post binecuvantat si iertare de pacate!

Multzam fain de urare.

Azi sarbatorim in Cer si pe Athos pe sfintul Ilie si Elisei impreuna cu ceata proorocilor si dreptilor care au indreptat o tara si un popor intreg!
Bucurie tuturor Ilienelor Cosanziene si tuturor Ilenutzelor care lupta cu pacatul sa nu ajunga ca Isabela.

Suntem in a 4 zi de rabdare in umilinta adancindu-ne in sfat-rugaciune si post impotriva pacatului, a faradelegilor si a serpilor semeti ai mintii cu care se hraneste si-si zideste viitorul omul lumesc, mintzelept-smintzelepleava-iePUReE-pârcezătortură, ”ortodoxul” fatzarnic si cârâipocrit cu iubire de sine ascunsa si agonisire de orice pentru placeri mai presus de orice si oricine.

(puteti pune viteza de redare mai mare)

Trebuie sa postim si sa rabdam rautatile, eresurile sculate, pacatele, greselile si tot ce este dulce, orice rod al stiintei si al vietii, orice placere care vine peste noi fara sa o cautam, fara sa o vrem. Nu suntem obnijnuiti sa rabdam placerile pentru ca le cautam, le poftim, le ravnim, dorim sa le primim, sa le traim, sa le stim, sa le repetam, sa le iubim, sa ne permitem sa le ”desavarsim”. Ne amagim si ne tzepuim cu dulciurile placerilor lumii socotind ca ne mantuie combinandu-le cu durerile si agresivitatea ca sa fie mai puternice si mai satisfacatoare si astfel ajungem sa ne drogam zilnic cu drogul risipirii, al pierzarii, al desfranarii si preadesfranarii, al neascultarii revolute, al mandriei tradatorilor, al putintei si iubirii de sine ca stapani, al razbunarii pripite si smintite, al manelistilor si al rapterilor nerusinati, al gresitorilor grozavi greshutzi dandu-ne mari si mintind pentru slava desarta, pentru placul si aprecierile oamenilor ca niste VIP-eresuri, vedete grozave, dive supersexy, gigalai-beroi ai sarcasmului in stand-up commedy, ca niste sori ai lumii care se lauda in desert ca prin ei se lumineaza lumea cu lume si nicidecum cu smerenia si umilinta cea din Harul Duhului Sfant.

Credeti?Nu credeti...
Credeti?

Din cele interioare puse acolo de Ziditorul a toate trebuie facut si milostenie nefatzarnica nicidecum pentru slava desarta dandu-ne mari... daca vrem sa ne fie primite postul si rugaciunea tainica.

...adica ascultari si lucrari cu lepadare de lume... tinand mintea (babilonul stiintei si intelepciunii) in iad si rabdandu-i inhaitarea-lenea-putoarea-caraiala-revolta revoluta agresiva si insistenta ca o cersetoare vicleana ce danseaza ”frumos” din ochi slugarnici de camelehotz cautand sa-si satisfaca iubirea de idol, iubirea de bani si profit murdar, trufash, pagan, semetz, nedemn, lash, mita si banii tradatorilor, jertfala la satana-lumeussssss.

Pentru a iesii din toate nuntirile pamantestii, din nunta cea lumeasca spre nunta cereasca a Fiului ”Faceti tot ce va va spune intocmai...”

