|
Citat:
Cat despre catolici, ei au inteles ca Domnul a celebrat Cina pascala tocmai pentru ca exact asta ceruse. Tu insa spui ca Domnul nu a celebrat Cina Pascala in ciuda faptului ca El asta a cerut si asta I-au pregatit ucenicii. Si nu crezi din cauza ca Iisus a celebrat aceasta Cina pascala mai repede decat restul evreilor, iar tu se pare ca nu ai inteles de ce si ca atare preferi sa il contrazici pe Domnul zicand ca de fapt Cina nu era pascala. Sau tu crezi ca era o Cina pascala dar doar pe jumate? Ca nu vad deloc explicatia ta cu privire la faptul ca Domnul insusi a cerut o Cina pascala si ucenicii pe asta i-au pregatit-o. Ca la asta sunt foarte incapatanata, ai dreptate, daca Domnul a cerut sa i se pregateasca Pastile, iar ucenicii I-au pregatit Pastile, pai eu ma incapatanez sa cred ca Pastile au mancat cu totii, atat Iisus cat si toti ucenicii care erau cu El, absolut toti. |
Citat:
Citat:
Sfantul Apostol Pavel ne explica foarte limpede cum este cu biruinta mortii, intr-un capitol despre insemnatatea INVIERII. Redau cateva pasaje: "Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbraca în neputrezire, si trupul acesta muritor se va îmbraca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: "Moartea a fost înghitita de biruinta. Unde îti este biruinta, moarte? Unde îti este boldul, moarte?"(1 Corinteni 15:54,55). Sa-ti traduc (desi este limpede si pentru un copil), ca sa pricepi. Biruinta asupra mortii o vom avea atunci cand va avea loc invierea pentru viata vesnica. Domnul Iisus Hristos ne-a dat , prin jertfa si INVIEREA SA, posibilitatea invierii pentru viata vesnica, adica biruinta asupra mortii. Acestea biruinta o vom avea la REVENIREA Mantuitorului, INVIEREA celor in credinta si mostenirea VIETII VESNICE. Pana atunci murim cu totii (de moartea intaia - care este doar un somn de o clipa pana la INVIERE). Citat:
Citat:
- "Daca omul odata mort ar putea sa mai învieze, as mai trage nadejde în tot timpul suferintelor mele, pîna mi se va schimba starea în care ma gasesc."(Iov 14:14)Tradus: Iov si nadejdea INVIERII. -"Dar stiu cã Rascumparatorul meu este viu si ca se va ridica la urma pe pamînt. Chiar daca mi se va nimici pielea, si chiar daca nu voi mai avea carne, voi vedea totusi pe Dumnezeu. Îl voi vedea si-mi va fi binevoitor, ochii mei Îl vor vedea, si nu ai altuia. Sufletul meu tînjeste de dorul acesta înlauntrul meu." (Iov 19:26,27) P.S. Faci o comparatie total nepotrivita intre diavoli si morti. Primii sunt inca vii (asa rai cum sunt), ceilalti sunt morti. Dumnezeu nu vorbeste cu mortii (oricat de buni ar fi fost ei pe timpul vietii). Pe cei credinciosi ii va INVIA si le va vorbi o vesnicie, fata catre fata. Asta este adevarata nadejde crestina. |
Citat:
Suflet viu=trup + suflare de viata. Dupa moarte: trupul merge in mormant (in groapa, locuinta mortilor, sheol, hades) iar suflarea de viata dispare cu totul si deci sufletul viu nu mai exista. Atat in cazul oamenilor cat si animalelor. Am inteles bine pana aici? Asta afirmati? |
Citat:
|
Citat:
Traducerea pe care mi-ai dat-o, e sectara si nu respecta originalul din Septuaginta. Daca cumva te intereseaza ce scrie in original, vei observa niste mici/mari nuante. Iov 14, 14 ἐὰν γὰρ ἀποθάνῃ ἄνθρωπος ζήσεται συντελέσας ἡμέρας τοῦ βίου αὐτοῦ ὑπομενῶ ἕως ἂν πάλιν γένωμαι (ean gar apothanē anthrōpos zēsetai suntelesas ēmeras tou biou autou upomenō eōs an palin genōmai). Am subliniat 3 termeni: apothanē, zēsetai, biou. In timp ce in original e verbul ζήσεται (zēsetai) = a fi viu, a avea Viata-Zoe, izvorata din Dumnezeu, traducerea sectara traduce cu „a invia”, care e cu totul alt verb – „anastaino”, care nu apare nicaieri in original in acest verset. Traducerea sectara: „Dacă omul odată mort ar putea să mai învie, aș mai trage nădejde în tot timpul suferințelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc. Traducerea Douay-Rheims: „Shall man that is dead, thinkest thou, live again? all the days in which I am now in warfare, I expect until my change come” Traducerea KJV:” If a man die, shall he live again? all the days of my appointed time will I wait, till my change come. „ Traducerea ortodoxa : „Dacă omul a murit o dată, fi-va el iarăși viu? Toate zilele robiei mele aș aștepta până ce vor veni să mă schimbe.” Ca sa faci corect distinctia intre „a fi viu” si „a invia” , intre zoe si anastasi, trebuie sa intelegi ce inseamna termenii in original „apothane”, „zesetai” si „biou”, iar pt. asta ar trebui sa mai reiau inca o data toata explicatia celor 2 termeni pt. viata (Zoe si bios) si a celor 2 termeni pt. moarte (thanatos si nekrotes). Am scris pe indelete despre asta pe topicul „Eu sunt Invierea si Viata”, dar ai recunoscut singur ca nu te obosesti sa mai citesti. Nu mai repet ce am scris acolo, doar atat vreau sa nuantez: 1. Verbul apothanē = a muri, a fi despartit de Dumnezeu. E unul si acelasi verb folosit in Facere cand Dumnezeu le zice lui Adam si Evei : „ca in ziua in care veti manca, cu moarte veti muri ”thanatō apothaneisthe". 