![]() |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
In mod normal nu reiese de nicaieri ca sufletele sint desfiintate si apoi recreate.
La fel de bine ele pot sta intro anume stare numita locuinta mortilor . Un sfint ortodox spunea ca iadul si raiul nu sint locuri fizice ci stari interioare. Un verset din psalmi daca nu ma insel spune ca Domnul este cel care mereu duce si scoate sufletele din locuinta mortilor. Cum le scoate? pai alta solutie decit sa le dea cumva un trup nu exista caci moarte asta inseamna sa nu mai ai trup o perioada. In crestinism nu exista conceptul de neantizare dupa moarte , insa el poate fi discutat abia in legatura cu iazul de foc insa doar la nivel teoretic-ipotetic findca si acolo pot fi solutii multiple. In realitate noi nu cunoastem marea dragoste a lui Dumneeu . Insa in Apoc scrie ca moartea si locuinta mortilor a fost aruncatw si elw in iazul de foc. Cine poate explica asta? Singura as zice explicatie de bun simt ar fi ca moartea care este desfiintata se refera la moartea spirituala adica decaderea spirituala iar locuinta mortilor aruncata si ea nu poate insemna decit ca in conditiile in care ea este inca locuita de anumite suflete care vor veni abia peste acele mii de ani desfiintarea ei are doar un inteles metaforic , simbolic iar intelesul real este ca rezultatul va fi imposibilitatea de a se mai lua legatura cu mortii tocmai pentru ca "Nimic rau nu va mai fi" posibil. Pentru ca pe pamint vor locui mai departe oameni cei care vor fi salvati participind la vremurile frumoase promise de dupa sf Judecatii cu urgiile ei . Iar cei care vor locui evident ca vor muri la un moment dat insa cahiar daca vor muri in interiorul lor vor fi vesnic cu Hristos chiar daca nu vor fi facuti desavirsiti asa de brusc. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
"El a fost dat la moarte în trup, dar a fost făcut viu prin Duhul, în Care, de asemenea, S-a dus și le-a predicat duhurilor din închisoare, care odinioară nu ascultaseră, atunci când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în așteptare, în zilele lui Noe , când era construită arca, în care numai puțini, și anume opt suflete, au fost salvate prin apă;" (1 Petru 3,18-20 - versiunea NTR) Hristos le-a predicat antedeluvienilor prin Duhul (Același Duh prin Care a și fost înviat în zilele lui Ponțiu Pilat) în zilele lui Noe , nu în zilele cât a fost în mormânt. E chiar atât de greu de priceput? Citat:
Așa. Și acum să lămurim problema. De fapt e lămurită de la sine, căci din versiunea originală greacă este evident că predicarea la care se face referire aici a avut loc înainte de momentul când și-a scris Petru epistola și că nu mai avea loc atunci când scria el. Aici este vorba despre creștinii morți (așa cum sugerează ultima parte a versetului). Contextul arată că este improbabil ca Petru să fi vorbit aici la figurat, despre cei morți spiritual, deși sensul acesta este folosit uneori în Scriptură. „Morții” din 1 Petru 4,5 sunt, evident, cei morți fizic și, deoarece în v. 5 și 6 se vorbește despre „morți” în legătură cu judecata, cel mai probabil este că cei „morți” din v. 6 sunt, de asemenea, cei morți fizic. Dacă ar fi o trecere de la sensul literal la cel figurat, lucrul acesta ar fi indicat de context. Scripturile susțin starea de inconștiență a morților și că timpul de har acordat omului se încheie la moarte, după aceasta, predicarea Evangheliei este inutilă pentru ei. De altfel, nu cred că preotul vostru săvârșește liturghia și predică Evanghelia în cimiti pentru cei morți, ci în biserică pentru cei vii! Astfel, singura concluzie consecventă cu învățăturile generale ale Bibliei este că cei care erau „morți” în momentul când scria Petru auziseră Evanghelia înainte de a fi murit. Evanghelia le fusese predicată înainte ca ei să fi murit. Citat:
