Uite că le dai şi tu motive, repetând acest neadevăr; eşti în aceeaşi oală?

Da, o minoritate, însă ei tot sabatul îl ţineau şi nu se închinau la icoane.

Ce-are a face asta cu ce am scris eu? Din această cauză propaganda ortodoxă a recurs la acele metode... neortodoxe?

Crezi cumva că adventiştii se află sub legea veche? Ei bine află că noi nu avem nici Paşte, nici Rusalii, nici două zile de post pe săptămână! Iaca, noi nu ţinem zilele legii vechi pe care le amenda apostolul Pavel:3::58::58::58:

vad ca ati inceput sa aderati la invataturile ortodoxe, asta nu poate decat sa ma bucure.

Nici noi nu avem Pasti (everiesc); dar avem Pastile mantuitoare (adica Invierea Domnului).
iar Rusalii = intemeierea/ nasterea Bisericii.
Si nu vad ce e rau in a tine post in niste zile in care si Domnul a patimit.

Multumesc de raspunsuri.

Spuneti:

"Apostolul nu s-a referit nici la unele nici la altele dintre aceste sărbători, ci la săbătorile ceremoniale care arătau spre Hristos şi care odată cu împlinirea lor prin El, au fost desfiinţate. Sabatul zilei a şaptea nu a fost desfiinţat, la fel cum nu au fost desfiinţate nici celelalte 9 porunci din Legea lui Dumnezeu."

Care sunt sarbatorile ceremoniale care aratau spre Hristos si care au fost desfiintate? De unde stiti ca despre acestea era vorba? Apostolul se adresa evreilor? Ca paganii nu aveau cum sa fi tinut astfel de sarbatori evreiesti.



Iar despre:

"Toate indiciile din Apocalipsa (şi nu numai) demonstrează că e vorba de un conglomerat politico-religios din zona creştină şi nu una strict păgână. Poate părea paradoxal ce scriu eu aici, însă un studiu atent al problemei duce inevitabil către această concluzie. Din păcate, din cartea Apocalipsei nu se predică în Biserica Ortodoxă, profeţiile ei rămânând în continuare un mister pentru ortodoxul de rând, deşi cartea se numeşte Cartea Descoperirii (lui Iisus Hristos). Cred că s-a întâmplat un fenomen asemănător cu interdicţia pusă de evrei studierii cărţii lui Daniel ("volumul I" al Apocalipsei). Anumite*evidenţe*nu trebuiau să ajungă la credinciosul de rând..."

Aveti dreptate ca Babilonul este un conglomerat politico-religios din zona crestina. Iar Apocalipsa indica conducerea acestui conglomerat in cetatea de pe 7 coline. Exista doua astfel de cetati: Roma si Constantinopol. De ce Babilonul n-ar putea fi deci Imperiul roman care era pagan si martiriza crestinii si a carui putere impotriva crestinilor a fost eliminata spre bucuria acestora asa cum scrie in Apocalipsa?
Sau de ce nu ar putea fi un conglomerat politico-religios din viitor condus de vreo putere oculta ca in teoriile conspirationiste care sunt vehiculate la ora actuala?

Ca atare ce anume va indica ca aceasta putere politico-religioasa ar fi crestina si nu o alta religie difuzata in spatiul crestin, fie cea pagana din Imperiul roman si care era de actualitate in momentul scrierii Apocalipsei (iar putini stiu ca fiecarei litere grecesti ii corespunde o cifra iar prin aditionarea cifrelor imparatul Nero are de exemplu numaru 666...) fie una gen massonica unde exista o babilonie a tuturor religiilor amestecate sub autoritatea "Arhitectului universului"?

Multumesc de raspunsuri.

Si ati trecut la faza 2: ironia; urmeaza faza 3-batjocura si ultima faza, 4, banarea.

Asta arata ca nu puneti pret si nu aveti nici un respect pentru Traditie, insa folositi Tradita in folosul dumneavoastra. Pentru ca din Traditie ati dat la o parte Pastile, Rusaliile, pelerinajele, dar ati pastrat zeciuiala (ce convenabil!)

Ma bag putin ca musca in lapte, dar nu am inteles ce anume ar fi convenabil: zeciuiala? Sau eliminarea restului?
Daca zeciuiala s-ar da la saraci, nici n-ar fi o idee asa rea :)

Ce legatura are celebrarea zilei de nastere cu religia?

E o sarbatoare laica, ca sa zic asa.

La o adica daca paganii purtau sandale, a purta sandale e un gest pagan?

Doar "martorii" au pata pusa pe serbarea zilei de nastere (la ei e chiar interzisa expres din cate stiu).

Mai usurel ..

ce fel de pelerinaje ar fi bine-venite? unde sa fie acele pelerinaje?