2. Verbul zēsetai = a fi viu, a avea Viata-Zoe. Viata-zoe e diferita de viata-bios. Am scris chiar foarte mult despre distinctia asta pe topicul celalalt. Ideea e urmatoarea: In ziua in care Adam si Eva au incalcat porunca, exact in acea zi, nu peste nu stiu cata vreme, cei doi au intrat intr-o stare de despartire de Dumnezeu numita thanatos. Thanatos inseamna moarte dar nu in sensul de non-existenta, ci in sensul ca cel cuprins de o asemenea stare thanatos, nu mai primeste Viata izvorata din Dumnezeu, numita Zoe. De acest fel de moarte-thanatos sufera diavolii, dar asta nu inseamna ca ei sunt in non-activitate si inconstienta. Am spus deja de n ori, ca la caderea omului in aceasta stare thanatos, pt. ca omul sa nu se invesniceasca in rele la fel ca demonii, Dumnezeu l-a mai lasat pe om sa functioneze, sa supravietuiasca in aceasta stare de moarte, insa i-a modificat constitutia somatica, adaugandu-i ceea ce se numeste metaforic „vesmintele de piele”. Adica l-a adaptat noii stari pt. a nu merge din rau in mai rau in vesnicie. S-a produs deci o transmutatie de la vietuirea ingereasca la vietuirea animalica, de la Viata-Zoe la viata-bios. Cu alte cuvinte, Adam si Eva erau deja in starea de moarte thanatos si ar fi riscat sa se demonizeze treptat DACA Dumnezeu nu i-ar fi dat „vesmintele de piele”, adica viata bios, cu termen de expirare in max 80-90 de ani. Omului i s-a ingaduit sa mai functioneze dar nu la capacitatea maxima pe care ar fi avut-o daca nu si-ar fi ratat VIATA ZOE, ci la o capacitate redusa, BIOS. Cuvantul βίος – bios se refera doar la starea prezenta de existenta, nu si la existenta metafizica. Viata-bios, cu tot ce presupune ( de la conceptie, hranire, metabolism, fiziologie, degradare, boala ) e un tip de viata cu termen de expirare, valabil doar in intervalul spatio-temporar de aici si acum, valabil doar intre nastere si moarte. Viata bios care i-a ramas omului dupa ce a pierdut-o pe cea numita Zoe, e activata doar odata cu „vesmintele de piele”. E de fapt o supravietuire a omului in aceasta noua stare thanatos, de despartire de Dumnezeu. Cand ne expira viata bios, trecem in alt mod de existenta metafizica. Fie cu Hristos, adica Zoe / fie fara Hristos, adica thanatos. Si acum, sa vedem cum trebuie inteles versetul tau din Iov 14, 14 conform Septuagintei si nuantelor de mai sus: Retine te rog, ca inainte de Hristos, nici macar dreptii VT nu puteau recupera Viata Zoe, pe care a ratat-o Adam si toti urmasii. Iov 14, 14 – ideea e: „Daca omul a murit, adica a intrat prin pacat in starea thanatos de despartire de Dumnezeu, poate oare sa aiba din nou Viata Zoe? Toate zilele numarate ale vietii mele-bios, as atepta sa vina cineva sa schimbe asta." Toti oamenii au cazut prin Adam in starea thanatos si nimeni nu mai poate avea Viata-Zoe, decat aceasta stare de supravietuire bios, care expira cand expira zilele. Pana cand Hristos a anulat starea de moarte-thanatos, toti oamenii treceau in locuinta mortilor. Chiar si dreptii VT. De aceea se zice in Iov 14, 14: „poate cineva sa mai fie Viu, sa mai aiba viata zoe ”? Dupa ce Hristos a anulat starea thanatos, de despartire de Dumnezeu, situatia s-a schimbat pt. cei ce vor sa iasa din asta. Pe Iov, l-a prins schimbarea asta in timp ce era in locuinta mortilor impreuna cu toti oamenii de la Adam . Acestor duhuri tinute in inchisoarea starii thanatos, le-a propovaduit Hristos, dupa episodul Golgota (1Petru3, 19). Le-a propovaduit!!! Atentie! Daca cei din locuinta mortilor ar fi fost total inconstienti, ar insemna ca Hristos a vorbit la pereti. Le-a spus ca s-a terminat cu starea thanatos si i-a scos de acolo. La parusie, le va invia si trupurile. Si lor si noua. Dupa Hristos, cei in care El S-a salasluit inca din timpul vietii, nu mai au parte de starea thanatos, ci ei primesc deja de pe acum Viata-zoe si vor continua s-o primeasca mai deplin si dincolo. „Imparatia cerurilor ESTE DEJA inlauntrul vostru”, asa le zice Scriptura celor ce-L au deja pe Hristos. "Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine". A spus-o Pavel care de-abia astepta sa treaca dincolo la Hristos. |
Citat:
Daca zici tu... Pt. noi, a fi viu inseamna a-L avea pe Hristos. Pt. ortodocsi, a avea viata inseamna a-L avea pe Cel ce S-a numit pe Sine: "Eu sunt calea, adevarul si Viata". Iar a fi mort, inseamna a fi in afara lui Hristos, a fi rupti de El prin pacat. Pt. noi, diavolii nu sunt fiinte vii, ci moarte, pt. ca ei sunt rupti de Hristos. Dar nu inconstiente si non-active. In timp ce pt. noi, Maica Domnului si sfintii sunt Vii pt. ca sunt cu Hristos. Daca voi ziceti ca diavolii, adica cei fara Hristos sunt vii in timp ce aceia care L-au iubit sunt morti, nu stiu cine are o problema. Poate ne spui, de unde isi au diavolii viata si cum de si-o mentin? In legatura cu cei mantuiti dar in non-relatie cu Dumnezeu, te-am mai intrebat, dar repet si aici: De ce ar avea nevoie Dumnezeu sa astepte pana la Parusie pt. ca sa-si continue relatia de iubire cu cei mantuiti, relatie inceputa inca de aici? In conditiile in care Dumnezeu e eminamente in afara TIMPULUI, si din perspectiva Lui, Apocalipsa si Parusia s-au petrecut deja inca dinainte de facerea lumii ? Pt. ce se auto-constrange Dumnezeu pe Sine Insusi, impunandu-si o perioada de timp de non-relatie de la duh