Ipocrismul-fatzarnicia e cel mai tare drog, drogul drogurilor, boala profesionala a tuturor profesiilor, iar puii de pui de VIPeresuri, laudarosi ca mine, plini de slava desarta, il prizeaza si direct si pe invers, prizand si sevrajele cele mai puternice ale lepadarii de ipocrism ichipuindu-si ca-s sinceri, ca-s curati, defapt is tradatori si paraciosi josnici, un fel de dezbracati de orice taina sfanta. Defapt ei vin sa se pocaiasca si sa primeasca iertare mereu doar ca sa scape insa nu vor sa asculte. Cand e vorba sa si asculte macar cat negru sub unghie, puiul de pui de melc cu organe grozave, goflabile nu vrea cu niciun chip, caraie si urla disperat ca din gura de sarpe invinovatitor de ghinion pentru ca nu vrea nici sa asculte si nici sa stea impreuna cu Dumnezeu nici acum si nici in vesnicie, nu vrea, nu vrea sa-si elibereze sufletul, nu-i pasa de sufletul sau impatimit sclav trupului si lumii-ghinion, se razbuna pe tine si pe sufletul sau care e insasi relatia cea mai vie cu Domnul si cu Dumnezeirea, si decat sa asculte mai bine il tine im mocirla parerii ca tu-l faci rau, ca tu-i vrei raul, ca tu-l faci asa neputincios si necredincios si vinovat. Fuge nebunul cu suflet cu tot ca dracul de tamaie, fuge de datoriile duhovnicesti, se fofileaza, se strecoara, ii in stare de orice numai sa nu cumva sa faca vreo mica ascultare de Dumnezeu, se ascunde in boscheti, in mizerie si murmurdarie si de frica tradatoare se da lovit, se da bolnav si se scapa la demoni vazandu-i salvatori si ocrotitori, prieteni, tovarasi, confundand si amagindu-se dinadins, pripindu-se, smintindu-se ca sa faca in ciuda dreptilor. Isi ia motivare pentru ca cica are lapsus si emotii pe scena, fobie de multime si se arata distrus de boala si de ghinioane, se face palid, dispera, innebuneste, intra in criza, atac de panica, de violenta salbatica, de paralizie, de ipohondrie ca sa poata sa nu participe la nimic si sa nu faca nimic, nimic bun. Deci asta-i nenorocirea, oricate face omul el mai intai uita, uita sa asculte de Dumnezeu mai inainte de a face ceva, uita cat ai clipi si apoi munceste asa uituc avand impresia ca se invredniceste. Pai daca uita sa asculte inainte de orice face, de dimineata pana seara si noaptea doarme asa uituc oare ce rasplata va avea si de la cine?

La multi ani fericiti tuturor Mariilor, Marianelor, Marinilor si tuturor marinarilor ce calatoresc dupa exemplul lui Constantin pe marea tuturor pacatelor cu corabia duhovniceasca parinteasca loviti de valurile vietii si de toate fiarele mici si mari ce locuiesc in mare.

Restul credinciosilor athoniti si toti cei ce tin sarbatorile ca in Cer continua postul pentru sarbatoarea din 28 august incercand sa nu bea intre timp drogurile ipocrismului inhaland scrumurile iubirii de sine smintit si nici sa mance de frupt negand, fructe de mare.

Iar monahii ce se smeresc si cei cu viata calugareasca aparte, cu statura demna, aleasa, tin rugaciune tainica si post tot anul, toata viata, lepadand lumea si pe omul cel vechi si uitand toate visele desarte ale trufiei vietii lumesti si ale satisfactiei poftei rele a ochilor pagani si vicleni... niste tzepuitzi ipocritzi master-slave care aduc jertfa nebunilor care nu stiu decat sa faca rau si sa se laude in desert, sa se dea mari, inchipuindu-si pripit ca facand raul, ispita, vor scapa de rau, de insistnta si tensiunea generata de ispita ca naivii care aplicand ”solutzia”-”intzeleapta” de a face ispita cred ca scapa mai usor si ca fac bine si ca vor fi sanatosi si spera impreuna cu banii si proviziile ca vor fi mai buni cand colo pana la ispita viitoare nu vor fi altceva decat mai ispititori, mai ipocriti si nicidecum mai curati, mai buni, mai drepti, mai puternici... mai nepacatuitori, mai smeriti, mai sfintiti, mai sfinti ci fatalmente, dupa greshala fatala, vor fi mai răi si mai singuri, mai pierduti.

Sa nu ne facem nicio grija (lumeasca-slava de la oameni) si sa nu judecam pe nimeni si s-ar putea sa scapam de vami si de judecata!

Vai de noi cei plini de injuraturi uniti si legati in unirea unitatii lumii, omului, de blestemele ”ortodocsilor”.... ce zgarie urechile si umple cu sine de sine din sine sufletele sfintilor zilelor noastre ce lucreaza aici si acum de dincolo...

”Omul care nu este smerit (si nu se mai smereste) nu poate iubi”... daca nu crezi ”nu-L mahni pe Iisus” prin incapatzanare in necredintza ta ca sa te lauzi cu iubirea de sine hranind din sine si din mintea ta pe tine si pe altii placandu-va si laudandu-va intre voi ca smintisorii ce-ti spermintzi iubirea si placerea de mitomanie.