Cineva mi-a semnalat si acest site despre parintele Papacioc si mucenicii nostri, prigoniti in inchisorile comuniste:
http://www.fericiticeiprigoniti.net/...senie-papacioc

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace pe parintele Arsenie Papacioc. Nu l-am cunoscut, din pacate.

Ca sa-l cunosti, citeste cartile lui, marturiile despre sine.

Pentru a-l cunoaste pe Pr. Arsenie Papacioc putem vedea si filmele care s-au facut cu sfintia sa. Dar oricate filme ai vedea si oricate carti ai citi, tot nu echivaleaza cu 5 minute in prezenta Parintelui. Cred ca la asta se referea Mirela, cand a spus ca nu l-a cunoscut.
Multumim insa ca exista aceste filme, caci il putem vedea pe Parintele de cate ori ni se va face dor de sfintia sa.
Dumnezeu sa-l odihneasca impreuna cu cei Sfinti ai Lui.

Omul zice iartă-mă de formă...
 

Acuma nu știu cum e mai bine, să zici mereu iartă-mă doar de formă și fără să simți nimic ci numai așa ca să scapi mai ușor de răspundere sau să nu zici de loc și să crezi întotdeauna că celălalt e mai vinovat și tu să te dezvinovățești mereu învinovățindu-L până și pe Dumnezeu... ca dacă începi nu se mai termină... afacerea asta.

Cred că cel mai bine e să nu greșești, să nu cazi în ispită, dar te ia gura pe dinainte și începi de te lauzi cu ce ai furat... și ce fură omul de la ascultare? Păi fură argumentul și zice că-i al lui. Unul vede porumbel alb și altul vede cioară negră care aduce carne în cioc, de la jerfele de la templu cum era pe vremea lui Ilie... și se ceartă care vede mai bine neștiind ei că ceea ce se vede e minciună și ceea ce nu se vede e defapt Adevărul... pe Cale.

Evlaviosul Macarie a vazut un baietas care ii spunea mamei lui:
"Un om bogat ma iubeste, dar eu nu stiu pentru ce il urasc, iar un om sarac ma uraste si eu nu stiu pentru ce il iubesc!"
Auzind aceste cuvinte Macarie, a stat pe ganduri si a zis: "Cuvintele pe care le-am auzit insemneaza urmatoarele: Domnul Dumnezeu este bogat in mila si ne arata zilnic dovezi de dragoste parinteasca, dar noi, nebunii, nu stim sa pretuim darurile lui. Duhul pierzarii, sarac si rau, ne uraste si cauta ca un leu sa ne inghita, iar noi, orbi, il iubim si nu ne rusinam sa slugarnicim in fata lui.

Pe om il pierde nu marimea, nu multimea pacatelor, ci inima nepocaita si impietrita."



(Din invataturile par. Arsenie Boca)

Marturiile despre ... sine?.... Vai, i-as opune marturiile despre mine...
Slava lui Dumnezeu si marturiilor despre Sine!

De reţinut !
 

De data asta , ai pus excelent degetul pe rană, punctul pe I . Păcat că s-a trecut atât de uşor peste postarea ta . Mult adevăr stânjenitor , dar adevăr !

Nu inteleg ce vrei sa spui, toti marii duhovnici au si marturii despre sine, adica biografice, unele chiar foarte ample.

Nu e bine sa ascunzi talantul si ajutorul lui Dumnezeu; ca nu puterile proprii l-au ajutat pe par. Papacioc sa supravietuiasca in puscarie, nici pe par. Cleopa sa stea atatia ani in pustie, nici pe par. Teofil sa ajunga calugar, in ciuda deficientei sale. Citind vietile lor, intelegi mai bine ca nu se lauda pe ei insisi povestind faptele extraordinare prin care au trecut in viata, ci lauda ajutorul Domnului pe care s-au invrednicit sa il primeasca.

De ce sa nu povesteasca prin ce au trecut ei insisi? Asta ar fi falsa smerenie.

Oh, nu sensul acesta il tinteam, desigur. Imi pare adevarat ca sfintii, atat cat ii cunosc eu din scrierile la care am avut acces, au vorbit despre ei insisi ca prilej de a aduce slava lui Dumnezeu. Nimic nu si-au atribuit, ci harului Domnului au spus ca le datoreaza totul. Cat despre Plansurile Sfantului Efrem ce sa mai spunem? Or, de pilda, iata-l pe Fericitul Augustin marturisind in Confesiuni.
Desigur, au descris nevointa lor ca noi sa avem un model de urmat pe drumul catre castigarea Duhului Sfant. Uite, de pilda, cum scrie Gheron Iosif sau Gheron Paisie. Ce nevointe! Cutremurator, cu adevarat.
Iar toate aceste nevointe ale lor ei le-au atribuit harului Domnului care le-a dat prilejul sa se sfinteasca in impreuna-lucrare.
In fine, e un subiect delicat si cred ca riscam destul de mult sa ne pierdem dincolo de intentii in mreaja cuvintelor... Sa fie cu iertare...