la duh, cu cei pe care i-a mantuit, pana dupa sfarsitul lumii materiale supuse timpului ? In conditiile in care Dumnezeu nu poate fi constrans de nimeni si nimic, cu atat mai putin sa se auto-constranga de un timp de asteptare? E Dumnezeu conditionat de sfarsitul lumii pt. ca sa-si continue relatia de comuniune in duh cu cei mantuiti? El fiind oricum in afara timpului. Si nu mi-ai raspuns: ce s-a intamplat cu duhul lui Hristos care a vietuit in apostolul Pavel, dupa ce Pavel a trecut dincolo ? "Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine", a zis el in timpul vietii. Pt. ce S-a retras Duhul Lui Hristos din apostol? |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Nu numai ca imi fac semnul crucii, dar m-am chiar vindecat de anumite probleme de sanatate facand semnul crucii deasupra zonelor bolnave :) |
Citat:
"Iar in ceasul al noualea a strigat Iisus cu glas mare, zicand: Eli, Eli, lama sabahtani? adica: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?" ? |
Citat:
Dupa parerea ta, daca bucuria de a-L simti pe Hristos este mai deplina atunci cand ne debarasam de trup, de ce atunci reprimim trupul la Inviere? |
Citat:
Acolo scrie de o situatie speciala, cand Pastile evreiesti sunt sambata noaptea (adica incep duminica) si de Sabat ei nu pot lucra. Painea dospita trebuie inlaturata inainte de sarbatoare, nu cu mai multe zile inainte (in exemplul dat scrie ca sambata, mid-morning). In citat scrie ca Fast of Firstborn este in ziua dinaintea Pastilor. Uite mai amanuntit aici, are loc dimineata in ziua in care Pastile vor fi seara http://en.wikipedia.org/wiki/Fast_of_the_Firstborn Ca sa nu mai repet degeaba citatele cu ce spun rabinii sa nu fie rastignit de sarbatoare si altele (care nu au importanta pentru tine, nu te intereseaza adevarul), intreaba tu un copil de 5 ani daca la Cina au mancat paine ce au mancat. O sa spuna ca paine, tu poti reflecta apoi o zi sau doua de ce copilul a spus paine si nu azimi si apoi scrii la ce s-a gandit copilul. Asadar ori tu nu spui adevarul, ori Sfintii Evanghelisti se inseala si toate Bibliile din lume, cand au scris ca au mancat paine. Dar probabil vrei sa scrii si o noua Biblie, dupa cum crezi tu. |
Citat:
Si alte traduceri spun la fel ca traducerea Cornilescu. Spre exemplu: "Si l`homme une fois mort pouvait revivre...."(French Louis Segond) Daca vrei, schimbam formularea si in traducerea Cornilescu: "Daca omul odata mort ar trai din nou (in loc de a invia).. Poate este cea corecta (si tind sa cred ca este). Acum esti multumita? Conform Sfintei Scripturi, va trebui sa accepti doua expresii (una din ele sau amandoua) referitoare la omul mort: - mortul poate invia; - mortul poate trai din nou. Este exclusa, biblic, expresia "mortul traieste in continuare" (ceea ce vrei tu sa demonstrezi). Cauta la Platon sau alti filozofi astfel de idei. |
Citat:
|
Citat:
Pe tine nu te intereseaza Adevarul pentru ca Iisus a cerut sa manance Pastile si asta i-au pregatit ucenicii. Dar tu nu vrei sa accepti desi scrie in Evanghelii. Si tocmai pentru ca Iisus stia foarte bine ca nu putea fi rastignit de sarbatoare tocmai pentru ca asta a fost in planul lui Dumnezeu, sa fie vandut pe furis si judecat dimineata devreme tocmai pentru a nu se isca tulburare (anarhie) in popor si mai ales pentru a evita opozitia din partea acestuia, si de altfel tocmai ca sefii religiosi se cam temeau de popor, de reactia lui de asta nu L-au prins pe Iisus pe fata ci pe ascuns, si revenind, deci tocmai pentru ca Iisus stia toate acestea, a cerut sa manance Pastile cu ucenicii mai repede decat ceilalti evrei, mai repede decat ar fi trebuit. Acum daca tu intrebi copiii din Romania daca de Pasti mananca paine, cu siguranta ca iti raspund afirmativ. Daca insa intrebi un copil evreu daca mananca Pastile cu paine, o sa obtii exact raspunsul contrar. Ori Domnul a cerut sa manance Pastile cu ucenicii, ca atare ucenicii l-au pregatit dupa cum scrie in Evanghelii. Si apoi l-au mancat. Este adevarul pe care tu nu vrei sa il accepti. |
Citat:
|
Citat:
"Nu voim, fratilor, sã fiti în necunostinta despre cei ce au adormit,.."(1 Tesaloniceni 4:13). Citeste mai departe si vezi care este bucuria celor morti in Hristos. Vei gasi, spre dezamagirea ta, descrisa revenirea Mantuitorului si invierea pentru viata vesnica. "Si astfel vom fi totdeauna cu Domnul" (incheia Sfantul Apostol - 1 Tesaloniceni 4:17). Nu vei gasi, in relatarea Sfantului Apostol, referitor la cei morti in credinta, nimic blasfemitor gen "Mantuitorul si fantomele mortilor". Citat:
Nu consider ca expresia "Sfanta Treime" este o inventie. Este mai degraba o sinteza a unui adevar. Cat despre expresia "suflet nemuritor"... asta chiar ca nu o gasesti in Biblie si nici nu este un adevar. O gasesti in lucrarile filozofico/pagane care au debaturat crestinismul. |
Citat:
|
Vașinec-boy, în profilul tău psihologic scrie că atunci începi să te comporți arogant și nesimțit înseamnă că ai intrat în panică și nu mai ai soluții să ieși din impas. Așa te-au învățat la ședințele asociației AZ7 să te porți cu doamnele? Parcă e sabat azi, ar trebui să-ți potolești grobianismul de dragul Legii lui Moise!
