Lumina va pogori la rugaciunea Patriarhului Ierusalimului, ai carui reprezentanti au semnat documentel Sinodului din Creta, si care nu se dezice de Sinod ?

Apropo de lepădare, ca să înţelegem ce înseamnă aceasta e foarte bun filmul la care ne-a invitat Lancelot pe topicul aferent, de un dramatism extrem: Silence, de Martin Scorsese.

Ai atins o problema spinoasa. Pana la nepatimire e cale lunga. Bătrânii care au ajuns la nepatimire și erau dispuși sa mărturisească au trecut la cele veșnice. Cei care si-au luat aceasta cruce de a mărturisi credinţa sunt tineri. De aceea, e bine sa fie sprijiniți mai ales moral. De către cei care gândesc ca și ei, firește.

Îți voi răspunde atunci.

Omenii de care am amintit nu s-au dus acolo să ceară socoteli, nici măcar nu a discutat pe asemenea subiecte, dar pur si simplu au constatat că nu se puteau ruga. După ce au plecat, au revenit la starea de rugăciune. Omul lăuntric astfel cercetează, după starea de rugăciune.