Ma bucur ca vorbesti de un ateism glorios, se pare ca te impresioneaza :)
In contextul aparitiei altruismului.
Sigur, ateul se uita cu telescopul, vede materie ce se indreapta dupa legea descoperita de el spre un punct din spatiu si spune ca acolo e o gaura neagra, credinciosul inchide ochii si decreteaza ca Pamintul e plat.
S-ar putea sa ma insel dar cred ca altruism pur se gaseste la om numai ca o eroare in matricea instinctelor si daca vrei pot sa ma explic mai in detaliu.
Nu considera ca un altruist, care isi sacrifica binele propriu (de obicei material) nu are satisfactii pe care inconstientul le pune in balanta si calculeaza un cistig. In general altruistii se simt bine, psihic, cind fac un act altruist, deci nu poti nega ca ar avea un cistig de pe urma lui.
E doar o logica religioasa trunchiata
Pina una-alta, ateismul a trecut in sfera imoralitatii sclavagismul, tinut milenii intregi in sfera normalitatii de catre religie.
Pe mine? Ma faci sa rid :)
Da, e o idee, doar ca analogia nu se poate aplica oricum

Ideea era ca nu poti face un rationament fara instrumentul de rationalizat. E o implicare peste care cu greu poti trece. Greu, dar nu imposibil, dupa cum constat.

Corect

Nu au norme morale absolute ci doar putin in urma, dupa cum ne spune istoria :)
Nimeni nu spune ca totul trebuie relativizat si prmis, spunem insa ca ceea ce este permis si masura in care e permis trebuie hotarit de oameni, aplicind criterii verificabile de toti oamenii (capabili, bineinteles). Nu e un sistem perfect, pentru ca universul nu a fost facut pentru ca omul sa se simta bine.

crezi asta? sau doar incerci sa te convingi? un ateu adevarat, nu are de ce se gandi la Dumnezeu, nici macar in pragul mortii, ca nu stie cine este Dumnezeu, sau are doar o idee. uite o intrebare pt un ateu: poate un ateu sa devina mistic? (ma refer doar la definitia misticismului in legatura cu divinitatea). te intreb, ca un ateu mistic esta ca un ortodox neoprotestant... cah!

Misticismul e adinc inradacinat in subconstient. Chiar si eu am momente in care ma sperie noaptea sau mersul intr-o pestera, intr-o anumita masura. Nu stiu la ce fel de Dzeu s-ar putea gindi un ateu la moarte, daca e vorba numai de instinctul de supravietuire care induce o speranta ca viata va continua.
Oricum, un creier pe moarte poate produce orice aberatie, deci nu vad de ce nu ar putea da in misticisme.

Nu stiu daca ateismul a facut asta, mai degraba umanismul rational. E adevarat ca multi umanisti sunt si atei, dar nu se poate pune semnul egal intre cele doua concepte.

De acord
In general, ateismul nu poate face nimic, el fiind o lipsa a ceva

Buna ziua! Sunt noua pe forum si nu am timp sa citesc 74 de pagini pe topicul asta. Am o intrebare pentru ateii care dau pe aici. :) Vreau sa stiu daca a existat un moment in viata voastra in care ati decis ca e mai convenabil sa fii ateu decat sa incerci sa respecti anumite dogme ale religiei in care v-ati nascut, daca este cazul. Ca sa se inteleaga mai bine dau exemplul unui catolic care sondand adanc in el insusi la sfatul unui preot simplu de la tara si-a dat seama ca la el totul a pornit de la faptul ca a ales sa foloseasca pentru sine anumiti bani pe care ii primea de la parinti sa-i dea pentru oameni saraci. Mai apoi l-au apucat mustrarile de constiinta. Avand un frate care devenise ateu a ales sa nu-si mai faca griji in privinta lor si sa adopte ateismul. Fiind un om inteligent si cultivat a cautat toata viata sa gaseasca argumente care sa-i justifice ateismul. Ceea ce a aflat despre el insusi l-a intors pe acest om la credinta. Bineinteles ca acesta e un caz izolat si ca s-a intamplat intr-o perioada in care accesul la informatie nu era ca in zilele noastre. Din punctul meu de vedere, nu putem sti cu siguranta daca exista Dumnezeu sau nu, deci e mai de bun simt sa fii agnostic decat ateu. Cel credincios alege sa creada in traditie si in trairile pe care le-au avut anumiti oameni mari care marturisesc ca L-au vazut pe Dumnezeu. Ateul alege sa adopte anumite idei filozofice, concluzii ale anumitor oameni de stiinta, etc. Fiindca ma indoiesc ca toti care adopta ateismul sunt de o inteligenta deosebita si pot intelege cu adevarat acele teorii. Interesant este ca diferiti oameni cu pregatire filozofica, stiintifica trag concluzii diferite cu privire la aceeasi teorie. Cum ar fi, de exemplu, teoria evolutionista. Unii considera ca "L-a ucis pe Dumnezeu", altii nu. Care sunt adevaratele intrebari care te pot duce spre ateism? Sa fie problema suferintei? Chiar si asa, nu s-ar exclude existenta unui Dumnezeu, ar fi poate diferit de cel pe care il stim din religiile lumii.

Ateismul nu exclude apriori existenta oricarui Dzeu, ci al celor decretati de religiile lumii.
Poti inventa tot timpul dumnezei care sa se potriveasca cu teoriile stiintifice ale vremii, poti inventa tot timpul teorii nefalsifiabile, pe care nu le poti contrazice decit cu bunul simt.
Si ca sa iti raspund si la prima intrebare, eu personal nu am avut niciodata de ales intre ateism si credinta, nu am fost credincios niciodata, in afara de chestii de tip mos craciun si ozn-uri.

Eu stiam ca ateul exclude existenta oricarei divinitati. Agnosticul este cel care nu e sigur si nu exclude existenta unei divinitati, alta decat cele deja cunoscute sau "inventate" de om.