|
Citat:
Cind spiritul-sufletul se desparte de trup prin moarte caracterul nu se diminuiaza ci ramine la fel. Deasemenea se pastreaza in hainele noastre spirituale (care contin calitatile ce trebuisc curatite) si duhul Sfint alocat noua cu taria la care a ajuns pina in acel moment. |
Citat:
P.S. Vezi ca intri la rand, daca esti rau. P.S.2 Acum trebuie sa plec fugutza. O seara placuta. |
Citat:
Citat:
|
Citat:
Da, locuiesc in Franta si nu ma sfiesc sa-i consult pe nativi cand este vorba de subtilitatile limbii franceze :) In legatura cu subiectul discutat, dvs. ce credeti ca se intampla cu suflarea de viata a omului dupa ce trupul moare? Unde se duce ea? |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Draga Adriana, inainte de orice talcuire a acestei rostiri de pe Cruce, discutia trebuie pornita de la unirea celor doua firi ale lui Hristos intr-un singur ipostas si de la felul in care cele doua firi isi comunica una alteia trasaturile fara sa se confunde, fara se se amestece, fara totusi sa fie despartite. Dat fiind ca Hristos e Persoana apartinand si firii divine si firii umane, trasaturile specifice ale fiecarei firi se transmite si celeilalte. Comunicarea insusirilor inseamna ca firii dumnezeiesti i se atribuie insusiri omenesti, iar firii omenesti i se atribuie insusirile dumnezeiesti. Dar firile raman neschimbate. Umanul ramane uman iar divinul ramane divin, chiar daca sunt indisolubil unite. Datorita acestei comunicari dintre insusirile divine si umane, toate lucrarile lui Hristos, tot ce a facut si a zis si a simtit si a gandit sunt in acelasti timp si divine si umane. Cooperare intre Dumnezeu si om, teandrie. Theo-Andros. Discutia e si ampla si profunda si nu cred ca e potrivit sa teoretizam tainele si sa facem din Hristos un cobai de laborator. Mereu am spus: Hristos nu e o persoana despre care sa vorbim la persoana a III-a , ca si cum El nu ar fi de fata, ci mult mai bine ar fi sa vorbim mult mai mult CU El decat DESPRE El. Pe mine oricum ma depaseste un asemenea subiect legat de trairile divino-umane, dar incerc totusi sa-ti semnalez pozitia ortodoxa (la care subscriu, evident) atat cat poate fi teoretizata, facuta de talcuitori si traitori ai tainei. urmeaza partea 2 |
Citat:
2. Din Dogmatica Par. Staniloae, vol 2, pag. 58 - 62 „Din Persoana lui Hristos, Care era a ambelor firi, iradia, prin lucrarile savarsite cu firea omeneasca, iubirea dumnezeiasca si tot prin Ea isi imprima firea omeneasca particularitatea ei in faptele savarsite cu firea Lui dumnezeiasca. De aceea acestei Persoane Ii putem atribui, cand O privim ca Dumnezeu, lucrarile omenesti, caci nu sunt ale lui Dumnezeu separat de umanitate si nu e numai subiectul actelor dumnezeiesti; si tot acestei Persoane cand O privim ca om si O numim om, Ii putem atribui lucrarile dumnezeiesti, caci nu sunt numai ale unui om separat, si nu e numai subiectul actelor omenesti. La fel trebuie sa procedam si cu insusirile.” Sfantul Maxim Marturisitorul, scotand in relief rolul Persoanei celei una si nedespartirea firilor in unitatea Ei, reda astfel comunicarea insusirilor celor doua firi: “Nici o fire din cele carora le era ipostas nu era activata in chip despartit de cealalta. Prin fiecare facea evidenta pe cealalta. Fiind cu adevarat si una si alta, ca Dumnezeu misca umanitatea, iar ca om descoperea Dumnezeirea proprie. Patimea dumnezeieste, ca sa zic asa, caci suferea de bunavoie, deoarece nu era om simplu, si savarsea minuni omeneste, caci le savarsea prin trup, deoarece nu era Dumnezeu dezvaluit. Incat patimile sunt minunate si noi, prin puterea dumnezeiasca a naturii Celui ce patimea, iar minunile patimite, fiind implinite prin puterea patimitoare a trupului Celui ce le savarsea.” urmeaza partea 3 |
Citat:
3. Prin Persoana cea comuna, fiecare fire participa real, dand si primind, la si de la cealalta fire. Dar prin Persoana, inseamna in baza iconomiei, care e opera vointei, nu in baza necesitatii. Prin Persoana o fire isi comunica celeilalte lucrarile (energiile), dar nu se identifica una cu alta. Dar nu si le comunica nici ca de la persoana la persoana, ci in interiorul aceleiasi Persoane. Deci intr-un grad maxim permis de conditia neconfundarii. Caci intr-o persoana si prin subiectul cel unul, la orice act contribuie tot ce e in persoana. Leontiu de Bizant descrie schimbarea profunda produsa in firea omeneasca a lui Hristos, datorita faptului ca ea este ipostaziata sau personalizata in Dumnezeu Cuvantul. Prin acest ipostas al ei, dar si al firii dumnezeiesti, puterea firii dumnezeiesti se comunica firii omenesti producand in ea o schimbare care nu inseamna totusi scoaterea ei din definitia proprie, intrucat pe de o parte aceste noi insusiri nu provin din ea, iar pe de alta, ele duc firea omeneasca la ceea ce aspira ea. Daca Hristos a acceptat moartea in Sine, a acceptat-o numai din iconomie, pentru ca sa dea ocazie puterii Sale