1. "să trăiască". Este evident că Petru se referă la credincioșii care adormiseră în Domnul Isus; creștinii din timpurile Noului Testament fiind foarte îngrijorați cu privire la aceștia. Acești „morți” auziseră și primiseră Evanghelia în timpul vieții, iar la judecată vor fi socotiți vrednici „să trăiască după Dumnezeu în duh”. E și logic... morții nu au cum să "trăiască" decât în bancul acela stupid "Trei morți sar gardul". [actualii] Morții vor trăi, doar după judecată și înviere! 2. "după Dumnezeu". Aceste cuvinte pot să însemne „așa cum trăiește Dumnezeu”, adică vor fi făcuți nemuritori după cum și Dumnezeu este nemuritor (însă El fiind nemuritor din veșnicii); sau „așa cum voiește Dumnezeu”, adică după voia lui Dumnezeu pentru viața lor, așa cum va fi decretat la judecată. 3. "în duh". Adică având trupuri nemuritoare, proslăvite, ca acela pe care L-a avut Domnul Hristos când a ieșit din mormânt. Citat:
|
Citat:
Citat:
|
Citat:
Citat:
Citat:
"A zis acestea, și după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit [κεκοίμηται ]; Mă duc să-l trezesc." (Ioan 11,11) Observați că ucenicii folosesc exact aceeași expresie [κεκοίμηται ](Ioan 11,12) crezând că Lazăr chiar "trage un pui de somn", nu că ar fi mort. Nu acesta e argumentul suprem pentru un creștin? Are Filon și Platon o autoritate mai mare decât Hristos!? Citat:
Citat:
Citat:
versete concrete cu "nemurirea sufletului", "desprinderea sufletului de trup" |
Citat:
Citat:
Citat:
"Ieși-va duhul lor și se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor." (Psalm 145,4 - versiunea Sinodală) Astfel arată "morții cei vii": niște "vii" fără gânduri (dacă vă puteți imagina astfel de vii). Adică starea conștientă încetează la moarte. Biblia nu acordă niciun sprijin dogmei ortodoxe a unei stări conștiente între moarte și înviere și respinge hotărât o astfel de învățătură! Citat:
Nu domnule, cei morți dorm inconștienți în mormintele lor și nu laudă pe nimeni! "Nu morții Te vor lăuda pe Tine, Doamne, nici toți cei ce se coboară în iad" (Ps. 113,25 - versiunea Sinodală) Nu vă mai osteniți să-mi replicați că e normal ca-n Iad să nu se cânte laude la adresa Domnului. Nu e vorba de "Iad" în sensul de Infern, de locul în care sunt torturate "sufletele" morților, ci e vorba de locuința morților, sau cum plastic spune originalul ebraic al acestui psalm cei ce se pogoară în [דוּמָה] tăcere... Auzi domnule ce mai zice Biblia dumitale: "Că locuința morților nu Te va lăuda și moartea nu Te va preaslăvi; cei ce se coboară în mormânt nu mai nădăjduiesc în credincioșia Ta. Cel viu, cel viu Te laudă, ca mine astăzi..." (Isaia 38,18.19) Cei morți nu doar că nu mai laudă, dar nici nu mai nădăjduiesc! Tragică situație pentru un mort-viu! Să nu mai aibă vorbe, gânduri, simțăminte... Citat:
"Cei vii știu că vor muri, dar cei morți nu știu nimic..." (Ecl.9,5) Știți ce mă intrigă pe mine? Acest argument "ține" la un copil de 5 ani căruia i s-a explicat că nenea a murit, el nemaivorbind cu vecinul pus pe năsălie. Pe când ortodoxul pe care-l considerăm matur și integru în gândire, deși Biblia lui Ortodoxă îi spune clar (vezi versetele de mai sus), continuă să facă temenele în fața icoanei sfântului X, adresându-i rugi de mijlocire! |
Ora este GMT +3. Ora este acum 08:22:29. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.