Doamne ajuta urmam lui Iisus Hristos in sfintenie... pe drumul "batatorit" de parintii filocalici si de Sfintii Parinti. Drumul sfinteniei este ingust dar cine il doreste il poate vedea (duhovniceste).

Revenid la eronata conceptie juridica a mantuirii, inceputa de teologia romano-catolica si exacerbata de teologia protestanta si invatatura cultelor neoprotestante vom continua prezentand efecte mentale nocive ale acestei conceptii.

1) Daca "murim pentru ca pacatuim" asa cum sustine teologia romano-catolica si cea protestanta atunci omul pacatos este cel care merita moartea. Pacatosul trebuie "scuturat" cu orice pret de pacate pentru a indeparta cauza mortii. Pacatosul este privit ca un condamnat, ca unul care nu a respectat legea desi putea face acest lucru. Astfel el este dispretuit.

Conform acestei interpretari juridice a mantuirii, demonii au un rol important: acela de a fi calai, implinitori ai sentitei divine si provocatori ai durerilor specifice mortii ca urmare a pcatelor. Astfel satana si demonii sunt de temut, li se acorda o putere pe care evident nu o au. Frica de moarte si de demoni este folosita pentru "indreptarea" omului la viata virtuoasa.
Demonologia apuseana este dovada inechivoca a afirmatiilor de mai sus.

Pe de alta parte cel ce practiva virtutea si are fapte bune chiar daca considera ca ele sunt urmare a conlucrarii cu harul divin, are drept unica tinta: fariseismul. Pilda vaemesului si a fariseului este elocventa. Astfel el, fariseul crestin considera ca nu trebuie sa moara din moment ce nu pacatuieste. Este astfel exacerbat egoismul si egocentrismul concentrat in cele mai mari patimi: mandria, trufia si slava desarta.
Astfel relatia cu Dumnezeu este afectata precum si cea cu semenii.


2) In opozitie cu aceasta conceptie, teologia ortodoxa patristica si filocalica este straina de aspectul juridic al mantuirii. Ortdoxia considera ca "pacatuim pentru ca murim", pentru ca suntem aproape morti duhovniceste (prin nasterea fireasca din parintii nostri ca urmare a pacatului stramosesc al lui Adam). Astfel toata atentia este indreptata catre eliminarea motii duhovnicesti ce implica lucrarea virtutii (si astfel nu mai ramane energie pentru lucrarea pacatului). Cum putem face acest lucru? Evident ca numai si numai intru Hristos Iisus prin harul Duhului Sfant, caci inceptului vietii duhovnicesti este Taina Sfantului Botez iar culminarea este Taina Sfintei Euharistii.

Astfel pacatosul este vazut ca cel mai mare bolnav duhovniceste si precum intr-un spital urgentele au prioritate asa si in Biserica urgentele duhovnicesti au prioritate.

Credinciosul ortodox este constient ca viata virtuoasa nu este meritul sau personal ci este urmarea conclucrarii cu harul lui Dumnezeu prin mila si iubirea Domnului Iisus Hritos. Astfel cu cat inainteaza omul in viata duhovniceasca, in sfintenie, cu atat este este mai constient de conlucrarea cu harul Duhului Sfant... de fatul ca "nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine" (Galateni). Astfel apare sentimentul responsabilitatii fata de Dumnezeu si fata de oameni care se manifesta in smerenie (opusul fariseismului: mandrie, trufie, slava desearta)"datori suntem noi cei puternici sa purtam suferintele celor neputiciosi".

Sfantul este constient ca fara Hristos este nimic... praf si cenusa. Pe treapta indumnezeirii el vede duhovniceste acest lucru.

In teologia ortodoxa demonii nu sut vazuti nicidecum sub aspect juridic ca niste calai, instrumente divine menite sa tortureze omul pentru pacatele savarsite. Dipotriva, satana si demonii sunt ironizati caci Hristos Iisus le-a luat puterea. Ei sunt privit ca ceea ce sunt: niste neputinciosi in fata lui Hristos Iisus, niste fiinte moarte duhovniceste care au orbit duhovniceste si nu mai pot primi lumina harului lui Dumnezeu. Astfel ei sunt neputinciosi si in fata omului care traieste in Hristos Iisus prin harul Duhului Sfant. Evident ca neputinta demonilor in acest caz nu e datoreaza omului ci lui Hristos Iisus cu care omul conclucreaza. Caci numai si numai Hristos Iisus da omului harul dumnezeiesc, puterea sa calce in picioare patimilile, pacatele si duhurile necurate...

Asadar sa luam aminte. Doamne ajuta. Har si pace Domnul sa ne daruiasca.