dumnezeiesti sa se manifeste in asa fel, incat sa reuneasca sufletul si trupul chiar despartite prin moarte. Caci aceasta era situatia la care ajungea firea noastra de pe urma pacatului. El a voit sa invinga moartea suportand-o, nu evitand-o, ca sa Se daruiasca si El si fiecare total lui Dumnezeu, si astfel comuniunea deplina cu Dumnezeu sa fie si rezultatul unui efort al omului de renuntare totala la sine, de venire in intampinarea vointei de comuniune a lui Dumnezeu. In acest scop, unind in Ipostasul Sau natura omeneasca cu cea dumnezeiasca, a pus de la inceput baza invierii. El S-a unit ca principiu unificator si cu sufletul si cu trupul. Prin aceasta S-a unit si cu miscarea sufletului, care vrea sa ramana unit cu trupul si sa lucreze la unificarea lui cat mai deplina, intarind aceasta miscare a sufletului prin lucrarea Lui dumnezeiasca, dar si cu miscarea trupului, care, ca urmare a pacatului, tinde sa se desfaca de suflet si sa se descompuna. Dar pentru a invinge deplin aceasta miscare a trupului, o lasa sa mearga pana la capat, adica pana la moarte, insa nu si pana la descompunere, sau stricaciune: “Spunem ca Dumnezeu S-a introdus in fiecare din cele doua miscari ale firii noastre, din care prin una sufletul tinde spre trup si prin cealalta trupul se separa de suflet. Impri mandu-Se in fiecare din aceste doua, adica in partea sensibila si intelegatoare a compusului uman, prin puterea negraita a Sa si prin unirea cu ele, sau cu sufletul si cu trupul, va randui celor odata unite, adica sufletului si trupului, sa ramana in veci in unire. Caci firea noastra miscandu-se prin propria-i legalitate naturala si in Hristos spre despartirea trupului si a sufletului El a unit iarasi cele despartite ca printr-un cheag, prin puterea dumnezeiasca, articuland la un loc ceea ce era rupt spre o unire de nedesfacut. „ Vezi ca subiectul e foarte complex, il poti citi integral aici http://www.resurse-ortodoxe.ro/carti...a-insusirilor/ urmeaza partea 4 |
Citat:
Acuma, dupa mica introducere in tema „Comunicarea insusirilor divine si umane in acelasi ipostas” , revenind la drama lui "Eli, Eli, lama sabahtani", imi amintesc de un eseu de-al lui Steinhardt din Jurnalul Fericirii, absolut genial, in care zicea: „Dacă monofiziții, dochetiștii ori fantaziaștii ar avea dreptate (cum ca suferinta lui Hristos nu a fost reala) în ruptul capului n-aș fi trecut la creștinism. Ar însemna că răstignirea a fost în cel mai bun caz un simbol ori o reprezentație. Să nu fie! Numai deznădejdea omenească de pe cruce dovedește integritatea și seriozitatea jertfei, o împiedică a fi cine știe ce joc, ce vicleim. Domnul venise hotărît să bea paharul pînă la fund și să se boteze cu botezul crucii, dar în grădina măslinilor, cînd se apropia momentul, tot s-a rugat să fie scutit a deșerta paharul. Desigur, adaogă: facă-se voia Ta. Șovăiala totuși a fost reală. Iar pe cruce, în ciuda comunicării idioamelor, în ciuda faptului că avea deplina conștiință a învierii, natura omenească pare să fi covîrșit oarecare timp – după cum, contrapunctic, a predominat natura divină pe muntele Tabor -, căci altfel nu s-ar fi auzit atît de firescul mi-e sete și nici atît de allzumenschlich-ul: Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? Numai strigătul Eli, Eli ne dovedește că răstignitul nu s-a jucat cu noi, că nu a încercat să ne mîngîie cu fățarnice estompări. ( Ca intotdeauna i-a tratat pe oameni ca pe ființe libere și mature, capabile de a încasa adevăruri neplăcute.) Spre deosebire de Buddha și Lao-Țe, El nu dă aforisme și pilde, ci carne și sînge, chin și deznădejde. Durerea fără deznădejde e ca mîncarea fară sare, ca nunta fără lăutari" urmeaza partea 5 |
Citat:
5. "Socrate și Iisus Hristos" "Logic ar fi fost ca moartea lui Socrate-omul să poarte pecetea dezordinei, a sîngelui, a trădării și a turbării; dar nu, a fost cum nu se poate mai senină și demnă. A lui Hristos, dimpotrivă, poartă – întreagă – pecetea tragediei, dezgustului și ororii. Socrate moare calm, înconjurat de ucenici fideli și atenți, care-i sorb cuvintele în vreme ce el -imperturbabil și luminos – soarbe otrava nedureroasă oferită cu multă deferentă de temnicier. Părăsit și trădat de ai săi, Hristos se zvîrcolește pe cruce, chinuit de sete și acoperit de batjocuri. Socrate moare ca un senior, Hristos ca un netrebnic, intre doi bandiți, pe un maidan. Socrate mulțumește zeilor ca scapă de vicisitudinile lumii materiale, Hristos exclamă: „De ce m-ai părăsit?” Deosebirea e totală între cele două morți, și tocmai cea divină pare inferioară, tulbure. Adevărul este că-i nespus mai umană; cea a lui Socrate, în toată măreția ei, pare – prin contrast – literară, abstractă, supusă regiei, și mai ales nerealistă. Socrate – cu bună credință și izbîndind în bună parte – se ridică de la starea de om la cea de zeu, Hristos coboară nestingherit de scimăvii pînă în straturile cele mai de jos ale condiției umane”. Eu am decupat doar cateva fragmente din eseu dar iti dau un link sa-l citesti integral. E genial! O sa-ti placa! http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...-m-ai-parasit/ |
Citat:
Si NU am zis ca a fost rastignit in ziua Pastilor evreiesti ci am zis exact contrariul si inca am si explicat de ce. Defaimari ca de obicei. Ca atare NU este adevarul meu ci este ceea ce scrie in Biblie. Si catolicii zic: "Luand painea , a binecuvantat-o ..." etc fara ca asta sa insemne ca Euharistia catolica este paine dospita ci este paine nedospita. |
Citat:
Ceea ce nu imi reiese din cele scrise este: firea dumnezeiasca a lui Iisus a suferit si ea pe cruce? Si nu numai pe cruce. Si iarasi nu imi reiese daca Iisus este considerat ca avand si El suflet ca si noi sau dimpotriva, in locul sufletului se afla firea dumnezeiasca? Dar inca nu am citit si cele scrise la linkuri, poate ma lamuresc dupa. Multumesc de raspunsul amplu! :) |
Citat:
Ce zic eu si ce intelegi tu? Daca tot faceti atata caz de principiul Sola Scriptura, daca tot dati atata zeciuiala din izma din marar si din chimen, pardon, din virgule biblice si semne de punctuatie, atunci, macar fiti consecventi pana la capat si nu negati niste evidente de necontestat cand e vorba de termeni. Iti spusesem ca in versiunea originala Septuaginta, in versetul acela din Iov 14, 14 pur si simplu, nu exista termenul „a invia” asa cum mi-ai dat tu acea traducere sectara. Daca ai fi onest cu tine insuti, ai verifica si ai gasi in original (nu in traduceri ulterioare) ca nu apare verbul ἀνίστημι anistémi- a invia, ci acolo e alt verb ζάω zaó (la forma de viitor ζήσεται zēsetai), care inseamna a trai, a fi Viu, a avea Viata –Zoe izvorata din Dumnezeu, a fi viu in starea originara de dinainte de a fi existat moartea. „A invia” e una, iar „A nu fi murit deloc daca n-ar fi fost pacatul” inseamna altceva. „Posse non mori” nu e tot una cu „Non posse mori”. Dar nu mai insist. De ce crezi ca te-am trimis la termenul „zaó” din Septuaginta? Pt. ca cuprinde implicit ideea de Viata pe care a ratat-o Adam- Viata Zoe. Esenta ideii din Iov 14, 14, asa cum ti-am mai zis: Iov se intreaba: Pot oare cei cazuti in starea thanatos (adica toti) , sa mai aiba Viata Zoe fara interventia Celui din care izvoraste Viata? Verbul zaó (la viitor zēsetai) si substantivul Zoe (Viata in sens haric) sunt esentiale aici. Raspunsul lui Iov e: „nu”. Nimeni nu poate fi Viu fara Cel Viu, nimeni nu poate avea acces la izvorul de unde curge Viata Zoe. Pana nu desfiinteaza Cineva stavilarul numit thanatos, nimeni nu va avea acces la fluviul harului numit Viata-Zoe. Acel Cineva a venit, a desfiintat stavilarul si a dat tuturor accesul inca de pe acum la Viata-zoe. Prin tot ce a facut Hristos, El a desfiintat moartea thanatos si din acel moment, oricine poate avea din nou Viata Zoe:"Cel ce mananca ( in timpul acestei vieti pamantesti) Trupul Meu si bea sangele Meu, are VIATA in el" . Hristos a zis! Nu eu! Iar cine are Viata nu o mai pierde decat prin pacate necaite si neiertate "Cel ce trăiește (Viata izvorata din El) și crede în Mine [b][i][u]nu va muri în veac " Imparatia lui Hristos poate fi deja inlauntrul nostru. Iar daca ne prinde moartea fara sa fi pus macar inceput, atunci n-o vom avea nici dincolo. Deci nu e tot una ca in text e verbul „ zao” sau verbul „anistémi”. Nu stiu daca sesizezi. Iar de la o observatie filologica strict tehnica, tu ai tras concluzia ca mie nu imi place ideea de inviere. Tipic sectar si foarte on topic - despre viclenia sectarilor. Sorry. Explicatia ortodoxa ti-am dat-o destul de nuantat anterior. Nu mai repet. Oricum, ce mai conteaza filozofiile mele desarte, daca pt. voi nici cuvintele lui Hristos nu sunt suficient de biblice si nu vorbesc despre nemurire? Si inca mai ziceti ca nu exista nici un loc in Biblie in care sa se spuna despre nemurire! „Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Cel ce trăiește și crede în Mine nu va muri în veac.” Ioan 11, 25 „Iata Eu sunt cu voi in toate zilele pana la sfarsitul veacului ” (Matei 28:20). In toate zielele pana la sfarsitul veacurilor = fara ca Dumnezeu sa-si impuna pauze de non-relatie cu sufletele celor mantuiti, fara intermitente si sincope. „ Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru” (Luca 17.20-21) Imparatia lui Hristos poate fi de pe acum inlauntrul nostru iar cand vom trece dincolo, ea nu are cum sa dispara in mormant odata cu credinciosul care a murit. Nu-i nevoie sa dai reply. Stiu! Toate citatele de mai sus nu sunt biblice ori nu asa trebuie intelese ori am luat-o eu pe aratura, impreuna cu milioanele de neadventisti care cred in cuvintele lui Hristos: "Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Cel ce trăiește și crede în Mine, nu va muri în veac". |
Citat:
|
Citat:
Nu te-ai prins, Grasule. Asa cum tu ceri cu insistenta sa ti se arate negru pe alb expresia „suflet nemuritor” pt. ca altfel nu vei crede, eu ti-am dat un contraexemplu de expresie pe care nu o vei gasi in Biblie: „Sfanta Treime”. Ce-i de facut? Nu mai credem in Sfanta Treime? Nu cumva se deduce din text, subtext, context si metatext? Asa cum expresia „Sfanta Treime” e sinteza unui adevar, asa si expresia „suflet nemuritor” e sinteza altui adevar. Acela ca Dumnezeu l-a facut pe om pt. a fi vesnic viu si nemuritor. Dar a intervenit un blocaj. Hristos a remediat blocajul si situatia e ca inainte de a fi existat despartirea de Dumnezeu. Chiar mai buna decat starea originara. Da’ eu ce sa va fac? Daca pt. adventisti nici macar cuvintele lui Hristos „Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Cel ce trăiește și crede în Mine nu va muri în veac.” Ioan 11, 26 nu sunt suficient de negru pe alb ca sa vedeti ca despre ne-murire e vorba....:106: Daca nici cuvintele lui Hristos nu vorbesc despre ne-murire si nu va dau angoase metafizice, eu n-am nici o pretentie cu „trancaneala” mea de doi bani. Eu (sau altcineva) n-am cum sa te fac pe tine sa intelegi ce nu scrie negru pe alb in Biblie, de vreme ce nu intelegi nici macar ce scrie. Pot doar sa repet ce am mai zis: Biblia nu se citeste/intelege pe gaura cheii, sacadat, decontextualizat, monofazic, ca un cod de legi , ci trebuie sa faci niste conexiuni, sa pui piesele de puzzle cap la cap ca sa ai imaginea intreaga si nedistorsionata. Si cel maiimportant sa sesizezi scopul pt. care l-a facut Dumnezeu pe om. Pt. a fi in relatie vesnica cu el sau in non-relatie? Plus ca Scriptura e cel mai complex tratat de Metafizica in stare pura (la nivelurile de adancime) ca sa-ti permiti sa te rezumi la o hermeneutica de gimnaziu. Nu se poate interpreta taina Scripturii cu simt exegetic de tractorist fara sa tii cont de scopul din vesnicie pt. care l-a facut Dumnezeu pe om. Daca tot nu faceti recurs la talcuiri ale sfintilor, daca tot nu tineti cont de cursul istoriei bisericii, macar rugati-va mai mult si cu toata sinceritatea (valabil pt. oricine). In fine, fie tie dupa credinta ta... Nu trebuie sa-mi mai dai reply ca oricum n-are nici un sens o discutie in care nici macar termenii de baza (viata/moarte) nu-i intelegem la fel. In acceptiunea strict metafizica, in timp ce pt. ortodocsi si toti restul, „a fi Viu” inseamna a fi in relatie vie cu Cel Viu, iar a fi mort inseamna a fi in afara acestei relatii cu Dumnezeu, pt. adventisti e fix invers. In timp ce pentru noi, diavolii sunt morti (fiind in afara Celui ce e Viata) iar Maica Domnului si sfintii sunt Vii pt. ca Hristos-Cel-ce-e-Viata S-a unit cu ei, pt. adventisti e exact opusul: diavolii sunt vii iar Maica Domnului si sfintii sunt morti. Iata doua invataturi: una hristica si una antihristica. La alegere. |
Citat:
Si eu am inteles mereu ca si tine cele expuse de tine aici, si m-am mirat sa vad ca nu toti au aceeasi intelegere care imi parea atat de evidenta. Insa facand eforturi sa inteleg si punctul lor de vedere, am inteles ca pentru ei este vorba mereu si mereu de cele ce vor fi dupa Inviere, in sensul ca dupa Inviere omul care a crezut in Domnul nu va mai cunoaste moartea in veac. Imparatia trebuie sa o traim intr-adevar inca de pe acum si sincer, pe mine m-a mirat foarte mult faptul ca Ap. Pavel avea nevoie de moarte (si deci de dezbracarea de trupul uman) pentru a trai in mod deplin aceasta Imparatie. Daca trupul este o piedica in trairea deplina a Imparatiei, este cel putin curios faptul ca Invierea se face tocmai in trup. Deci noul trup nu va mai fi o piedica in trairea deplina a Imparatiei, ba chiar s-a scris aici ca abia atunci aceasta traire va fi deplina. In acest caz, nerabdarea Apostolului Pavel de a fi cu Domnul, de ce nu se poate referi tocmai la starea de dupa Inviere? Scrie la un moment dat ca cei drepti vor invia spre viata vesnica in timp ce ceilalti invie pentru Judecata. Primii sunt cei despre care Domnul a spus ca vor trece de la moarte la viata fara sa mai treaca prin judecata. Eu i-am inteles prin asta pe sfinti, care intra in Imparatie inca din viata lor de aici iar dupa moarte, sufletul lor ramane in Imparatie, deci nu cunoaste nici moarte, nici judecata. Iar prin cuvintele: invie pentru viata vesnica in timp ce ceilalti invie pentru judecata, am interpretat ca pe invierea in trup, pentru ca sufletul sfintilor era deja viu. Acum insa ma intreb: pe ce motiv, toate aceste cuvinte nu se pot referi strict la cele ce o sa fie dupa Inviere? Cu atat mai mult cu cat trairea deplina a Imparatiei se va face doar atunci, in noul trup primit? Cred ca acest raspuns lipseste interlocutarilor tai. Scuze ca nu-mi era adresata mie postarea dar acum as vrea sa stiu si eu care ar putea fi dovada ca toate cele spuse de Iisus (cele citate de tine) nu vor intra in vigoare doar dupa Invierea in trup de la parusie. |
Citat:
Draga Adriana, Omul e fiinta integrala, asa cum l-a creat initial Dumnezeu, in ideea de a depasi la infinit starea initiala. Adica pornind de la chip, de la un dat ontologic, sa ajunga treptat la asemanare, dobandind virtutile Creatorului. Virtutile fiind infinite, si drumul acesta de la chip la asemanare e infinit si nu se va putea termina niciodata. In starea initiala, trupul organic fusese creat dintr-o materie neafectata de drama caderii. O materie inca nesupusa opacizarii. Acest trup material a fost invaluit/imbracat si pe dinlauntru si pe dinafara in/ de suflarea de Viata izvorata din Dumnezeu. Se crease o simbioza perfecta intre latura pur spirituala si latura materiala, urmand ca treptat, si trupul material sa se impregneze de harul partii spirituale. Dau iarasi ca exemplu metafora fierului tinut in foc mult timp, care, pe masura ce devine tot mai incandescent, dobandeste insusirile focului. Trupul material a fost destinat sa devina tot mai luminos, tot mai patruns de har, tot mai transparent, tot mai diafan, tot mai luminos, tot mai plin de har pe masura ce si sufletul se hranea la infinit din harul izvorat direct din Dumnezeu. Stii ce s-a intamplat. Adam si-a/ ne-a ratat tinta si nimic din acel ideal nu s-a realizat. Atat cat am inteles eu pana acum, ca o cautatoare diletanta ce sunt, si fara pretentii de exhaustiv, am scris pe alt topic http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=13337 despre constitutia omului inainte de pacat si dupa pacat, despre modificarea constitutiei somatice prin „vesmintele de piele” ale opacizarii si caderii in starea de animalitate etc. Trupul material initial nu-i deloc o piedica, asa cum sugerezi tu, numai ca dupa pacat trupul firii umane nu mai e la fel ca si cel initial. A suferit o adaptare la noua conditie de existenta thanatos. La caderea omului in stare thanatos, pt. ca omul sa nu se invesniceasca in rele la fel ca demonii, si sa poata supravietui in aceasta stare de moarte, Dumnezeu i-a modificat constitutia somatica, adaugandu-i ceea ce se numeste metaforic „vesmintele de piele”. Adica l-a adaptat noii stari, pt. ca omul sa nu evolueze la infinit in rau, asa cum au facut ingerii cazuti. S-a produs deci o transmutatie de la vietuirea ingereasca la vietuirea animalica, de la Viata-Zoe la viata-bios. Cu alte cuvinte, Adam si Eva erau deja in starea de moarte thanatos si ar fi riscat sa se demonizeze treptat DACA Dumnezeu nu i-ar fi dat „vesmintele de piele”, adica viata bios, cu termen de expirare in max 80-90-100 de ani. Omului i s-a ingaduit sa mai functioneze dar nu la capacitatea maxima pe care ar fi avut-o daca nu si-ar fi ratat VIATA ZOE, ci la o capacitate redusa, BIOS. Cuvantul βίος – bios se refera doar la starea prezenta de existenta, nu si la existenta metafizica. Viata-bios, cu tot ce presupune ( de la conceptie, hranire, metabolism, fiziologie, degradare, boala ) e un tip de viata cu termen de expirare, valabil doar in intervalul spatio-temporar de aici si acum, valabil doar intre nastere si moarte. La asta se refera apostolul Pavel cand e nerabdator sa plece dincolo, la iesirea din limitele impuse de vietuirea pamanteasca. Am vorbit o vreme singura la pereti pe topicul respectiv. Interlocutorii s-au retras sa delibereze, dar s-au intors izbind cu piciorul in tepusa, asa incat discutia a ramas in suspans. Am mai zis de nu stiu cate ori, incat a devenit un stereotip, ca suntem o alcatuire din materie si nematerie, ca suntem fiinte cu o constitutie pnevmato-psiho-somatica, destinate unui scop unic: „sa fim partasi dumnezeiestii firi” in intregime, impreuna partea materiala cu partea spirituala. La Parusie, partea somatica a fiintei umane va fi inviata si se va uni cu latura spirituala nepieritoare dar nu va avea trasaturile biologice pe care le are acum. Trupurile celor credinciosi se vor spiritualiza si vor fi asemenea Trupului lui Hristos de dupa Inviere, adica pnevmatizate, pnevmatofore, purtatoare si ele de Duh. Se vor impregna de har, vor avea aceeasi infatisare dar alta consistenta, vor avea alte calitati, asemenea Trupului Lui de dupa Inviere cand a trecut cu Trupul prin usile incuiate. La Parusie, trupurile nu vor mai avea nevoie de viata biologica, intrucat Viata harica –Zoe, izvorata din Dumnezeu, e mai mult decat suficienta. |
Propaganda pro cruciada:
http://www.youtube.com/watch?v=4roF8zqNu3Y |
Citat:
Multumesc de raspuns. Interesanta expresia de termen de expirare. :) El era mai lung la primii oameni, iar cei 80-100 ani de viata ramasi noua sunt suficienti unora sa se demonizeze daca nu cumva or fi chiar diavoli intrupati dupa cum spun unii. In lumina celor spuse de tine, cum vezi inaltarea Maicii Domnului deja si cu trupul, si cum intelegi faptul ca Adam si Eva primisera porunca de a se inmulti inainte de a pacatui, in timp ce dupa Inviere nu se mai casatoreste nimeni ci toti sunt ca ingerii din Cer? |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 17:58:48. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.